ADRIAN PĂUNESCU ȘI LĂTRATUL LA LUNĂ

Ca orice consumator de știri, zilele trecute am ”răsfoit” și eu, ca toată lumea, paginile unui epilog trist: a murit poetul și politicianul Adrian Păunescu.

Am știut de el în perioada în care, la adăpostul megafonului fanion al cultului personalității, părea că ascunde muza atractivă a nonconformării. Cum era și firesc, comentariile se împart în două: cei care detestă megafonul și cei ce admiră muza. Ei bine, eu trec pe lângă amândouă! Pe mine mă interesează omul Adrian Păunescu. Pentru că omul este o ființă complexă de la care te poți aștepta la multe. Că și după ”revoluție” el tot îl mai  aprecia și compătimea pe Ceaușescu, poate fi interpretată tot ca o dovadă (sau obsesie) a noncomformismului său. Dar și eu îl compătimesc pe omul Ceaușescu. De ce? Pentru că analiza finală a vieții nu ține de baricada (sau baricadele) social-politică pe care cineva și-a trăit traiul. În spatele acestui clișeu se cer mai multe lămuriri.

Pentru că nu vreau să atenuez expunerea abruptă a predispoziției mele de credință, afirm că omul trebuie evaluat prin perspectiva eternității lui. Unii se lamentează că au pierdut un mare poet. Alții năvălesc asupra orientărilor sale politice. Pe mine mă dezgustau bâlciurile sale care, cred eu, nu erau nici protestatare, nici patriotice și nici aservite. În mintea lui Păunescu erau un mediu al afirmării personale (așa cum s-a putut atunci) iar pentru miile de tineri însemnau… ceea ce înseamnă pentru mii de tineri să fie laolaltă grămadă… Dar, dincolo și de acestea, v-ați gândit la om? Probabil nu, fiindcă atunci când te gândești la soarta altuia, te gândești și la eternitatea ta. Din nefericire, pe câte știu, ca și Ceaușescu, Adrian Păunescu a murit nemântuit. Nu pentru că nu s-a aliniat unui spectru politic sau social și nu pentru că nu a fost un om religios. Ateneul, Biserica Boteanu și Cimitirul Belu sunt doar niște artificii pentru un om important al societății. La fel și tradițiile religioase, prohod, parastas și chiar canonizare dacă ar fi cazul. Ele nu pot fi transferate ”dincolo”. Aplauzele mulțimii nu vor fi auzite ”acolo” și nici huiduielile.

În fața lui Dumnezeu te prezinți cu altceva. Nu cu trupul care a fost pus în mormânt. Nici cu sufletul: C.S. Lewis spunea că ”nu ai suflet. Ai trup. Tu ești suflet.” În fața lui Dumnezeu nu te prezinți nici cu ”credința Neamului”. Pe asta o au toți. Și bețivii și criminalii! Și cei care Îl înjură pe Creator! Înaintea lui Dumnezeu îți trebuie relația ta personală cu Christos: El Dumnezeu, tu păcătos; El Mântuitor, tu iertat; El Domn, tu supus; El Model, tu copie fidelă! Așa se ajunge în rai! Și asta contează domnilor!

Restul este lătrat la lună!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

7 răspunsuri sa “ADRIAN PĂUNESCU ȘI LĂTRATUL LA LUNĂ”

  1. Sunt interesat de paternitatea expresiei: „nu ai suflet, esti suflet”. Aveti cumva un citat exact unde a folosit Lewis expresia aceasta?
    (nu ca nu as fi de acord cu ea, doar incerc sa ajung la sursa…)

  2. Nu sariti asa de repede.
    Discutia asta am purtat-o acum cateva saptamani pe alt blog, si chiar daca unii au gasit undeva indicata „Mere Christianity” drept sursa, vaisamar a descoperit ca citatul respectiv nu exista in carte. Am sa incerc sa recitesc cartea, macar in diagonala, si daca voi gasi citatul, va tin la curent.

    Inca o data, multumesc pentru timpul acordat!

    • @ Virgil C.
      Repet,
      Și dacă citatul îi aparține unui anonim care s-a dat după C. S. Lewis, și dacă mi-ar aparține mie (ce bine dacă îmi aparținea mie), e egal!
      Conținutul este genial și adevărat.
      În orice context!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: