SIMPTOMELE TRECUTULUI (1)

FRICA DE UMBRE

În mai multe postări, aș dori să analizăm câteva dintre simptomele care, după 20 de ani de libertate, încă ne mai urmăresc.

Ca slujitor, observ o atitudine care  îmi produce multă confuzie. Pe de o parte, nu ne place să se bage nimeni în viața noastră și, cu tenacitate, ne ferim și de umbra noastră, pe de altă parte, ne place grozav să ne băgăm în viețile altora, să știm totul despre ei, să-i judecăm, să-i bârfim. Veți spune: ”Eh, așa sunt oamenii!” E adevărat! Și americanii bârfesc, și nemții sunt reci și rezervați. Ceea ce mă îngrijorează pe mine este suspiciunea exagerată și cronică pe care o exersăm în relațiile interpersonale. Am ”învățat” să punem răul înainte. Nu dăm prilej …nimănui! Instinctul nostru în fața altora și, mai ales, a unor cunoștințe noi, este să le urmărim cu ferocitate fiecare mișcare și să o interpretăm, pentru a trage concluzii. De ce? Ca să ne ferim! În comunism, știam că suntem urmăriți și că sistemul recruta și infiltra între noi informatori. Ca un mecanism de autoprotecție, am început și noi să ne filăm unii pe alții. Ca să nu ne trezim că suntem turnați. Țin minte că era tare greu să te integrezi într-o biserică bucureșteană, poate și în alte părți, prin anii ’70. Frații îți zâmbeau, dar nu te introduceau în ”cercurile” lor. Dacă erai un turnător?

Tatăl meu aștepta de multe ori să plece toată lumea de la biserică și, în urmă, dacă rămânea cineva nebăgat în seamă și din alte părți, îi invita la masă și să doarmă la noi, de nu mai prididea mama cu gătitul și noi de dormitul pe jos. Oare câte suflete nu s-au pierdut datorită unor atitudini de indiferență hrănite de ”frica de umbre”?

Obsesia autoprotecției este un păcat! Domnul Isus, pentru a aduce la îndeplinire Planul Tatălui, s-a făcut vulnerabil! Pavel, pentru a propovădui Evanghelia, s-a făcut vulnerabil și a mers unde trebuia să meargă, sfidând până și înștiințările divine! Expresia lui care ar trebui să devină un motto pentru noi: ”Eu nu țin numaidecât la viața aceasta!” nu este altceva decât o predare a vieții pe altarul lui Dumnezeu!

Nu rânduielile de bun simț și decență, nu principiile Scripturii, nici măcar ”legaliștii” nu ne-au răpit LIBERTATEA NOASTRĂ ÎN CHRISTOS! Ne-a răpit-o teama de a fi vulnerabili! De aceea nu avem mulți misionari, de aceea nu vorbim despre Domnul cu alții: ca să nu ne facem de râs! Adică să nu fim vulnerabili! Sistemul comunist a adâncit această simptomă, de altfel umană, la proporții de obsesie. Nu vorbim cu nimeni după biserică. Mergem drept la mașină și chiar dacă vorbim cu cineva, nu spunem nimic, ne ferim!

A sosit vremea să fim liberi! Să stabilim relații frățești bazate pe dragoste! Să fim un pic mai vulnerabili! Să nu ne mai fie frică de umbre!

(va urma)

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

4 răspunsuri sa “SIMPTOMELE TRECUTULUI (1)”

  1. Extraordinar fr Cristian,de cate ori ma straduiesc si eu,in a convinge fratii de a nu fi asa precauti caci; de nu pazeste D-zeu nu ne pazeste nimeni.Scurt va descriu o intamplare personala;veneam de la biserica ,in poarta m-a asteptat un om ;murdar ,nebarberit si cun tupeu rar,stiti ce mi-a zis :te astept de vreo ora stiu ca trebuie sa vii de la biserica si esti pocait ,mie foame si vreau sa maninc .Am intrat in casa ,a mancat ,a vrut sa se barbereasca ,a facut-o folosind ustensiile mele ,iar la urma cand a plecat i-a trebuit si bani,aici e aici ,i-am dat ultimi bani pe care i-am avut in casa cu o conditiie ;sa nu cumva sa te intalnesc a doua zi prin oras.A doua zi veneam cu sotia spre casa cu masina ,in fata unei crasme de langa gara frinez brusc fiindca pe cine vad „omul meu”.Nevasta dupa ce ma critica pt frana brusca i-mi zice;lasa-l in pace i-ai dat ,i-ai dat Dl cu mila.Nu trece decat o zi si niste prieteni din Olanda ne suna ca ne-au trimis o suma de bani ,dar de la ei”de o suta de ori mai mult decat am dat noi .Avem un D-zeu mare si ne poarta de grija.Scuza-ti pt lungimea marturisiri,subscriu si eu la ideea d-voastre

    • @ Felician Bran
      Chiar și atunci când oamenii exploatează bunătatea noastră și ne cred ”naivi”, vine ziua când această bunătate va lucra la convertirea sau judecarea lor. Dar și la răsplătirea noastră! Că l-ați văzut a doua zi este o lecție de realitate dar și o încercare a caracterului! Într-o situație similară, peste ceva timp, veți proceda la fel? Sunt sigur că DA! Pentru că ceea ce Domnul v-a dăruit după aceea, este semnul că a acceptat fapta dvs. ca o jertfă de bun miros!
      Multă binecuvântare!

  2. Nu odata s-a mai implinit deaceea sustin si eu ideea de a fi mai deschisi si asemeni tatalui d-voastre mai primitori”poate chiar de ingeri”chate odata lasand la o parte frica ,judecatile oo judecatile !astea sunt primile care ne vin.Iar apoi rasplatiriile? ori acum ,ori la sfarsit ele vor veni.Daca faptele rele ale unora merg inainte sau vin mai pe urma ,nu stiu de ce nu ar fi la fel si cu cele bune.

  3. Am trecut pe aici si eu ! L-am adus in casa pe om i-am dat sa manance, haine bune si bani . A trebuit sa aerisesc apart vreo 3 ore dupa el 🙂 . Am mai facut-o apoi cu riscul aerisirii 🙂 pana intr-o zi cand l-am intalnit intr-o gara intr-o postura neplacuta sa-l vad si cand m-am apropiat de el a zis ca cine esti tu ca nu te cunosc ! Dar Dumnezeu nu mi s-a lasat dator ! Slava numai Lui !

    PS. Am avut si eu oaspeti cand locuiam la Vatra Dornei, ca am dormit cu sotia in bucatarie pe podea 🙂 Atipeam si ne trezeam razand ca se sculau musafirii sa mearga la baie in timpul noptii si trebuiau sa faca slalom prin camere si pe coridor printre paturi pliante 🙂 .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: