CINE SUNT ALEȘII? ORICINE CREDE… – ADRIAN ROGERS

Unul dintre marii pastori baptiști americani, regretatul Adrian Rogers, despre aleși. Îmi pare rău, este doar în limba engleză, dar pentru cine înțelege, o contrazicere totală a predestinării, cu un singur cuvânt: ORICINE!

About cristianionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

80 Răspunsuri to “CINE SUNT ALEȘII? ORICINE CREDE… – ADRIAN ROGERS”

  1. “Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca ORICINE crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.”

  2. Bună seara,
    Stimate domn, constat cu uimire că păreți a fi foarte sigur pe cuvântul ORICINE… Aș fi interesat să explicați această siguranță în lumina afirmației făcute tot de dumneavoastră câteva articole mai devreme. Citez: ,,Se știe că persoanele și lucrurile de care ești sigur nu le prețuiești ca cele pe care le poți pierde. Față de acelea devii indiferent, cu acestea ești mai grijuliu. Fie că este vorba de familie, serviciu sau… mântuire, prea multă siguranță strică.” (MÂNTUIREA CU O DOZĂ DE NESIGURANȚĂ SAU PRINTRE FURCILE CAUDINE)
    Vă recomand să vă mai gândiți !
    …Nu de alta, dar nici dumneavoastră nu credeți că Oricine va fi mântuit. Condiția necesară și suficientă este alta. Oricine VA CREDE… că doar nu sunteți universalist!
    Premiza cu care ați pornit în argumentul dumneavoastră în articolul mai sus amintit este absolut falsă. Dacă nesiguranța a devenit o virtute cum rămâne credința o încredere neclintită?
    ,Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evr 11:6) Ar trebui să fim siguri de asta, sau oare îndoindu-ne îl vom iubi și mai mult pe Dumnezeu? Mă îndoiesc! ( în punctul ăsta nu am de ales…) Succes!

    • :) :) :)
      Fără nicio lipsă de respect, este amuzantă confuzia dumneavoastră între disponibilitatea universală a mântuirii și lupta pentru a o păstra.

      • Eu vorbeam conceptual despre siguranță și nesiguranță. V-am atras atenția că premiza propusă în articolul precedent, (MÂNTUIREA CU O DOZĂ DE NESIGURANȚĂ SAU PRINTRE FURCILE CAUDINE) este falsă și că îndoiala nu este nicidecum o virtute ( chiar îmbrăcată cu mantaua smereniei) Dacă vreți să intrăm în detalii în celelalte două subiecte pe care ați presupus că le-aș confunda putem face și asta luîndu-le pe rând. Vorba Romglezului: Lăsați-mă să știu! :-)

      • C.I.
        Doi oameni casatoriti cu juramant (orice ar fi) pana la moarte pt ce mai trebuie sa se poarte frumos unul cu celalat? Pt ce mai trebuie sa aibe grija fiecare cum vb, cum se poarta, et? Ca doar sunt legati pe viata, nu?! O fac pt a avea o relatie optima, nu doar una legala.

        Cam de aia trebuie si noi sa ne cercetam, etc…pt a mentine si desavarsi relatia, nu pt a nu ne pierde mantuirea dpdv legal….

  3. Hm … in sfirsit doctrina predestinarii a fost rezolvata de Adrian Rodgers pe blogul “popas ptr. suflet ” cu un sfert de verset… :)
    “Whoever desires, let him take the water of life freely”.

    Problema ca Adrian Rodgers a uitat ca in Romani Pavel scrie
    “there is NONE ( NIMENEA) that seeketh after God”.

    Alta problema a marelui baptist Adrian Rodgers :
    “44No man can come to me, except the Father which hath sent me draw him”

    Adrian Rodgers vorbeste de un efect( desire) uitind sa aminteasca cauza ( God)

    Exista un concept, acel al cauzalitatii.. “cauza / efect”

    Adrian Rodgers crede ca crestinul este “cauza”

    Omul “nascut din nou” STIE ca el este numai “efectul”

    ……daca tot facem teologie “de colt de strada” :)

    • Total! :)
      Iar gândești din punctul de vedere al lui Dumnezeu!
      N-ai migrene?… :)

    • Gabi,
      “44No man can come to me, except the Father which hath sent me draw him”

      God drew us all to Him but He does not force us to love Him.

      The Calvinistic view has many impossibilities that make God….. god?

      According to them, God can’t be love, just, merciful, etc. Instead, it makes god selfish, bias, cruel, and a lot more than I care to mention.

      That’s not my God. My God died for all who choose to believe in and love the Lord.

      If God predestines people to hell, they will have an excuse at judgement day as to why they did not believe. God will not condemn someone who had no chance to repent because they were not chosen. Romans 1 said they will have NO excuse. How can that be?

      To me, the Calvinists have such different and oblique views of god that it makes me wonder if they even worship the same god.

      But this is my humble opinion…. seriously!

      • “God will not condemn someone who had no chance to repent because”
        Chapter and verse please.. :)

        Ben, inainte ca Domnul Isus sa vina pe pamint… toata lumea zacea in pacat , fara speranta, fara mintuitor.

        Un om nascut in China in anul 300 BC era predestinat iadului.

        Ca ne place , ca nu ne place.

        Calvinistii or fi ei oblici, dar arminianistii sint orbi dea binelea.
        :)

        That is one of the reasons an arminian is also known as “barely christian” :)

  4. “Oricine care crede” – asta nu-i clatina citusi de putin pe calvinistii cu care am avut de-a face: mi-au replicat imediat cu versetul din Efes. 2:8. (I had to say it… before Gabi B jumps in :) )

  5. Folosirea cuvântului oricine nu este o contrazicere a predestinării. Nici Adrian Rogers nu a făcut asta în clipul de mai sus.
    Să nu vă treziți în tagma celor care strică Cuvântul. Nu-i musai să emiteți păreri gratuite.

  6. Aici este vorba despre o clasica antinomie biblica a mantuirii.

    Pe paginile Sfintelor Scripturi sunt nenumarate antinomii teologice ( adica sunt unele adevaruri paradoxale,care aparent se exclud unul pe altul), antinomii care noua ne par …aberante.
    Eu am mai discutat despre aceste lucruri pe alte forumuri crestine si nu vreau sa le dezvolt aici prea mult..
    Antinomia inseamna o contradictie aparent insolubila între doua teze, doua legi sau doua principii (filozofice), care se exclud reciproc si care totusi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent.
    A face o afirmatie extraordinara, nu inseamna neaparat ca si ai dreptate in ce afirmi , si apoi eu nu cred ca Adrian Rogers a descifrat pe deplin taina mantuirii.

    Dumnezeu nu minte in afirmatiile pe care El le face pe paginile Sfintelor Scripturi, dar unele afirmatii par greu de crezut deoarece sunt enorm de multe lucruri din vesniciile trecute, pe care noi inca nu le cunoastem .
    Fara intelegerea preexistentei aratata clar in Psalmul 87, Romani 8:29-30 sau EFESENI 1:4-12, nu vom intelege niciodata nici predestinatia si nici liberul-albitru.

    De fapt fara intelegerea acestor profetii, noi nu intelegem nici cine suntem noi si nici de ce trebue sa trecem acum prin “valea plangerii”….
    Dumnezeu vorbeste foarte clar despre unele “vase de cinste” facute pentru slava, sau de unele “vase ale maniei” facute pentru pieire….si decizia destinatiei acestor “vase”, a fost luata inainte de intemeierea lumii materiale (.EFESENI 1:4)
    ELE AU FOST PREDESTINATE.

    ROMANI 9:22-23.
    Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei, FACUTE PENTRU PIEIRE;
    si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care LE-A PREGATIT MAI DINAINTE PENTRU SLAVA … (despre noi vorbesc)?

    Iuda a fost un vas al maniei PREDESTINAT pentru pierzare….(Ioan.17:12)
    La fel va fi anticristul, proorocul mincinos,…(2Tes.2:3)
    La fel sunt multi altii anticristi (1Ioan.2:18)

    Dumnezeu a barat mantuirea acestor oameni rai care-l au de tata pe diavolul.(Ioan.8:44) si care implinesc voia lui…
    .-” Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru”.

    Ei faceau ceea-ce au auzit si au invatat de la tatal lor….(IOAN 8:38)
    -” voi faceti ce ati auzit de la tatal vostru.”

    In ei era un duh de rebeliune, de ura, de rautate, de nesupunere si de neascultare impotriva lui Dumnezeu si impotriva Domnului Isus Hristos.

