COMUNITATEA ROMÂNĂ EVANGHELICĂ, FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU UN ALTFEL DE MONSTRU

Dintre toate revoluțiile care au avut loc în istorie și care au avut un impact asupra tăvălugului social, poate cea mai ireversibilă este revoluția sexuală a anilor 60 din secolul trecut. Pe lângă faptul că a răsturnat câteva concepte vechi cât lumea cu privire la lucrurile despre care nu vorbeam pe șleau, ”eliberarea” de inhibiții a creat un val cultural care domină nu numai lumea ci și spectrul religios. Da, știu că au existat în istorie civilizații mai mult sau mai puțin deschise către obscen, dar nu au avut la dispoziție contextul tehnologic care să le transforme într-un stil de viață aproape generalizat.

Marea tragedie este că bastionul religios a capitulat în fața noilor trenduri, îmbrățișându-le. Indecența și luxul ostentativ, indulgența carnală și spiritul liber au devenit normalități într-o biserică și o lume din ce în ce mai confundabile.

Puterea, posesiunile și plăcerile sunt cârligele care au agățat de la vârf în jos piramidele instituționale fără deosebire de sacru și profan. Nu este de mirare că începem să culegem roadele acestei decăderi. În acest context încep să apară cazuri monstruoase de imoralitate și abuz la oameni de la care nu te-ai fi așteptat la așa ceva. Internetul este îmbibat cu tot felul de acuzații ieftine și false. Este de ajuns să introduci numele cuiva pe google ca să afli totul (și ce este și ce nu este adevărat) despre o persoană. În special pastorii sunt expuși și vulnerabili acestui mediu extrem de alterat, volatil și lipsit de filtre. Interesant este că apariția unor cazuri grave și credibile ne-au șocat la nivelul la care am rămas (aproape) muți.

Nu împărtășesc acuzațiile unora care spun că toți păstorii ar fi comuniști, corupți și complici și de aceea tac. Adevărul este că suntem șocați și îngroziți. Am vorbit recent cu mai mulți dintre slujitori care nu își pot imagina că au început să apară asemenea situații și la casele noastre mari. Nu știm cum să reacționăm. Nu suntem pregătiți pentru a întâmpina cazuri de pedofilie, homosexualitate, incest și viol în comunitățile noastre. Am avut și ne-am străduit cumva să înțelegem situațiile care se leagă de abuzul și chiar contrabanda de droguri, furturi și alte probleme mai degrabă adolescentine. Am trecut printr-un val de conflicte legate de afacerile (uneori dubiose) între frați, de parcă ne-ar fi pus cineva împărțitori de averi. Acum, a apărut un monstru nou/vechi! Nou pentru noi.

Îmi este greu să cred că vom începe să organizăm conferințe pe teme la care nici nu îndrăzneam să gândim acum câțiva ani. Dar va trebui. Consider că trebuie declarat și început un război agresiv împotriva acestor lăstari de amărăciune. Tragedia este că, vrând-nevrând, începem să discutăm lucruri ”care nici nu ar trebui pomenite” între noi! Cum să nu le pomenim dacă unii își permit să le facă… (2 Timotei 3)

About cristianionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

52 Răspunsuri to “COMUNITATEA ROMÂNĂ EVANGHELICĂ, FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU UN ALTFEL DE MONSTRU”

  1. Frate Ionescu,
    Ingaduiti-mi sa postez aici una dintre monstruozitati, nascute intr-un mod alterat de gandire despre care apostolul Pavel avertizeaza in Romani 1:21-32. Iata aici, incepand cu link-ul:

    http://www.familylife.com/site/apps/nlnet/content3.aspx?c=dnJHKLNnFoG&b=3578501&ct=11608827&notoc=1

    EIGHT LIES THAT DESTROY MARRIAGE

    Every wrong behavior begins with believing a lie.
    Bill Elliff

    Imagine meeting with an engaged couple a few weeks before they are married. With excitement they describe how they met and how their relationship developed. The husband-to-be proudly describes how he set up a perfect romantic evening so he could pop the big question.
    Then they surprise you by saying, “We want to get married and have some children. At first we will feel a lot of love for each other. Then we’ll start arguing and hating each other. In a few years, we’ll get a divorce.”
    Who would enter marriage intending to get a divorce? And yet, divorce is occurring at alarming rates. A large number of people in my church have been hurt deeply by divorce—they’ve been divorced themselves, or they’ve felt the pain of a parent or relative divorcing.
    As common as divorce is, I’m convinced that most of them could be avoided. Mark this down on the tablet of your heart: Every wrong behavior begins with believing a lie. Our culture promotes many deceptions that can quickly destroy a marriage. Here are eight:
    Lie #1. “My happiness is the most important thing about my marriage.”
    As a pastor, I can’t tell you how many people have justified breaking up their marriages by saying, “I have to do this. God just wants me to be happy.”
    But according to God’s Word, a spouse’s individual happiness is not the purpose for marriage.
    The Bible says in Colossians 3:17: “Whatever you do in word or deed,” do for the glory of God. While all parts of creation are to glorify God, mankind was made in God’s very image. Through marriage, husbands and wives are to reflect His character and have children who will reflect His character … all the way to the end of time.
    Every marriage knows unhappiness. Every marriage knows conflict. Every marriage knows difficulty. But everyone can be joyful in their marriage by focusing on God’s purposes and His glory instead of individual happiness.
    Lie #2. “If I don’t love my spouse any longer, I should get a divorce.”
    It’s a tragedy to lose love in marriage. But the loss of human love can teach us to access a deeper love—the very love of God Himself. That love is patient and kind … it never fails (1 Corinthians 13). It even cares for its enemies.
    When human love dies in a marriage, a couple can enter into one of the most exciting adventures they’ll ever have: learning how to love each other with God’s love. Romans 5:5 tells us that this very love “has been poured out within our hearts, through the Holy Spirit.”
    Lie #3. “My private immorality does not affect my marriage.”
    A lot of people think, I can view pornography in the privacy of my home. It’s just me and my magazine, or computer … it doesn’t affect my marriage.
    Oneness in marriage is hijacked by sexual immorality. Paul says in 1 Corinthians 6:15, “Do you not know that your bodies are members of Christ? Shall I then take away the members of Christ and make them members of a prostitute?”
    In the 21st century, there are many ways to join oneself with a prostitute: physically, through the pages of a magazine, on a computer’s video screen, etc. Paul’s advice is the same today as it was thousands of years ago: Flee immorality (1 Corinthians 6:18).
    If you take your emotional and sexual energy and spend it on someone else, there will be nothing left for your spouse. Those who continually view pornography or engage in sexual fantasies are isolating themselves.
    Lie #4. “My sin (or my spouse’s sin) is so bad that I need to get a divorce.”
    The truth is God can fix our failures—any failure. The Bible says to forgive one another, just as God in Christ has forgiven us (Colossians. 3:13).
    “But,” you ask, “Doesn’t Matthew 19:9 say that God allows divorce in the case of sexual immorality?” Yes. I believe that it does—when there is an extended period of unrepentance. Yet, nowhere in that passage does God demand divorce. When there is sexual sin, we should seek to redeem the marriage and so illustrate the unfathomable forgiveness of God.
    Some of the greatest life messages I know are the marriages of people who have repented from sexual sin and spouses who have forgiven them. Their lives today are living testimonies to the truth found in Joel 2:25: “… I will make up to you for the years that the swarming locust has eaten.”
    Lie #5. “I married the wrong person.”
    Many people have told me, for example, that they are free to divorce because they married an unbeliever. “I thought he/she would become a Christian, but that didn’t happen. We need to get a divorce.” They recall that they knew it was a mistake, but they married anyway—hoping it would work out. Others claim that they just married someone who wasn’t a good match, someone who wasn’t a true “soul mate.”
    A wrong start in marriage does not justify another wrong step. “And we know that God causes all things to work together for good,” says Romans 8:28, “to those who love God, to those who are called according to His purpose.”
    God tells us not to be poured into the world’s mold. Instead we are to be transformed and that begins in our minds. By doing this, God will give us exactly what we need for our lives. God’s will for us is good, acceptable, and perfect (Romans 12:1-2).
    Here’s the key for those who are now married: The Bible clearly says do not divorce (with the exception for extended, unrepentant sexual immorality). God can take even the worst things of life and work them together for good if we will just trust Him.
    Lie #6. “My spouse and I are incompatible.”
    I don’t know a lot of husbands and wives who are truly compatible when they get married. In marriage, God joins together two flawed people.
    If I will respond correctly to my spouse’s weaknesses, then God can teach me forgiveness, grace, unconditional love, mercy, humility, and brokenness. The life of a person who believes in Jesus Christ is developed by responses to not only happy things, but also to difficulties. And those very difficulties include weaknesses.
    That is why we are told in Colossians 3:12-13 to “put on a heart of compassion, kindness, humility, gentleness and patience; bearing with one another, and forgiving each other.” My spouse’s weaknesses are not hindrances. Instead, they are the doorway to spiritual growth. This is a liberating truth.
    If I will respond to my spouse’s shortcomings with unconditional acceptance, my love won’t be based on performance. I won’t say, “You need to live up to these expectations.” I will be able to accept my spouse, weaknesses and all. And that acceptance will swing open the door of change for not only my spouse, but also for me.
    Lie #7. “Breaking the marriage covenant won’t hurt me or my children.”
    When divorce enters a family, there are always scars. I know this firsthand; although I was an adult when my father committed adultery and divorced my mother, decades later there are still effects. Many consequences of divorce never go away.
    Blake Hudspeth, our church’s youth pastor, also understands the pain of divorce. He was 5 years old when his parents divorced, and it was hard for him to understand God as Father and to trust people. “The people I trusted the most split up.” He also found it difficult to accept love from others “because I didn’t know if they truly loved me.” And Blake developed a fear of marriage. “Am I going to follow the trend of divorce, because my parents and grandparents divorced?”
    Blake’s father even wrote him and said, “This was the worst decision I made in my life. It was bad. It hurt you. It hurt our family. When I divorced your mom, I divorced our family because I broke a covenant that we were a part of.”
    Blake says that his parents (who both remarried) have embraced the gospel, resulting in him readily accepting advice and encouragement from them. “Watching the gospel play out … with my mom and dad was huge,” he says.
    Lie #8. “There’s no hope for my marriage—it can’t be fixed.”
    This may be the most devastating lie of all. Because in more than four decades of counseling couples, I’ve seen God do the seeming impossible thousands of times. In a dying marriage, He just needs two willing parties. God knows how to get us out of the messes we get ourselves into.
    I tell these couples about people like Chuck and Ann, who were involved in drugs and alcohol before God restored their home. Or Lee and Greg, who were engaged in multiple affairs. God brought them back to Christ and to each other. Now they have six children and a marriage ministry. Or Jim and Carol who had taken off their wedding rings and were living in separate bedrooms and about to live in separate worlds when God redeemed them.
    If you begin to think, There is no hope for my marriage, realize that, “With God all things are possible” (Matthew 19:26).
    We must combat the lies about marriage. The truth will set us free (John 8:32). God can fix anything!
    Copyright © 2012 by Bill Elliff. Used with permission.
    Bill Elliff is the directional pastor of The Summit Church in North Little Rock, Arkansas. His passion is to see both genuine revival and methodological renewal in the church. He is a frequent conference speaker, writer, and consultant to churches drawing from his four decades of pastoring and revival ministry. He is also involved in helping lead “OneCry! A Nationwide Call for Spiritual Awakening.” Bill and his wife, Holly, have eight children and six grandkids (at last count).
    Related resources
    Sacred Marriage, by Gary Thomas
    Hedges, by Jerry B. Jenkins
    Before the Last Resort, by George Kenworth
    Pray Big for Your Marriage, by Will Davis Jr.

    • Fr Aciduzzu, eu cred ca tu vrei sa slujesti comunitatii romanesti, ca “americanii” isi cunosc metehnele si mentorii cu teoriile lor, care dupa ceva zeci de ani se dovedesc ca mai tare ii naucesc decit sa-i descurce. Ma gindesc ce vor intelege fomeile din satucul meu ca am aflat ca si-au pus si taranii internet (traiasca primaria ),dar atentionarea pentru zona rurala ramine pe cod galben.
      Stii ce i-a spus Kogalniceanu lui Al.I.Cuza cind l-au uns domn:
      - Fi bun si blind cu poporul tau, Maria Ta.
      Nu ma refer la bun si blind, mi-a ramas in minte “poporul tau”
      Domnul sa te binecuvinteze .

      • Frate Mihail,

        Nu sunt nici Kogalniceanu, nici Cuza si nici…Silviu Brucan sa-i desconsider pe “cei din mediul rural” considerandu-i dispretuitor sau in mod ironic doar “stupid people”.

        Eu am postat doar un articol de referinta care nu-mi apartine mie dar il gasesc plin de esenta !

        Codul galben+rosu=portocaliu se intinde intr-o calamitate devastatoare din tinda primariei pana la…Cuca Mǎcǎii, intr-un mod original, mioritic si fara influiente americanesti, nu numai in viata politica ci si in viata duhovniceasca si din ce in ce mai lipsita de moralitate a romanilor “crestini de doua mii de ani…”

        Si aceasta, dupa cum bine stiti, nu se “trateaza” doar cu conferinte, simpozioane sau cu asa-zisele agape in care orice exista si rezida, numai dragoste nu exista si nu rezida.

        Raul trebuie taiat din radacina, asa cum spuneam cu : Suflete preacurvare !” (Iacov 4:4), incepand de la Casa Domnului (din “tinda” duhovniciei) si pana la romanii din Cuca Mǎcǎii, fara programe-pilot de evanghelizare americaneasca ce spun mult despre eficienta lor chiar in bisericile de unde sunt expediate !
        Vai noua !

        Sa fiti binecuvantat, frate Mihail !

      • Fratele meu drag, Aciduzzu. Ma bucur de felul elaborat in care te-ai ostenit cu raspunsul, dar ma vad dator cu o explicatie:
        -om scump a lui Dumnezeu, eu ma refeream la a scrie in limba romana, pentru POPORUL ROMAN, sa-i fie de folos celui din tara mea si a ta, pe care vrem-nu vrem este bine sa o slujim; si stim ca blogul este citit si de alte surori decit sora Rodica Botan si sora Manuela (de care sunt sigur ca stiu engleza)
        -fr pastor Ionescu, frate drag inimilor noastre, de ce nu posteaza in engleza ca in Chicago ar avea “engleza ” din abundenta (?)
        -stii bine ca nu urmaresc nimic pentru mine, Domnul m-a pus intr-un loc unde “corbii” aduc hrana din abundenta , la timp si ne la timp, deci ma poti neglija (a se intelege -nu vreau polemica)
        -iar ca sa fiu si un pic critic (caci daca te laud ,biblic trebuie sa fugi de mine) pe liga versetele din proverbe, eu am citit ca nu as fi chiar asa de neputincios cita vreme “pot totul in Hristos care ma intareste” ba pe deasupra Domnul ma asigura ca “iti este de-ajuns harul Meu” si eu cred cu tarie ce spune Tatal copiilor lui.
        Domnul sa ne creasca si sa ne intareasca credinta.
        Aveam de ceva vreme o dorinta referitoare la unele lucruri mai gingase pentru mine, dar… copii trebuie intelesi ca sa creasca cum se cuvine.
        Fii binecuvintat cu har si pace sfinta.

      • @Fratele meu,
        Multumesc de promptitudinea si acuratetea raspunsului dat mie ! Totusi, o sa va vina greu sa va osteniti a raspunde intregului procent de aproximativ 75% din comentatori, care posteaza comment-uri tot in limba engleza pe acest blog. (Problema se mai discutase anterior, dar fara sorti de izbanda !)
        Si ei sunt romani, chiar daca traiesc in Diaspora.

        Totusi, faceti-ma sa cred ca, odata ajuns in “Tara Fagaduintei…(?)” ati ajuns fara sa “tolcaiti” in englezeste ! Ca de “understanding in english, I have not no one doubt…”, adica, nu ma-ndoiesc !
        Totusi, va promit ca n-o sa mai postez in limba engleza ! Doar traiesc in Romania !
        Voi scrie doar pentru fratii romani ! In limba “maicii lor” care i-a nascut !

        Fiti binecuvantat, frate Mihail !

  2. . . si cei doi au devenit UN SINGUR TRUP !. ” Dar eu , cu Bbilia mereu inchisa, departe de Bisrica si de Adevar, privindu-ma’n oglinda ,ma simt chipes ,stapan pe destin , capabil sa iau decizii “bune”si fara ea !. Oricum ,ea ramane un vas mai slab,mai fragil !.Sunt in rand cu lumea si cu toti adultii. Sunt intelept ,cult, bun psiholog. Respect si partea religioasa ,de aceea nu jignesc pe nimeni ,chiar daca nu au multa cultura ,si nu poti intretine cu “ei ” un dialog elevat, satisfacator !.Merg la biserica ,caci asa au mers si parintii mei .Aici in America am invatat sa le zambesc la toti . Deci privind retrospectiv ,” am innodat nodul ” in biserica ,am depus in fata “martorilor vazuti si nevazuti” si cele doua mari juraminte !. Sant crestin in toata regula,in rand chiar si cu pastorul ! Totusi , jumatatea mea cea mai importanta (ce cuprinde chiar inima !) cand ma privesc in oglinda ,ea nu apare !. Probabil ca treaba cu “un singur trup” este doar ” a figure of speach !”,ca sa inteleaga si cei “mai putin intelegatori “ce este traditional !!!

  3. Indraznesc sa postez desi nu obisnuiesc sa ma amestec in ciorba altuia(fiind ortodox),dar pentruca am multi apropiati convertiti de ani buni la penticostalism
    (parinti,nas de cununie,prieteni apropiati),hai sa-mi dau si eu cu parerea.
    Referitor la cazul in speta(pastorul din Detroit),pentru ca se trage din judetul meu(BN)
    va spun ca am stat de vorba cu cei care l-au cunoscut(unul a copilarit cu el).
    Toti sunt socati si cand aduci vorba…..pun capul in pamant.
    Interesant ca prima reactie a fost de negare,incercand sa-i gaseasca scuze(de genul ca ar avea potrivnici in biserica,doritori de functii) in final
    acceptand situatia si in limbajul ortodox……..crucinduse.
    Ce pot sa zic,e trist ca se intampla asa,(e de plans nu de ras,chiar daca se intampla la altii)la fel cum in ortodoxie au fost atatea cazuri
    similare,nu mai vorbesc de “batalia” din Biserica nasterii Mintuitorului,din ajun de Craciun care pe mine unul m-a lasat fara grai.
    Dar,cu cat este mai mare viteza cu care lumea inconjuratoare se indeparteaza de Dumnezeu,cu cat paganismul si desfraul nimicesc mai multe suflete,cu atat va fi mai
    mare dorinta unor robi ai lui Dumnezeu de a merge pe calea desavarsirii
    Va doresc numai bine

  4. corectare :speech instead of speach

  5. Frate Ionescu,
    Daca majoritatea pastorilor Romani sint socati de acest caz, oare nu s-a gasit nici unul sa ia o initiativa si sa incerce macar sa asculte si partea acestor victime?? Daca ratiunea nu poate mai mult, unde e atunci calauzirea Duhului Sfint pe care se lauda multi pe la amvoane ca o au? Oare cei patru pastori romani care au fost la first trial si au stiut de o a cincea victima nu s-au gindit ca pot sa mai fie inca 10 sau 20 victime? Sa-si apere imaginea lor, pot, dar sa ia o pozitie care ne e populara nu risca.
    La urma urmei Ilie credea ca numai el mai era ramas ca proroc al Domnului, iar Domnul l-a insintat ca mai are 7 mii ca el, dar vedem ca totusi ei erau in minoritate in Israel. Cind Mintuitorul a venit in Israel, printre multimea de mari preoti, farisei si carturari corupti s-a mai gasit si Zaharia, Ana, Simeon, Nicodim….. dar si acestia erau in minoritate printre lideri.

  6. Rugaciunea mea de zi cu zi:
    Cutremurati-va, si nu pacatuiti! Spuneti lucrul acesta in inimile voastre cand stati in pat: apoi taceti. (Ps.4:4)

  7. Frate Ionescu, trebuie abordate cele mai delicate subiecte in vremurile noastre pana nu e prea tarziu!! Imoralitatea si-a facut intrarea si cuibul si la crestini, la copiii nostri, tineri, la cuplurile tinere dar si la cele mai putin tinere. Cred ca trebuie sa se inceapa o revolutie in toate bisericile care cu adevarat vor sa se intoarca la Dumnezeu. Bisericile se confrunta cu pornografia…si altele de genul acesta. De ce e tacere cu privirea la aceasta?! Tinerii sint expusi la lucruri obscene zilnic prin intermediul internetului ( pentru ca nu e folosit cum ar trebui ), sint sufocati de TV si ce emite acesta, internetul cu toate roadele lui, telefoane…etc…cinema care ofera filme cu ratings care nu mai sint ce au fost, si asa acesti tineri sint infasurati de diavolul din toate partile! Si de la toate aceste lucruri se ajunge tot mai departe si aceste lucruri sint aduse in biserici unde ar trebui sa locuiasca pacea si neprihanirea dar daca pacea si neprihanirea nu sint cautate si nu locuiesc in familii…roadele se vor vedea! In loc de conventii anuale ar trebuie facut conferinte anuale sau lunare pentru copii, tineret si cupluri crestine unde implicarea pastorilor si a altora care au intelepciunea in a preda si a invata, a dezbate aceste teme este extrem de importanta! De dat reguli sint buni toti dar de implicare si de rezolvarea pacatelor NU se mai ocupa nimeni. Se predica doar cat de bun e Domnul cu noi dar noi continuam sa traim in pacat…pacate peste pacate.

    E timpul de trezire! E timpul sa spunem pacatelor pe nume, e timpul de a le elimina, e timpul de marturisire ca Domnul sa intre din nou in familii, in biserici si ca sa-si poata arata Slava si ca sa poata lucra! E timpul pana nu va mai fi timp!

  8. sint anumite principii care nu sint invatate si practicate in adunarile noastre.
    Poate invatam de la un american

    • UN MESAJ EXTRAORDINAR!!!

      AR TREBUI FIECARE BISERICA SA PREZINTE TINERILOR MATERIALE IN ACEASTA PRIVINTA!!!

      • Nu sunt adeptul spusului lucrurilor pe șleau în predici și în biserică, dar trebuie găsită o metodă și un forum de prevenire a acestor situații.

      • o solutie ar fi scurtarea programului muzical si introducerea claselor de ucenucizare… unde s-ar putea vorbi “pe sleau”

      • Marie Anne
        Cred ca acest mesaj ar trebui spus si pastorilor… in special dupa ultimele “evenimente” din Detroit..
        must be something in the water in that part of the country…

      • Frate Ionescu, metode sint destule si sint usor de gasit numai lipseste vointa si implicarea ( nu vorbesc de dumneavoastra )…dar sa speram ca ceva se schimba pe viitor.

        Da Gabi, ceva trebuie sa fie in apa…e plina de microbi pe aici :-) Pacatul si-a facut cuib in multe biserici de aici.

        Sint o gramada de pastori care citesc acest blog astfel ca numai sa se doreasca sa se faca ceva!
        E timpul!

      • Fr pastor, poate stiti sau macar va amintiti de cazul Rimaru din Bucuresti. Va mai amintiti cu ce masuri de prevenire a fost contracarat?In scoli, in intreprinderi, prin institutiile de invatamint superior, cam peste tot. E adevarat ca este din lume dar “zona” este aceeasi. Unele lucruri mai au si preturi care nu intotdeauna ne convin, dar fiecare suflet salvat merita din plin efortul.Spun aceasta pentru ca eu inteleg ca atunci cind biblia ne spune “vegheati” face parte tot din prevenire.Fiti binecuvintat.

      • @gabi bogdan
        Pastorii sunt inca in soc, trebuie sa-i asteptam sa iasa din el si apoi sa le dai acest video….:)

      • @Mihail,

        Prima femeie neurochirurg din lume, Sofia Ionescu , nascuta Ogrezeanu,

        http://medicaacademica.ro/2011/04/14/sofia-ionescu-prima-femeie-neurochirurg-din-lume/

        a fost atacata prin anii ’70 chiar de celebrul Ramaru. Dupa moartea acestuia, paradoxal, aceeasi Sofia Ionescu i-a studiat creierul….

        http://talusa1946.forumculture.net/t2294-ramaruv

      • Da fratele meu Aciduzzu, ma bucura in oarece masura precizarile tale.Dar, trebuie sa-ti spun ca la mine functioneaza pe doua linii:
        1.Afirmatiile mele erau legate de un “subiect” ce nu ne face cinste comunitatii penticostale si, eu subliniam doar ca Fr.pastor Ionescu poate parasi un pic “pedanteria’ vorbirilor pe sleau pentru ca in vremea anilor “rimaru” se facea prevenire vorbindu-se “pe sleau” in toata comunitatea romaneasca, scoli, institutii, locuri publice, chiar si in rindul “fetelor” necuminti (?);
        2. Legat de Spitalul nr 9, incepind cu 1995 septembrie ,pentru 18 ani fiul meu cel mare a suferit peste 6-7 interventii neurochirurgicale (prof Danaila) iar in luna iunie 2011, Domnul a vrut sa ne bucuram de vindecare in Italia, unde ultima interventie a fost pentru 3 luni de spitalizare. Dar, intrucit dragostea Domnului care intrece orice pricepere a venit si in casa noastra, acest baiat al meu, in paralel cu spitalizarile si operatiile suferite (pe bulbul rahidian) a absolvit filozofia-istoria religiilor si in 13 ,ian 2011 si-a sustinult si lucrarea de doctorat – Origen vs Cesius- rezultat “magna cum laudae” Si , daca mi-ai stirnit amintiri cu Spitalul nr 9, dau Slava si glorific pe Dumnezeul mintuiri noastre ca a facut minuni si in casa mea.Numai Dumnezeul minunilor putea sa faca posibila o asemenea traire in trup.

        Poate ca am intrecut un pic masura lucrurilor, dar fr Aciduzzu, eu as afirma un aspect: as prefera sa umplem blogul fr Ionescu cu marturisiri cum a lucrat Dumnezeu a carui bunatate inca nu s-a terminat, decit sa ne “duelam” in pareri si afirmatii cu privire la pacatul “teoretic”, pacatul faptuit, pacatul iertat si …atita pierdere de timp cu pacatul.Nu este oare si aceasta “ardere ” de timp o mica victorie a lui satana?
        Fii binecuvintat fratele meu si Domnul sa-ti de mult har si pace sfinta.

    • Frate Gaby, ingaduiti-mi sa atasez ceva cutremurator, tot din “ograda” evanghelicilor.
      Nu ne place, dar asa ceva exista ! Dupa…”Romanii au talent”, urmeaza, “Nora pentru mama” ! Si tot cu tineri…”pocaiti”…

      Provine din…grupele sau trupele de lauda…si-apoi intinare !

    • Draga frate Mihail,

      Referirea mea la dr. Sofia Ionescu, nu stiam ca va trezi in dumneavoastra amintiri dulci-amarui dar atat de personale ca experiente ale credintei. Iertati-ma, va rog frumos !

      Blogul cuiva, este un domeniu virtual public si in care oricine poate avea acces, oricat de evanghelic ar fi. acel blog, oricat de…evanghelici ar fi vizitatorii pe care niciodata nu-i vei putea cuantifica !
      Nu-i tocmai propice marturisirilor personale, decat intr-un cerc restrans de prieteni, (poate cu pastorul tau personal, cu ceata prezbiterilor cu adevarat prezbiteri, cu sotia, cu sotul cu copiii) mai ales ca te poti trezi ca cineva, neavenit si inoportun, intempestiv chiar, care iti intra cu bocanci straini in patrimoniul amintirilor, trairilor, experientelor tale atat de pretioase, contestandu-le si facandu-ti-le ferfenita, savarsind grosolan un act de impietate care in consecinta iti va redeschide in mod nemilos o rana pe care o considerai de multa vreme vindecata… !

      Sunt pentru partasii de taina, pentru marturisiri personale in cercul oamenilor de incredere si obisnuiti in a fi “purtatori de poveri” !

      Si pentru asta ti se cere intelepciune si darul deosebirii duhurilor !
      Atfel, “blestemat este omul care se increde in om” ! (Ieremia 17:5)

      Sau, Ieremia 17:9-10:
      “„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
      „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.”

      Frate Mihail, toti mai avem de invatat lectia aceasta; nu suntem atotstiutori !

      Ma opresc aici, intrucat nu vreau sa dau in pericolul filozofiilor fara rost si care ar putea sa va nemultumeasca chiar si pe dumneavoastra, intrucat nu impartasesc punctul dumneavoastra de vedere. Nu-i obligatoriu.
      Uitati-va in jurul dumneavoastra si-i veti descoperi doar pe cei vredinici de ale incredinta taine.
      Eu m-am oprit deja, aici.

      Domnul sa va binecuvinteze !

  9. Dacă nu ne ocupăm (ca pastori) de aceste situații înainte de a se auzi de ele pentru că nu avem de unde să știm, cel puțin să ne ocupăm de ele după ce ne lovesc!
    Predispoziția este să fie abandonate pe seama accidentelor.

    • Frate Corneliu, te rog sa ma ierti dar imi venii asa un gind nastrusnic la postarea dvs.Pai ce s-ar intimpa daca ciobanii si-ar cumpara ciinii dupa ce vine lupul si fura oile? Doar sa mai faca poza cu cei de la asigurari cind vin la constatare? Domnul sa va dea har si pace.

    • Frate Corneliu, indraznesc sa vorbesc despre un aspect despre care stiu ca aveti cunostinta. Voi fi concis si ma voi stradui sa folosesc un limbaj simplu si decent, fara a necesita cenzura.

      La anumite cursuri ITP, tinute de frati profesori, pastori recunoscuti, am discutat mult despre familie, relatii de familie, relatii premaritale etc. Cu surprindere, profesorii predau stundentilor, viitori slujitori, o invatatura diferita de cea primita de la inaintasii nostri, in ce priveste curatia relatiilor intime in cadrul familiei crestine. Practic perversiunile, binecunoscute in lumea stricata, erau acceptate in cadrul familiei crestine. Conform Rom.1:26, Evrei 13:4, 1Tes. 4:3-7, acestea sunt interzise, si constituie o intinare. Expusi fiind, ca viitori slujitori, la asemenea invataturi, este un rezultat normal ceea ce se intampla acum! Aceste invataturi si “dezlegari” primite de la unii slujitori si profesori cu renume, adeseori iscau vii dispute intre studentii ITP. De asemenea, erau acceptate de majoritatea ca pe o eliberare de sub “legalismul” mostenit de la inaintasii nostri.
      Invatatura despre infranare, chiar in cadrul casatoriei, nu numai ca lipseste cu desavarsire, dar sunt incurajate faptele lumesti, care sunt o scarba inaintea Domnului!
      Sper sa nu deranjez pe nimeni cu acest aspect al problemei, iar daca adevarul este prea dur si neadecvat subiectului, cer fratelui Cristi sa ma cenzureze.

      • Nope, nu e nevoie de nicio cenzură. E foarte corect ceea ce spuneți.

      • Daniel,
        n-ar trebui să îți spun eu că ceea ce faci prin această postare este incorect, ca să nu spun mai mult. Aduci acuzații deosebit de grave la adresa unor ”anumiți frați profesori, păstori recunoscuți” care, pe când erai tu student la ITP, v-au dat „o invatatura diferita de cea primita de la inaintasii nostri, in ce priveste curatia relatiilor intime in cadrul familiei crestine”.

        Greșești de trei ori:
        1. Prin faptul că generalizezi folosind pluralul.
        2. Prin faptul că discreditezi instituția unde ai fost format ca slujitor.
        3. Prin faptul că vorbești acum dar ai tăcut atunci când trebuia să vorbești, așa încât să se poată lua măsuri.

        Cred că ești dator cu explicații așa încât să nu aduci acuzații gratuite unor oameni nevinovați și să nu știrbești reputația unei instituții care te-a format.

      • Aveti dreptate, frate John!
        Din mesajul meu, se poate intelege ca discreditez ITP! Nu, nu vreau sa discreditez ITP! Este scoala care m-a format, si voi pastra amintiri placute si mult respect si dragoste profesorilor care ne-au invatat. Va port un respect deosebit, chiar dvs, si nu pot sa uit ca atunci cand ne-am intalnit dupa cativa ani, la Seattle, m-ati intrebat ca un adevarat parinte spiritual: “cum esti, mai slujesti in biserica unde esti?”
        Dar, aspectul care l-am subliniat este adevarat! Erau cursuri, unde eram pur si simplu, eram sfatuiti sa uitam invaturile primite de la parintii nostri. Acest liberalism promovat in cadrul relatiilor familiei, m-a afectat pe mine personal, si indraznesc sa spun pe multi altii. Nu am dat specificatii, nu am mentionat nume, sau cursurile respective, si pluralul “profesori” l-am folosit nu pentru discreditarea tuturor profesorilor, ci pentru a se intelege ca nu era doar unul singur, adica un fenomen izolat. Oricum, nu este locul detaliilor aici, ci doar expunerea unei invaturi gresite, care duce la consecinte grave in viata celui care o practica. Mai degraba, cred ca acei care promovau cele de mai sus, se foloseau de cadrul academic ITP. Deci, ITP insusi, poate fi denigrat de catre ei!
        Acuzatiile pot fi grave atunci cand sunt folosite nume, in schimb eu am folosit doar numele ITP. Imi cer iertare pentru impresia gresita pe care am creat-o!

  10. Ma mir ca fratii pastori nu se duc in audienta la Cel ce cunoaste adevarul si accepta deciziile luate de cei ce au alte scopuri. Eu am intrebat un vas al Domnului si mi-a spus ca a adus acest caz si Domnul a aratat ca fr. Buia nu este vinovat de acuzatia de pedofilie. Vedeti ci simplu este sa aflam adevarul si sa nu ne lasam dusi de alte influiente straine.

    • Domnul nu vorbește împotriva evidențelor.
      În asemenea cazuri nu se apelează la prooroci. Pavel a zis să primim învinovățiri pe baza a doi, trei martori. Unde scrie să mergem la prooroci să aflăm dacă o acuzație este validă sau nu?

      • Exact, unde scrie asa ceva?
        Doamne indura-te de noi!
        Pai au fost si proorocii in favoarea victimelor!! Cu astea ce facem atunci? Daca e pana acolo pe care sa-i mai credem, pe cei care au zis ca nu e vinovat sau pe cei care au zis ca e vinovat?!
        Victimele spun adevarul! Adevarul vorbeste in sfarsit!

      • Manuela- lovinggodforever Răspunde 28 ianuarie 2012 at 7:41 PM

        Brother Ionescu,

        First I would like to thank you for your candor on this topic! I understand that the church was not prepared for this situation. The troubling thing, though, is not that the church was unprepared to respond, this is understandable. The troubling thing is that the reflex response to this situation was not to protect the abused, it was not to drop everything and seek God’s truth and justice whatever it may be. It was quite clearly, to many, a reaction to protect the authority structure and the abuser. This can NOT be. Errors in handling things can be forgiven, but a focus that is NOT on pastoring and protecting the flock, that is even for a MOMENT on protection of the church leadership rather than the sacred responsibility that the church leadership has, is not so easily forgotten. I hope that church leadership either locally or at the national level will give serious and prayerful thought to this.

        I would like to point out that victims do not know who they can turn to, if they should turn to anyone ( although God is most important! ) and what support they can possibly get from the church. These victims have been threatened, insulted, etc, etc. by their so-called ‘brothers and sisters’ in Christ. I am not personally aware of any local church that has created a supportive opportunity for additional victims ( and there most certainly are more) to come forward and get counseling and/or spiritual guidance and support at what may be a very difficult time for them. Actually the local church has accomplished EXACTLY what an abusive ‘pastor’ would want. The greatest single threat to him would be for young girls/women who have been abused recently to come forward, for this would most certainly put him in prison. In the church’s blind devotion to a man, they have rejected God’s requirement that we stand up for what is right whether we like the results or not. None of us likes the idea that a pastor could do these things! But the church is actively and deliberately creating an atmosphere of fear, and hatred in which any young person with similar experiences will most certainly be terrified to come forward. This is by design of the abuser.

        We are very appreciative of your willingness to stand up for what is Godly and right!
        May God have mercy on us all!

        Grace and peace in the Lord!

      • “But the church is actively and deliberately creating an atmosphere of fear, and hatred in which any young person with similar experiences will most certainly be terrified to come forward. ”

        Now that is scary …
        Specially in our community if a young girl would come forward…… She puts her future in jeopardy…
        Again, exactly what an abuser bets on…

        Majoritatea bisericilor române din USA funcționează încă după sistemul de acum 20 de ani din România….

      • Manuela- lovinggodforever Răspunde 29 ianuarie 2012 at 11:24 AM

        Gabi, yeah, scary and sad but true.

      • Gabi,

        Well said brother!

  11. De ceva vreme sunt tot mai uluita de ceea ce citesc despre ceea ce ar trebuies afie o lumina asezata pe o Stinca.
    Nici nu mai imi face placere sa citesc pe bloguri.
    Monstrii de pedofili, uriciuni ingrozitoare, curvie, pornografie;
    nu inteleg cum de Satana e mai eficace in lucraturile sale ,decit Noi cei care Il avem in noi p Hristos.
    De ce s-a ajuns aici?
    Disciplinarea, vigienta cu care are trebui sa papzim ceea ce am primit deja;
    mi-e rusine ca ma numesc pocaita, intrun orasel mic, unde toti ne cunosc.
    “Surorile se imbraca dupa matrita diavolului” zicea duminica pastorul, si apoi el vine si zice”m-ai reprezentat pe scena unde era Moda mea,acum
    vei face mai departe si alte pacate, ca m-ai ajutat sa-mi prezint materlialele”
    Si asa auzim si air auzim,dar cite surori au fost disciplinate? care
    e aplicatia , unde se vede actiunea?
    Asa s-a ajuns AICI, ne purtam rusinile.
    Ce e de facut?
    mi-e o ciuda groaznica si nus tiu ce sa cred, DE CE diavolul are atita domneiu acoperit?
    Ce se va alege de noi?
    Vom mai scapa, daca tacind facem noi dreptate?
    Cred ca menirea adunarilor nu e aceea de a fi adunati cu miile, Mega -biserica nu este cea in care ai partasie si te cunosti indeaproape.
    Intro adunare mica lucrurile functioneaza altfel.
    Cuvintul spune ca “pastorul care nu-si ingrijeste turma va pati una si alta” dar despre acesti monstrii oribili, nici macar nu se aminteste.
    VOm fi noi cumva in acea perioada care nici macar nu mai este amintita
    in Scripturi cum citeam undeva…suntem in vremea cind Domnul cu mare mare rabdare ne mai ingaduie, din moment ce El nu ne spune sa ne ferim copiii de Dracii astia dechzati in predicatori, gindindu-ma ca Acestia au intrecut chiar si istoria aducind Iadul in biserici?
    Si mai spuneau unii ca eu as fi dintre cei care strecoara indoiala?
    Bine a r fi fost, sa am eu vina numai si de fapt totul sa fie OK.

  12. Marie Anne a inceput sa puna punctul pe i!

  13. De ce vă miraţi? Nu era scris? (Mt.10 passim)
    Necazul cel mare încă n-a început, dar e aproape.

  14. Sunt alte probleme acolo dar invinuirea de pedofilie nu este adevarata !!!

  15. Intreb si eu ca un copil al lui Dumnezeu – de ce sunt darurile Duhului Sfant in biserica daca nu functioneaza atunci cand este sa aflam adevarul vazut de Dumnezeu si nu de oameni.
    Oamenii pot fi ascunsi dar Dumnezeu vede ce este in inima si da pe fata.
    Spune cuvantul lui Dumnezeu ca blestemat este omul care se increde in om.
    Sa nu ajungem aici, acuzand un pastor de pedofilie cand nu este vinovat de asa ceva.

  16. Acestea sunt efectele. Cauzele fr. Ionescu, cauzele care sunt cauzele? Evaghelicii tot tin conferinte cu cuvantarii celebre, oamenii celebrii tin cuvantarii despre efecte. Coferinte de genul acesta se tin in Romania din 90 si situatia este din ce in ce mai rea. In anul 1992 in Bucuresti la Biserica Baptista Sfanta Treime A.E.R. a organizat o conferinta. vorbitorul era din sua si prezenta caderii a unor lucratorii americani. cineva din sala i a cerut sa dea un nume. vorbitorul i a raspus ca cei in cauza sunt cunoscutii in romania cartile scrise de ei se gasesc la librarile crestine. Care este etica noastra despre adulter divort si recasatorie? un pastor roman din sua a scris un curs de etica pentru i.t.p. destul de indoilnic s. a.

    • Conferintele evanghelice ar trebui sa fie preventive si “profilactice”, bazate pe indentificarea, depistarea si anihilarea cauzelor care determina alunecarea spre imoralitate in bisericile evanghelice si nu numai,. Nu mai este timp pentru organizarea de conferinte pe tema…”baterii apei in pia” ! Asistam la copasul moralitatii crestine, a moralitatii ca valoare a umanitatii, in general !

      Wisdom for the Trials of Life
      Understanding God’s Perspective
      By Charles F. Stanley

      http://www.intouch.org/magazine/content/topic/wisdom_for_the_trials_of_life

      Why does God allow us to go through hard times? Sometimes Christians assume that if they’re following the Lord, He should protect them from problems. But Jesus never promised His disciples lives of ease and comfort. On the contrary, He told them to expect tribulation (John 16:33). After all, Christ Himself wasn’t exempt from afflictions. He was called “a man of sorrows” (Isa. 53:3).
      Trials have been the common experience of mankind throughout history.
      By looking back on such situations from God’s perspective, we can gain insight that will help us respond wisely in the future. The Lord uses hardships to achieve something good in our lives, but whether we experience these benefits depends upon our response.
      Develop the Right Attitude.
      What is your behavior when experiencing difficulty or pain? Do you grumble and complain or indulge in self-pity? Or do you get angry and blame others for your troubles? All these reactions lead to despair and misery, but James 1:2-6 presents a totally different perspective about suffering: “Consider it all joy, my brethren, when you encounter various trials” (v. 2).
      Some may read that verse and think, What a preposterous statement! Trials and tears go together. How is joy possible? Yet James obviously understands something about suffering that we need to know. The word consider is a financial term which means “to evaluate.” James isn’t telling us to delight in pain and be happy about suffering, but to assess our trials as an opportunity to receive the blessings God has promised us when we respond wisely.
      I don’t know what you’re facing right now. But I do know that if you’re willing to count it as joy, you will find God’s goodness right in the middle of suffering. Unlike happiness, joy is not dependent upon pleasant circumstances, because it’s produced by the indwelling Holy Spirit.
      Determine the Source.
      Have you ever noticed that troubles come in all shapes and sizes? They also tend to pop up unexpectedly, and sometimes one right after another. In fact, you may feel as if you’re dealing with an entire range of difficulties.
      Knowing how a trial began can help you understand the wise way to react. Since our problems originate from different sources, we need to adapt our responses accordingly. Each time you encounter difficulty, ask the Lord to help you determine the cause and the proper response. Here are some common sources of hardship:
      Self: Sometimes we get ourselves in trouble with our own choices or actions. We may find ourselves standing in a field of trials simply because we’ve planted troublesome seed and are now reaping what we’ve sown (Gal. 6:7-8). The good news is that if we’ll repent and humble ourselves, the Lord will redeem our failures and teach us valuable lessons.
      Others: But there are also times when our problems result from someone else’s decisions or conduct. Perhaps a loved one’s behavior has caused you suffering, or maybe an enemy is maliciously accusing and maligning you. Either way, the pain is real. Your job is to forgive those who wrong you, guard against resentment, and seek God’s wisdom in dealing with the situation in a way that honors Him.
      World:Many of our trials are simply the result of living in a fallen world. Accidents happen, people get sick, natural disasters strike, wars erupt; and we have no control over any of it. Our hope is that one day when Christ returns, all this will end—we’ll finally live at peace. In the meantime, drawing on the sustaining power of the Holy Spirit will enable us to respond in a manner that draws others to the Savior.
      Satan: We also have an Adversary who wants to devour us. The Devil is constantly working against us to weaken our faith, ruin our testimony, and make us useless in the kingdom of God. But we’re not helpless against his onslaught. The Father has given us His spiritual armor to protect us from enemy attacks (Eph. 6:11).
      God:Because the Lord is sovereign over all things, no trial can touch us unless He has first allowed it to do so. Our heavenly Father knows that sometimes the only way we’ll grow spiritually is through suffering. Pain can sharpen our sensitivity to His presence and give us ears to hear when we have been deaf to His voice. It reveals hidden sins and purifies us the way fire refines gold. From a human perspective, trials hurt; but from God’s viewpoint, they are a bridge to a deeper relationship with Him.
      Understand God’s Purposes.
      Meaningless suffering is exhausting and demoralizing, but if we understand that there is a purpose and a benefit to our troubles, we can endure just about anything. The reason James could rejoice in trials was because he knew God was achieving something good. Though we may not know His specific purpose for each individual challenge or obstacle, Scripture reveals His overall goals.
      The testing of your faith. For faith to be genuine, it must be tested—just as weightlifters rely on resistance to make their muscles stronger. When everything’s going well, it is easy to say, “Sure, I trust the Lord.” But when times get tough, confidence in Him can take a nosedive. Will you believe and act on the truths in Scripture or let hardship cause you to doubt His love and care for you? Each moment of adversity you face is an opportunity to believe God, rest in His promises, and grow further into His likeness.
      Produces endurance. One of the most valuable qualities the Lord desires to produce in our life is endurance. That may not be what we desire when suffering knocks on our door. But the Lord knows that some lessons are learned only under the pressure of adversity. Yet even then, He sovereignly and lovingly protects us by determining the length and intensity of each trial. Although we may think we can’t endure it, He knows our limits and will not go beyond them.
      The kind of endurance God wants for us is not resignation in which we grumble, saying, “Well, I can’t do anything to change my situation, so I guess I’m stuck with it.” His goal is that we patiently abide the trial with an attitude of unfailing trust in His goodness and complete reliance upon His strength. The only way we can do this is to have a firm determination to live for His purposes, regardless of the cost.
      That you may be perfect and complete. James tells us that to endure hardships in this way will have amazing results—but not that we’re going to be sinless. “Perfect and complete” means that we will be mature and fully developed. Being born again is not the end goal in the Christian life; it’s just the beginning. From that point on, God wants us to grow up to become mature men and women of faith. His goal is to conform us to the image of His Son (Rom. 8:29), and trials play a vital role in this lifelong process. He uses them to sand away ungodly qualities, sift out sinful habits and attitudes, and polish our character until we reflect Christ.
      Lacking in nothing. Perhaps the most surprising benefit of trials is that they supply something we need. If you endure hardship with the right attitude, James says you’ll come out “lacking in nothing” (1:4). The apostle Paul said that his “thorn in the flesh” was given to teach him humility and dependence on Christ (2 Cor. 12:7-10). But he also says that the Lord comforted him in his afflictions so that he’d be able to comfort others (1:3-4). If you want to become useful in God’s kingdom, brokenness is the path the Lord uses to produce the qualities needed to accomplish His will.
      Cooperate with God’s Goals.
      Although all of these benefits are available to you, they are not automatically yours. But by following James’s commands in these few verses, we open ourselves up to God’s promised blessings—all the tools we need to live victoriously in Him. So consider trials an occasion for joy, and let endurance produce its fruit, because then your suffering will be profitable, both now and in eternity. If you lack wisdom in responding to trials, the Lord invites you to ask Him for it and in faith expect to receive (James 1:5-6).
      The crown of life awaits those who persevere under trial and are approved (1:12). God wants to do great things in you—and He will, if you’ll let Him. But He won’t force any of this upon you. The choice is yours. Won’t you allow Him to use adversity to transform you?

      Questions for Further Study
      1. Read Romans 5:1-5. How does Paul say we are to react to our tribulations (v. 3)? What series of benefits does God want to produce in us through adversity?
      2. According to 1 Peter 1:3-9, in what can we greatly rejoice? How could focusing on your inheritance help you endure trials? In verse 6, what do the phrases “for a little while” and “if necessary” tell you about God’s perspective and His sovereignty over your afflictions? What is His purpose for you in your trials (v. 7)?
      ________________________________________
      Do You Know God?
      If you’ve never trusted Jesus as your Savior and are tired of going through trials on your own, why not come to Him now? Without Christ, suffering is just meaningless misery. But when you let Him take control of your life, He’ll walk with you through every difficulty and give you an unexplainable joy, even in the midst of pain.
      He suffered in your place on the cross so that you could be forgiven and experience His peace forevermore. Will you accept His offer of salvation? You can use the following prayer or your own words:
      Lord Jesus, I believe You are truly the Son of God. I confess that I have sinned against You in thought, word, and deed. Please forgive all my wrongdoing, and let me live in relationship with You from now on. I receive You as my personal Savior, accepting the work You accomplished once and for all on the cross. Thank You for saving me. Help me to live a life that is pleasing to You. Amen.
      We will gladly send you our free All Things Are New kit to help you take the next step in your relationship with God.
      Copyright 2012 In Touch Ministries, Inc. All rights reserved. http://www.intouch.org. In Touch grants permission to print for personal use only.

    • Intrucit nu ar fi prima data cind “ginditorii”evanghelici m-ar pune la zid ( afirmatia cu penticostalismul) sa le mai ofer una, tot din convingere personala si tot “gratuit”:
      1- Apostolii faceau ucenici, se ocupau de ucenicie. In vremile ce au urmat, mincatorii de piine pe baza cuvintului scriptural numiti teologi au dezvoltat povesti “teo-ologitoare” adica au ologit mai tot timpul scripturile aducind in fata orice numai sa nu lase cuvintul sfint neschimbat. In ceva postari le-am numit(ca si altii) garduri puse printre crestini, asa avem denominatiile,, ca de despartituri duceam lipsa , nu de unitate;
      2-Timotei 3 de la 14 la 17. Pai daca mai era nevoie de “sprijin” oare Duhul Sfint nu ar fi avut “curajul” sa ne spuna? Eu invit la a ne veni in fire pina nu ne costa si mai mult. (Pentru prieteni ramine valabila invitatia la penticostalism, iar ca raspunsuri va rog sa dati documentari mai temeinice , daca se poate din biblie ca eu nu am nimic a face cu filfizonii sau pardon, filozofiteologi sau mincatorii de piine de pe margine)
      3- Cred ca va veni vremea daca nu a si venit, ca sa se arata “cu degetul” in adunare pacatosii si curvarii cu care nu avem voie sa stam la masa. Daca acceptam compromisul si facem concedii cu frati casatoriti “a patra oara”, de ce ne mai miram si mai dorim sa aflam “cauzele”? Sa fim seriosi cred ca a arata cu degetul suna mai actual decit “unde iti este dragostea crestina”frate? Scoateti pe raul acela dintre voi li se spunea crestinilor din adunare , nu pastorilor, nu episcopilor sau mai rau “anchetatorilor” care au inceput sa faca cariera in adunarile noastre.
      4-Legat de aspectele de bogatie, adica de “vai de voi” din biblia mea, numai rabdarea lui Dumnezeu cred ca nu a ingaduit sa mai “ducem ” si o asemenea rusine in spate, ca de “fata” am avut grija sa o “acoperim” cu “binecuvintare”, adica, dupa DEX-ul meu cu “vorbire de bine”.Sracii de noi.Nu vedem ca suntem tot mai goi si mai ticalosi, ca nevrednicia oricum ne-o arata cuvintul.
      Ma rog Domnului sa nu supar pe nimeni cu aceasta meditaie a mea cu “voce tare”.Este doar pentru mine.Daca cineva vrea sa imparta cu mine, o fac in dragoste frateasca.Fiti binecuvintati

  17. Pastorii evanghelici nu sunt pregatiti pt acest “monstru” pentru ca nu vegeaza. Sunt preocupati cu alte lucruri care tin de bunastatrea proprie, sau a unui grup clerical in detrimentul “turmei”. In curand, veti fi surprins de un alt “monstru”, tot din cauza nevegherii,… De “monstrul” Mamona. Banii au sucit valorile multor lucratori. Banii si huzurul i-a transformat in patroni si exploatatori de turma. Mamona are in mana multi pastori de astazi pe care in carand ii va da pe fata. Vom spune din nou ca nu am fost pregatiti. Defapt nu veti fi pregatiti despre faptul ca vor fi dati pe fata si nicidecum de faptul ca acest “monstru” este de mult in viata lor. Aceasta e adevarata problema defapt. Ce pacat. Ce vremuri.

  18. Daca pentru fratele Buia nu vreti sa cunoasteti adevarul – vazut de Dumnezeu, atunci incercati sa cunoasteti cum staul lucrurile in dreptul fratelui Vasile Floarea si veti cunoaste situatia din acea biserica.
    Domnul sa va binecuvanteze .

    • @ghita, se poate intreba:
      1-saminta aruncata de tine este din “sacul”tau sau straina?
      2-cunosti si daca da, cum? pe CRESTINII care si-au pus pe hirtie deciziile cu privire la vinovatia pastorului?
      3-exista vreo legatura de “interese” intre cei ce au “judecat” cauza si au dispus masurile cu victimele sau cu acuzatul?
      4-ce am de facut ca sa CUNOSC ADEVARUL VAZUT DE DUMNEZEU??!!!???
      Eu cred ca nu ducem lipsa de provocari si pareri care de fapt sa exprime atasamentul nostru sentimental pentru victime sau faptuitor.Haideti noi crestinii sa raminem la ce am fost chemati, este biblic si cred ca asa vom fi mai folositori.Fiti binecuvintat @ghita.

  19. Intrebati pe Domnul si va va raspunde – daca vreti sa siti adevarul.
    Domnul va aduce lumina in acest caz .
    GBY.

  20. Frate Mihail,
    vă iert :), de ce nu? Mai ales când cereți să fiți iertat. Vă dau ASIGURAEA că fac aceasta din toată inima.
    În postarea anterioară mă refer la condamnabila predispoziție a multora (slujitori, mebri din biserică…) care încearcă să ”măture gunoiul sub preș” în asemenea situații și să lase totul în seama unui accident nedorit.
    Dvs nu ați învățat niciodată din nedoritele accidente ale vieții? Nu v-ați regrupat și reorganizat după aceea? Nu ați devenit mai atent? Cred că da.
    Am citit și celelalte postări ale dvs și trebuie să spun că îmi place cum puneți problema în multe situații.
    Vă doresc de asemenea mult har și binecuvântare în continuare!

  21. Ultima stire (…)
    _______________________________
    creștin,
    știi cine e tatăl minciunii?
    M-am interesat azi dimineață și… mi s-a spus că nu e adevărat! Ceva dovezi?

  22. La noi, in Romania aceasta veste a venit – din partea unor membri ai bisericii. Mai nou am aflat si ce au primit cei care au depus marturie (…) Daca nu sunt adevarate – imi cer scuze, dar eu inclin sa cred, deoarece Domnul a aratat de la inceput ca (…) Domnul sa aiba mila de toti crestinii din vremea asta. Sa ne ajute sa mergem pe calea ingusta – ca multi merg pe cea lata.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,993 other followers

%d bloggers like this: