MENTALITATEA SUPRAVIEȚUIRII

În avalanșa creată de cartea Răscumpărarea Memoriei, am căutat să mă situez nu numai în categoria celor care sunt dezamăgiți, deși sunt dezamăgit. Am încercat să nu mă identific doar cu cei care cer schimbări radicale în sistemul care încă opune rezistență adevărului, deși aceste schimbări sunt absolut necesare. Am căutat și, într-o oarecare măsură cred că am reușit, să mă verific pe mine însumi și să identific în modul meu de gândire reminiscențele sistemului în care, deși l-am detestat, m-am format și am crescut. Mare îmi fu mirarea să constat că sunt tributar eu însumi unor percepții filtrate de modul de gândire pe care l-am moștenit. Cea mai periculoasă pantă a mentalității mele, ca de altfel a bisericii ieșite din era comunistă, mi se pare cea a ”supraviețuirii”.
În condițiile în care însăși existența bisericii era pusă sub semnul întrebării, ideea de a supraviețui părea unica șansă. Astfel s-a developat teoria în virtutea căreia trebuie să supraviețuim ”fizic” cu orice preț. Voi admite, dar fără să scuz în vreun fel colaboraționismul sau să-i dau circumstanțe atenuante, că înaintașii noștri au fost biruiți de acest mod de gândire înainte ca să semneze angajamentul către securitate. Era o chestiune de timp până când conștiința le-a permis (conștiința i-a convins pe ei sau ei pe conștiință) să vândă interesele mandatate bisericii prin Evanghelie pentru supraviețuirea ei. Bine, că acest pachet cuprindea și interesele personale (propria supraviețuire), nu trebuie să ne mire. Acest bonus colateral făcea parte din binecuvântarea ”libertății” de a supraviețui.
Care era însă prețul supraviețuirii?
Considerând pretențiile sistemului, angajamentele și declarațiile colaboratorilor, este clar că se aveau în vedere următoarele obiective:

1. Să nu se tipărească și să nu fie introduse clandestin Biblii și literatură religioasă.
2. Să se elimine botezul cu Duhul Sfânt și darurile spirituale.
3. Să nu se facă prozelitism (evanghelizări).
4. Să se ”răcească” atmosfera în cadrul serviciilor divine și mai ales la rugăciune.
5. Să fie marginalizați liderii (în special intelectuali) cu potențial și popularitate în biserici.
6. Să se desființeze orice grup dizident fie prin anihilare fie, mai elegant, prin integrarea (muncă de lămurire) în biserica oficială.
7. Să fie restrânsă și controlată orice activitate de pregătire teologică (Seminarul a pregătit mai puțin de 40 de studenți în perioada comunistă)
8. Să nu se construiască (extindă) noi locașuri de închinare.
9. Să fie limitată în mod sufocant eliberarea de autorizații de funcționare a noi biserici.
10. Să fie desființate în mod abuziv anumite biserici, iar credincioșii să fie comasați și înghesuiți în condiții inumane (arondările).
11. Să fie permise foarte puține ordinări în slujbă și, acestea, numai dacă cei în cauză corespund pretențiilor sistemului comunist.
12. Să fie controlate bisericile și prin funcțiile administrative. Membrii comitetelor de biserici trebuiau aprobați de Departamentul Cultelor.
13. Să fie controlate în mod abuziv conturile financiare ale bisericilor, la nivelul la care s-a descurajat dărnicia și zeciuiala, consecințe pe care încă le resimțim.
14. Să fie interzise botezurile în apă ale noilor convertiți și raportate pentru verificare. Vă dați seama cât de încurajați erau ”nou-născuții” în credință, fiind trimiși pe la case, să fie botezați în baie.

Acum, vă rog să-mi spuneți mie, dacă bisericile respectau la literă aceste legi draconice, mai supraviețuiam noi?
Și vă întreb din nou, datorită liderilor noștri aserviți, care au devenit exponenți ai regimului și nu reprezentanți ai intereselor bisericii, datorită lor am ”supraviețuit”?
Punctele de mai sus nu erau parte din strategia supraviețuirii ci o rețetă a anihilării noastre!
Dar, să revenim la subiectul nostru: cum moștenim noi această mentalitate în biserica de azi?

1. Prin concentrarea resurselor noastre în mod obsesiv în direcția satisfacerii nevoilor interioare ale bisericii.
2. Printr-o atitudine de izolaționism etnic.
3. Prin același sistem de ștrangulare a promovării de cadre noi și vibrante (în numele ”experienței” și a ”testului în timp”).
4. Printr-un sistem care nu are o altă agendă, o altă viziune și nici o altă carte de vizită decât ”supraviețuirea” organizației.
5. Prin manipularea sistemului în așa fel încât să se asigure supraviețuirea unei nomenclaturi pe termen lung.
6. Printr-o competiție exagerată, urmărindu-se mai degrabă înmulțirea prin atragerea membrilor din alte biserici, prin emigrare sau relocare decât prin noi convertiți (nu mai vorbim în mod natural, deoarece și la noi familiile sunt descurajate să fie numeroase).
7. Prin lipsa de interes a membrilor bisericii de a fi militanți și agresivi în mărturia lor creștină.
8. Printr-o lipsă de încredere cronică în conducerea bisericii (uneori pe drept), dar care discreditează și limitează capacitatea acestora de a implementa o viziune constructivă.

Unele soluții care s-au oferit până acum sunt de-a dreptul distructive: democrația în sensul ei anarhic, descentralizarea totală, renunțarea la tradiții în forma ei irațională etc.
Vă invit la o discuție sinceră, pragmatică, inteligentă și duhovnicească:
CUM VEDEȚI SCHIMBAREA MENTALITĂȚII DE LA UNA A SUPRAVIEȚUIRII, LA CEEA CE NE-A CHEMAT MÂNTUITORUL, ADICĂ O BISERICĂ VIE, BIRUITOARE, ÎN CONTINUĂ EXPANSIUNE?
Aștept comentariile voastre.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

9 răspunsuri sa “MENTALITATEA SUPRAVIEȚUIRII”

  1. Fr. Cristian Ionescu: În primul rând vă mulţumesc, în calitate de student de teologie al Seminarului din Cleveland, TN, pentru această postare. Personal am remarcat şi eu câteva dintre aceste simptome comuniste în bisericile pe unde am călătorit. Mă gândeam chiar în viitorul apropriat (după ce termin Masterul) să mă apuc să scriu despre efectele comuniste asupra slujitorilor şi a bisericilor. Sunt tânăr…şi ce dacă? Asta nu mă descalifică să fac o cercetare laborioasă asupra acestui subiect. În al doilea rând, am remarcat punctul trei şi patru însă din lipsă de timp voi scrie câteva rânduri despre punctul trei. Într-adevăr conceptul de promovare în mentalitatea românească aproape că lipseşte. Nu mă refer la acele câteva biserici sau a celor lideri care şi-au înţeles mandatul ci la marea masă. Sunt dornic să aud şi eu că bisericile noastre promovează tineri în slujire. Am rămas uimit să aflu că biserica din Austria (#1) şi-a trimis un tânăr la seminarul de aici pentru a-l promova cu gândul să îl crească. Un model demn de urmat…Însă ce facem cu ceilalaţi tineri sau mai puţin tineri care sunt dornici şi au capacitatea să slujească? Încă odata vedem cum un sistem poate distruge o virtute ce ar trebuie să caracterizeze liderii de astăzi şi anume, virtutea „mentorării”. De ce să creşti alţi ucenici când scopul tău este supravieţuirea? În al treilea rând, m-aş bucura dacă astfel de discuţii se pot facilita şi într-un alt mod şi anume o conferinţă a liderilor cu teme specifice. Blogosfera este într-adevăr un loc excelent pentru discuţii, reflecţii, critici serioase însă va trebuie mai mult dacă vrem să schimbăm ceva!

    Cu multă stimă şi respect,

    Adrian Vlad

    • @ Adrian Vlad
      Felicitări pentru devotamentul și pregătirea pentru slujire!
      Promovarea tinerilor în lucrare este absolut necesară!
      Bineînțeles, pentru păstrarea unui echilibru, atitudinea lor trebuie să fie corespunzătoare: prin respect, ascultare și prudență!
      Felicitări Bisericii din Viena!
      Un studiu detaliat, echilibrat și bine motivat este de dorit. Ar fi recomandat să ai un grup de consultanți pentru a fi sigur de păstrarea acestui echilibru.
      În fine, organizarea unor conferințe de ”leadership” este în vizorul nostru. Sperăm să ne putem mobiliza și în acest sens.
      Cu deosebită apreciere în Domnul!

  2. Raspunsul este foarte simplu, pragmatic, dar provocator in acelasi timp. Cred ca schimbarea mentalitatii de care vorbeati va veni in momentul in care, in primul rand, cei care predica de la amvoane vor alege sa introduca si „aplicatia practica” la predicile tinute pe tema „Marii Trimiteri”. Personal, consider ca unii predicatori sunt doar niste (…) palavragii. Cred ca prea des patinam la capitolul „aplicatie”. Motivul este foarte simplu, dar sinistru. Am ales sa ne conservam in spatele zidurilor asteptand ca cei de afara sa ne calce pragul. Am uitat efectiv ca menirea noatra este „sa mergem, sa iesim, sa-i smulgem din foc pe unii” nicidecum sa privim nepasatori la o lume care se indreapta cu pasi grabiti spre iad. Imi vin in minte versurile unei poezii „Vecinul din iad”. Cred ca versurile astea ar trebui recitate trimestrial in biserici la fel cum, tot trimestrial, ar trebui citite si cartile sotilor Wurmbrand, mai ales „Nobletea suferintei” de Sabina Wurmbrand. Daca falimentam la capitolul marturie, evanghelizare, misiune inseamna ca nu ne-am atins menirea, dezideratul. Care e diferenta dintre o manastire si o biserica ce nu misioneaza? Va spun eu. NU EXISTA. Ma gandesc si la bisericile din diaspora. Oare cat de mult ar trebui sa se implice ele in „pescuirea” fiilor risipitori. Oare ce proiecte au in vederea socializarii, a evanghelizarii, a misiunii in vederea „largirii Imparatiei”. Oare ar trebui ca un pastor din diaspora (si nu numai) sa isi ridice semne de intrebare daca la botez candidatii sunt doar copiii fratilor? Din pacate cele mai mari probleme care se isca atunci cand ne gandim la misiune sunt banii. Interesant este ca ei, banii, nu constitue nici o problema dupa o saptamana de evanghelizare in care „investitia – asteptarile – profitul” sunt aproape nule. Adica, nu de putine ori dupa o saptamana de evanghelizare pe langa faptul ca ramanem mai saraci financiar, ramanem si cu un gust amar in gura deoarece rezultatele s-au dovedit a fi departe de asteptari. Am tot spus pe la colturi ca uneori ai impresia ca saptama de evanghelizare e un fel de show in care „puternicii in arta oratorie” isi fac numarul incercand sa bifeze in palmaresul lor inca un succes. Nu am nimic cu ei, dar cred ca unii asa de bine si-au intrat in rol incat nu isi dau seama. Apoi, tot personal, consider ca e de datoria pastorului local sa tina predicile de evanghelizare, mai ales ca…… intre noi fie vorba, la o seara de evaghelizare nu trebuie sa faci nici dogmatica nici exegeza si nici macar teologie comparata. Cred ca responsabilitatea predicarii la evanghelizare ii revine fara discutie pastorului local sau pastorului asociat (noii veniti in „familie” trebuie sa isi cunoasca viitorii „parinti” spirituali). Cred ca e benefic pentru biserica ca uneori sa ai si invitati, mai ales conferinte, iar aici desigur, as alege omul in functie de tematica, participati, dar si de inclinatiile invitatului. Revenind la „oile noastre” cred ca ne paste un mare pericol daca nu vom alege sa iesim din aceasta stare de vegetare, amorteala sau nepasare. Pericolul nu este altul decat neimplinirea Scripturii. Va imaginati ce minunat ar fi daca fiecare biserica locala ar avea un plan de actiune in ceea ce priveste evanghelizarea si misiunea in aria in care e asezata? Desigur ca pentru munca asta tre’ sa ne debarasam de papion si de frac, sa luam salopeta, sa ne suflecam manecile si sa trecem la actiune. Noi nu avem voie sa ne uitam mandatul, e ca si cum ne-am uita identitatea. Domnul cu noi. Cu drag, Cleopa.

  3. Cleopa,

    mi-a placut ideea, pe care nu am auzit-o pana acum: „consider ca e de datoria pastorului local sa tina predicile de evanghelizare „!
    S-ar parea ca s-a impamantenit ideea de a aduce la evanghelizare oratori „de meserie”, care atrag masele, dar ce hrana primeste dupa aceea noul convertit, asta e alta poveste!

  4. @ Cleopa
    Într-o mare măsură, sunt de acord cu afirmațiile tale. Bineînțeles, ca orice opinie, ea poate fi interpretată pe ”extremă”, și atunci devine tendențioasă. Observ în ultima vreme un număr tot mai mare de păstori care sunt conștienți de nevoia de deschidere către o lucrare exterioară zidurilor bisericii. Și, cred eu, printr-o apropiere sinceră, plină de respect față de lucrarea fiecăruia, vom câștiga tot mai mulți. Unde suntem nu putem rămâne! Oricum, mulțumesc f. mult pentru comentariu!
    P.S. Scuze pentru (…) dar nu cred că era cadrul potrivit pentru termenul respectiv, fie el și din originalul grecesc.

  5. Pentru raspunsul acordat ;Cleopei;”…Observ în ultima vreme un număr tot mai mare de păstori care sunt conștienți de nevoia de deschidere către o lucrare exterioară zidurilor bisericii….”Sa nu uitam fiecare de pozitiile pe care le detinem si inainte de a ajunge la ” o lucrare exterioară zidurilor bisericii”trebuie sa detinem lucrarea intrioara prin care Biserica sa ajunga vie si la o stare de neprihanire si sfintire ce duce la desavirshire.De ce?Sa intelegem ar fi bine sa cunoastem si sa ne insushim mesajul adresat in cartea Apocalipsei catre cele 7 Biserici !Sper ca mesajul este cunoscut si timpul o sa ne rezerve putere de a ajunge la perceperea si trairea mesajului;Apocalipsa 3;”5Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu -i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.„
    6Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.„
    Sper ca mesajul este inteles si valoarea lui ajunge sa fie pusa in aplicare in interiorul fiecarei Biserici ,pentru a se putea extinde cu adevarat si in exterior!!!!!!!!Credem ca porovocarea este mare?Sau puterea DUHULUI SFINT NE DA TARIA DE A PERCEPE MESAJUL SI DE AI-L PUNE IN APLICARE?Copia comentariului o pot sa vi o dau si personal ,daca pe blog nu ajunge sa fie postata!!!Cu stima si respect doresc ca;”Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!”

    • @ Viorel Chis
      Cele două lucrări (interioară și exterioară) trebuie să fie concomitente!
      Lucrarea mântuitoare și transformatoare din interior trebuie manifestată și văzută în exterior.
      Maturizarea și echiparea sfinților în lucrarea de zidire a bisericii trebuie convertită în cucerirea de noi teritorii pentru Împărăția lui Dumnezeu.

  6. Un subiect foarte interesant ,dar cu multe semne de intrebare.De ce ?Fiinca framintarile ,luptele si disputele apar din o anumita cauza !Si aceasta cauza este perpetuata in fiecare generatie datorita aceleasi probleme care au fost prezente si in congregatia din Corint si in alte Biserici ,care prin scriere ne descriu actiunea!Trist este ca aceste scrieri intregesc mesajul divin si de chind el este format in SFINTELE SCRIPTURI ,noi inca nu am reushit sa i-l percepem ,dechit sa i-l filozofam si sa creiem predici si discutii!Oare de ce?Pentru ca am ajuns sa fim repetenti in pretentie ?Pentru ca sinceritatea noastra este deplina si interesul a crescut in cunoasterea mesajului?Sau ceva predomina prin puterea firii mai mult dechit ceea a puterii DUHULUI SFINT?Eu sint bucuros ca si pe cale virtuala se gaseste timp si interes in partea spirituala!!Sper ca sinceritatea si cenzurarea sa fie prin puterea vointei DUHULUI SFINT si nici decum prin puterea firii care prin interese meschine foloseste scuze filozofice de blocare!!!Cei ce ajung sa blocheze mesajul divin se impotrivesc LEGII DIVINE si procedeaza ca cei din vechime despre care domnul ISUS HRISTOS PRIN CUVINTELE DIN MATEI 23 CE EXPLICA MULTIMILOR SI UCENICILOR?!Sper sa nu devenim in critici ,nici unul dintre noi ,ca ei!Si chiar daca mesajul devine blocat pe acest blog o sa apara in altele si se si pastreaza in fishier dupa cum altele sint !Sa intelegem ca in partea spirituala sa fim drepti pentru ca atunci in toate devenim sfinti ,neprihaniti si putem ajunge la desavirshire!!Sa nu devenim ca cei descrishi in cartea RASCUMPARAREA MEMORIEI si nici cu noi cineva sa creieze o istorie negativa a societatii si partii spirituale si morale!Sa tinem drept CUVINTUL SI SA FIM NEPARTINITORI ,FIINCA TRAIM ZILE SI TIMPURI PROFETITE GENERATIEI NOASTRE.Si sa putem forma cu adevarat un TEMPLU VIU SI SA DEVENIM CU ADEVARAT NOI PERSONALITATI.Despre care apostolul Pavel prin cuvintele din efeseni 4 cu 20 la 32 ,oare ce ne explica?Sa citim;”20Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos;21dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, 22cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;23şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, 24şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
    25De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul“, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
    26,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi“. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
    27şi să nu daţi prilej diavolului.
    28Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
    29Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.
    30Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.31Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
    32Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”
    Mesajul este simplu si pe intelesul fiecaruia !Si sper ca nu necesita nici filozofie si nici alte complectari ,ci doar o insushire si o aplicare !Domnul sa ne intareasca sa ajungem la implinirea lui si aplicarea lui in viata de zi cu zi!

Trackbacks/Pingbacks

  1. 10 postări în Top 100 WP (07.11.2010) « România Evanghelică - 7 noiembrie 2010

    […] WordPress (romaniaevanghelica) 88. Făclia toarnă gaz pe focul unei dezbateri (vaisamar) 93. Mentalitatea SupravieȚuirii (popaspentrusuflet) 100. Versetul preacitat […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: