17 aprilie 2012 
Văzând cât de animate au devenit argumentările legate de muzica bisericească, aș dori să clarific câteva lucruri de bun simț. Nu neapărat de muzică, genurile și stilurile ei, nu de tradiționalism sau modernism, ci pur și simplu de bun simț.
Înțeleg că sunt mai multe criterii de analiză a muzicii pe care o acceptăm în biserică. Primul ar putea fi cel contextual: degeaba mergi cu muzica lui Bach la triburile din Africa, America de Sud sau într-o comunitate de romi. Nici nu știu dacă, în primă fază, ar avea rost să mergi acolo cu vreun fel de muzică, punct. Sunt biserici de țară unde chiar nu cred că am putea avea pretenția să punem doi moșuleți și trei băbuțe să interpreteze capodoperele noastre corale, dar nici vreun fel de muzică… ușoară (vorba vine).
Un alt criteriu este cel generațional. Tinerii pot cânta o muzică mai antrenantă (cu care noi nu prea putem ține pasul), sunt atrași către influențele lumii în care trăiesc și au o oarecare repulsie față de ceea ce este clasic. Toleranța lor față de gălăgie este uimitor de largă, ascultând cu nesaț zgomote pe care, cel puțin eu, cu greu le-aș putea numi muzică. Cei mai în vârstă preferă, normal, muzica mai liniștită.
Putem adăuga și situații în care nu există capacități muzicale într-o anumită biserică. Limite de ordin profesional. Ai vrea dar n-ai cu cine. Una din marile mele revelații în pastorație a fost că ”faci ce poți, când poți, cât poți și cu cine poți!” (Alta ar fi să ”te aștepți oricând, oriunde, de la oricine, la orice!”)
Oricât de multe alte aspecte legate de muzica în biserici am adăuga, este clar pentru mine că avem de-a face – ca în toate domeniile de controversă bisericească – cu argumente care țin fie de principiu, fie de preferință, fie de personalitate. Eu pot argumenta de ce un stil este superior altuia, dar este important să înțeleg că nu întotdeauna este vorba de principiu. Uneori sunt preferințele mele, alteori înclinațiile și talentul, dorința mea de afirmare, deci personalitatea mea.
Când se poate dovedi principial că un lucru este greșit, atunci tăcem și ne conformăm. Dacă este vorba de o preferință majoritară, iar tăcem și ne conformăm (doar n-o să enervăm o întreagă adunare cu ce ne place nouă, la câțiva). Dacă este vorba de anumite capacități muzicale pe care o biserică le are la dispoziție, ar fi păcat să nu le folosească (bineînțeles, respectând punctele de vedere anterioare), iar dacă unele comunități sunt limitate în ceea ce privește valorile muzicale, de unde nu e n-ai ce cere.
Nu mai vorbesc de faptul că poți să-ți îndopi urechile cu ce vrei tu la tine acasă, în camera ta sau în căștile tale, fără să deranjezi o lume întreagă sau ciufulind cu obrăznicie întreaga adunare! Se mai numește și song selection! Noi știm că ești talentat, dar nu te gândi doar la tine când alegi muzica pentru consum public.
În biserica pe care o păstoresc, dar și în cele pe care le-am slujit anterior, am căutat să promovez acele genuri muzicale care sunt general acceptate, sau cel puțin în limitele comune de suportabilitate. Pe de altă parte, cred că este important să oferim muzică de calitate ca o alternativă de preferat acelor genuri pe care le considerăm la periferia bisericescului. Nu este totul să interzicem sau să eliminăm un stil! Este important să promovăm acea calitate muzicală indisputabilă, care în timp să devină genul preferat al majorității. În timp, am observat că mediocritatea dispare de la sine.
Nu accept ideea că muzica este neutră. Nu aș putea considera vals-ul, tango-ul sau jazz-ul în formele lor pure ca fiind muzică bisericească, deși anumite inflexiuni ale lor se regăsesc în celelalte genuri tradiționale. Muzica lăutărească și populară au anumite extreme intolerabile în context creștin. Rap-ul… NU este muzică! Rock-ul și pop-ul au cadențe, intensități și modulații cărora absolut nu le stă bine în cântarea de laudă. Heavy metal are două mari probleme: prea heavy și prea mult metal.
Dar, în concluzia tuturor lucrurilor, trebuie să fim sinceri atunci când definim de unde până unde este principiul, unde intrăm în zona preferințelor noastre și cât de mult argumentăm în favoarea personalității noastre (ce suntem noi în stare sau nu). Cu mult discernământ trebuie să identificăm și să respectăm principiile, cu mult bun simț trebuie să îngăduim fără exagerări preferințele altora și cu multă smerenie să ne cunoaștem lungul nasului. Altfel, vorbim degeaba!
A, să nu uit: atunci când în aspecte de preferință nu dăm dovadă de bun simț și nu suntem umili atunci când vorbim de calitățile și capacitatea noastră, automat devin probleme de PRINCIPIU!
POPAS PENTRU SUFLET 
Domnule pastor Cristian Ionescu, tinerii au o oarecare repulsie pentru ceea ce este clasic ?!? Numai un om BOLNAV (nu vreau să jignesc pe nimeni dar nu găsesc alt termen mai potrivit) ar putea avea repulsie pentru muzica pe care o puteţi asculta pe linkul de mai jos :
Aştept părerea dvs despre muzica pe care am recomandat-o mai sus ! Bless you !
Părerea mea nu vă ajută prea mult! 🙂
Sunt absolut îndrăgostit de muzica clasică, de asemenea de cea corală, imnurile bisericești ale reformei, îmi plac cântările stil Moldoveanu, dar îmi place și muzica un pic mai (nu prea) modernă de gen gospel (cu înclinații spre country) american.
Sincer, unele cântări cu iz (nu exagerat) popular și chiar romanțat mă delectează.
Chiar unele ”worship” nu sunt de lepădat.
Mă rog, preferințe…
de ce nu te treci la catolicism? stii bine ca la pocaiti sunt slabe sanse sa auzi asa ceva.
Nu ar trebui să fie controverse doar că creștini aceștia moderni, școlați vor să pună mâna pe tot și uită că Dumnezeu mai dă și daruri. Ei merg mai mult după cum îs învățați la scoală decât după Biblie și de aceasta vorbesc eu, că poate înțeleg realitatea.
Cât suntem în viață trebuie să ne luptăm lupta cea bună chiar și-n încercări.
O cântare duhovnicească cu versuri biblice foarte frumoase… dar din păcate este transpusă pe ritm și acompaniament aproape manelist. Îmi pare rău dar nu merge.
Chris, de acord cu tine!
Primul video prezentat de ‘anonim’ mai jos…that one YES! 🙂
Si al doilea e si mai superb!
Chris, oare tu nu cumva respingi ritmul de „manele” din cauza cuvintelor ce le au aceste genuri de cintece? As dori mult sa stiu ce criteriu se poate folosi pentru a accepta sau a respinge o „melodie” care nu are nici un cuvint.Strict instrumentala. Oare n u cumva ne incurca pianul? Sau altceva?
Muzica de manele in Romania, este muzica populara in Turcia. Rock in Romania este altceva in Australia si America, si folk la noi este altceva la altii.Deci nu merge clasificarea ce are la baza ritmul.Acesta este diferit de la continent la continent, de la popor la popor. Cit despre mine, eu iubest tobele, am practicat vreo trei ani. Un solo frumos ridica starea sentimentala a spectatorilor inspre unde? Dar o ridica , am trait asta. Am dat acest exemplu ca sa vezi diferentele de muzica si de ASCULTATORI.
Pe mine ma surprinde faptul ca discuta muzica niste copii ai Domnului dar nu este nici macar pomenit Duhul Sfint, care eu cred ca este cadrul de baza in inchinare, iar cintecul si poezia vreu sa cred ca sunt forme de inchinare in bisericile noastre.Sau vorbim de spectacol si divertisment, si atunci sigur ca da, intervin pretentiile, placerile, priceperile, perceptiile fiecaruia dintre noi, numite intr-un cuvint mofturi personale. (pleonastic merge).
Asa cum s-a spus de catre unii tangential, muzica din adunarile evanghelice trebuie sa fie „incatusate” in percepte strict duhovnicesti sub calauzirea stricta a Duhului Sfint. Abaterile nu fac altceva decit sa duca la LUME SI MUZICA STINTIFICA( daca face sens termenul) Har si pace.
Bine punctat frate Mihail
Asa cum s-a spus de catre unii tangential, muzica din adunarile evanghelice trebuie sa fie “incatusate” in percepte strict duhovnicesti sub calauzirea stricta a Duhului Sfint. Abaterile nu fac altceva decit sa duca la LUME SI MUZICA STINTIFICA( daca face sens termenul)
Domnul să te binecuvînteze!
Trebuie sa ne intrebam daca muzica crestina ( in anumite stiluri in special din ultimul timp ) poate contribui la promovarea vietii spirituale.
Biblia ne indeamna sa cantam cantari duhovnicesti, care zidesc biserica, pe noi si sunt spre lauda lui Dumnezeu.
Efeseni 5:18-19. Coloseni 3:16
Duhul Sfant vrea sa ne umple ca sa cantam cantari duhovnicesti. Acestea trebuie sa fie inspirate de Duhul lui Dumnezeu, sa-L onoreze pe El si sa zideasca.
Astfel, cantarile duhovnicesti sunt comparabile cu o predica.
Eu cred ca anumite stiluri in muzica crestina de azi nu il onoreaza pe Dumnezeu, si nu contin un mesaj/ritm care zidesc. Nu este permis ca ele sa ameteasca ascultatorii prin melodiile si ritmurile lor! De obicei provoaca doar emotie si buna dispozitie.
Daca cantarile duhovnicesti sunt prorociri pline de duh, atunci nu pot fi amestecate cu stilul de muzica al unei lumi care face exact contrariul a ceea ce spune Biblia.
Let’s not let ourselves captured in the flashly trap.
Nu resping mesajul. Am scris „O cântare duhovnicească cu versuri biblice foarte frumoase.” Resping stiulul manele care nu e potrivit in biserica. Cum ar fi daca am lua heavy metal sau hip-hop si am pune versuri crestine pentru inchinare??? Eu zic sa lasam stilul lumii in lume.
Deschideți inima și primește mesajul cântări ca să înțelegi de ce am pus această cântare aici. A fost de multe ori o alinare pentru mine și alți care au ascultato cu inima deschisă.
Tot o chestie de principiu si de bun simt ar fi si aprecierea pentru oamenii care sunt in biserica. Am cunoscut un dirijor de cor care a fost inlaturat miseleste dintr-o biserica pe… inventii si motive fictive. Fratele respectiv nu era profesionist, adica nu avea diploma de absolvire a vreunui conservator, dar a fost un amator care si-a dat toate silintele de a cunoaste arta corala, si pe care a invatat-o pe cont propriu. In plus era un om a lui Dumnezeu (si este), si a facut treaba buna!
Personal nu sunt de acord cu locade si schimbari de genul acesta! Cum ar fi sa procedam tot la fel si cu pastorii?! Cum apare un pastor nou intr-o biserica, cum gata! – jos cu cel vechi ca nu mai e bun si sus cu nou-venitul! Si ce daca are diploma in buzunar? Si Satan are „diploma ca provine din cer”, dar asta nu inseamna ca sa ne luam dupa el! Diplomele omenesti sunt bune, dar ele nu au nici o greutate in lumea spirituala ci mai mult in fatza oamenilor. Si noi stim ca nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva duhurilor rele…
Asa ca…”diploma de om simtit, umil si evlavios” e de dorit.
Da, articolul cu disputa mai desfasurata cred ca se apropie de preaplin.Am citit si postarea originala a fratelui pastor. Mi-am permis si eu citeva propozitii din unghiul celui ce cindva ,vreme de vreo trei ani „livram” publicului ceva muzica. Usoara ,bine’nteles.
Dar, spre surprinderea mea , din cele doua materiale despre muzica din adunari, precum si din comentariile citite, nu vad (poate am vreun defect) deci nu vad si nu sesizez care ar fi rolul Duhului Sfint ca doar vorbim de muzica crestina, nu?
Am auzit de preferinte, am auzit de pricepere, am auzitde unele „obligatii”, chiar se poate intelege ca ar fi si ceva traditii, ba ca am avea si limite de la hip-hop la clasic si mai toata gama. Dar, oare despre calauzirea Duhului Sfint nu se poate spune nimic? Si cred ca nu este cazul sa mai discutam ce supliciu este sa asculti muzica de fanfara in interior, in sanctuare, si sa mai ai si sansa unor sanctuare cu rezonanta.
Personal cred ca trebuie (am mai spus intr-o postare) ca atit cei cu scoli de muzica cit si cei ce cinta dupa „Grigoras Dinicu”, trebuie neaparat sa accepte ideea ca una sunt CINTARILE CRESTINE si cu totul alta este muzica cu cintecele ei, fie genul in care or fi clasificate. Si aproape ca m-as incumeta sa spun ca in ceea ce priveste cintarile crestine, textul are pondere mult peste 75% in timp ce melodia are ponderea mult sub 25%, iar diferenta de procentaj o face starea de duhovnicie a celui care o prezinta in raport cu starea de duhovnicie a celui care o asculta.
Cit despre faptul ca ce vor tinerii sa ne impuna ca „nou val” in adunari, cred ca este timpul ca pastorii sa-si impuna actul de cirmuire, altfel tumele se vor duce spre ce pasuni vor dori ele si nu spre cele duhovnicesti. Acesta mi se pare pericolul cel mai mare.. Secundo, am citit si m-am minunat de afirmatia ca „te-ologi” sunt cei care trebuie sa clarifice „directiile” de mers in muzica adunarilor.TRIST, dar inca nu este prea tirziu sa ne corectam.
Slăvit să fie Domnul căci nu sunt singurul care am sesizat că lipsește Duhul Sfânt când se vorbește de cântare.
Chiar așa care de ce este exclusă lucrarea Duhului Sfânt din cântare. Specialiști ar trebui să știe deci să le vedem părerea.
Strigă Duhul Sfânt…
Strigă Duhul Sfânt era o cântare ce am pus-o pentru ascultat, asta ca să știți căci vreau să corectez o eroare ce poate apărea când citiți comentariul. Fratele păstor nu a lăsat să o vedeți… să nu cumva să credeți că am zis ca să răspundă specialiști că aceasta strigă Duhul Sfânt… dacă vrei s-o asculți este pe youtube. la specialiști le-am cerut să vorbeasca despre lucrarea Duhului și cântare.
Mihail,
inainte de a deschide tocmai ma gindeam ca lipseste „parerea „Duhului Sfint.
Daca ar fi o parte din timp consacrata cintarii comune, ca si pt.predica, poate ca , cuiva i-ar pasa si de aceasta comuniune in Duhul intre fratii care se unesc intr-un glas laudindu-L pe Dumnezeu.
Este gresit sa-mi doresc cu ardoare sa cint in adunare cu fratii mei impreuna ?
si sa ascult mai putin din ceea ce fiecare vrea sa dea Domnului individual si in care de regula se scoate in evidenta ori vocea ori noua costumatie, cind e vorba de surorile mele,(si VAI! nedreptatite ca nu se pot dsfasura intru-totul, ca acasa fata de barbatul moale) care mai nou nu pot cinta pina nu se incalta cu pantofi cu toc de peste 10cm de culoare galben, verde , rosu si albastru.
Imaginea care ni se deruleaza prin fata ochilor si care ne distrage atentia de la cele sfinte si ne tulbura,numai smerenie nu inseamna, ci CIRC!
Cuvintul lui Dumnezeu ne spune sa cintam cintari(nu cintece) de lauda si duhovnicesti cind ne intilnim;
nu se ne inarmam cu rabdare si indelunga rabdare ca „iar” au fost numai 2-3 cintari in comun, si o ora si jumatate din celelalte, in rest spectacol”dupa preferinte” uitind de „preferinta” DUHULUI SFINT, tot mai invocat verbal. :((
Daca muzica din adunare, cuvint inexistent in Biblie(cintare) ar fi la inspiratia Duhului , ar fi
buna pt oi, asa ne distreaza caprele, care dupa cum spune Washer, ne silesc cu obraznicie sa mergem pe drumul lor.
Singura Nadejde e Dumnezeu , ca ne va izbavi de goana dupa „placeri duhovnicesti”.
O MARE durere este ca tinerii sunt desfatati dupa puterea lor de intelegere , si desi mielusei de regula, nu sunt pastoriti cu iarba verde ( de ACASA) si cu o masura indoita de preocupare pt.vesnicia lor.
Ceea ce se intimpla sa cunosc de la mamele lor despre ei ,este moarte curata de la cele vesnice, desi cinta cu un elan demn de invidiat in alt context.
Nu va mai spun raectia pastorului la plinsetele unei mame,care l-a rugat sa i- vorebeasca fiului pe care”l-a scaldat in bazinul bisericii”:
„lasa ca o sa se loveasca el cu capul de pragul de sus si o sa se trezeasca singur”
( eu nu i-as da salariul acestui pastor, pe care il fura de la Dumnezeu).
Atrageti tinerii nu cu muzici efemere ci cu esenta vietii crestine !
pt.ca in Iad vor fi multe acuze ale acestor tineri , si nu pe nedrept , ci,
vina purtata de noi, cei care vorbim mult si facem NIMIC.
Deci, in mare, asa tragindute tot mai in spate ca sa vezi tabloul asta parca tot mai mare, se pare ca sunt doua idei principale. Una ar fi ce muzica i-ar place Domnului, ce este biblic… Iar a doua e ce muzica ne-ar place noua, ce preferam, ce e in general acceptat, apoi daca te iei pe zone, pe popoare… poate fi destul de „colorat” si totusi sa fie pe placul Domnului. Ca daca vorbim de placul Domnului, cum zicea si Vasile Oprea intr-un interviu ce l-am ascultat dupa acea cintare, spunea clar ca primul lucru cind vrei sa faci o slujba inaintea Domnu, si nu numai cintat, trebuie sa te apropii de Dumnezeu si in rugaciune si-n cuvint si fapte vrednice de pocainta si sa ai o viata traita linga Domnul. Altfel n-ai cum. Apoi cind e vorba de gusturile noastre, imagine what God has to put up with… Cred ca bucuria Lui e bazata pe ceva mai mult ca noi…
Vorbind de a ne ingadui pe toti, odata ma rugam linga un frate care parca n-am mai auzit vreodata asa, nu ca era galagios ca nu prea am eu bai, ba chiar i-mi place mai galagie ca stiu ca nimeni nu sta sa m-asculte, da asta se ruga de parca se certa . Pur si simplu nu puteam nicicum sa ma rog. Apoi mi-a venit un gind, cum Dumnezeu ne ingaduie asa pe fiecare cu personalitatea noastra. Am inceput sa-i multumesc si sa-L laud.
Da frate David.Imi place afirmatia ta facuta cu referire la Vasile Oprea. Asa ne trebuie, sa ne invete un frate tigan cum vine cu cintarea si inchinarea ca te-ologii nostri au reusit destul de bine sa ne aduca la formatul a nspe denominatiuni si cam atit. Ba acuma cauta sa ne convinga de faptul ca dragoste = ecumenism.
Stau si ma gindesc ce se va intimpla cind fratii nostri tigani vor face si scolile de muzica sau le fac si n-am auzit inca.Sigur este ca vom auzi. Domnul Isus sa binecuvinteze toata fratietate si sa o umple de Duhul Sfint.Este singura noastra sansa de a cinta ceea ce place lui Dumnezeu.
Cantecele au puterea de a misca duhurile . Ori le scoate or le baga in ascultator , asa ca fiti atenti la ce muzica ascultati !
…muzica este perceputa prin vibratii….vibratiile joase produc dezordine…instrumentele pregatite pentru ziua nasterii lui Lucifer nu sint indicate pentru al lauda pe Domnul…acuma depinde de ce duh e in ala care cinta si in ala care asculta…de aia unii se bucura la un gen muzical iar altii nu…
Marcel, Marcel
Cine ti-a spus ca instrumentele cu „vibratii joase” au fost pregatita pentru „ziua nasterii lui Lucifer,” si ca nu sunt indicate pentru a-L lauda pe Domnul? De unde inventiile astea? Muzica nu a avut nimic de a face cu caderea lui, Lucifer a cazut din cauza mandriei, sau cum am spune noi”nu si-a cunoscut lungul nasului”, a vrut sa fie ceeace nu-i era ingaduit.Biblia ne spune:”timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut” (Ezech.28-13) Nu spune ca a fost ceva rau in acea muzica (cum mi se pare mie ca sustii tu).Atunci Lucifer avea o pozitie inalta si era fara prihana in caile lui, PANA CAND S-A GASIT NELEGUIRE IN EL, de asta sa ne ferim, si sa nu inventam ce Biblia nu spune.
Domnul sa te binecuvinteze !
Cantarile inaltate din temnita de Ap Pavel si Sila – catre Dumnezeu , erau din toata inima , cu credinta , cu bucurie si , cu un entuziasm molipsitor. Si cred ca totodata erau cantari si de bun simt. –- Mai cred ca acest bun simt este o parte din Duhul Sfant.–-Ungerea si bunul simt , al Duhului Sfant intr-o cantare la adresa lui Dumnezeu , NU se masoara in decibeli ,diplome , conservatoare de muzica ,etc. De la Cinzecime din Fp. Ap si pana la epistola lui Iuda , biserica primara se pare ca nu avea probleme in domeniul muzicii ….ecuatia era mai simpla Fara instrumente–Doar lauda buzelor noastre….–––-P.S. Poate ca o solutie viabila , la acest subiect contraversat ,ar fi , ca fiecare biserica care doreste o schimbare in acesta directie, sa aleaga cativa frati si chiar surori plini de Duhul Sfant si vb de bine de toti [ aproape Imposibil ]….si daca au si diplome ,exp, si conservatoare de muzica [ chiar mai bine ]––si acestia sa stabileasca cu ajutorul Duhului Sfant ,cum este cel mai bine.
Santrio,
lauda buzelor noastre care Ii este placuta Domnului este monopolizata de cei de pe scena.
avem dreptul la a fi doar spectatori muti,
MUTI!!!!
sa spuna cineva ca acest lucru e de la DUHUL!!!! si eu n-o sa mai vreau sa cint in Adunare niciodata.
Când am cântat cu inima uşoară,
Fără de griji un cântec alintat,
Mi se părea că îngerii coboară
În ritmul veseliei de chitară …
Ştiu însă azi că-atuncea n-am cântat!
Dar când am fost cu inima mâhnită,
Sub cruce apăsat şi-mpovărat,
N-a fost nici melodie strălucită,
Nici vers de poezie iscusită…
Dar ştiu acum că-atuncea am cântat!
Când am cântat ca să se-audă bine,
Cu sunet sigur, bine intonat,
Să nu mai cânte nimenea ca mine,
Şi să fiu lăudat de orişicine…
Oricum aş fi cântat, n-a fost cântat!
Dar când am fost cu inima zdrobită
Şi către Domnul bun am suspinat,
Rugându-L să mă scoată din ispită.
Şi vocea mi-era-n lacrime topită,
Nu se-auzea nimic…, dar am cântat!
V. Popovici.
Durerea cea mare care se intampla azi e ca cei care canta nu mai canta plin de Duh ci doar de a se a firma si a castiga bani. Cantarile care au fost inspirate prin Duhul lui Dumnezeu si azi te cerceteaza.Satan e asa de siret,el vrea totul sa distruga si dintr-o inchinare placuta lui Dumnezeu,din neveghere omul ajunge sa se inchine lui satan. Nu vedeti in ultimul timp cum vedetismul a ajuns in biserica si vedetismul distruge lucrarea lui Dumnezeu.In loc sa se predice Cuvantul lui Dumnezeu mergi la biserica si stai ca la spectacol (daca cumva a ramas careva fara sa se etaleze pentruca nu mai era timp suna la pastor si il face in toate felurile)si pentru cuvant ramane doar jumatate de ora.Noi azi traim fara frica de Dumnezeu si de aceea ne permitem foarte multe lucruri care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu.Marile treziri spirituale nu s-au inceput prin vedetism si prin oameni ai rugaciunii,care au plans cu inima zdrobita inaintea lui Dumnezeu pana Dumnezeu a lucrat si care au predicat Evanghelia Domnului Isus cu putere si au spus pacatului pe nume.Satan nu se teme de cei care canta cum se teme de oamenii ai rugaciunii.In ziua de azi se pune mare accent pe cantare in loc de studierea si propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu si rugaciune.
O alta durere e ca mulţi tineri „creştini” din zilele noastre sunt mai inspiraţi de idolii muzicali ai lumii acesteia decât de Domnul Isus. Ei cunosc mai bine vedetele decât profeţii, mai bine melodiile decât Cuvântul, şi sunt gata să meargă sute de kilometri la un concert decât să stea o zi în părtăşie cu Fiul lui Dumnezeu.
Cei care canta ar trebui sa se intrebe : ceea ce cant,ritmurile ,stilurile de muzica ii plac lui Dumnezeu(sunt cantari duhovnicesti)?Sau ei canta mai mult cum ii place omului?
Domnul sa aduca lumina si in aceasta privire.
Sunt atatea concerte „crestine” in ziua de azi ca niciodata si oamenii tot neschimbati raman. Si aceasta deoarece multi cantareti care sunt azi nu au fost transformati de Dumnezeu.Si normal ca ceea ce canta nu te cerceteaza.Oamenii care au schimbat lumea au fost oameni ai rugaciunii.Ex.Pavel a fost zdrobit de durere pentru neamul sau.(Romani 9:2-3) Ilie a fost un iscusit in arta rugaciunii.Moise un om cu inima franta pentru poporul sau care intr-o intamplare a zis lui Dumnezeu:” mai bine sterge-ma pe mine”.El s-a identificat cu poporul. Este timpul in sfarsit sa ne trezim.din somn.(Romani13:11-14)
Trei cantari minunate.
La ultima (fratele N Moldoveanu, cantarea „Ce har”, chiar la finalul interviului) as dori insistent daca cineva are cuvintele sa mi le dea. Nu le gasesc nicaieri.
Anonim, aici sunt versurile acelei cantari ce o canta fratele Moldoveanu.
Ce har, ce har să poţi să crezi, ce har, ce har!
Ce har pe Domnul să-L urmezi, ce har, ce har!
Ce har, deplin să te predai, ce har, ce har!
Ce har s-o rupi cu-al lumii trai, ce har, ce har!
Ce har să poţi să spui mereu, ce har, ce har!
Isus, Mântuitorul meu, ce har, ce har!
Ce har să poţi s-asculţi de El, ce har, ce har!
Să ai blîndeţea Lui de Miel, ce har, ce har!
Ce har, ce har să poţi iubi, ce har, ce har!
Cuvântul sfânt să-l poţi trăi, ce har, ce har!
Ce har să poţi să fii smerit, ce har, ce har!
Şi-n suferinţă liniştit, ce har, ce har!
Ce har să mergi pe calea Sa, ce har, ce har!
Ce har, curat să-L poţi cânta, ce har, ce har!
Ce har să fii iertat deplin, ce har, ce har!
Viaţa s-o trăieşti senin, ce har, ce har!
Wow! Multumesc tare mult.
Vai de mult le caut.
Aici e si pe note daca va ajuta:
Dă clic pentru a accesa PDC313-Orga-Ce%20har%20ce%20har%20sa%20poti%20sa%20crezi.pdf
Nu zic că nu este duhovnicesc mesajul si cântrea însă în ce mă privește tehnica cum se cântă nu aș merge pe stilul acesta.
Mihai ce expresie e asta , sa ne invete un frate tigan ?de parca el ar fii mult mai infeior ca tine ,sint de aceeasi valoare in ochii Domnului,ar fii bine sa-ti ceri iertare de la acest frate si sa ai grija pe viitor cum categorisesti fratii.
pete, stiu bine ce am spus. Nu cred ca este bine sa scociorasti tu ceea ce ai vrea sa crezi ca am spus. Am facut afirmatia ca o mustrare, adica un frate fara nici o pregatire muzicala da specialistilor si scolitilor nostri lectii de felul cum trebuie socotita cintarea ca rugaciune, ca forma de inchinare si nu de spectacol care oricum si in biserica mea si in a ta incet, incet ucide predicarea evangheliei si a timpului de rugaciune.
Cit despre fratele tigan Vasile Oprea, daca dintr-un motiv sau altul a inteles ca si tine gresit intentia mea, da, il rog frumos sa ma ierte.Cred ca cu aceasta postare am facut mai inteles mesajul meu. Nu am de impartit nimic cu nimeni.Ma straduiesc pentru mintuirea mea, lupta cea buna este destul de grea.
Si tie fratele meu iti cer iertare ca nu am fost suficient de sugestiv in mustrarea postata si am lasat loc sa se inteleaga ceva gresit, sau poate atita ai putut tu sa intelegi.Uneori in loc sa vedem partea buna a lucrurilor, mai degraba vedem ceva pai sau chiar mai multe paie.Si din aceasta se vede inima cu care venim intr-o discutie de partasie, caci eu cred ca acest blog crestin aceasta ne ofera: o partasie. Domnul sa te binecuvinteze si primeste multumirile mele pentru atentionarea frateasca pe care mi-ai oferit-o spre pace si bucurie intre noi.
PS. Dupa ce am raspuns partii teoretice a mesajului tau, frate pete, socot ca necesar sa tratez separat aspectul de segregare la care fara prea multa responsabilitate faci referire.
Cu ce pot eu sa contribui daca Dumnezeu in puterea lui a facut sa avem frati germani, frati rusi, frati americani, frati tigani, frati indieni, frati…frati… multi altii.
Nu imi ramine decit sa te intreb la ce aspecte te-ai gindit tu cind ai facut remarca de diferente intre mine, crestin roman si intre fratele Vasile Oprea ,crestin tigan?
Daca ceea ce tu ai afirmat in scurta ta postare ar fi adevarat, aceasta cred ca ar fi cea mai mare rusine pe care o am in cei zeci de ani traiti pe pamint.Nu cred ca este cazul.
Si mi-ar place frate pete ca pe viitor sa nu fii asa de zgircit in cuvintele postate, nu fa numai aprecieri de cum spun sau nu spun unii si altii.Hai cu pareri, hai cu solutii, fii mai consistent in partasia noastra, ca de „arbitri” nu prea se duce lipsa. Asta ca sa vezi ce usor se poate face rost de o mica critica.
In acest fel cred ca lumina se va aseza linistit peste postarile noastre.Fii binecuvintat.
Mihail, fratii tigani nu se jeneaza sa spuna asta despre ei, de curind a fost un frate care a vorbit bisericii si s-a prezentat, sunt un frate tigan, mi se pare normal, doar n-o sa spui ca Vasile Oprea e un frate african, ca nu e. 🙂
Da sora Elisa, si mai ales ca fratele Vasile Oprea este si tinar, si frumos, si cu o rivna deosebita pentru Domnul Isus si calauzit de Duhul Sfint si si tigan si bucuros ca a primit harul mintuirii si pentru toate acestea cred ca este fericit si multumeste si da slava Domnului asa cum vedem .Si nu este putin lucru. Si nu multi pot face aceasta sau si mai si, nu multi o pot arata aceasta dragoste si rivna pentru evanghelie. Si nu in ultimul rind, oare daca traia ca roman in Sacramento sau in Portland, oare era vreo diferenta? Domnul sa se indure de noi si sa ne dea putere sa facem fiecare slujba la care am fost chemati.Har si pace sfinta.
Rebecca ST.James spunea pe unul din CD-urile ei ca Viata mea sa schimbat dupa o vizita ce am facuto in Romania Are si cintari frumoase si ea cinta Soft Rock.
Personal iubesc muzica in general,dar daca eu am anumite preferinte stiu sa am ingaduinta fata de cei ce au alte preferinte decit mine.Pina la urma sintem frati si trebuie sa avem ingaduinta crestineasca.
Cine ne opreste sa mai cintam la ora de rugaciune vechea cintare -Chiar in ora diminetii…. Or alte cintari mai vechi.Si daca ne este dor de vreo cintare scrieti un bilet la cei ce conduc cintarile.Vorbiti intre voi E mai bine decit sa comentam si sa hodorogim ca niste butoaie goale.
Muzica este arta, care exprima frumosul, cu ajutorul sunetelor muzicale. Frumosul, nu inseamna totdeauna, bucuria. Dar frumosul, trebuie a fi frumos.
Muzica, transmite si o energie. Negativa sau pozitiva.
Acum, insa, incep divizarile; CE E FRUMOS? CE E ENERGIE POZITIVA?
Aici, fiecare cu CULTURA, EDUCATIA SI SIMTAMANTUL PERSONAL.
Daca vorbim de biserica, insa, indirect, trebuie sa luam in consideratie si cele 3 de mai sus!
Tinerii doresc energie, varsta medie profunzime,substanta, iar batranii liniste. GASITI LINIA DE MIJLOC 🙂
In biserica insa, este nevoie de inspiratie de la D-zeu, intelepciune si discernamant! Cantarea, trebuie sa aiba legatura verticala si biserica, o va simti, pe orizontala. Ce e-n inima e si afara, chiar, daca nu toti o vad, PASTORUL tre` sa observe si sa supravegheze! Acum, insa…..depinde ce pastor are biserica 😦
1.DACA, UN BATRAN NECREDINCIOS INTRA IN BISERICA „cutare” SI I SE SERVESTE „SOLISTICA STILL SLASH” sau POEZII STILL TUPAC SHAKUR…se va simti el bine?
2.DACA, VINE UN TANAR SI-L SERVESTE FRATELE …… (CU „MULTA VECHIME LA CANTARILE IN COMUN”) CU O DOINA LA-LA-ITA DE TE ADOARME SAU TE MACINA CU 12 STROFE PLUS REFRENUL, DESIGUR REPETAT fi-va momentul un „vino-n-coa`”?
3. Parerea mea, este,caci trebuie facut un pod, intre MUZICIENII FARA SCOALA SI CEI CU SCOALA! Respect reciproc. Pentru caci DARUL DIVIN, este de la D-zeu si DA! sunt de acord, in a ne LUCRA SI PERFECTIONA DARUL! Dar poate fratele, nu are conditiile,timpul si materialul pentru a studia BEL CANTO-ul tau si nici Rachmaninov`s 3rd Piano Concerto!
Eu, am studiat atat armonie contra-punct, muzica clasica,jazz, cat si bel canto, dar, apreciez FOARTE mult un Dan Damian, Gabi Gorcea care nu au studiat la nivel inalt, dar, D-zeu le-a dat din plin INSPIRATIE. Vorbind cu cei 2, am realizat caci a fost, insa, si multa TRANSPIRATIE!
Concluzia mea modesta este: FRUMOSUL CARE-L EXPRIMAM TREBUIE SA FIE DIVIN! CELESTIAL! ENERGIA CARE O TRANSMITEM TREBUIE SA FIE ENERGIA DUHULUI SFANT!
Daca tu cu „solistica” ta si „zberatul” tau, daca tu cu „plictisita” ta voce si cantare, crezi ca ai aceste DATE SPIRITUALE……….. lasa cartea de cantari si instrumentul cu banderola „warning” de pe chitara si IA BIBLIA!
P.S. Interesant este Numeri 8:24.. de la 25 la 50 de ani?!?
Dupa cum vad, stilul de muzica in bisericile noastre, este o problema f. controversata, si cum spunea si „Levit” trebuie gasita calea de mijloc. E normal ca trebuie sa avem discernamant, si sa detectam ceeace e fals, nu numai in muzica, ci si in alte domenii ale slujirii, dar sa nu „demonizam” pe cineva care nu canta stilul nostru preferat. Daca excludem extremele inacceptabile, as putea sa spun ca nu asa mult conteaza stilul, ci mesajul si OMUL din
spatle lui. Este el un om a lui Dumnezeu, este un om care iubeste neprihanirea, si se straduie sa o traiasca? Am vazut comentariile despre muzica, si in mai multe cazuri problema pleaca dela preferinta. Cineva spunea „de unde stiti ca fratii dela Toflea au Duhul Domnului?”. Dar eu intreb, de unde stim ca nu il au? Ca unii nu sunt obisnuiti cu stilul lor, asta-i altceva, noi ar trebui sa ne bucuram de bucuria lor.Ce parere aveti de ologul dela poarta „Frumoasa”, care impreuna cu Petru si Ioan „a intrat in Templu umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu”?(F.Ap.3-8) Incercati sa va imaginati cum a fost asta. Dar sa revenim la „preferinte”, imi amintesc, eram tanar prin anii ’60 si impreuna cu un muzician roman (si compozitor) ascultam un concert la palatul de arta din Tg. Mures. Frumos, dar n-am inteles mare lucru, cand insa am tras cu coada ochiului,am vazut cum lui ii curgeau lacrimile.Nu era un crestin, si nu se canta despre Isus, era muzica lui preferata, care i-a miscat lui sufletul.Mult mai tarziu, cand a trecut prin NY, si am vizitat impreuna Times Square Church (D. Wilkerson),cand a cantat corul format din albi, negri, asiatici, spanioli etc, el nu arata prea entuziasmat, dar eu…sa nu ma intrebati…! Daca Dumnezeu ar fi facut ca toate pasarile sa cante la fel, era prea multa monotonie, nu-i asa? Sunt de acord ca trebuie tinut cont si de „audienta”,si „sa nu ne placem numai noua insine” (Rom.15-1)dar asta trebuie sa o inteleaga, si unii, si altii.Locuind intr-un oras atat de multinational, am putut constata ca noi romanii suntem, poate, cei mai „buni” la critica, si la a gasi „nod in papura”. Ceva mai recent,de Pasti am participat la un f. frumos program (cateva mii de oameni)tinut in auditoriumul unei universitati, pastorul fiind un prieten de-al nostru.Acolo am intalnit un vechi cunoscut, frate roman, si ne-am bucurat ca am putut sa-l revedem. Mesajul, cantecele, timpul frumos, totul a fost (dupa parerea mea) splendid. La intrebarea, cum s-a simtit, prietenul nostru a spus:”Pastorii au facut 2 greseli”….(???).Se vede ca asa suntem noi (unii)nu observam pozitivul(98%), ci eventuale greseli(2%)
Daca preferam stiluri diferite de muzica, am putea invata
dela fratii americani, care in multe biserici tin un serviciu cu muzica traditionala, urmat de altul cu muzica contemporana, mesajul(predica) fiind acelas, si totul cu buna intelegere.(„unity in diversity”)
„Este vreunul cu inima buna? Sa cante cantari de lauda!”(Iacov 5-13) (vedeti, inima conteaza) GBY
Pentru că fraţii din clasă de la liceu seară de seară făceau repetiţie pentru a cînta la adunare, am venit la Domnul. Am văzut atunci că muzica pocăiţilor e altfel decît muzica lumii, la toate capitolele: text, melodie, disciplină la interpretare, acum nu se prea vede diferenţa.
Cred că Duhul Sfânt are ceva de-aface cu muzica. Nu poate nimeni compune text creştin fără o cunoaştere a principiilor Biblice. Cu cît iubeşte cineva Cuvîntul, cu-atît e mai profund în exprimare, a se vedea versurile lui Costache Ioanid de exemplu. Compoziţia melodică ar trebui să se facă nu după impulsuri ale firii pămînteşti ci cu rugăciune. Am compus două melodii pentru poezii de Traian Dorz şi chiar şi-acum după zece ani, îmi plac şi le consider ca un dar de la Domnul. Ştiam că n-am talent, de-aceea le-am cerut de la Domnul. Nicolae Moldoveanu a compus în închisoare, în condiţii nu prea prielnice firii, dar foarte prielnice Duhului.
Ştiu fraţi care atunci cînd cer să cînte adunarea o cîntare, acea cîntare e potrivită cu textul citit, cu predica, etc. De regulă, dacă se cîntă preferinţe muzicale-n adunare, nu iau seama la text nici zece procente, iar melodia pare o banalitate, un obicei repetat. Duhul Domnului face ca o cîntare să pătrundă nu intelectul ci inima. Scuze că nu ştiu cum să mă mexprim, dar poate sunt înţeles.
…”Psalmi, cîntări de laudă şi cîntări DUHOVNICEŞTI” Se observă aici că nu e lauda talentelor proprii ci lauda adusă Domnului. Deasemenea, dacă-s cîntări duhovniceşti, nu sunt manifestări fireşti. Am găsit întro cîntare o deviză frumoasă la acest subiect:
N-am să cînt Doamne vreodată
altceva decît ce-mi dai,
căci cîntarea Ta-i curată,
ea mi-e cel mai dulce grai.
Rap-ul… NU este muzică!
In veci de veci …AMIN!!!!
Da, concertele crestine,
cite o fi dat apostolul Pavel si Petru?
Vine trupa „cutare” la evanghlizare, cu bani multi,
ca asta e slujirea de azi;
am inteles ca doar pastorii trebuie sa traiasca din Cuvint,dar azi cu muzica ta , faci banuti si nu prea greu, ca te mai si distrezi.
O, Doamne, ai mila de poporul Tau, ca piere din lipsa de cunostinta si prea multa
muzica: populara, usoara , manele , rock, vals sau tango (tango degeaba)
ce s-a intimplat ca Satana a cistigat atita teren in Casa de Rugaciune?, care numai acest lucru nu este.
@ Elisa
Pai cind cinta Pavel si cu Sila in temnita Nu era concert crestin? Problema e ca la cintarea lor sau deschis portile temnitei.E bine sa ne mai viziteze si fratii din alte localitati Cei rau in asta? Nu spune si Pavel Daca soseste Timotei sa-l primiti bine…Asa ca daca vine un cintaret din alt oras bucurate sora si dai slava Domnului Cind sintem loviti de Duhul de judecata dispare bucuria.Ca pina la urma ce sa faca un pastor daca vine cineva in biserica si e din alt oras? Sa le studieze culoarea papucilor,Sa le masoare tocurile???
ma minunez ce fel de gindire ai..ce sa ne mai mire in biserici…daca gindesc multi la fel…
cind tu compari lucrarea lui Dumnezeu din temnita si cintarea din inima si duh in conditii de „picioare in butuci” cind tu nici stind pe scaun nu vei cinta niciodata ca ei daca nu te pocaiesti. 😦
sfaturile tale nu folosesc nimanui, nu poate invata o constiinta adormita pe altcineva de ce anume sa se bucure in adunare; deschide ochii si cauta bucuria daevarata nu obraznicia carnii;
apoi, fii bun si nu-mi pune cuvinte in gura,nu este corect;
nu am scris de niciun musafir in biserica cu pantofi colorati ca la circ, plimbindu-se prin fata fratilor care au venit sa I se inchine unui Dumnezeu puternic si infricosator;mai bine te-ai teme,
daca vrei sa le vezi pe dominsoarele noastre cu modelul nou de pantofi cu toace cit casa si colorati precum frumosul papagal, vino la noi, cred ca te potrivesti cu „gusturile” lor,
care nu au nicio eleganta, niciun bun gust, decit fala prosteasca ;
copiii Domnului daca nu au bun gust au smerenie si nu impung cu ostentatie linistea oamenilor care vin in biserica, pt cu totul alte scopuri;
mi-e mila de ele si de tine care gindesti atit de superficial.
cauta in Biblie textele care iti spun sa te bucuri de „inventiile satanei” in zielele din urma
Domnul sa se indure !
Parerea ta e parerea ta despre mine.Conteaza cum sint inaintea Domnului.Iubesc muzica in general.Iubesc cintarile Domnului.Clasic,populare.etc.etc.De multe ori am apreciat si personal cintaretii Alta data i-am rugat sa mai cinte anumite cintari.
Cei drept sint in America.Aici in general totul e mai simplu ma refer si la imbracaminte.chiar si in bisericile rominesti nu-i atita mindrie cum descrii tu.Daca ai timp poti sa vezi programul de la biserica noastra philadelphiaro.com.
Vei ajunge mai tirziu la concluzia mea ca judecata de sine e de cel mai bun folos si pe ceilalti sa-i lasam in grija Domnului care are metode de prelucrare pentru fiecare.
Iosif,
nu e vorba de Judecata, noi suntem chemati sa ne imbarbatm, sa ne mustram, nu am spus”sa condamnam” omul, ci faptele.
Am obosit deja, ma intereseaza ceva insa :
UNDE SI DE CE a disparut fr Sebastian, de cine si de ce a fugit?
Oare citi suntem vinovati ca in Casa Domnului ne ridicam eul si nu-L ridicam pe FIUL?
Noi suntem cei care facem din muzică o chestie controversată în biserici. Dacă ar fi după mine, aș desființa corurile (sau le-aș pune să cânte o cântare sau două), n-aș lăsa așa-zisele trupe de laudă și de închinare și aș renunța, într-un cuvânt, la spectacol. Asta doar așa, ca să mai avem vreme și de Scripturi…
Mihai puteai sa te referi numai la faptul ca este nepregatit profesional si era deajuns fara sa mai mentionezi ca este tigan ,caci daca se pricepe sau nu la muzica nu are nimic comun cu faptul ca este tigan, este fratele nostru cu care vom mosteni raiul
Frate pete, mai am o problema : cu cine tii ? Har si pace.
Fr Cristi, dvs cu cine țineti? 🙂 Nici într-un caz cu „christian” manele! 🙂
Nu sunt pe gustul meu. Totuși, o parte din muzica așa zis populară îmi place. Nu uitați, primul meu instrument a fost acordeonul… 🙂
Br. Ionescu, nu am probleme cu acordeonul, se pot canta cantari reverente cu acest instrument dar mai nou se canta manele si acest stil nu trebuie sa existe in biserici sau intre crestini.
Cand mama mea era de 14-15 ani se adunau cu parintii ei ( bunicii mei ) la fr. Niculita care canta cu acordeonul si erau partasii de cer. Cred ca va inchipuiti cum canta! Manele in nici un fel! Sa auda fr. Niculita cum se canta acum…hmmm.
Sunt frustrata ca ati postat video-urile de mai sus cu muzica populara. 🙂
Cu tot respectul fratesc in Domnul, sora Manuela, ca multi altii aduci in discutie muzica „manele”. Daca se face abstractie de cuvinte, doar ca simpla melodie instrumentala, ai putea sa o definesti? Ai putea sa spui ce are rau sau nociv? Sau esti impresionata de faaptul ca o avem de la turci unde este cintare populara, cu influente bulgaresti, acestia fiind vecini cu turcii. Si in acest caz, daca erau denumite imnuri turcesti ce vina aveau bieti turci? Sau daca li se spunea ode bulgaresti, ce vina aveau bulgarii? Si te intreb: de ce i se spune „manea” sau ” manele” ? Ce inseamna cuvintul „manea”? Cred ca asa este bine sa ne clarificam, altfel cred ca este de mare folos sa privim pe blogul fr.pastor Petrica Lascau sa vedem „spovedita”. Asta da clarificare. Sa revenim la ale noastre.
Cum putem spune ca o insiruire de note muzicale (care nu poarta nici un mesaj decit tonalitatea) sa fie mai acceptata decit alta insiruire ? Eu vreau sa cred ca in acest caz criteriul de departajare ramine strict perceptia noastra, gindirea noastra, preferintele noastre, cultura noastra.Si in cazul manelelor ,dicutiile negative se fac doar datorita textelor si dedicarea lor, dar ca melodie, ca simpla melodie eu spun ca unele sunt chiar melodioase.Nu ti se pare?Si ca cireasa sa fie pusa pe tort, ce legatura au toate acestea cu CINTAREA crestina?O fi sau nu o fi. Har si pace.
Fr. Mihail, thank you, cu tot respectul si eu, nu am timp si energie sa scriu despre manele, gasiti absolut toata informatia pe internet.
Stilul manele vine din lume astfel ca apartine lumii alaturi de alte stiluri care tot asa apartin lumii.
Sa vedeti ce frumos canta crestinii turci sau bulgari…si din alte tari unde au loc persecutii….crestinii traiesc cu adevarat dupa Cuvant in tarile unde este persecutie. Dar se pare ca stilul lumesc este raspandit si popular unde este libertate, o libertate care omoara spiritual zilnic.
Vor veni vremuri cand ne vom intoarce din nou la cantarile si stilul duhovnicesc. Nu ne va mai arde de stiluri de muzica, ci vom striga in lacrimi catre Domnul…sa ne dea Domnul putere sa fim pregatiti pentru zilele ce vor veni.
Sora Manuela, ca un nespecialist eu as generaliza putin „lectiile” despre muzica. Revenind la crestini, si aici cred ca se cuprind si cei care cinta, „dupa roada ii veti cunoaste”. Daca un ingrasamint pentru pamintul agricol este bun, se vede toamna la recolta.
Si asa empiric as afirma ca la Toflea, in 10 ani s-au pocait peste 4 mii de suflete din totalul de 7 mii cit are comuna.Si acestia sunt DIN LUME. Si la ei nu a fost nici un evanghelist. Si tare ma tem ca un aport substantial l-a avut si muzica zis a lui Vasile Oprea, acest gen de popularo-manea, ca sa nu mai spun de cea specifica comunitatii lor. Merita sa vezi marturia despre Toflea.Este cred una din minunile Domnului dintre cele minuni vazute de noi in ultima vreme.
Si in aceasta situatie, despre ce vorbim?
Despre note muzicale, genuri de muzica, ode si simfonii, sau recunoastem cu franchete lucrarea Duhului Sfint cind acesta atinge si prin muzica sufletele pacatosilor.Si ce pacatosi, mama, mama.
Domnul sa te binecuvinteze cu har si pace.
muzica puate a suna frumos, dragalasa etc… dar sursa ei puate fi satanica, Lucifer a fost muzicant, Isa: 14:11 iov: 38:7 Eze: 28:13, si el, io cred ca infiltreaza biserica si lumea print muzica, ca exeplu: zis rock crestin, metal, pop etc…. cu cuvintul Isus, se cinta in bis. Muzica aceasta satanica dat ca dar lumi destrabalate, nu trebui aceptatâ in bis. Avem Biblia, „sa nu ne ratacim”
Adăugați și manelele împrumutate de la turci și arabi la lista de mai sus.
Da frate Chris, cu conditia ca Peniel sa ne dea si dansatoarele.Altfel ratacirea nu are nici un farmec.Si daca la sfirsitul cintec-dansului gasim un frate care sa multumeasca si cu o cruce larga si o semi-temenea, atunci si numai atunci ne vom da seama cu claritate cam unde ne aflam cu credinta. Ai mila Doamne de noi.
Chris Prunean la asta zici tu manele de la turci arabi? de ce nu asculți cu atenție cuvintele cântări ele sunt transmise pe o altfel de muzică cu care nu esti obișnuit cu toate că este specifică stilului românesc de muzica.
Ascult-o pe aceasta cu inima deschisă și primește cântarea duhovniciască nu te uita la ea ca și cum ar fi muzica manele sau populară.
(…)
Prea multe recomandări YouTube pentru un post… 🙂
Frate pastor,
m-am bucurat enorm ca ati postat gindurile pline de intelepciune ale fr Sebastian,
insa vad ca tocmai el protagonistul principal a disparut si desi spuneati ca mediocritatea va dispare singura, pare-se ca aici s-a vazut tocmai contrariul.
Ati dat atitea videouri ale lui Mihai, incit ma intreb daca nu cumva , eu nu mai vad bine.
Promovati muzica populara?
Daca in Cer se va cinta asa, eu NU MAI VREAU SA MERG ACOLO,
sper ca orice lucru lumesc va disparea si vom fi curati de placeri, preferinte, gusturi.
Dvstra predicati dupa biblie, de aceea va ascult predicile, dar cintarea crestina, nu ar trebui sa fie intocmai dupa Biblie?
Predicati dvstra dupa preferinte, sau la indemnul Duhului Sfint?
bineinteles!
Preferintele noastre in Casa lui Dumnezeu nu sunt cumva un sacrilegiu, o jertfa a nebunilor?
Nu placerea lui Dumnezeu care a dat pe Duhul Sfint numai unor frati sa compuna cintari, ar trebui respectata cu sfintenie? Nu Voia Sa?
Cintam ca niste oameni rastigniti sau ne placem noua insine?
Poate un copil a lui Dumnezeu sa doreasca ceea ce-i place firii lui,mai ales in Casa Tatalui?
Rangul de copil a lui Hristos, sau a lui Adam il avem noi?
Avem noi saracia in duh , semnul celor din turma Stapinului, avem semnul Stapinului?
Ne indeamna ea la placerea muzicii populare, pop, rep, rock si cite or mai fi in lume?
Caprele trebuie sa se veseleasca, dar pina cind?
Sau traim in NT dar cu umblarea in VT?
Aducem noi Domnului Dumnezeu o incintare cu asa zisele muzici, culese de pe toate maidanele lumii?
Scriptura nu are niciun rol in invatatura pe care ne-o da cu privire la trairea prin Duhul Sfint,
in care se include automat si inchinarea in biserica ?
Omul firesc nu sesizeaza slabiciunea lui totala si vrea ca sa-i fie satisfacute placerile muzicii preferate in Sanctuarul Sau;
asta este ratacire!!!
Noi Nu ne inchinam Stapinului , Imparatului Imparatilor ci ne bucuram daca ne ascultam preferintele, o cita „mediocritate”;
suntem atit de plini de fire, incit va trebui sa ne-o zdrobeasca Domnul, pina ce ne vom trezi si vom vedea CUI ne inchinam si ce inchinare cu evlavie si cu frica trebuie sa-I aducem, ca sa fie placute lui Hristos.
Elisa, in Petrila, locul meu de nastere, linga Biserica Baptista statea o sora. Sora Vasie…Locuia acolo pentruca de fapt ea a donat la inceputurile ei…locul pentru Biserica noastra- si fratii au jertfit si au construit. Erau doar citeva familii cu multi copii si multe necazuri. Pastor era Fratele Gligor Cristea, bunicul lui Alin Cristea. Lumea e mica, nu-i asa?
Ei…sora asta era taranca de pe Jii…momirlanca cum ii spuneam noi. Venea adesea la Biserica cu toalele ei de sarbatoare, poale si pieptar si naframa ( era singura imbracata asa). Si cinta sora Vasie…cinta si la program citeodata. Ghici ce cinta? Dupa sunet si melodie era muzica populara in toata regula dar cu text biblic…
Nu-mi mai amintesc anul- ca eram mica- probabil prin 1965 cind comunistii au oprit apa la robinet in toata Petrila si cineva s-a strecurat in Biserica si a pus petrol la amvon si a dat foc. Sora noastra manelista a vazut flacarle si a alergat si cu apa ce-o avea pentru vacile ei a stins focul. A ramas Biblia de pe amvon ca amintire – arsa pe la colturi…
Nu-i frumos ce-i frumos Elisa…e frumos ce-ti place. Domnul se uita la inima omului si o face pentruca acolo este esenta fiecaruia dintre noi. Din inima pornesc toate. Sora noastra Vasie iubea armonia cintarilor ei si noi am iubit-o cu cintari cu tot. Si-ti spun eu- era o placere sa o asculti cintind.
Eu cred ca de criticat sint motivele pentru care cineva cinta mai mult decit stilul in care cinta. Daca cinti de bucuria mintuirii, daca cinti lauda Domnului pentruca intr-adevar vrei sa-L lauzi pe El si nu sa te auzi cintind si sa astepti laudele altora- ce importanta are stilul? Asta este o expresie a personalitatii fiecaruia- si am fost facuti diferiti si uneori ciudati , plamaditi de mina Celui care a inventat si sunetul- atit pentru placerea Lui cit si pentru placerea noastra…
Uitindu-ma peste subiectul asta atit de contraversat, m-am gindit sa-mi fac o analiza personala: Sa stii ca n-am iesit prea bine…Cit am dat din gura ( din tasta) acia pe blog…puteam cinta o cintare de lauda Domnului in orice stil mi-ar fi placut- sau mi-ar fi picat bine astazi…si ar fi i fost mai valoros. Domnul sa ne puna o cintare pe buze la toti…de care-o fi doar sa fie spre slava Lui…
Foarte frumoasa marturie, sora Rodica.
Imi pare asa de rau ca am ajuns sa ne calomniem unii pe altii, datorita preferintelor muzicale. Se vede ca oamenii se uita mai mult la „ambalaj” decat la continut. Bineinteles, asa cum spunea si Ap. Pavel in unele situatii, ca ne invata „chiar si firea”, ca unele lucruri nu sunt potrivite, in cazul nostru ma refer la anumite stiluri de muzica, dar se pare ca unii au mers prea departe cu polemica. Dupa mine, e o stare de compatimit la cei care-si pierd pacea atunci cand intalnesc ceva ce nu e dupa gustul lor, si nu-i vorba doar de muzica. Cu ani de zile in urma, fr.Codreanu ( T-soara) a avut ideea sa faca un pom de craciun pentru copii dintr-un sat, pentru a-i atrage pe ei si parinti la vastirea evangheliei. Multi stiu ca a fost un mare succes, desi bradul nu are nimic de-a face cu nasterea lui Hristos. Cineva a scris pe acest blog multe cuvinte frumoase de mare valoare spirituala (si nu numai ea),dar acum vad ca datorita discutiei despre stilurile de muzica, au inceput sa se ridice ziduri despartitoare. Parerea mea e ca ar trebui sa fim flexibili (pana la anumite limite) in intelegerea altora, pentru-ca inaintea lui Dumnezeu se are in vederea intentia, si ce este in inima, iar Duhul Sfant (daca i-L avem) ne ajuta sa „despartim ce este de pret, de ce este fara pret”(Ier.15-19) Am fost shocat sa aud cuvinte ca acestea, „daca o astfel de muzica se canta in cer, nu vreau sa ma duc acolo” Asta seamana cu atitudinea lui Petru, care i-a spus Domnului „Niciodata nu-mi vei spala picioarele”, sau cand i s-a pus in fata vasul „cu tot felul de dobitoace si taratoare…” a spus categoric :”Nicidecum Doamne”. Totusi, aceasta „piatra”(Petru) s-a lsat cioplita, si Dumnezeu a facut din El un mare apostol, o piatra importanta in temelia zidului Noului Ierusalim. (Apoc.21-14) Acum sunt multe lucruri care ne fac diferiti, dar atunci cand vom fi in cer „v-om fi ca El”(1Ioan 3-2),fara deosebire. Important e sa ajungem acolo, ca in „alta parte” va fi vai si amar.
Sa aveti o saptamana binecuvantata !
Soră Elisa ai grijă și dumneata cum vorbești că ce zici nu este bine. În cer nu avem cum să știm ce stil se cântă poate să fie și populară, oricum o să fie ceva ce place la toți și mulțumește pe toți. Acolo gata cu conflictele…
Mihail,
sa nu-mi spui fii bun, ca faci apologia manelelor..
„ce legatura are cu muzica crestina” spui la sfirsit, nu?
Dar cu Pavel si Sila?
a, da, cu butucii din teminta. 🙂
Ca romantele romanesti erau mult mai frumoase
si nu ar fi de lepadat, atunci,nu?
mie imi place tare mult si acum
„te astept pe acelas drum de altadat’
ca tu sa intelegi ca n-am uitat”
dar nu cer sa se cinte in biserica. 🙂
poate ne explici cum e cu manelele,
stiu ca oamenii cu gusturi alese
si nu numai, nu le accepta sub nicio forma;
oricum eu nu le gust. 😦
si totusi cred ca ar trebui sa ne intrebam daca nu e vremea sa ne trezim.
incepuse atit de frumos dar ideea s-a pierdut, mai ales pt fr Sebastian, care vazind „preferintele pt muzica populara „(lumeasca), clipurile lui Mihai( eu am vazut asta ca un atac fatis al Celui rau fata de ideea minunata de la inceput a fr Ionescu ) a disparut fara urma si nu ne da de gindit?
da, noi nu gindim, noi cintam!
dar asta prefigureaza ce sa va intimpla in viitor:
se vor instala manelistii in adunari, iar noi om fugi in munti,
unde poate il vom gasi si pe gabi, care a luat-o la sanatoasa mai din timp, sa caute un loc curat.
Venim si noi, asteapta-ne.
Da, cred ca eu am intrat intr-un colt un pic mai ingust cu expunerea motivelor mele despre muzica cea crestina.Dar, as indrazni sa te intreb, ce te faci daca un sofer de cursa lunga asculta muzica lui Vasile Oprea, Gabi Lunca, Eva Mance sau Ovidiu Liteanu pentru ca ii place melodia , ca seamana cu ceea ce stie el si dupa citeva ceasuri de ascultat se trezeste ca aude si versurile? Eu asa imi imaginez. Asa am trait primele melodii ale fr Ilie Puha.Nu pot exprima de ce am ascultat cu placere primele melodii.Este poate taina mea, dar, dupa un timp am inceput sa aud si cuvintele.A fost un prim soc din primele mele socuri in schimbarea vietii mele inspre copil a lui Dumnezeu.Pentru ca eu vreau sa cred ca nu muzica ne va sfintii ci si aceasta va contribui, nu? Har si pace.
Mihail,
precum zici, dar nimeni nu are nimic de spus cu ceea ce fiecaruia ii place sa asculte in singuratate, in casti sau in apartamentul sau.
Se vorbeste de muzica , marea controversa in biserica ,nu de preferintele omului;deja vorbim pe doua planuri , lucru care deruteaza pe cei care nu pot tine pasul astfel.
Nu cred ca duhovnicia preferatului tau se poate masura cu sfintocometru , pe care oricum nu-l detine omul.
Si mie mi-a placut sa-l ascult pina ce un frate , trist a scris, pare mi se chiar aici pe blog, mai de mult, ca a refuzat sa mearga unde fusese invitat, pentru ca biserica,saraca fiind, nu a avut banii pe care i-a cerut, sa-l onoreze si onorariul nu e prea mic;
daca sta inseamna a-ti folosi talantul, ca sa cistigi pe Mamona, amar lucru;
majoritatea „talentatilor ” cinta Domnului pentru bani, ceea ce se cheama o scirba.
Rusine mare.
Daca o cintare a cercetat cindva pe cineva, sa nu uitam ca ,nu inceputul conteaza, si cercetarea s-a facut pt. ca s-a lucrat la sufletul acela cu o putere cosmica de insusi Dumnezeu.
Gusturile noastre sunt oricum , numai fire paminteasca;
de aceea ni se spune in Cuvint sa cintam cintari duhovnicesti (ex fratii Groza),
mai ales in adunari.
imi place anuntul din biserica pe care l-a postat Manuela, ma bucur ca , in numarul celor 7000
sunt si surori si frati tineri , care doresc sa traiasca cu evlavie si cu teama de Dumnezeu;
Domnul sa aiba mila si sa se indure sa ne ajute sa privim cu mai multa seriozitate pasii pe care ii facem in Casa lui Dumnezeu, si sa nu l uam cinstea asta ca pe un lucru de apucat , si cum ai spus la inceput sa cautam voia Stapinului prin Duhul Sfint.
Da sora Elisa. Asa se intimpla cind te uiti din cite foi este facuta placinta.Si ajungi sa nu o mai maninci. Probleme ar fi fost daca iti dadeau bilet contra-cost la intrare, incolo ce treaba avem noi cum se tocmeste pastorul pentru pasunea oilor? In Ardeal se mai spune ca: nu este treaba magarilor(de samar) de unde beau oile apa. Destepti au mai putut fi batrinii nostri.Parca au stiut acum o mie de ani ca noi ne vom poticni in „nimicuri”. Dar necazul este ca aceste nimicuri ne fura bucuria si nu numai.Dar, asa cum am mai afirmat pe acest blog, ca sa nu ma afecteze acest „subiect controversat” cum ii spune sora Rodica, iar eu as spune ca noi suntem controversati, deci ca sa nu ma afecteze, eu cint NADEJDEA MEA E DUMNEZEU, incearca si tu si negresit cind termini cintarea ai sa vezi cit ne iubeste Dumnezeu.Si asta este totul. Har si pace sfinta.
Frate Mihail după cum ai zis și drept ai zis nu muzic ne va sfinții, ea este doar o unealtă ce ne prelucrează ca să fim sfințiți.
Da frate Mihai, pentru mine lucrurile s-au lmpezit ceva vreme in urma. Cind un „hartist” umple scena din fata amvonului, de regula acult textul, si vezi si tu ca de multe ori textele sund adevarate rugaciuni, desi se zice ca la noi cintarea este lauda . Iar daca Duhul Sfint il calauzeste pe cintaret (ca daca este artist nu mai avem nici o sansa, are calauzirea lui) si vine cu o melodie adecvata textului, sigur ca da, am o scinteie de unitate divina cu Isus al meu si o frumoasa retraire o vreme.
Restul, tare ma incearca gindul ca si de aceasta data s-a dovedit smecheria aceea cu „unitate in diversitate”. Eu cred ca o mai mare narozie pentru crestini decit aceste vorbe -capcana, inca nu s-au inventat.
Stii, imi vine in minte ca de foarte multe ori cind se vorbeste de binecuvintari, sunt amintiti Avraam si Iov cu camilele, oile, boii si magarii lor.
Dar as vrea sa te intreb: cind este curatenie in grajd?
Un foarte posibil raspuns este: atunci cind in grajd nu sunt boi si magari. (M-as bucura daca fratele meu pete de la Portland nu o va lua iar literal)
Da frate Mihai, am ajuns sa numim binecuvintari lucrurile care ne despart de Dumnezeu. Motive seroase de ingrijorare si plins inaintea Domnului.Ai vazut tu cit de putini frati sunt ancorati in Duhul Sfint cind se vorbeste de cintare? Aceasta este realitatea noastra si numai noi o putem schimba.Domnul inca ne da sansa.
Domnul sa te binecuvinteze cu har si pace frate Mihai in simplitate si nu in diversitate. Eu ma bucur ca Dumnezeul meu este exclusivist si gelos.Este sansa mea si a ta. Multa pace sfinta.
sora Elisa, simpatica sunteti! 🙂
Gabi, if you found someplace in the mountains where there’s no manele….especially ‘christian’ manele. Let us know, and we’ll be on our way. 🙂
Sora Elisa, nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi de Sebi si Mihai si Mihail si Rodica si Manuela si toti care au sacrificat putin timp la aceasta partasie. Astea nu sunt decit momente de joaca a copiilor lui Dumnezeu. Crezi ca era mai bine daca ne ciorovaiam de la criza economica sau criza din Nord Corea sau cite crize nu o mai avea pamintul acesta?
Uite, pentru urmatoarea luna de zile imi propun sa–l ascult numai pe Vasile Oprea.Cine ma poate opri? Si sunt curios daca si cit voi fi influentat in credinta mea. Oricum multi ani inainte de convertire, am vrut sau nu , am fost nevoit sa ascult genul cu pricina.Si sa mai stii o treaba: este foarte adevarata vorba ca pofta vine mincind. Auzind primim credinta.
Si as vrea sa recitesti postarea surorii Rodica Botan, poate ai sa intelegi asa ca nu melodiile fac lucrarea ci versurile rostite spre lauda Domnului si foarte important, inima si cugetul ascultatorului.
Aproape ca-mi vin vorbele ap Pavel: schilodeasca-se o data toata stiinta care imi bolunzeste muzica mea crestina, cea calauzita si insuflata de Duhul Sfint.
Si nu in ultimul rind, Doamne , oare ce cintari cinta fratii mei scumpi din Cuca Macaii? Fara sa ma mai intreb oare ce cinta fratii nostri convertiti de prin triburile junglei care pina mai ieri mincau oameni? Sora Elisa, NU TOBELE CARE BAT SUNT VINOVATE ci o inima rea si impartita, o viata traita in fatarnicie si in pacate, idolatrie si fala, ingimfare si lacomie, orgoliu si mindrie, egoism si slava personala…Har si pace.
(…)
Bun titlul „quo vadis „… ca numa pe calea strimta nu …..
Restul, am să verific…
Frate Ionescu, serios , care a fost motivul ptr. care a-ti moderat acest post?
Stiti foarte bine ca nu era nimic de verificat,
Se pare ca aprope tot ce scriu este moderat in ultimul timp…
Puteti sa-mi spuneti care este motivul real?
Va rog nu ma ignorati din nou…..
Multumesc.
Frate Gabi
Sunt activități și stiluri de muzică sau cântăreți care și dacă nu reflectă gusturile noastre le reflectă pe ale altora.
Argumentarea pro și contra, atâta vreme cât ține de preferințele noastre este ok.
Trebuie totuși să existe unele limite…
Știu că înțelegi! Înțăleptu-i Gavrilă!… 🙂
De-aia mi-ați moderat al doilea comentariu? Adică pentru că am spus jos cu corurile și trupele de închinare? Îmi susțin punctul de vedere mai cu seamă din cauză că acestea – mai nou – ne îndepărtează de Scripturi.
not again. 🙂
si dupa ce verificati, o sa postati? 🙂
Fr.Mihail,
cu mare regret incerc sa depasesc sentimentul f. neplacut ca dvstra imi puneti vorbe in gura, cautaind sa creiati o diversiune, folosind numele sorei Rodica Botan si a sorei Manuela, pe care eu nu le-am pomenit, deci e un fals, ca sa nu spun altfel.
Va erijati in proprietarul blogului, de ma trimiteti sa mi vad de treaba si nu de ceea ce se intimpla cu fr Sebastian?
Ma doare , nu de alta, dar Domnul l-a trimis!!!!
Sa nu uitati asta>
Incerc sa va inteleg, stiind ca sunteti f proaspat pe Cale si deci nu puteti avea o maturoitate spirituala, care sa va arate ca sfintenia nu se face prin muzica, argumentati cu versete cind faceti asemenea afirmatii, folosindu-l si pe apostoul Pavel, care isi permitea sa vorbeasca de schilodire, dar nu cu privire la muzica, el era SFINT si nu-l interesa muzica ca pe dvtsra, populara si manele crestine , ci viata de sfintenie, la asta se referea, daca veti citi cu atentie.
Adinciti-va in cartile lui Pavel si o sa va fie de un real folos si nu scoateti aiurea din context cuvintele despre schilodire, pt ca este pacat, folosindu-le dupa cum va place.
Cintarile cintate de fratii tarani au ceva pur , curat, nu manele si muzica populara din lume.
Muzica cu ritm folocloric si manelele puse pe versuri crestine sunt o blasfemie.
Nu ati inteles inca ce inseamna muzica crestina, care urmeaza dupa trairea in curatenie si sfintenie , traire morala, cum spune fr AWTozer, e drept ca nu poate oricine.
Metanoia este schimbare pe toate planurile, pt ca se schimba mintea noastra cind Hristos traieste in noi,
si atunci nu ne mai jucam doar cu vorbele, ca ne jucam cu focul(si imi pare f rau ca ati implicat-o aici si pe Manuela, care nu e de acord deloc cu manelele crestine, asa cum a aratat, faceti o mare greseala, afirmind asa ceva);
Va cam JUCATI cu Focul, pt ca despre „vorbe” vom da socoteala fiecare, pentru fiecare vorba ,toate sunt scrise in Carte;
regret ca faceti confuzie intre muzica Inspirata si cea cintata , populara, sau altele, care v-au placut, dar dupa cume se vede nu au prea fost de folos , ca ati rams tot la ele;
mai aveti timp sa cunoasteti adevarata cintare, care nu da emotii pamintesti si batai din picior,
care nu ne extaziaza, ci ar trebui sa aduca Laude Domnului, proslavindu-L.
Muzica despre care vorbeste fr Ionescu este muzica cu care ne inchinam UNUI DUMNEZEU
PUTERNIC, care ne vrea sfinti, pusi deoparte, nu laolalta cu lumea.
Pacat ca ati impins lucrurile intro directie NEBIBLICA.
Aveam totusi o alta impresie despre dvstra., pareati mult mai serios in ce priveste lucrurile sfinte,
Tot ce a cladit Dumnezeu prin postarea fr Ionescu ati darimat, Domnul sa se indure!
Ati reusit.
Uitati-va in jur si observati ca si fr Chris Prunean, si Gabi, si Ovidiu Marinca, si mai erau citiva
care au scris la acest subiect f frumos, serios, cu cumpatare si desi mai tineri decit noi, iubesc cintarea duhovniceasca.
Multumesc Domnului pentru ei;
fiul meu s-a intors la Domnul la 18 ani si desi f tinar iubeste de atunci muzica crestina, si crestineaca, daca vreti.
Deci nu e vorba de virste, si totusi, unii tineri sunt mult mai maturi dihovniceste.
Si daca nu e grija mea ce face fr Sebastian, nu va speriati, ca nici ce faceti dvtsra de azi inainte,
Domnul sa va calauzeasca pasii pe Calea ingusta.
Inchei discutia cu dvstra!
Ati reusit sa deviati discutia aiurea,
Mare OF!
PS daca tot spuneati ca il cititi pe Tozer, aici, odata, poate o sa aveti ocazie si veti vedea ce spune el despre muzica, despre imnurile bisericesti.
Sora Elisa, imi pare rau de faptul ca v-am intristat in asa hal.Va rog sa ma iertati. Dar eu nu v-am spus un secret.Eu am ceva urme de rrom in arborele meu genealogic. Pentru mine muzica mea in care m-am nascut este divina intii si apoi crestina si apoi, no…ce sa ma fac daca asa a socotit Dumnezeu sa ma nasc? Ce usor va vine sa-i faceti praf pe unii fara sa stiti nimic despre ei?Chiar credeti ca acest duh de cearta foloseste la cresterea credintei? Daca tot apreciati acest blog, de ce nu va inspirati din cele spuse de fratele pastor?El frumos spune ca nu tot ce ne place la unii este obligatoriu pentru altii.Eu am identificat citeva melodii tiganesti in muzica fratelui Puha.Cine poate stii de ce a fost asa? dar le-am indragit imediat.Le simteam deale mele. Poate ca asa o sa intelegeti mai bine situatia mea.Si acesta este si motivul pentru care o apar.Cum ar fi sa-i spui unui american ca muzica aceia „cantry” nu este buna?Cine mai poate stii?Oricum va rog sa nu va opriti la parerile mele, sunt personale precum si mintuirea si sigur ca da, stiu ca voi da socoteala ca fiecare de pe acest pamint. Cu parere de rau ca v-am suparat,va doresc mult har si pace sfinta si va multumesc de sfaturile bune.
Gustav,
asa este, ne departam de Scripturi- mai o „manea crestina”, mai un cintecel vesel despre pocainta si trece vremea; care numai muzica nu este,
nici cei din lume nu inghit toate aceste lucruri, dar noi, care ar trebui sa avem alte valori;de regula cei care iubesc altceva in Adunare decit ceea ce iubesc crestinii normali, au si alte lacune.
Psalmii si cintarile duhovnicesti le-a lasat Scriptura pt altii, ca noi „le avem deja pe ale noastre, cu tot tacimul”
D omnul sa se indure !
Sora Rodica prin 1965 treceam in fiecare duminica pe linga biserica voastra cind mergeam sus pe deal tot la (…) la penticostali
🙂 Ce mica-i lumea…frate Pete. Vezi, si fratii penticostali din deal cintau un pic mai diferit decit noi baptistii -cei dela vale…(Undeva pe blog am poza facuta acum doi ani a bisericii baptiste .) Dar eram cu totii pocaiti si ne dispretuia lumea la fel- nu faceau diferenta intre noi si bine ne facea.
Diferentele astea sint in marea majoritate doar mofturi si nu fac parte dintre lucrurile esentiale. E ca si cum ne-am grupa dupa gusturi. Unii maninca iute, altora nici pomeneala, unora le plac dulciurile altii le detesta. No…al cui e gustul cel mai bun?
Sa cintam Domnului o cintare noua! Unii o sa cinte in game majore, altii minore, dar sa facem odata vocalize, sa ne incalzim vocea si sa cintam…Ar fi un exercitiu fain ca duminica viitoare sa ne inscriem toti la program. Si chiar ar trebui. Sa cintam cintarea perfecta (care o consideram noi perfecta) si sa ne inregistram si sa punem aici inregistrarile…ca e prea multa vorba si prea putina muzica…si porunca este sa vorbim intre noi cu psalmi si cintari si uite ca ne tratam cu critica si lipsa de ingaduinta …
Si nu mai trebuie sa ne dispretuiasca lumea ca facem noi treaba asta foarte bine…
Cind eram mica am urmat scoala de muzica. Si ne ducea la concerte uneori cu scoala. Anumite gusturi le capeti pe masura ce asculti o anumita muzica. Muzica clasica e mai greu de…digerat. Dar majoritatea muzicii clasice s-a nascut in biserici. Acuma nu toti avem placere de o astfel de muzica. Dar daca iti expui urechea la ea o vreme incepi sa o intelegi, sa o placi.
Cu toata educatia asta muzicala nu pot sa nu-mi amintesc de acordionul unchiului meu cu care mergeam la colinzi- sau de „taraful” ad hoc pe care-l faceam noi cei care minuiam un instrument la nunti si la revelioane, sau oridecite ori ne intilneam pentru o ocazie. Cintam si cu gura pina nu mai aveam voce si cu instrumentele pina ne dureau degetele…si ce bucurie era pe noi. Asta era „distractia” tinerilor credinciosi pe vremea mea. Si cintam si mai clasice si mai „manelate” cum ziceti dumneavoastra pe aici. Ba, stiam si citeva tiganesti invatate de la fratii de la Ciopeea si faina partasie mai aveam…
No …spuneti oameni buni…ce-i rau in asta. Nu ne platea nimeni sa cintam si nu faceam diferenta care stie mai bine …si cintam asa de tare ca daca gresea vreunul nu se observa. Se adunau ceilalti in jur care nu stiau instrumente si cintau cu gura…Uite ca trebuie sa plec la lucru si nu ma pot oprii sa va spun ca momente fericite ca alea n-am mai trait de tare multa vreme- si dintre toate cintarile cintate alea cu ritm ne veseleau cel mai mult. Sa nu-mi spuneti ca Tatal nostru din ceruri nu se bucura cind copiii Lui sint adunati asa laolalta si au partasie…Asa ca …DATI UNUL TONUL SI HAI SA CINTAM!
Fr. Ionescu fratii de la Chicago au fost la inaltime ,ne-am bucurat foarte mult si la predica, poemul a fost ceva minunat ,cintarile, ai niste frati minunati acolo Domnul sa va binecuvinteze
Mihail de data asta mi-a placut mesajul gby
Frate pete. ma bucur, fii binecuvintat.Dar, asa precum vezi, am suparat pe altii de nu ma mai pot spala cu toata apa care curge pe la noi. Domnul sa aiva mila si indurare. Har si pace.
Fr.Ionescu
Domnul Sa binecuvinteze fratii care ne-au vizitat seara trecuta din biserica dv.Frumoase predici.Binecuvintarea Domnului sa ramina si peste cintareti si sa cinte cintarile Domnului pina atunci cind vom cinta cu totii Pe marea de cristal cu alautele lui Dumnezeu in mina
Nu am disparut de pe Blog, din cand in cand mai arunc si eu o privire asupra comentariilor, m-am mirat putin la inceput de ce imi este dat sa vad. Sincer, nu ma astept la prea mult de la cei care considera ca duhovnicesc este ce iti place… aceasta este gandirea postmodernista (este bun ce-mi place, deci binele este sa fac ce-mi place), doar omul care este schimbat prin puterea Cuvantul lui Dumnezeu şi prin Duhului Sfant intelege ca placerile, pornirile omului sunt pervertite, doar asa intelege ca trebuie sa intre sub domnia lui Hristos si sa aiba o viata noua 100%, traita in sfintenie. Un om este sub domnia lui Hristos cand intelege ca trebuie sa faca voia lui Dumnezeu, ci nu ce-i place lui (neaparat). Intelege ca bun este doar Domnul si binele este doar in voia lui asa ca va cauta binele si Sursa binelui in termenii Cuvantului lui Dumnezeu indiferent daca-i place sau nu-i place ce face, el face ce face (de cele mai multe ori importiva instinctelor, obiceiurilor, vointei sale) ca sa fie placut Stapanlui Sau. Aceasta inseamna sa traiesti pentru al cinsti pe Dumnezeu.
Sunt prins cu studiul, slujirea si multe altele asa ca nu prea am timp sa raspund… uneori si tacerea este un raspuns… Sa ajute Domnul, ca cei ce vizitam acest Blog sa traim pentru al cinsti pe Dumnezeu.
Cand Il cinstim prin viata noastra, El nu ramane dator…
Sebi, sunt putin pus in uimire daca si dupa atitea pareri si dezbateri ale celor ce „consuma”, ma asteptam ca o persoana cu instruire in domeniu sa nu se cantoneze intr-o explcatie generala acoperita de imaginea credintei in Dumnezeu. Ca sa ma fac mai bine ineles, daca cineva ne va spune ca Dumnezeu este mare, cine poate contrazice? Daca ne spune ca Dumnezeu este bunsi drept, cine poate contrazice? Daca cineva ne spune ca trebuie sa credem in Dumnezeu, cum s-ar putea contrazice sau nuanta aceasta?
Si eu as intreba ceva similar cu tema muzicii, ca sa vii si tu din afara temei. CE CULOARE este frumoasa?
Care culoare l-ar onora mai tare pe Dumnezeu?
Deci cam asa si cu muzica. Dupa parerea mea, muzica noastra crestina trebuie sa indeplineasca vreo doua ,trei conditii.Dar in primul rind trebuie sa fie sustinuta de texte care sa aduca lauda
lui Dumnezeu, prezentarea sa fie in limitele unui bun simt civic si nu in ultimul rind, daca se poate sa trezeasca in noi dorinta de inchinare si bucuria partasiei noastre si cu Mintuitorul nostru.
Oricum mi se pare destul de greu de acceptat ca printr-o forma de scolarizare se poate canaliza si impune ceva ce tine de domeniul frumusetii inchinarii.Har si pace.
@ T.Sebi
Cui i se da mult i se cere mult.Asta da de inteles ca nu tuturora le este dat mult.Cei de facut atunci? sa nu mai cintam daca nu stim do,re,mi,fa,sol,la.Multumeste Domnului ca ti-a dat intelepciune in domeniul muzicii.Si eu am un baiat care a invatat singur la pian fara scoala si profesori,dar nu mai am altul asa de talentat.si totusi trebuie sa-l laudam ca daca nu El scoate laude si din gura pruncilor(Oare si acestia au scoala si cunosc muzica ma refer la prunci).Hai sa fim sinceri daca ar conduce cintarile unul care cinta numai classic cred ca nu as putea sa cint nimic.Pentru ca nu pot.Stilul ala care spuneai tu ca ai auzit intro biserica ca cintau -Sa ne trezim frati si surori-Ala mai merge pentru mine.
Sebi,
ma bucur ca ai revenit,
mi se umple inima vazind a Domnul are tineri asa ca si tine:
se vede ca faci ascultare incit Domnula putut lucra in tine adevarata neprihanire.
Nu as cita pe nimeni niciodata daca Scriptura nu ar confrma spusele sale, dar tu esti o buna marturie.
” Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea”
asa precum esti un model si pentru noi in vorbire si traire, desi multi te intrecem ca virsta;
sa devii si un barbat destoinic pentru orice lucrare buna, in acesta peroada de decadere, in care totul este pervertit, unde adevaratele valori nu mai au loc din pricina mediocritatii.
.Il slavesc pe Domnul ca a lucrat in tine cu puterea Sa,
bucura-te si slaveste pe Domnul pentru asta, ceea ce voi face si eu si te voi purta in rugaciune.
Da, ascultarea de Mintuitorul cu tot ce spui atit de pertinent cu tot ce include ea, aduce o adevarata inchinare in totul totului tot, si atunci nu mai vorbim numai vorbe despre muzica crestina, si cintam din inima cintari duhovnicesti, nu care incinta firea, ci curate, nepervertite.
Unui Dumnezeu mare, Triunic, care Trinitate este dragostea noastra eterna, bucuria si fericirea noastra enerna.
Mult se vorbeste despre ceea ce ne-a spus Dumnezeu sa facem si mai putin de Atributele Sale, de aceea se vorbeste dar nu se constinetizeaza Maretia Sa si Atotputernicia Sa,
si-L luam ca pe ceva de apucat, uitind sa-L privim in toata Splendoarea;
atunci Il vom vedea pe Hristos, care este manifestarea intreaga a Trinitatii si atunci I-am cinta ca sa-I aducem doar LUI glorie, viata nostra fiind ascunsa cu Hristos in Dumnezeu!
sa ne ajute Domnul pe toti la aceasta!!!!!
Nu știu cum să vă spun, dar mie mi se pare că ne pierdem vremea vorbind. În veacul vecilor n-o să existe o părere unitară despre muzică în biserică – asta pentru că muzica nu este esențială pentru închinare. Îmi pare rău s-o spun (mai ales celor care mai că nu pier fără muzică), dar singura realitate vitală pentru biserica este Cuvântul lui Dumnezeu. Punct. Fără muzică se poate, fără Cuvânt ba. Cu cântarea comună sunt de acord, cu restul NU.
sau sa cante acasa in fata oglinzii aia care nu se pot abtine.
Pana, nu demult, ma implicam aproape in orice postare, de pe orice blog, legata de muzica. Fiind muzician de profesie ma simteam de multe ori „atacat” de ideile bolnave ale multora si reactionam. Citind asa pe sarite comentariile acestei postari imi dau seama inca o data ca „a discuta” si „a clarifica” lucruri cu privire la muzica, in genereal, sau muzica din biserica, este o pierdere de vreme si O CEARTA DE VORBE. Ma gandesc ca Dumnezeu nu e prea fericit de clarificarile noastre de pe bloguri. El nu a „clarificat” nimic cu privire la asta in Cuvantul Sau si imi pare asa (…) sa ne apucam noi sa dam directii general valabile, sau sa stabilim cumva o forma muzicala STANDARD BISERICEASCA.
Astfel de subiecte nu cred ca ar trebui sa aiba loc intr-un spatiu public, atata timp cat „clarificarile” aduse se potrivesc unui spatiu privat (doar anumite biserici).
Mulțumim că ați intervenit să clarificați faptul că nu trebuie să clarificăm nimic, certându-ne cu vorbe dure ”cearta” noastră de vorbe și pierzându-vă timpul cu pierderea noastră de timp… 🙂
Am revenit sa vad care este concluzia aici- asa pentru mine. Mi-am amintit de doua intrebari f. cunoscute din schitele lui Caragiale:” „ce iaste muzica?…si…”eu cu cine votez?”.
Personal cred ca in unele privinte, cu curatie de inima si frica de Dumnezeu, am primit de la Creatorul nostru unele libertati de care sa ne bucuram. Fara mincare nu putem trai, dar lacomia este un pacat – concluzia este cumpatarea. Si darurile pe care le-am primit de la El in functie de cum le folosim pot sa fie o binecuvintare sau un blestem. Avem de facut zilnic tot felul de alegeri…De fapt alegem zilnic cui sa ii slujim…si cum. Cain si Abel si-au adus jertfele amindoi…una primita si alta nu. Trebuie sa aducem ce avem mai bun in noi…si sa dam cu toata inima. In economia Lui Dumnezeu banutul vaduvei a valorat mai mult decit comoara donata de bogat. Ochiul omenesc nu judeca totdeauna corect…Poate ca si muzicienii trebuie sa traiasca din ceva…si daca au ales sa cinte pentru Domnul pare dupa mine o meserie mai buna decit multe altele. Pe de alta parte Domnul Isus a rasturnat mesele celor ce faceau negot in templu. Poate ca asta este un raspuns la vinderea de material religios la usa bisericii sau facutul reclamei la produse si carti de la amvon…
Si cind te gindesti ca toti ar trebui sa fim intr-un fel …compozitori. Si sa-i cintam Domnului o cintare noua…chiar daca nu avem licente in muzica si talente extraordinare…
Nu demult ajung în biserica X. Frații și surorile de la cor – ce să zic? – îmbrăcați toți la patru ace, trași la ștaif, cu freze care mai de care, până nu cu multă vreme în urmă îmbrăcați la țol festiv, adică purtând robe, ce mai?, festivitate în toată regula. Și mă întreb: pentru ce? De ce? Că, de cântat, nu cântă mai bine nici dacă poartă robe, nici dacă-și fac frezele mai apretate, mai umflate sau mai zgribulite (mai ales doamnele, dar și domnii care au ceva PE cap). Ei bine, mă așez comod pe scaun și comod am stat vreo oră, cât timp a cântat corul. OMG, am pierdut o oră! Și asta fac – și facem – duminică de duminică. De-aia mă oftic eu aici, și nu numai, când spun că aș renunța la coruri în favoarea cântării în comun. Nici asta din urmă însă n-ar trebui să se întindă pe juma de zi, că în timpul predicii pierim cu toții… Cum îmi zicea cineva acum vreo câteva zile: nu mai mergem la biserică pentru cuvânt, mergem pentru spectacol, pentru fast, pentru orice, numai pentru Cuvânt nu. De unde până unde preocuparea asta exacerbată pentru muzică de am pus în biserici pastori cu închinarea? Când aud respectiva expresie mă ia cu leșin, dar deh, am adaptat Evanghelia nevoilor din zilele noastre, nu? În loc să ne adaptăm noi cerințelor Evangheliei, las că croim noi Evanghelia după mintea noastră… Și asta iese, ne preocupă muzică și ne mirăm că nu ne place predica. Păi, cum să ne placă dacă numai muzică avem în cap iar la capitolul Scriptură ne bate vântul între urechi?
Gustaf…
First, „OM(..) , am pierdut o oră! ”
este un fel de blasfemie prescurtata … folosirea Trinitatii in loc de o injuratura
Gustav are probleme cu coristii ca se pieptena si se acopera cu haine prea multe….
Oare pe unde merge Gustav cu ce se imbraca cintaretii?
Unii-s mai catolici decât papa și mai evanghelici decât Evanghelia… Spre deosebire de Gustav, Gabi Bogdan n-a scăpat în viața lui duhovnicească nici un „OMG!”, „Doamne!” sau „Doamne, Isuse!” Gustav n-a zis că s-ar fi acoperit coriștii cu prea multe haine, doar că nu vede rostul robelor în condițiile în care acestea nu îmbunătățesc calitatea performanței muzicale. Pe unde merge Gustav nu prea sunt coruri; Gustav merge în biserici de la țară unde sunt numai câțiva frați și surori. Prin urmare, Gustav cântă împreună cu ei. Lui Gustav nu-i plac ifosele de mari cântăreți din bisericile „cu pretenții”. La urma urmelor, are și Gustav dreptul la opinie. Corect? Corect.
Si totusi Gustav persista in a repeta expresia…
Nu-i potrivita pt ca se foloseste ca substitut pt injuratura in cultura Americana.
Gustav nu persistă în a repeta expresia cu pricina, Gustav doar oferea un exemplu. Dar, tipic pentru noi, evanghelicii: ne dăm de ceasul morții să scoatem paiul și nu vedem coșcogeamite bârna…
Corect… it is a free country …
Dar totusi am doua injuraturi aprobate de mormoni: gosh si darn…. e mult mai sanatos sa le spui cind te lovesti cu cotul in coltul mesei…
Pe mine ma amuzeaza cealalta blagosloveala a unilor crestini ( pe bloguri in general) .. dupa ce te face varza scrie la sfirsit „GBY”
De parca numa la aia le sta gindul
GBY=GabyBogdanYankey:)….. Fan?!
Aia-i numa sa-ti scoata vintilu, sa nu te razbuni 🙂
GBY!