    CAND I-A INVATAT DIAVOLUL PE EI ACESTE LUCRURI ???
    Oricum, ei nu mai stiau acest lucru, dar Domnul Isus il stia…
    Sunt sigur ca nici voi nu-l cunoasteti…

    Acestor oameni, : “Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca sa nu vada, si urechi ca sa n-auda, pana in ziua de astazi.” (Rom.11:8)

    “Le-a orbit ochii si le-a impietrit inima, ca sa nu vada cu ochii, sa nu inteleaga cu inima, sa nu se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec.” (Ioan.12:40)
    Ei au fost predestinati pentru pedeapsa…
    Am spus PEDEAPSA si nu ANIHILARE…
    Murdariile de pe Vasul de arama trebuesc curatite astfel prin foc…(Ezechiel 24:11-12)
    (sper sa nu va impotmoliti in acest verset neesential)

    Greseala noastra in interpretarea profetiilor este ca noi incercam sa explicam profetiile dupa acelasi sablon, amestecandu-le toate in acelasi plan de lucrare….si incercand sa le intelegem cu o gandire fireasca ( omeneasca)……..fara sa intelegem ca ele sunt adevaruri dumnezeiesti care apartin unor planuri diferite,trebue sa le vedem rezolvarea lor in timpi diferiti si nu pricepem ca ele vor avea o rezolvare prin modalitati diferite…

    Dumnezeu ne vorbeste in profetii in primul rand ca noi sa ajungem sa-L cunoastem pe El si voia Lui; apoi ne vorbeste ,ca ca sa intelegem Planul Lui de Reabilitare , de Vindecare si de Mantuire facut in Domnul Isus Hristos, cu Lumea intreaga, si in al treilea rand, El ne vorbeste ca sa intelegem principiile in virtutea carora El va cantari si va judeca toate lucrurile.

    Ma indoiesc ca Adrian Rogers a priceput toate aceste lucruri….

    Frate Ionescu, nimeni nu a fost hotarat “arbitrar” pentru pedeapsa…
    Dumnezeu nu se joaca nici cu mantuirea noastra si nici cu pedeapsa noastra…

    • Exact! Deci, simplu și sumar, totuși Adrian Rogers are dreptate, nu?
      Uneori, marile adevăruri se spun simplu…

    • 1. Ați fost cumva ales de Dumnezeu de la intemeierea lumii? Dacă da, cum știți?
      Dacă nu, Dumnezeu va predestinat la iad?

      2. E posibil sa nu fi fost ales si in viitor sa cădeti din credință? Dacă da, pai unde este siguranta mantuirii de care Calvinistii țin așa de mult?… Dacă ati fost ales, cum știți? Mai bine zis este imposibil!

      Dumnezeu nu poate fii dragoste si partinire in același timp. Paradoxurile de care vorbiti, nu prea exista in biblie ci sunt fabricatii omenesti provenite din lucrurile grele de înțeles ale lui Pavel, rastalmacite de mulți!

  7. Multi chemati, putini alesi ! ( precum posturile de admitere in facultatile lagarului comunist !)Loterie ??!!!. Ne raman formele si metodele bine conditionate si directionate precum acul busolei pe directia North siLuminoasa Cruce a Mantuitorului , din Dealul Golgotei !. Pasii tai nesovaelnici, indrumati de Busola Individuala a Credintei tale ,canalizati si directonati strategic spre reusita: ” doar cei in clocot “!. Buluc , navala, cu asediu’ !. Precum odinioara , incognito , solitar ,rostind in gand psalmul 91, spre frontiera ! ! !

  8. ” …hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere…” Rom. 9:11 Cred ca aceste cuvine V-au nelinistit :) . Hotararea lui Dumnezeu nu a fost luata in atotstiinta ci in suveranitatea Sa, lucru valabil si pentru mantuire. Saracul Esau! :(

  9. Și cum rămâne cu Arminianismul? Unii îl ˝anatemizează˝ pe Calvin (motivând cumva că îL implică prea mult pe Dumnezeu în mântuirea omului), promovând pe de altă parte Arminianismul (o teorie care îl pune mai mult pe om, și meritele sale, în centrul atenției). Personal, cred că există o cale de mijloc; amândoi au pe undeva dreptatea lor :). E ca și cu Pre, Mid și Post- tribulaționism: fiecare adept pretinde că deține dovezile (biblice) care îi susțin teoria. Nu știu dacă am fost predestinat pentru mântuire, dar știu că a existat în viața mea o zi a cercetării, și numai Harul suveran al lui Dumnezeu a făcut posibil lucrul acesta. Eu de partea mea, am spus DA! Problema mare nu este Calvin sau Arminius, ci noi, cei care încercăm să despicăm firul în patru. Nu vom reuși niciodată să rezolvăm dilema.

    • Dilema se poate rezolva dacă pornim de la diferența de fond dintre cele două sisteme teologice.
      Diferenţa de bază dintre teologia reformată şi teologia non-reformată este ordinea mântuirii, cu referire la relaţia dintre credinţă şi regenerare. Marea majoritate a creştinilor evanghelici profesanţi cred că credinţa vine înaintea regenerării. În alte cuvinte, pentru a te putea naşte din nou tu trebuie să crezi. Trebuie să Îl alegi pe Hristos. Dacă Îl alegi pe Hristos, iei o decizie, atunci ca răspuns la acea alegere şi la acea decizie Dumnezeu te va face să fii născut din nou. Teologia reformată este împotriva acestei idei încă din zilele lui Augustin, sau, aş putea spune, încă din zilele lui Pavel. Pentru că dacă aşa ar sta lucrurile, nu aş avea absolut nici o speranţă ca vreo persoană din această lume să fie mântuită. Pentru că, indiferent cât de convingător ai fi, indiferent cât de elocvent ai fi, indiferent cât de puternic ai fi, indiferent cât de influent ai fi, cum ai putea oare convinge o persoană moartă spiritual, care este în duşmănie cu Dumnezeu, care este cu totul condusă de firea pământească, care, dacă nu e regenerată şi născută din nou nu poate nici măcar să vadă Împărăţia lui Dumnezeu, cum ai putea oare să convingi o astfel de persoană să Îl aleagă pe Hristos, pe care nu Îl doreşte câtuşi de puţin? Eu nu pot schimba inima unei alte persoane. Eu pot prezenta mesajul. Pot argumenta în favoarea lui şi pot încerca să fiu convingător. Pot pleda pentru acest mesaj. Pot fi credincios Evangheliei. Dar dacă Dumnezeu nu schimbă inima… Eu pot sădi, altcineva poate uda, dar numai Dumnezeu poate face să crească. Numai Dumnezeu are puterea să schimbe natura sufletului omenesc. De aceea noi spunem că regenerarea vine înaintea credinţei. Avem aici esenţa teologiei reformate. În alte cuvinte, Dumnezeu Duhul Sfânt mai întâi schimbă dispoziţia sufletului înainte ca cineva să poată avea credinţă.

      Când eu cred, a cui e acea credinţă? Crede Dumnezeu prin mine? Nu. Eu sunt cel ce cred. Îl aleg eu pe Hristos? Da, eu Îl aleg pe Hristos. Nu Dumnezeu alege în locul meu. Eu Îl aleg pe Hristos. Eu sunt cel ce răspunde. Nu sunt împins cu forţa împotriva voinţei mele. Ideea esenţială e că voinţa mea a fost schimbată. Astfel, ce uram înainte acum iubesc şi mă grăbesc să vin la Fiul. Pentru că asta e ceea ce vreau. Pentru că Dumnezeu a pus în sufletul meu dorinţa după El.

      Apoi, cealaltă parte a acelei denaturări – Dumnezeu respinge pe aceia care doresc cu disperare să fie în Împărăţia Lui. Ce deformare a modului în care Biblia prezintă omul firesc, să spui că omul firesc aleargă cu disperare încercând să Îl găsească pe Dumnezeu, încercând să intre în Împărăţie! Iar Dumnezeu îi spune: “Nu, Îmi pare rău, nu eşti pe listă. Nu poţi intra.” Amintiţi-vă, întreaga rasă umană e moartă în păcat. Nimeni nu încearcă să vină la Hristos, poate face acest lucru doar prin harul lui Dumnezeu, prin harul special al lui Dumnezeu.
      În final, aşa cum am spus, amândouă părţile din această dispută sunt de acord că harul este condiţia necesară. Punctul în care sunt cu totul în dezacord în ce priveşte problema monergismului şi sinergismului este dacă harul regenerării este eficace sau nu.

      • Chris Ratiu,
        Cam asa am patit si eu (si cred ca toti, macar ca unii nu recunoastem)…am incercat si eu sa cer, sa ma pocaiesc, etc… si nu iesea nimic, dar nimic… intr.o zi, cand nici nu ma asteptam si cautam, unde nu ma asteptam si unde nici nu vroiam, s.a intamplat ca dintr.o data am vrut, am putut si totul a fost usor (pt mine)….pt ca un Altul m.a luat de mana si m.a chemat si atunci jugul a fost rupt…

        Problema este cand cautam sa luam pozitii de stanga sau de dreapta, teoriile noastre falimenteaza. Daca e scris “Pastreaza ce ti s.a incredintat (cu ajutorul Duhului)” atunci trebuie sa pazesc. Unde scrie “Voi sunteti pastrati de puterea lui Dumnezeu” atunci trebuie sa ma las pastrat… Deci, uneori diateza e pasiva, alteori activa….Ambele sunt adevarate…Calvinistii o iau pe cea pasiva, arminienii pe cea activa…. Biblia ni le da pe amandoua.

  10. Oricine in limba romana inseamna Oricine!!!
    Dumnezeu nu e ca noi;
    iar noi suntem atit de subiectivi.
    Cred ca Dumnezeul pe care L-am cunoscut nu poate alege pe unii pentru Iad;
    planul lui Hristos pentru Mintuire inseamna planul lui Dumnezeu in Hristos, cauia I-a dat totul, pentru ca EL sa aiba Totul, pentru ca IL iubeste;
    si-I va da totul, toate lucrurile din Cer si de pe pamint;
    dar i-a dat si omul; pe toti oamenii pentru care El si-a dat viata;
    in drepatea si intelepciunea SA, nu i-a dat doar pe unii oameni, in timp ce , in celelalte I se da TOTUL, in intregime;
    omul care este cel mai important pentru Dumnezeu are si libertatea sa aleaga, pentru ca EL nu ne-a facut roboti.
    EL doreste sa_L iubim din proprie dorinta, altfel ne facea pe toti roboti pt.cer;
    Dumnezeu fericit dac aIl alegem de buna voie.

  11. O clarificare va rog…

    A urca treapta de la “om chemat” la “om ales” nu presupune a face si voia Tatalui Ceresc si a pazi poruncile Lui? Sau este doar o singura treapta, adica “oricine crede” si raspunde pozitiv chemarii universale intra automat in randurile celor alesi??? (Ca si Michiduta crede…ba se si-nfioara! Dar nici vorba sa fie ales!)

    Multumesc anticipat pentru clarificare. :)

  12. Povara pacatelor intregii omeniri a fost purtata de Mintuitorul;
    fiind durerea cea mare, nu cuiele si crucea asa cum ni se infatiseaza in filmele lacrimogene;
    credeti ca EL, Dumnezeu fiind ,nu ar fi putut suporta ceea ce sfintii care au trait dupa
    aceea au facut, trecind prin schingiuiri nemaipomenite cu strigatul biruintei pe buze?
    toata scursura omenirii a dus-o doar de dragul unora?
    oare nu ar fi fost bine sa-i scoata Dumnezeu un anume procent din povara, daca tot nu a purtat-o pentru Oricine care crede ?
    pentruca Dumnezeu este Drept.

  13. Pt toti care sustin teoria predestinarii [ J. Calvin ] : …Oare cat de greu le – or fi fost crestinilor ramasi doar cu invataturile DOMNULUI ISUS , Apostolului Pavel si a celorlalti Apostoli , pana la anul 1506 , cand s-a nascut Calvin ? ? EU si multi altii credem ca de la IOAN incoace IMPARATIA CERURILOR se ia ,cu NAVALA si CINE DA NAVALA PUNE MANA PE EA.

    • …daca ucenicii lui Ioan nu ar fi trebuit sa intre pe poarta cea strimta(fiind botezati de Pavel in numele Domnului Isus Cristos),navala de care vorbesti ar fi dus la anarhie spirituala…pe usa cea strimta se intra unul cite unul,in ordine desavirsita…

  14. Fr.Ionescu iar ai pus teologii pe jar .

  15. Cheia raspunsului corect la aceasta intrebare se afla in

    Romani 8:29-30
    .
    -” Caci pe aceia pe care I-A CUNOSCUT MAI DINAINTE ,I-A SI HOTARAT MAI DINAINTE sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel intai nascut dintre mai multi frati.

    Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, I-A SI CHEMAT; si pe aceia pe care i-a chemat,I-A SI SOCOTIT NEPRIHANITI ; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit”.

    CHEIA MANTUIRII este chemarea pe care Dumnezeu o face omului si nu este decizia inteligenta a mintii omenesti, (fire pamanteasca moarta in pacat) de-al alege
    de-al crede si de-al urma pe Dumnezeu.

    Cum spuneam in mesajul anterior, trebue inteleasa diferenta intre cei hotarati “mai dinainte” , a celor care au fost pusi deoparte (unii pentru slava, altii pentru pedeapsa) si a celor carora Dumnezeu le-a acordat liberul-albitru.

    Aceste trei categorii nu trebuesc amestecate intre ele, deoarece vom scoate un adevarat ghiveci teologic.

    Apropierea omului de Dumnezeu in vederea mantuirii (apropierea prin credinta), este o lucrare initiata de Dumnezeu si
    nu de om.
    Credinta omului in Dumnezeu, este o lucrare a Duhului Sfant si nu este o decizie a firii pamantesti ( decizie care ar avea la baza inteligenta mintii omului).

    -“cine ar indrazni sa se apropie din capul lui de Mine?
    – zice Domnul”…..
    (Ier.30:21)

    Textul din IOAN 3:16 este o axioma dumnezeiasca care exprima UN PRINCIPIU VESNIC in virtutea caruia Dumnezeu va mantui lumea.

    IOAN 3:16-17
    Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu,
    pentru ca ORICINE crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
    Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.

    Oricand, oriunde, in orice imprejurare si in orice stare ar fi
    pacatosul, atunci cand el ajunge la stadiul sa creada in Domnul Isus Hristos, si-n Jertfa Lui, acel pacatos are garantia iertarii si-a reabilitarii in Jertfa lui Hristos.

    Conditia mantuirii este Credinta celui pacatos….si aceasta credinta asa cum spuneam, este o lucrare a Duhului Sfant in acel om.

    IOAN 15:16
    -“Nu voi M-ati ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi”;…….

    Sa nu uitam ca:

    ROMANI 11:32

    Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca SA AIBA INDURARE DE TOTI ….

    Si sa tinem cont si de faptul ca:

    1CORINTENI 15:22-23.

    Si, dupa cum TOTI mor in Adam, tot asa, TOTI vor invia in Hristos; DAR FIECARE LA RANDUL CETEI LUI…. .

    “MOARTEA IN ADAM” insemnand moartea duhovniceasca ca urmare a pacatului edenic, atunci cand OMUL a fost despartit de Dumnezeu.

    “INVIEREA IN HRISTOS”, inseamna eliberarea din robiea mortii si-a pacatului, inseamna vindecarea, inseamna reabilitarea,inseamna curatirea prin Sangele lui Hristos, inseamna mantuirea, si desigur,inseamna Nasterea din Nou
    si indumnezeirea celor mantuiti….

    Si Pavel are curajul sa afirme ca de acest proces al INVIERII IN HRISTOS, vor avea parte TOTI cei care au gustat Moartea in Adam….DAR FIECARE VA INVIA IN HRISTOS LA RANDUL CETEI LUI….
    spune apostolul Pavel.

    Asa ca Adrian Rogers a spus doar o parte oarecum limitata dintr-un mare adevar.
    Greseala lui teologica este ca a atribuit omului cheia procesuil mantuirii fara sa inteleaga alegerea si chemarea pe care Dumnezeu o face tuturor
    conform Planului Sau de Mantuire Vesnica,( si doar in vederea aceste chemari omul ajunge sa-l cunoasca si sa-l primeasca pe Dumnezeu ca Domn si ca Mantuitor), conform textului din

    ROMANI 8:29-30

    FIECARE VA INTRA IN PLANUL DUMNEZEIESC DE MANTUIRE, DAR VA INTRA DOAR LA RANDUL CETEI LUI.

    1CORINTENI 15:24-28
    In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere.
    Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.
    Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea.
    Dumnezeu, in adevar, “a pus totul sub picioarele Lui”. Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul.
    cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti.

    Apropo! si in romaneste “TOTI”, inseamna tot …”toti”.

  16. Si eu cred ca adevarul este undeva intre cele doua teorii. Este peste nivelul nostru de intelegere, ca si de ex.” misterul Trinitatii”, si altele. Problema e ca unele versete analizate prin prisma calvinismului complica frumusetea mesajului Evangheliei, punandu-L pe Dumnezeu, cum am spune noi, intr-o lumina proasta. Nu mica mi-a fost mirarea ( si indignarea ) cand am aflat ca Harold Camping a raspandit milioane de brosuri cu titlul “Does God love You?” (ma refer la semnul de intrebare) . Cu alte cuvinte spui cuiva ca nu e sigur ca El il iubeste…….

    Iata un pasaj (tot din Romani) care ne ajuta sa intelegem, pe cat posibil, punctul de vedere a lui Dumnezeu: “Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?

    Dar cu impietrirea inimii tale, care NU VREA sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplatii fiecaruia dupa faptele lui.” (Rom. 2-4,5,6 )

    Eu cred ca ar fi mai bine sa avem atitudinea lucratorului din agricultura, care nu se gandeste la samanta pe care o seamana intrebandu-se :”oare cate si care boabe vor rasarii si vor aduce rod ? , ci lucreaza cu inima, imprastiind samanta si facand totul pentru-ca mai tarziu sa culeaga “roada scumpa a pamantului”

    (imi pare rau ca deschizandu-se din nou acest subiect, al “provoaca” pe fr. Gabi, care de altfel, cred ca este un om minunat., si in general vorbind, are o viziune f. realista, in privinta multor lucruri discutate pe blog)

  17. M-ați întrebat de ce este important să ne cercetăm viața, de ce ar fi nevoie de o reevaluare?

    O să încerc să vă răspund folosindu-mă de un exemplu concret: Apostolul Pavel un om care și-a făcut o astfel de reevaluare și care a ieșit de partea cealaltă transformat, cu o nouă identitate și un nou sistem de valori.

    Filipeni 3:1-11 ,,1.Încolo fraților bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos.

    2.Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijelații aceia!

    3.Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Iisus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești.

    4.Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult;

    5.eu care sunt tăiat împrejur în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ce privește Legea fariseu;

    6.în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.

    7.Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.

    8.Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos

    9.și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.

    10.Și să-l cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui;

    11.ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea la învierea din morți. ’’

    L-am ales pe Sfântul Apostol Pavel pentru că reevaluarea, ne arată el poate avea și valențe spirituale. Însuși Domnul Hristos își cofruntă Biserca, slujitorii, copiii Săi pentru a-i obliga la reevaluare.

    În textul pe care tocmai l-am citat este evident că Pavel vorbește de un moment al reevaluării din viața lui, un punct de turnură pe care el îl estimează ca fiind un veritabil sine qua non în viața de credință. Este interesantă paradigma economică în care sfântul apostol transpune mântuirea. Versetul 7 pare a fi extras dintr-un proces verbal întocmit la vreo dare de seamă. Câștiguri și pierdere în această tranzacție a mântuirii. Avem în față deci o viață structurată asemenea unui tabel cu doar două rubrici: Câștig și pierdere, plus și minus și pentru mintea pragmatică a secolului al XXI-lea care are oricum tendința de-a transforma totul în cifre, trebuie să fie destul de ușor de înțeles.

    Privim la un om care și-a trăit viața încercând din greu să adune cât mai multe plusuri pentru a-și câștiga mântuirea, un om preocupat de câștiguri spirituale și nu materiale, un om foarte interesat asemenea tânărului bogat de câștigarea vieții veșnice. Ce-mi mai lipsește, ce mai pot face, ce mai trebuie să fac? Toate întrebări valide…am concluziona noi astăzi.

    După ce însă ani de zile cu o disciplină, un stoicism și o perseverență de invidiat adaugă profit după profit, plus după plus, câștig după câștig, credit după credit și având de-acum desaga plină cu merite, Pavel este chemat la revizia contabilă unde constată cu maximă stupefacție că în economia lui Dumnezeu tot ce el a pus în rubrica de profit trebuie mutat în rubrica de pierderi.

    ,,7.Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.’’

    Ani de zile să aduni, să contezi pe ceva, să ai un plan, să crezi că știi cine ești pentru ca la clipeală totul să se năruie. Pentru un om care își ia veșnicia atât de serios ca Pavel, dimensiunea spirituală a dilemei este cu mult mai dramatică decât cea materială. Cu alte cuvinte este una să nu mai știi cine ești din punct de vedere profesional ( până ieri ai fost analist economic și realizezi că deși ai făcut asta toată viața, și deci ăsta ești tu, trebuie să devii altcineva să faci altceva

    În fond nu se termină lumea dacă schimbi costumul pe o salopetă și în loc să împingi hârtille pe vreun birou dai la lopată sau la vreo șaibă.) și este mult mai dramatic, fiind preocupat de câștigarea vieții veșnice așa cum a fost și tânărul Saul din Tars, să realizezi că tot ce ai crezut că tot ce ai știut că tot ce ai făcut nu are absolut nici o relevanță în balanța lui Dumnezeu. Ce asemănare izbitoare cu experiența unui alt fariseu – Nicodim care în urma întrevederii avute cu Domnul Hristos află și el exact același lucru: că tot ce-a adunat nu are nici o valoare.

    Oare ce a experimentat Pavel în întâlnirea sa cu Hristos încât a ajuns să privească la rubrica de câștiguri și să o definescă cu un singur cuvânt – GUNOI?

    8.,,Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos’’

    Acest epitet merită atenția noastră preț de câteva momente pentru că sfântul apostol folosește un limbaj destul de grafic: skubalon care înseamnă nu doar gunoi menajer ci și excremente. Această reevaluare devine și mai șocantă când privim ce avea Pavel în rubrica de profit. Versetele 5 și 6:

    ,, eu care sunt tăiat împrejur în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ce privește Legea fariseu; în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.’’

    Tratând aceste lucruri ca pe niște gunoaie Pavel ne învață o lecție fenomenală, anume că nu doar viciul este singurul gunoi, religia este un gunoi și ea. Orice efort omenesc de-a câștiga mântuirea este gunoi cum și viciul este gunoi – Pavel vorbește din propria-i experiență.

    1 Tim 1:15 ,,O adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: ,,Hristos Iisus a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoși’’ , dintre care cel dintâi sunt eu.’’

    Pavel s-a considerat cel dintâi dintre păcătoși nu pentru că ar fi dus o viață care mustea de imoralitate, o viață în care viciul este ridicat la rang de virtute, cum se întâmplă în societatea contemporană. Nu este el tâlharul de pe cruce. Viața lui de până atunci a fost eminamente morală, însă a realizat că religia este mai păguboasă decât imoralitatea. Cum este posibil așa ceva?

    Dacă imoralitatea violează Legea lui Dumnezeu trivializând sfințenia Lui, Religia violează însăși natura lui Dumnezeu pentru că presupune că standardul lui Dumnezeu este atât de jos încât oricine îl poate atinge dacă se ambiționează. Să crezi că Dumnezeu este altfel decât este în realitate te face vinovat de idolatrie.

    Omul religios trăiește cu convingerea că prin propriile eforturi poate obliga dreptatea lui Dumnezeu să-l accepte. De aceea spunea Domnul Hristos într-o împrejurare că vameșii și curvele vor intra în împărăția lui Dumnezeu înaintea cărturarilor și a fariseilor.

    Nu pentru că Dumnezeu iubește mai mult imoralitatea decât eforturile religioase, decât disciplina și perseverența în împlinirea legii. Hristos a făcut această afirmație pentru că știa că omul imoral, odată confruntat cu existența unui Dumnezeu Sfânt, va căuta răspuns la problema sa în afară – la Dumnezeu, în timp ce omul religios va privi mereu înăuntru, fie cu muțumire deplină vis a vis de nivelul pe care l-a atins deja, fie încercând să mai ajusteze ceva.

    Firea nu poate produce nimic bun nici măcar când se mișcă în perimetrul religiei. De aceea afirmă Pavel în versetul 3: ,, Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Iisus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești.’’

    Lucrurile pământești la care face referință aici sfântul apostol nu sunt posesiuni materiale, sau diplome, sau statut social etc etc. Versetul 4 confirmă asta: ,, Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult;’’

    Despre ce vorbește Pavel? Lista lui de acreditări din versetele 5 și 6 nu lasă nici un loc pentru speculație!

    ,,5.eu care sunt tăiat împrejur în a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ce privește Legea fariseu;

    6.în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.’’

    Este plină lumea de oameni absolut convinși că prin propriile eforturi își pot câștiga un loc în prezența lui Dumnezeu, oameni pentru care intrarea în Împărăția lui Dumnezeu se rezumă la un simplu calcul de aritmetică. Două rubrici: bune și rele, plus și minus. Le iei pe toate după ce-ai închis ochii, după ce-ai tras linie și și te prezinți în fața cântarului. Dacă cele bune trag mai greu decât cele rele ai reușit – dacă nu, nu.

    Musulmanii și evreii sunt un bun exemplu al zilelor noastre. Citeam de pildă despre un irakian care mergea pe jos în fiecare vineri până la moschee și înapoi contabilizând cu grijă fiecare pas tocmai pentru asta. Fiecare pas era considerat un bine. După caz, dacă era nevoie de mai mult bine decât de obicei pentru a încheia săptămâna la plus omul nostru mergea pe ocolite pentru ca drumul să fie mai lung și deci și pașii mai mulți.

    Exemple de genul ăsta abundă în întreg spectrul religios mondial.

    Adevărații creștini însă, ne spune sfântul apostol Pavel, nu-și pun încrederea în lucrurile pământești.

    De ce scrie Pavel aceste lucruri? Pentru că biserica de-atunci și mai apoi pe parcursul întregii ei istorii de peste două milenii, a fost bântuită și deranjată de oameni care au văzut nevoia de-a adăuga ceva la Evanghelie.

    Haideți să urmărim contextul:

    Biserica din Filipi a fost asaltată de un grup de iudaizatori. Cine sunt acești iudaizatori?

    Originea lor o găsim în cartea F.A. 15:5

    ,,Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.’’

