DOAMNE, FĂRĂ CÂTE POT TRĂI…

ȘI DĂ-I ȘI LUPTĂ!

Războiul este o tentație umană. Ne e imposibil să trăim fără el. În istorie, s-au purtat războaie de cucerire și apărare, de subjugare sau anihilare, economice, religioase sau… pur și simplu de dragul războiului. Și Dumnezeu Își are războaiele Sale. Iar noi, noi le avem pe ale noastre. Mă refer noi, evanghelicii. Nu, nu mă refer neapărat la ”focul și pucioasa” declanșate în ultimele zile împotriva străjerilor. Că ”ne” place sau nu, ei vor continua să vegheze. Cu sau fără fratele Iosif Țon. Cu sau fără aprobarea cuiva. Dacă se vor orienta într-o direcție curată și corect definită Biblic, va fi bine de ei. Dacă nu, vor fi aboliți. Nu de Cultul Baptist sau cel Penticostal ci de credincioși! Vor fi din ce în ce mai ignorați până vor dispărea. Pot să se consume oceane de valuri internaute, putem să strigăm până ne dor… degetele, dacă Domnul va lucra în mod real cu vindecări, eliberări și umpleri cu Duhul Sfânt, nimeni nu va putea opri această lucrare. Sau altele ca ea.

Războiul la care mă refer este altul. Este imaginar. Adică nu se întâmplă decât în mintea noastră și de la amvoanele noastre. Curg șiroaie de vorbe, se ciocnesc volumele prin librării și și se bloguiesc frații unul pe altul fără milă! Iată lista de confruntări, parte din repertoriul izvodirilor minții:

1. CUVÂNTUL vs. RUGĂCIUNEA. Nu mai pot ”conviețui” în viața credinciosului: ”Fraților, ce tot bolborosim! La Cuvânt! Dacă nu știi Cuvântul degeaba te rogi; ce te rogi?” și celălalt: ”Ia să mai lăsăm filozofiile și vorbăraia (cunosc o soră care nu zicea că ”l-a pus pe fratele la predică” ci ”la vorbă”), la rugăciune, măcar să împlinim cât știm!” Da de când se bat Cuvântul și rugăciunea? Nu avem timp pentru amândouă? Nu sunt ambele la fel de necesare! Aceeași Biblie zice și ”Rugați-vă neîncetat” și ”Cercetați Scripturile la timp și nelatimp”. Eu zic să facem și una și alta!

2. CREDINȚA vs. FAPTA. Aici e mare război! Că, adică ”nu prin fapte ca să nu se laude nimeni”, dar nici fără ele fiindcă ”credința fără fapte este moartă”. Pune-i câte unuia ambele versete concomitent în față și amețește. Bine, înțeleg că avem explicații teologice la buton, dar de bătut tot ne batem. Fiindcă ne place una mai mult ca alta. Eu zic să credem și să facem fapte!

3. ADEVĂRUL vs. DRAGOSTEA. Ei, aici am ajuns la categoria grea. Cum să-l iubim si să-l și pedepsim în același timp pe păcătos, vânzător, răzvrătit, eretic și ce-o mai fi el? E destul de greu pentru că în acest caz, aparent cele două se exclud reciproc. Am zis APARENT! Să spunem adevărul în dragoste, să iubim suficient de mult păcătosul încât să-i și pedepsim păcatul! Sigur că pedepsirea păcatului se face pe spinarea păcătosului. Aici se potrivește istorioara care zice că tatăl și fiul s-au certat. Băiatul nu asculta de tata. Ce-i zicea nu făcea. Până într-o zi când tata nu i-a mai zis fiului ci la o pătură: ”Ia pătură tu de fă asta și cealaltă, ai înțeles?” Tare se mai distră băiatul, adică ”na, să facă pătura, ha…” Seara, tata zice ”măi băiete, da nu m-ascultă deloc pătura asta! Ia ține-o nițel pe spinare s-o-ndrept nițel!” Și pune pătura în spinarea băiatului și dă-i și trage-i de urla fiul de sub ea de nu mai putea. După ce se sătură, tatăl iar dădu instrucțiuni păturii pe ziua următoare, iar fiul se mișcă vârtos și munci toată ziua cu spor ca să nu mai pățească ce-a pățit. Cuminte pătură!

4. ROADA vs. DARURILE DUHULUI SFÂNT. Acu e acu! ”Ce daruri? Vai de voi dacă nu aveți roada!” Serios? Da ce, nu le putem avea pe amândouă? NU! Nu le avem noi, să nu le aibă nimeni! E decret! Și așa, nu e nevoie de botezul cu Duhul Sfânt ca să fiți mântuiți! ”SE POATE ȘI FĂRĂ! Și dacă se poate și fără, să fie fără! Ce atâta rugăciune, stăruință, transpirație, nopți nedormite, fiți deștepți! Mântuirea e doar prin jertfa lui Christos!” Așa? Dar atunci, TREBUIE să vestim Evanghelia la alții? TREBUIE să facem fapte bune? TREBUIE să trăim frumos, în sfințenie? Și fără astea se poate?

Și-uite-așa a apărut denominația DOAMNE FĂRĂ CÂTE POT TRĂI! Păi da!

– Avem Botez cu Duhul Sfânt fără vorbire în limbi și fără daruri.

– Avem garanția că nu ne putem pierde mântuirea… asta dacă suntem mântuiți. Vom trăi și vom vedea. Dacă o avem, nu putem să o pierdem așa că nu trebuie nici s-o păstrăm, dacă o pierdem n-am avut-o! Măi, măi…

UNII VOR ”PUTEA” ȘI FĂRĂ DUMNEZEU ÎN ETERNITATE!