    Disputa aceasta nu era doar una locală, specifică bisericii din Filipi, ci pornise de la Ierusalim și se întinsese aproape în toate bisericile. Acești farisei încreștinați și adepții lor erau extrem de activi, drept dovadă Pavel îi pomenește în multe dintre epistolele sale. Pentru că veneau din Ierusalim, toți emisarii lor aveau scrisori de recomandare foarte respectabile.

    2 Cor 3:1-2 ,, Începem noi iarăși să ne recomandăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca alții de epistole de recomandare către voi sau scrisori de recomandare de la voi? Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.’’

    ,,Recomandații’’ aceștia atacau învățătura lui Pavel punându sub semnul întrebării credibilitatea lui. Noi avem recomandări serioase! Pavel ce are? Cine l-a recomandat?

    Nu doar că aveau scrisori de recomandare, fiind doar în tranzit, la plecare solicitau scrisori de recomandare și din biserica pe care tocmai o vizitaseră. Așa au devenit veritabile celebrități în biserica creștină a secolului I.

    Cu ,,celebritățile’’ astea Pavel a avut mari probleme pe tot parcursul slujirii sale.

    Și astăzi creștinii mai au încă un veritabil complex al celebrității. Dacă vreun actor, vreun sportiv sau vreun cântăreț celebru se declară creștin practicant, este invitat în toate bisericile mari ca să ne spună tuturor că și creștinul poate fi celebru.

    Dacă vreun intelectual ne calcă bătătura și s-a pocăit și el, repede va ajunge după amvon. Să predice el că-i avocat sau medic sau inginer sau profesor. Încă mai auzi și azi discuții pe marginea apartenenței denominaționale a unor nume precum Cornilescu, Moldoveanu, Wurmbrand, sau mai recent Țon.

    Dacă cineva a ajuns arhicunoscut datorită dedicării în viața de slujire, datorită seriozității și integrității morale și datorită vreunui dar pe care l-a primit de la Dumnezeu, slava i se cuvine lui Dumnezeu. Este bine să respectăm și să apreciem un astfel de om.

    Periculoasă însă este disponibilitatea noastră de a înghiți pe nemestecate absolut tot ce spune cineva, doar în virtutea faptului că este celebru. În biserica lui Hristos celebritatea nu conferă nimănui nici o greutate. Greutate și credibilitate dă unui slujitor doar măsura în care el rămâne fidel adevărului. De aceea atenționează Pavel biserica în GAL 1:6-8

    ,,Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin Harul lui Hristos la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evnghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!’‘

    Pavel este acuzat că nu înțelege valoarea sistemului iudaic. Este foarte posibil ca cei care l-au acuzat să fi crezut că este grec la origine fiind născut în Tarsul Ciliciei. De aceea se vede obligat să răspundă acestor iudaizatori punând toate acreditările pe masă nu ca și o pricină de laudă ci pentru a demonstra că știe la prima mână ce înseamnă să fii evreu din evrei și că totuși a fost dispus să renunțe la toate de dragul lui Hristos. Le-a socotit pe toate fără valoare deși inițial păreau a fi un capital serios care îl făcea să se simtă privilegiat, îndreptățit și realizat.

    Sunt un evreu autentic, pur sânge cu realizări nemaipomenite cu o râvnă rar întâlnită, membru într-o sectă de elită, dar nimic din toate astea nu are nici o valoare pentru că în întâlnirea cu Hristos am realizat un lucru absolut pivotal: În ziua judecății nu va fi doar o faptelor bune și rele. Dacă ar fi să am măcar umbră de speranță la mântuire în ziua aceea mare și glorioasă îmi trebuie cu totul altceva. Trebuie (versetul 9)

    ,, și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință.’’

    Cu alte cuvinte în contextul mântuirii nimic nu-L poate convinge pe Dumnezeu că merit să fiu acceptat decât neprihănirea pe care El mi-o dă, dacă intru și rămân în Hristos.

    În ecuația mântuirii toate sunt gunoaie pentru că orice merit aparent, mă face să atentez la slava lui Dumnezeu. Pentru mântuirea mea, pentru mântuirea noastră a tuturor slava i se cuvine Lui și numai Lui.

    Acesta este momentul reevaluării în care sfântul apostol înțelege că:

    1. Mântuirea nu este garantată de ritual. (v5 a)

    ,,eu care sunt tăiat împrejur în a opta zi…’’

    Încă de la naștere s-a respectat în dreptul meu porunca lui Dumnezeu dată lui Avraam în Gen 17:12, poruncă confirmată și în Legea lui Moise (Lev 12:3)

    În a opta zi nu la 13 ani ca Ishmael sau la maturitate ca prozeliții de poartă.

    Mântuirea nu este garantată de apartenența națională sau respectarea tradiției. (v5 b)

    ,,din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; ‘’

    Eu nu mi-am uitat limba, eu nu mi-am abandonat tradiția culturală și religioasă. (FA 22:1-3)

    ,,Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai mare liniște. Și Pavel a zis: ,,Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi.’’

    Dorința de-a păstra tradiția m-a făcut să emigrez din Tars înapoi la Ierusalim, dorința de-a o aprofunda m-a dus la picioarele lui Gamaliel. Pentru un evreu al antichității apartenența națională era totul. Este destul de greu pentru noi ca români azi să înțelegem magnitudinea conceptului. Noi am emigrat de bună voie, criticăm România de câte ori avem ocazia ba unii chiar se declară italieni sau altceva pentru că le-ar fi rușine că sunt români. Israelul a fost cu totul și cu totul diferit. Mândria lor națională pleca de la afirmația lui Dumnezeu: ,,Voi sunteți poporul Meu!’’

    Ascultați palmaresul lor Rom 9 : 4-5

    ,, Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, patriarhii, și din ei a ieșit după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci: Amin! ‘’

    Și ritualul și limba și obiceiurile și tradiția sunt fără valoare în contextul mântuirii spune sfântul apostol.

    Și când ne gândim câtă ceartă și dezbinare pe aceste teme în bisericile noastre. Avem și un nume pentru această veritabilă maladie care ne bântuie comunitățile, mai ales în diaspora: Prăpastie generațională (generational gap)

    Mântuirea nu este garantată nici de religie chiar dacă este practicată cu sinceritate și zel și are la pachet și o doză sănătoasă de neprihănire proprie. (v5 c -6 )

    ,,în ce privește Legea fariseu; în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.’’

    FA 26:4-5 ,,Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.’’

    Ce însemna să fii fariseu pe vremea lui Pavel? Cine erau fariseii și cum a apărut această partidă religioasă pe scena istoriei Israelului?

    Această grupare apare în perioada intertestamentară, în cei 400 de ani de tăcere ai lui Dumnezeu, o perioadă caracterizată la nivel național de alunecarea într-un liberalism virulent care punea la îndoială autoritatea Scripturilor. Gruparea fariseilor a apărut ca o reacție la această atitudine. Din dorința lor de-a rămâne fideli Scripturii atât în litera ei cât și în trăirea practică în viața de zi cu zi, fariseii au ajuns să fie considerați separatiști și fundamentaliști. Într-o religie deja foarte stufoasă și dificil de navigat, cu sute și mii de prescripții care afectau toate domeniile atât în viața personală cât și cea socială a individului, această radicalizare făcea secta fariseilor aproape imposibil de urmat. În consecință istoricii estimează numărul lor ca fiind undeva sub 6000. Oameni preocupați de aderarea totală la păzirea Legii, de dedicare totală și seriozitate maximă în interpretarea, proclamarea și bineînțeles trăirea practică a Scripturilor. Alunecarea lor nu a fost în direcția liberalismului. Hristos nu i-a criticat că ar fi lărgit calea. Eroarea fatală a stat în convingerea lor de neclintit că strictețea lor îi va îndreptăți înaintea lui Dumnezeu. Religie la cel mai înalt nivel? Fără îndoială!

    Dar oare nu asta ni se pare și nouă c-am realizat? O aderare mai strictă la Cuvântul lui Dumnezeu, o preocupare mai mare vis a vis de sfințenie, preocupare care duce de multe ori la o mentalitate separatistă de enclavă: noi cu ai noștri, mentalitate care ne face absolut incapabili de evanghelizare în sensul real al cuvântului.

    Ni se pare că toate sunt de mare valoare și chiar ne mândrim cu ele. Nu de-aia am ajuns să ne uităm de sus la celelalte denominații? Nu pretindem noi că am primit o lumină mai bună? Astea însă sunt toate dovezi că folosim un sistem de referință complet greșit. Noi ne comparăm unii cu ceilalți. Ne lăudăm cu ce facem și cu ce nu facem. Să privim puțin în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu rostit de Însuși Domnul Hristos și să vedem dacă regăsim aceste atitudini.

    Luca 18:9-14 ,,A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți.

    ,,Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu și altul vameș. Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: ,,Dumnezeule îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’’ Vameșul sta departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: ,,Dumnezeule ai milă de mine păcătosul!’’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit; și oricine se smerește va fi înălțat.’’

    Recomandarea lui Hristos pentru un astfel de elitist religios o găsim în dialogul cu Nicodim. din Ioan capitolul 3.

    Nicodime pune punct și ia-o de la capăt!

    Cum este posibil pentru un om de vârsta, experiența, respectabilitatea și anvergura mea să facă lucrul acesta?

    Cum este posibil pentru unul din noi azi ca după 10,20,sau 50 de ani de penticostalism să facem un astfel de lucru?

    Cum este posibil pentru o întregă biserică sau chiar denominație să o facă?

    Oare câți dintre cei prezenți ar trebui să pună punct și să o ia de la capăt?

    Nicodime trebuie să-ți iei ochii și gândul de la tot ce-ai adunat, de la tot bagajul religios pe care l-ai acumulat și în care ai ajuns să-ți pui încrederea.

    Nu te uita cu mulțumire la tot ce-ai realizat, uită-te cu scârbă la natura coruptă și putredă în care te-ai născut.

    Ioan 3: 14-15 ,,Și după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie înâlțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.’’

    Lasă-i pe cei din jurul tău, nu te mai compara cu nimeni.

    Ridică-ți privirea nu spre un șarpe atârnat care doar îți aduce aminte de păcatul tău ci spre Însuși Fiul lui Dumnezeu care de bună voie s-a lăsat atârnat pe lemn nu doar pentru a-ți aminti de propriul păcat, dar a și plătit în locul tău pedeapsa cerută de aceste păcate scăpându-te astfel de la pieire și dăruindu-ți viața veșnică. Pe acest Fiu a lui Dumnezeu l-a întâlnit și Pavel și privind în ochii Lui a fost transformat pentru totdeauna. Comparat cu El, cu dragostea Lui, cu planul Lui, cu perfecțiunea și slava Lui toate pălesc și devin nesemnificative.

    ,, Și să-l cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui;

    11.ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea la învierea din morți.’’

    Aceasta este Evanghelia redusă la esențe, Evanghelie pe care Pavel a îmbrățișat-o, a iubit-o, a respectat-o, a purtat-o cu credincioșie împărțind-o cu bucurie tuturor celor dispuși s-o asculte.

    Aceasta este Evanghelia care i-a condus întreaga existență, pentru care a suferit cu bucurie până la sfârșit și pe care a apărat-o cu prețul vieții. Ce exemplu minunat! Să ne ajute Bunul Dumnezeu să călcăm pe urmele lui.

  18. Daca nu credem ca “Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor, care sa-I poarte Numele”, atunci de ce credem ca in vechime Israel a fost ales?
    Credem asta doar pentru ca alegerea lui Israel nu ne afecteaza pe noi?
    Daca popor inseamna o multitudine de oameni, inseamna ca fiecare individ a fost ales sa formeze respectivul popor.
    Eu cred cu tarie in predestinare inca dinainte de intemeierea lumii.
    Asa spune Scriptura.
    Vad ca judecata majoritatii se invarte in jurul propriei persoane.
    Dumnezeu e judecat dupa “corectitudinea” cu care trateaza o persoana sau alta.
    Uitati ca toatte lucrurile sant din El si pentru El.
    Pe unii ii impietreste, pe altii ii despietreste pentru a-Si arata slava.
    Centru e El.
    Viata mea mi-o vad astfel: Instanta cereasca citeste o lista aproape infinita cu vina vietii traita in pacat si faradelege, lipsit de orice traire in voia lui Dumnezeu, iar la urma vine sentinta dura: moarte eterna!
    Apare Domnul Isus si spune “mor Eu in locul tau, si-ti dau viata vesnica in dar, numai crede in jertfa mea. Te iert de toate faradelegile tale”
    De ce sa fim copii la minte si sa nu judecam matur, intelegand ca nu exista persoana pe fata pamantului care fiind in aceasta pozitie ar refuza salvarea.
    Dar persoana, pentru a putea accepta, trebuie sa-i fie revelata salvarea.
    De aceea, tot Biblia spune ca, credinta in Domnul Isus este si ea un dar.
    Nu e tot una a crede ca intr-o povestire ca undeva, un anume Isus a murit pe o cruce si a Crede in moartea Lui in urma darului-credinta oferit de Dumnezeu pt cei alesi.
    Noi de fapt, trebuie sa murim. Adica mintea noastra cu perceptiile ei despre Dumnezeu trebuie sa-si incheie activitatea. Totul prin credinta, prin revelatie divina.
    De aceea trebuie sa gandim din punctul de vedere a lui Dumnezeu, pentru ca ni se si cere sa vorbim cuvintele Lui.

    De aceea si eu ” sint cam sātul de creierul meu”.

    anonim

  19. *Sintem mintuiti prin Harul lui Dumnezeu.
    *Sintem iertati si salvati prin jertfa lui Isus Hristos
    *Dumnezeu ne-a hotärit mai dinainte si stie care dintre noi vom träi vesnic pentru cä El a väzut la inceput cum vom hotäri in dreptul nostru acum.
    *El stie deci ce scrie in dreptul nostru la sfirsit…dar ne-a dat dreptul ca aceasta sä o hotärim noi aici si acum.
    Romani 8:29-30

    • Frate Ioane

      Ai dreptate afirmand ca :-” Sintem mintuiti prin Harul lui Dumnezeu.
      Problema mai neinteleasa este cea cu alegerea si punerea deoparte a unora pentru mantuire, iar a altora pentru osanda vesnica , aratata atat de clar in Romani 9:22.
      Cei care au fost facuti pentru pieire (vasele maniei) NU intra in categoria “oricine” pe care o arata Adrian Rogers.
      (sau cel putin nu intra in aceasta categorie in etapa actuala a mantuirii prin Har, deoarece Dumnezeu le-a inchis ochii acestor oameni ca sa nu inteleaga si sa nu primeasca oferta mantuirii. (Ioan.12:40) (Luc.8:10) ..dar asta este un alt subiect de discutie).

      Aceasta “alegere” a fost facuta inca inainte de intemeierea lumii materiale EFESENI 1:4, fara sa stim prea multe despre motivele sau despre criteriile dupa care s-a facut aceasta alegere.

      Este incorect sa afirmi doar ca Dumnezeu “a stiut” sau “a cunoscut” alegerea pe care o va face omul in viata lui, deoare-ce aceasta alegere este dependenta de modul in care am fost creati de Dumnezeu.
      El, Dumnezeu ne-a creat astfel.
      El a pus in noi duhul omului si sufletul omului, cu toate caracteristicile si valorile lor…
      El a inscris TOTUL in codul nostru genetic.
      Inteligenta noastra, caracterul nostru, discernamantul, vointa, dragostea de care suntem (sau nu suntem) capabili, temperamentul nostru, bolile de care vom suferi, culoarea ochilor, inaltimea, frumusetea (sau uratenia),numarul firelor de par din capul nostru, culoarea lor, grosimea lor, toate ,toate sunt inscrise in codul nostru genetic.

      Daca afirmi ca Dumnezeu a facut pe unii pentru suferintele eterne din Iad (si pentru pierzarea vesnica), atunci implicit afirmi ca Dumnezeu care i-a creat imperfecti, rai si necurati (1Cor.7:14)

      Acest lucru ar fi o dovada clara si palpabila, ca Dumnezeu este un Dumnezeu rau si nemilos si creatia Lui este o lucrare gresita, ….ceea-ce nu-i adevarat.
      Toate lucrarile lui Dumnezeu sunt desavarsite….
      Dumnezeu nu face rebuturi….
      Dumnezeu nu a falimentat si nu falimenteaza in Lucrarea Sa.
      Dumnezeu este dragoste.

      Inseamna ca raspunsul la dilema aratata in ROMANI 9:22 trebue sa fie altul.
      Cand te vei adanci mai mult in cunoasterea Lucrarilor lui Dumnezeu ,atunci vei ramane uimit de ceea-ce face cu adevarat Dumnezeu in aceasta lume.

      Dumnezeu ne rascumpara….
      Dumnezeu ne readuce la viata….
      Dumnezeu ne mantuieste…
      Dumnezeu le RE-uneste cu El …(uneste din nou).(Efes.1:10)

      Inseamna ca intre Ioan Basa si Dumnezeu s-a produs o ruptura candva (in trecut) si doar acum Dumnezeu repara si vindeca aceea ruptura….
      Ioan Basa prin neascultare si prin rebeliune s-a despartit de Dumnezeu ajungand rob al pacatului si-al mortii…..si acum Dumnezeu imi rupe acele lanturi si catusele prin care satana ma inlantuise si care ma tineau in robia intunericului.

      Dumnezeu ma vindeca, ma curateste de pacate,ma RE-aduce la viata in Hristos si vrea sa ma RE-aduca in locul din care am cazut initial… (Ier.33:11)

      (Stiu ca si daca-ti voi da referintele biblice tot nu vei intelege aceste profetii…totusi citeste EZECHIEL 16:52-55 )

      Cand vei ajunge sa intelegi ca si pedeapsa (iadul) face parte tot
      din dragostea lui Dumnezeu ( si nu din ura sau rautatea lui Dumnezeu), atunci vei incepe sa pricepi adevarul.
      (si ca sa nu te poticnesti in aceasta afirmatie, citeste:
      EVREI 12:7-11 – Aici este aratat un principiu dumnezeiesc vesnic si nu o lucrare marunta si banala pe care Dumnezeu o face doar cu mine si cu dumneatale).

      De fapt in Biblie sunt aratate nenumarate principii vesnice (universale) dupa care lucreaza Dumnezeu, dar noi nici nu le intelegem si nici nu tinem cont de ele…. .

  20. Intr-un moment de ironie pentru “cei predestinati” :D, am avut putina inspiratie si le-am spus :
    “EU AM FOST PREDESTINAT SA NU CRED IN PREDESTINARE VA ROG TARE MULT NU FITI SUPARATI PE MINE” :):)

    • …cu alte cuvinte :mintuirea este pentru oricine dar nu este la indemina orisicui…ca pina la urma Dumnezeu se indura de (ori)cine vrea El…fii smeriti vor sa fie robi, iar robii se tot dau fii…

  21. hahaha! si eu. nu-i sa te pui cu calvinistii ca n-ai cum s-o scoti la capat. creierul lor e setat numai pe anumite versete din Scriptura.

  22. Cum se intelege versetul din Apoc. care spune ca;au biruit(fiara )numai cei ce au fost scrisi in carte inainte de intemeierea lumii.
    In tineretea mea am avut ocazia sa vestesc cuvintul Domnului la 2 persoane si ma rugam Domnului ca cuvintul ce l-am vestit sa aduca rod.Nu am cerut ca Domnul sa-mi arate ceva or sa-mi vorbeasca prin vreun prooroc.Eram in acea perioada la o seara de rugaciune.Acolo erau foarte multi intro casa.Era un prooroc venit din alta parte.Sigur nu ma cunostea in nici un fel.
    Imi vine o lucrare mie prin Duhul Sfint prin acel prooroc.-De ce vrei sa te induri de suflete de care eu nu m-am indurat.
    Am inceput sa tremur.Si m-am intrebat Oare de ce Doamne?
    Dupa vreo 20 de ani am avut ocazia sa ma intilnesc cu o persoana pentru care eu ma rugam.
    Era sub orce critica.Imi spunea ca are Ordinul Melhisedec,…Multe alte lucruri care nici nu vreau sa le spun.
    In acel moment m-am gindit la acea proorocie ce mi-a vorbit Domnul cu multi ani in urma.Cind imi amintesc si acuma tremur.

  23. eu nu pot sa ma impiedic sa nu vad o orecare aroganta din partea celor care cred in predestinare. E ca si cum ar afirma ca Isus nu a murit pentru toata lumea ci numai pentru unii…

  24. …EL a murit pentru toata lumea dar a inviat doar pentru cei alesi…

    • El a murit si-a inviat pentru toata lumea…
      Mai mult decat atat, El a murit pentru rascumpararea si mantuirea intregii creatii cazute in pacat si-n moarte.
      Pana-n final TOATE LUCRURILE (1Cor.15:28) ii vor fi supuse Domnului Isus Hristos si orice genunchi (adica intreaga creatie), se va plecat inaintea Lui si orice limba va marturisi ca ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL…

      FILIPENI 2:9-11.
      De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; . pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant SI DE SUB PAMANT, . si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.

      Stiu ca acest statement va depaseste acum pe multi dintre voi si habar nu aveti ce spune aici apostolul Pavel,…dar nu este vina mea.

  25. Mihaela vede aroganta la cei cu predestinare. Eu vad “haha” la cei care nu cred in predestinare, gen elior, sergiu…Aici se vede (i)maturitatea spirituala.
    In general, cei care nu cred in predestinare au mai putin de-a face cu Biblia si mai mult cu experienta proprie.
    Sant influentati mai mult de val, de ceea ce cred cei multi din jurul lor, de ceea ce spune pastorul lor, n-au siguranta, sant impartiti intre lucrurile lumesti si cele spirituale si totul se rezuma la hotararile lor zilnice.
    Mihaela, Elior, Sergiu, C.I. daca Biblia spune ca El da si vointa si infaptuirea, unde este propria vointa, ce rol are ea? Vointa proprie este doar firea nerastignita.
    Chiar si citirea acestor pasaje se vor face subiectiv din dorinta oarba de a sustine propria varianta, ori asta numai adevar nu se numeste. Fiti deschisi la adevar, fara sa fiti influentati de o partida sau alta.
    Apostolul Pavel spune ca el lucreaza mai mult decat toti, “totusi nu eu ci harul lui Dumnezeu care luceaza cu tarie in mine”.
    Nu-i corect ca noi, ca bieti oameni pacatosi, daca am fost scosi din groapa pieirii si din fundul mocirlei sa incepem sa judecam pe Cel ce ne-a scos de acolo, masurand cat de corecta e judecata Lui.
    Bucuria celui scapat nu-i da dreptul la asa ceva.
    Daca ascultati o marturisire nu ati simti nici o cercetare a Duhului daca marturisitorul ar pune totul in seama propriei actiuni si vointe.
    Dimpotriva, daca el spune despre minunile facute de Domnul in viata lui, bucuria e deplina. Observati lucrul acesta in orice marturisire si vedeti ca nimeni nu-i impresionat de actiunile celuilalt, dar este patruns pana la lacrimi de actiunile pornite de Dumnezeu fara vreu aport omenesc, fara vreo gandire proprie. Doar Dumnezeu si atat.
    Si nu uitati, Dumnezeu nu-si imparte slava cu nimeni, asa ca aportul uman la salvarea cuiva este fals.
    Reforma care ar da cele mai bune roade ar fi ca in biserici sa se propovaduiasca vestea buna asa cum e ea scrisa, punand accent pe depravarea totala a omului si nu pe actiuni gen repetitii de cor, orchestra, fanfara etc si alte asemenea actiuni care doar au rolul de a acoperi greselile si pacatele crezand ca facand ceva pt Domnul va fi bine de noi. Intr-un astfel de mediu, Domnul ar si-ar putea lua locul care i se cuvine: acela de Cap al trupului.
    Recomand doua carti:
    “Crestinism pagan” de Frank Viola si “Nascuti sclavi” de Mrtin Luther.
    Am gasit zilele trecute pe youtube ceva despre predestinare…John MacArthur

    • Mihaela, Elior, Sergiu, C.I. daca Biblia spune ca El da si vointa si infaptuirea, unde este propria vointa, ce rol are ea? Vointa proprie este doar firea nerastignita.

      Eu cred că propria voință începe cu alegerile noastre (libere evident :) ) Inițiativa oricărei decizii corecte îi aparține lui Dumnezeu. În exclusivitate. Pentru că noi nu putem face nimic bun prin noi înșine. Pentru a face ceva bun inițiativa trebuie să pornească întotdeauna de la Dumnezeu. Rolul nostru este acela de a o “valida” alegând să o punem în practică. Ieremia o afirmă în mod clar. “Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!”, dacă Tu nu ne atragi înspre tine noi nu putem veni la tine din proprie inițiativă. Avem liberul arbitru. Putem asculta glasul Domnului sau putem să ne împietrim inimile.

      • Daca vointa, infaptuirea, initiativa etc toate apartin lui Dumnezeu in exclusivitate, cat de liber este “liberul albitru?” :)

    • Cristian
      Subtirica analiza.
      Intrebare
      Dumnezeu in prestiinta lui, inainte de a creia o persoana, a “stiut ce alegere va face acea persoana
      Cunoscind alegerea , de ce la mai creat?
      De ce nu ia creiat numai pe acei care o sa aleaga mintuirea?
      De ce ia creiat pe aceia care a stiut ca o sa duca in iad
      Nu este si prestiinta o predestinare?
      Si cei care nu cred in predestinare, de fapt CRED in predestinare.. :)

    • Cristi Boariu, multumesc pt link, mi se pare ca subiectul nu este discutat consecvent in articol pentru ca oscileaza intre cele doua doctrine care sunt total opuse… Dar din cauza antinomiei resposabilitatii umane, pana la urma adevarul este probabil undeva la mijloc… nu putem fi siguri.

      Sunt gata sa accept multe aspecte din doctrina calvinista pe care o studiez de catva timp pentru ca este foarte bine documentata biblic, dar conceptul de har irezistibil este cel mai dificil pt mine. E asa de dificil sa explicam de ce din doi frati care au crescut in aceeasi casa, biserica, scoala, invatatura, doctrina, activitate, etc, si au avut access la acelasi HAR (darul lui Dumnezeu nemeritat), unul ajunge in lume si celalalt in Trupul lui Christos? Am vazut cazul personal. Poate ca harul nu este chiar asa de irezistibil dupa cum ne spun calvinistii… Just some thoughts…

  26. Somebody is predestinated to be wrong?!

  27. Draga Chris Prunean,
    Cteste Romani 9. Acolo se trateaza direct si transant problema alegerii.
    Arminienii dau diferite forme si explicatii acolo unde nu inteleg alegerea mai dinainte.
    Tine de varsta spirituala. Daca exista crestere, mai devreme sau mai tarziu, cei mai multi vor pricepe alegerea.
    Imi aduc aminte, era prin 2003 cand aveam si eu batalia asta in minte alegere-liber arbitru.
    Pendulam intre cele doua. Pana intr-o seara cand, in timp ce veneam de la lucru Domnul m-a luminat si a inclinat balanta.
    Eu stiam inca de la convertire ca nu facusem nimic pt a fi salvat. Dar m-a “linistit” un pastor care mi-a spus ca fiecare e liber…
    Uita-te la Iacov si Esau, doi gemeni.
    Putea Esau face ceva impotriva voii lui Dumnezeu?
    “Toata lumea zace in cel rau” !
    De aici se pleaca.
    “Noi eram morti in greseli si pacate” Iar “Dumnezeu ne-a adus la viata, prin har, nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni”.
    In faptele Ap. ni se spune” si toti cei ce era RANDUITI sa capete viata vesnica au crezut”
    Nici ei nu stiau ca sant alesi in acel moment. Si ei stiau ca au decis. Dar ei nu vedeau ca o alta putere le-a strapuns inima, le-a dat viata. De aici vine impresia unei vointe libere.
    Cand Pentru ii raspunde lui Isus “tu esti Fiul lui Dumnezeu”, Isus ii spune ca “nu carnea si sangele ti-a descoperit acest lucru”. Dar mai inainte ii spune “ferice de tine”.
    Ai citit cartea “Nascuti sclavi”? Cred ca te-ar ajuta.

    Draga Mihaela,
    Inca de cand erai mica aveai o vointa libera.
    Faceai ce voiai. Te duceai unde doreai. Nimeni si nimic nu te oprea.
    Asta fac si astazi toti oamenii, ca-s musulmani, ca-s budisti ca-s…orice.
    Chiar si libertatea de a te urca intr-o masina si de a te duce la biserica o ai.
    Dar niciodata, orice si oricat ai face tu, nu este echivalent cu a avea nasterea din nou, a trai in voia lui Dumnezeu, a sluji numai Lui.
    Cand tu ai venit in lumea asta altcineva te-a nascut, fara sa ai vreo contributie.
    Cand va vad cum aparati propria vointa, ma gandesc cu cata inversunare isi cere firea dreptul ei.
    N-o credeti, ca-i mincinoasa, ea nu merita nimic. De ce sa nu recunoastem ca de la El vine totul? De ce sa nu credem ca daca Cuvantul ne spune ca am primit viata-n dar, asa este?

    Prin ceea ce spui: ” Eu cred că propria voință începe cu alegerile noastre (libere evident :) ) Inițiativa oricărei decizii corecte îi aparține lui Dumnezeu. În exclusivitate”, tu comfirmi ca omul e mort in pacat.
    Daca noi validam ceea ce spune Dumnezeu e ca si cum ne suim mai sus decat El, adica ce, noi trebuie sa punem stampila? Sau crezi tu ca esti mai abila decat o lume intreaga care are ca tata pe diavolul?

    Cand Ieremia afirma ““Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!”, el nu spune “intoarce-ne si…vom vedea care ne vom decide…”
    Actiunea lui Dumnezeu are un rezultat. El nu se impiedica intr-o presupusa vointa a omului.

    • Nu m-a preocupat niciodata “teoria” alegerii;
      dar recunosti ca nu ne-a fost impusa ?
      si ca am fi putut zadarnici Planul lui Dumnezeu refuzinu-L.
      Lucrurile sunt de mare finete in ceea ce priveste vointa si Harul;
      cred ca Dumnezeu este Suveran si ca noi fiind prea mici nu ar trebui sa ne preocupe marimile si micimile noastre., nefiind de vreun folos.
      Stiu sigur insa, ca daca eram predestinata , nu ma lasa Domnul sa pacatuiesc o viata, daca si mie imi pare atit de rau pentru viata pacatoasa pe care am dus-o.
      De ce nu ar fi facut-o de la nastere?
      Rugaciunile mamei mele, si a fiilor mei au primit raspuns.

    • @Anonim- scrieti foarte frumos si decent… nu trebuie sa fiti anonim…

      Chiar acum citesc cartea “The Doctrine of Election” adica doctrina alegerii de AW Pink (este gratis pe Kindle), un autor pivotal din prima parte a secolului XX. El este un Calvinist foarte rigid si aduce argumente forte cu suport pentru predestinatie. Totusi argumentul in favoarea predestinatiei pentru reprobare este unul care merge prea departe in opinia mea. Multi Calvinisti moderati (de 3,4 puncte) nu accepta predestinarea pentru reprobare (iad), pentru ca Domnul Isus a venit intr-o lume deja condamnata tocmai ca sa salveze pe unii… Ce credeti la subiectul asta?

  28. @Anonim
    ” Domnul m-a luminat si a inclinat balanta.”
    ‘nu carnea si sangele ti-a descoperit acest lucru”
    Anonim, ai spus un mare adevar.

    Aceasta este doctrina cea mai urita de omul carnal
    De ce?
    Ptr. ca ataca reduta cea mai greu de cucerit in spiritul omului, aceea pe care s-a suit Eva, ” sa fie ca Dumnezeu” , stapin pe destin,

    Omul vrea sa aiba si el un cui in procesul acesta al salvarii, el vrea sa fie acela cu semnatura ultima pe contractul de salvare..

    De aceea dupa cum bine spui , numai Domnul poate sa incline balanta…

    Fara o intelegere la nivel de spirit a acestei doctrine nu se poate intelege Harul venit prin jertfa…

    • Gabi, totusi omul participa activ in procesul de manutuire prin viata de sfintenie ca sa ajunga la glorificare, nu? Deci un cui exista…

  29. Intilnirea Domnului cu o ceata de arminieni

    65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

    Cind arminieni au auzit ca nu au libera alegere , ce crezi ca au facut?

    66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El

    Nimica nou sub soare… Scrie pe un blog arminian ca de fapt mintuirea este inceputa si sfirsita de Domnul , sa vezi cum sar toti in sus si iti scriu 75 de comentarii :)

    Tipic pe vremea Domnului , tipic pe vremea blogului…

  30. “plecati de la Mine voi toti care ati lucrat faradelege, caci am fost bolnav, am fost gol….” si nu ati venit sa ma vedeti; acesta va fi testul final;
    nu se va avea in vedere nicio teorie paminteasca, calvinista sau arminiana ,
    ci felul in care am raspuns prin alegerea noastra , a alege Viata sau Moartea
    fara a ne fi impusa alegerea .
    Dumnezeu doreste ca noi sa-L iubim cu tot ceea ce avem, incepind cu alegerea ;
    stiind inca inainte de intemeierea lumii ce vom alege, de aceea unii inteleg prin hotaririle lui Dumnezeu, predestinare;
    Domnul vrea dragostea unor Fii, nu a unor roboti.
    Ar fi mai pe aproape calvino-arminian un crez, daca cumva ne-ar ajuta spre Mintuire.
    Pina ATUNCI ne folosim creierul , insa numai DUHUL da viata;
    Duhul care a spus:
    pentruca Oricine crede in mine sa aiba viata vesnica !

  31. Gabi,
    M-am bucurat sa te citesc inca de la primele mesaje pe acest subiect. Mult har si pace.

    Inainte de Eva a fost lucifer, tatal minciunii. Apoi a fost turnul Babel “sa ne facem un nume” si toata suflarea omeneasca tinde sa-i ia locul lui Dumnezeu.
    Nu mi-e drag termenul “calvinist” sau “armenianist”
    Inainte de a fi Calvin a fost Domnul Isus. Calvin doar l-a urmat, cu bune si rele ca orice om rascumparat.
    Daca sant de acord cu tine, cum o sa ma numesc, “gabist”?
    Sant convins ca avem si puncte de vedere diferite dar avand partasie unii cu altii crestem in cunostinta Domnului.

    “„Vouă” le-a zis El „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce Sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile Sunt înfăţişate în pilde;
    12  pentruca „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi cu toate că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.”

    Elisa si ceilalti frati, oare ce libertate aveau cei “afara din numarul vostru”?

    Dumnezeu nu s-a uitat prin binoclul timpului viitor sa vada ce vierme il va alege.
    El a HOTARAT si a ALCATUIT un plan dupa bunul plac al voii Sale.
    Asa scrie.

    Duhul Sfant care locuieste in noi nu ne lasa sa stam nepasatori, chiar daca aveam siguranta mantuirii, asa cum gandesc cei care nu cred in alegerea lui Dumnezeu.
    Natura firii Dumnezeiesti care locuieste in noi ne indeamna zi de zi sa cautam imparatia de sus, sa ne adancim in cunoastere, sa crestem spre desavarsire.
    Asa cum firea ne purta inainte spre lucrurile carnale, asa ne poarta Duhul spre lucrurile imparatiei de sus.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,004 other followers

%d bloggers like this: