Al doilea răspuns al străjerilor vine de la fratele Nelu Peia. Aici pot mărturisi că fratele ne-a vizitat biserica și am fost cu ochii pe dânsul ca pe butelie! Declar cu frică de Dumnezeu că la rugăciunea finală și de ungere cu untdelemn, în mod real, au fost înștiințări divine cu privire la starea sănătății și spirituală a unor oameni și Dumnezeu a ascultat cererea de vindecare și regenerare spirituală a multora! Mesajul care urmează este mai lung, dar merită citit în întregime!
Salutari sfinte in Numele Domnului Isus Hristos!
Dorim sa va raspundem la unele din intrebarile adresate celor care fac parte din Miscarea Strajerilor din Romania. Chemarea la post si rugaciune pentru trezire spirituala si transformare a vietilor credinciosilor si a bisericilor locale nu este noua in Romania. In fiecare generatie au fost valuri ale trezirii spirituale asociate in special cu rugaciunea si postul, care au condus la un mesaj radical de renuntare la pacat si intoarcere cu toata inima la Domnul Isus a celor ce se numesc copii ai lui Dumnezeu.
Miscarea Strajerilor a aparut pe fondul unor ani buni de insufletire a dragostei pentru Domnul Isus prin rugaciune, un moment important fiind anul 1998 cand in Biserica Baptista Sfanta Treime din Bucuresti au inceput noptile de veghe. Aceasta lucrare s-a extins in Bucuresti si in tara, multe biserici, la inceput baptiste si apoi cele penticostale si crestine dupa evanghelie, urmand exemplul celor din Bucuresti. Cinci ani de zile am participat constant la aceste nopti de veghe. In anul 2000 au inceput noptile de veghe ale credinciosilor din toate bisericile evanghelice din Bucuresti. Din nou acest exemplu a fost urmat in multe parti din tara si diaspora. Pana in 2005 in fiecare luna au fost nopti de veghe pe Bucuresti, uneori cu participare la Masa Domnului, in Biserica Baptista Sfanta Treime, in Bisericile Penticostale Filadelfia si Betel, aceste adunari avand cladiri mai mari in stare sa cuprinda cei in jur de 800-1000 de participanti constant.
Au fost si in acea perioada de timp presiuni pentru incetarea noptilor de rugaciune, presiuni facute din umbra sau de catre cei aflati in functii de conducere cultica. La inceputul anului 2005 noptile de rugaciune interconfesionale din Bucuresti au incetat, liderii unor biserici spunand ca li se cerea raspicat sa nu mai gazduiasca aceste intalniri.
Dar aceasta nu a insemnat si oprirea lucrarii de rugaciune in Bucuresti si in tara. Cei care s-au aprins in focul rugaciunii au continuat sa se adune, unii in bisericile locale, altii in grupuri de rugaciune.
In acest context fratii Ilie Popa si Nelu Demeter au primit indemnul de a chema poporul Domnului la post si rugaciune si m-au chemat sa le fiu partener in aceasta lucrare.
Fratele Ilie Popa, ingaduiti-mi sa spun, un erou al creditei si credinciosiei fata de Domnul Isus Hristos si Evanghelie (vedeti emisiunea Shalom Israel le situl Credo TV la adresa http://www.credo.tv/index.php/shalom) aducea cu sine experienta rugaciunii ascultate in vremea prigoanei comuniste, experienta postului si rugaciunii de 40 de zile, facute in mod repetat pentru trezirea spirituala in Romania. Impreuna cu sora Lidia alcatuiesc o echipa de consiliere spirituala si rugaciune care sub ungerea Duhului Sfant a adus mult bine in vietile a sute si sute de oameni. Fratele Ilie a colaborat cu mine in perioada anilor ‘90 ca lucrator al Aliantei Evanghelice din Romania, al carei director executiv eram, in proiectul cu “Filmul Isus”.
Pe fratele Nelu Demeter l-am cunoscut doar la prima conferinta de post si rugaciune din ianuarie 2006. Chemat de Domnul din moarte la viata (a fost in moarte clinica mai multe zile dupa un acident vascular facut in timpul unei evanghelizari in inchisorea din Braila), si sub ungerea lucrarii de vindecare si eliberare este un om al iubirii, care sufera cu cei ce sufar si plange cu cei ce plang. Este omul care sare in ajutor atunci cand ai nevoie si pe care Domnul l-a folosit si il foloseste cu mare putere. Am stat de vorba cu dansul si pot spune ca este recasatorit, si ca s-a intors la Domnul la 12 ani de la recasatorire. Ne bucuram sa va putem spune ca toti membri familiilor noastre, inclusiv unii dintre nepotii de la o varsta timpurie sunt intorsi la Domnul.
In momentul chemarii de catre frati sa organizam intalniri de post si rugaciune aveam experienta unei lucrari interconfesionale si a lucrarii de rugaciune din tara si strainatate. Am slujit ca director al Aliantei Evanghelice din Romania intre anii 1990-1997. Sunt prin harul Domnului plantatorul primei Biserici Baptiste a Surzilor din Romania si din 23 noiembrie 1996 am fost presedintele nou infiintatei Comunitati a Bisericilor Baptiste a Surzilor din Romania. Am fost presedintele bordului World Vision Romania din 1996 pana in 2004. Din 2000 si pana in prezent am fost parte a liderilor European Prayer Link si din 2003 sunt parte a International Prayer Council Executive Team. Sunt de asemenea parte din 2002 a International Council of Elders al All Nations Convocation Jerusalem, o conferinta anuala a srtajerilor din intreaga lume. Am fost si sunt reprezentantul Global Day of Prayer pentru centrul si estul continentului nostru.
Impartasesc informatii despre aceste lucrari doar pentru faptul de a arata ca eram deschis pentru colaborarea interconfesionala si pentru promovarea si sustinerea in tara noastra a lucrarii de post si rugaciune.
La prima conferinta de post si rugaciune din Ianuarie 2006 fratii Popa si Demeter s-au pregatit pentru 1800 de participanti. Au crezut ca cei ce erau deja misionari sau voluntari in lucrarea de misiune si evanghelizare in tara vor raspunde chemarii. Cand am calatorit spre Oradea am intrebat pe Domnul cati participanti vor fi. Si Domnul mi-a arata ca vor fi exact 70. Dimineata inainte de inceputul conferintei am impartasit fratilor aceasat intelegere. Si asa a fost. Nu am avut un program, am stiut ca Domnul ne cheama si am umblat total sub calauzirea Duhului Sfant. De fapt aceasta este una din caracteristicile intalnirilor de post si rugaciune – Duhul Sfant este onorat in mijlocul adunarii. Ne-am bucurat de fiecare data de modul in care Duhul Sfant a pregatit mesagerii, mesajele, ordinea lucrarilor, temele conferintelor.
Mentionez ca scopul principal al conferintelor de post si rugaciune este mijlocirea, dar pentru ca rugaciunile sa poata fi acceptate trebuie sa fim sfintiti prin curatirea facuta de Cuvantul lui Dumnezeu si a Duhului Sfant. Dupa modelul din Exod 19, in jur de 2 zile sunt necesare ca adunarea atat de diversa a celor ce vin sa fie pregatita pentru a intra in prezenta Domnului si a incepe mijlocirea pentru tara, pentru fratii si surorile de pretutindeni, pentru lucratori, pentru natiunile lumii.
Nu este cel putin interesant ca in mod constant ne-am rugat si postit si pentru cei care acum ne acuza si ne batjocoresc? Multi dintre strajeri au pe listele lor de mijlocire permamenta pe liderii cultelor, a comunitatilor si bisericilor. Multi dintre cei care acum discuta aprins depre lucrarea strajerilor sunt pe lista mea de mijlocire.
In timpul conferintelor noastre nimeni nu este exclus. Multi dintre prietenii adusi de frati si surori se intorc la Domnul Isus. Ceea ce marturisesc majoritatea dintre ei este ca prezenta Domnului si atingerea Duhului a adus convingere de nevoia de pocainta si intoarcere la Domnul.
La intalnirile de post si rugaciune ale strajerilor (peste 50 in ultimii 5 ani) au participat frati baptisti, crestini dupa evanghelie, penticostali, tudoristi, de la Oastea Domnului, independenti, evrei mesianici si carismatici. Miscarea strajerilor are caracteristicile unei miscari spirituale sub conducerea Duhului Sfant. Nu este o organizatie cu structura juridica si for de conducere, ci este o partasie frateasca a celor cred ca pot depasi diferentele pentru o cauza comuna – trezirea spirituala in natiunea noastra. De fapt sunt aceleasi elemente care defineau in anii ‘90 Alianta Evanghelica din Romania, domeniul comun de actiune fiind de aceasta data nu direct evanghelizare tarii ci postul si rugaciunea pentru trezirea si transformarea poporului Domnului. Noi promovam pregatirea evenghelizarii prin rugaciune si post.
In ceea ce priveste conducerea spirituala a miscarii de la inceput Ilie Popa, Nelu Demeter si cu mine am primit recunoasterea fratietatii. Noua ni s-au alaturat si alti frati pastori si lucratori dintre care unii au ramas permanent. Este necesar sa detaliez acest aspect al carmuirii spirituale a acestei miscari pentru ca exista un element unic care il defineste: unitatea liderilor cu toate ca suntem deosebit de diferiti unul de altul.
La numai 3 luni de zile de la prima conferinta de post si rugaciune am fost chemat de fratii din Rusia sa conduc in calitate de reprezentant al International Prayer Council conferinte de rugaciune in St Petersburg, Moscova si Krasnoiarsk in Siberia.
Era in dupa amiaza zilei de 18 martie 2006 (in jur de orele 13:00) cand am primit o viziune din partea Domnului. Eram dupa o noapte de veghe intr-o biserica in care de 5 ani peste 500 de frati si surori se adunau in fiecare vineri sa mijloceasca pentru tara lor. In camera de hotel eram impreuna cu bunul prieten si colaborator din bordul World Vision Romania, preotul Vasile Mihoc, unul din liderii spirituali ai Oastei Domnului. In acea descoperire care era atat de vie ca si cum ai trai realitatea, am vazut trei persoane care s-au adunat sa aiba partasie. Ei credeau ca sunt singuri si se pregateau sa discute. Fiecare avea un lucru particular: primul avea o oglinda in care se privea, al doilea avea un lant in jurul trupului si a treilea avea la centura o sabie lunga. Centura nu era stransa si sabia se misca si il lovea si pe el si pe ceilalti doi. La un moment dat a fost un zoom out (ca o transfocare la tv) si am vazut pe cei trei ca erau in mijlocul unei arene de gladiatori – ca un circ roman. Erau mii si mii de oameni care ii priveau pe cei trei in tacere, cei trei nefiind constienti de prezenta celor din tribune. Erau separati de acestia de un ecran transparent dar care ii impiedeca pe cei trei sa vada tribunele. La un moment dat pamantul s-a deschis – un fel de trapa, si a iesit din pamant in fata celor trei o bestie fioroasa. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente si asteptau sa vada ce vor face cei trei. Atunci cel care avea oglinda a intors-o cu fata spre bestie si aceasta s-a oprit. Ceilalti doi au fost protejati in spatele celui cu oglinda. Cel care avea lantul l-a desfasurat de pe trupul sau, l-a aruncat asupra bestiei si a legat-o. Cel de-al treilea a scos sabia si a strapuns bestia si a omorat-o. In acel moment arena a izbucnit in urale. Cei din tribune mai vazusera astfel de momente cand echipele precedente au fost nimicite dar cei trei biruisera pentru ca au luptat impreuna. In timp ce ovatiile se ridicau din tribune am vazut ceea ce acestia vedeau. La inceput toti ochii si aplauzele lor erau pentru cei trei. Dar deodata pentru fiecare dintre miile de oameni din tribune a fost un zoomout – o transfocare si au vazut ca de fapt cei trei sunt parte, madulare a trupului unui Barbat. Toti si-au schimbat ovatiile si aplauzele de la cei trei catre acest Barbat a carui statura era cu mult mai mare decat chiar a arenei. Si in acea clipa viziunea a incetat. Era asa de vie incat am spus prietenului Vasile Mihoc ce am vazut. El mi-a spus imediat: “Cel cu oglinda este cel smerit. El a murit fata de sine insusi, si doar reflecta slava Domnului prin viata sa.”
In zilele care au urmat am inteles ca acesta este de fapt un tipar al lucrarii in echipa, dorit de Domnul Isus si care a existat si intre apostoli (Iacov, Petru si Ioan). Cel cu lantul este slujitorul Domnului care este gata de confruntare, care se impotriveste lucrarii vrajmasului, cu toate ca protectia o are doar prin conlucrarea cu cel ce este smerit. Cel cu sabia este slujitorul Domnului care manuieste Sabia Duhului care este Cuvantul lui Dumnezeu – atat Logosul, Revelatia scrisa, cat si Cuvantul Rhema, revelatia descoperirii.
In cazul nostru am recunoscut aceste daruri si slujiri specifice in echipa noastra. Fratele Ilie este cel care a intors oglina (si noi ne nevoim sa-i urmam exemplul). El nu mai priveste la ceea ce Domnul face in viata lui, nu mai masoara in fiecare zi inaltimea spirituala la care a ajuns, ci lasa ca slava Domnului sa se reflecte in si prin viata lui. O biserica cu cativa oameni care au intors oglinda este protejata de atacurile celui rau. Fratele Demeter este cel care zi si noapte se lupta duhovniceste cu armele Duhului pentru eliberarea si vindecarea oamenilor, pentru facerea fara de putere a celui ce prin frica mortii tine robiti pe oameni. Nu are doctorate si nici macar o pregatire de rang universitar in teologie, dar sare in ajutorul robilor de razboi si oricand este gata sa mearga pana la capatul lumii pentru salvarea unui singur suflet. Rostirea Cuvantului si manuirea Sabiei Duhului mi-au fost incredintate, si asa cum am vazut in viziune, nu au fost de putine ori cand aceasta Sabie m-a lovit si pe mine si pe prieteni mei. Una din marile impliniri ale lucrarii noastre este chiar aceasta lucrare in echipa care nu cauta folosul propriu ci proslavirea Domnului Isus Hsitos. El este si va fi totdeauna Barbatul care va fi vazut si ovationat in orice conferinta de post si rugaciune.
In cei 5 ani ni s-au alaturat si alti lucratori deosebiti si ne-am bucurat pentru fiecare caci lucrarea este mare si putini sunt lucratorii. Personal am fost surprins de hotararea fratelui Ton Iosif de a ni se alatura. Dar avand in vedere modul in care Domnul a lucrat vindecarea fiicei sale si apoi cercetarea prin care a trecut am acceptat cu bucurie marturia dansului si decizia de a ni se alatura. Faptul ca fratele Ton a declarat ca este carismatic nu este o piedica pentru noi de a-l accepta in lucrarea de post si rugaciune.
Dar si Ilie Popa si Nelu Demeter si eu spunem ceea ce totdeauna am spus: Miscarea Strajerilor este o miscare de post si rugaciune interconfesionala pentru trezire spirituala si transformare in care sarbatorim elemetele comune ale crezurilor noastre si respectam identitatea fiecaruia. Toti trei am declarat ca suntem lucratori din cadrul cultului baptist si am cerut constant fiecarui participant sa contribuie la viata spirituala a bisericii locale din care face parte, cu toata fiinta. Noi credem in autoritatea spirituala incredintata de Domnul Bisericii locale, dam socoteala de viata noastra si a familiilor noastre bisericilor din care facem parte si apreciem in acelasi timp valoarea partasiei si unitatii confesionale si interconfesionale.
Spun inca odata: inca de la inceput Domnul ne-a spus sa nu respingem pe nimeni, nici chiar pe dusmani. Toti au dreptul sa vada lucrarea care este a Lui si nu a noastra, care lumineaza sus in sfesnic si nu este tinuta in ascuns.
Modalitatea in care Domnul a ales sa faca cunoscuta lucrarea o fost prin marturiile celor care au participat si in mod deosebit a celor vindecati, restaurati, botezati/umpluti cu Duhul Sfant, a celor care practic au inceput o viata noua de dedicare totala Domnului. Sunt multe cazurile de vindecare miraculoasa, dar pentru aceasta dam toata slava Domnului Isus.
Am urmarit evolutia mesajelor pe care Duhul Sfant ni le-a dat pentru conferinte si a dinamicii numerice a celor care au participat. Un semn distictiv al unei treziri sprituale nu este atat aspectul organizatoric, modul in care atragi multimi mari de oameni care sa asculte un mesaj biblic, ci prezenta plina de putere a Domnului in mijlocul poporului Sau. Aceasta este de fapt temelia tuturor trezirilor spirituale si nu se poate ajunge la coborarea Slavei Domnului si Cincizecime fara pocainta autentica, fara o sfintire radicala. Acestea sunt elementele fundamentale ale conferitelor noastre. Si de fiecare data, la un anumit moment cand poporul Domnului se aduna in jurul Lui incepe in mod supranatural manifestarea plina de putere a dragostei Sale. Domnul a insotit totdeauna intalnirile noastre cu minuni. Aceasta a aprins tineretul si a convins barbatii ca rugaciunea nu este numai pentru surorile in varsta. Un alt semn al trezirii este acesta: cand la intalnirile de rugaciune si post sunt mai multi barbati decat femei si cad numarul celor tineri il intrece pe al celor in varsta atunci acea lucrare este in mijlocul trezirii. Putem marturisi ca aceasta se intampla in miscarea strajerilor.
Cat despre manifestarile exterioare ale lucrarii pline de putere a Domnului prin Duhul Sfant nu am de spus decat ca uneori si noi am fost luati prin suprindere. In timpul rugaciunii unii nu s-au putut tine pe picioare si i-am rugat sa se aseze sau sa stea in genunchi. Altii au cazut inainte sa ii putem sprijini si aceasta a provocat multe discutii. Ne framantam cu totii ca nu cumva frica de oameni sa limiteze lucrarea Duhului Sfant si ne rugam ca Domnul sa ne lumineze si in aceasta privinta. Un articol referitor la acest aspect va fi postat in curand pe site-ul strajeri.ro
Nu predicam doctrina prosperitatii. Ar fi chiar ciudat sa facem acest lucru, noi care traim prin credinta, in incercari si lipsuri mari uneori. Predic ca imbracarea in hainele sfinte ale neprihanirii este pentru Slava si frumusete. Ca pentru a ajunge la intimitate desavarsita cu Domnul trebuie sa primim toata lucrarea Duhului Sfant, toate darurile si sa implinim desavarsit voia Lui. Daca vrem sa ajungem la trezirea spirituala trebuie sa fim biruitori in incercarile de care avem parte cu bucurie, fara mumur si cartire. Predic ca cei care vor sa aiba parte de Slava Domnului trebuie sa fie partasi si la suferintele Domnului pentru Trupul lui Hristos. Ca nu exista scurtaturi pe calea vietii spirituale, ca trebuie sa trecem prin toate lucrurile pe care ni le ingaduie Domnul sa le traim dar proclamand totodeauna bunatatea si credinciosia Lui fata de noi, increzandu-ne in caracterul Sau care nu se schimba si crezand si procalmand cu toata inima ca El poate vindeca bolnavii, poate invia mortii, poate vindeca relatiile frante din familii si biserica si ca El vrea sa vina vremuri de inviorare si tranformare.
Va invitam cu drag pe toti sa participati la conferintele de post si rugaciune motivati fiind poate de discutiile purtate in ultima vreme pe internet, poate de atacurile la care sunt supusi in aceste zile strajerii, sau poate doar pentru ca doriti sa fiti mai aproape de Domnul impreuna cu cei ce se pregatesc si pregatesc venirea Lui!
Cu dragoste frateasca in Domnul Isus Hristos!
Shalom
Nelu Peia
Parca nu-s aceeasi oameni despre care citesti pe alte blog-uri..:)Si parca ne este descrisa o alta lucrare…
Atât fratele Popa cât şi fratele Peia vorbesc într-un spirit duhovnicesc despre lucrarea aceasta de mijlocire. Au atitudini pertinente care te fac să meditezi în mod serios la lucrarea aceasta. Interesant este însă faptul că niciunul din ei nu abordează şi nu tranşează problema pastorului Chris şi a Şcolii lui de vindecare. Oare de ce? Să-şi fi dat şi ei seama de anumite lucruri neclare din această mişcare? De ce tac cu privire la acuza care li se aduce cu privire la asocierea cu pastorul Chris? Cred că au obligaţia morală de a reveni cu explicaţii punctuale.
Dragă Gamaliel,
Trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi ne-am entuziasmat la un moment dat de ceea ce ne-am dezamăgit mai târziu. ”Vârfurile” baptiste vuiesc (ca să nu zic altfel) că ce mult i-a dezamăgit fratele Țon. Ei, hai să le dăm voie și străjerilor să se dezamăgească de unul sau altul, uneori e bine chiar de noi înșine!
Dar cei care au sufocat lucrarea scumpă și duioasă a Duhului Sfânt prin botez și vorbire în limbi, au eliminat darurile spirituale, calcă pe cioburi în ziua de Rusalii pe la amvoanele lor… Ei chiar nu văd în ce hal au adus bisericile pe care le păstoresc? Ei chiar nu au dezamăgit pe nimeni?
Ne fac capul tobă de teologie, dar la serviciile lor nu se vindecă nimeni, nu se întâmplă nimic! Și noi penticostalii parcă am amețit de cap. Cu mult mai tânără decât mișcarea baptistă, mișcarea penticostală numără de 5 ori mai mulți credincioși. De ce? Că am fost mai buni teologi? Doamne ai milă de poporașul tău! Mă doare inima…
„Vîrfurile baptiste vuiesc…”
O formulă mai echilibrată ar fi: UNELE dintre vîrfurile baptiste vuiesc…
Dar UNDE vuiesc?
Pe Internet nu prea îi găsesc…
V-au dat telefoane?
Au apărut la TV?
Au dat interviuri la radio?
Mă interesează orice informație.
Corect! Unele! Am uitat că sunt și altele!
Eu zic să nu începem acum cu chestiuni de contabilitate confesională: cîți credincioși au penticostalii, dar baptiștii etc.
Nici cît la sută dintre credincioși sînt creștini practicanți, cu teamă de Dumnezeu și rușine de oameni.
„Ne fac capul tobă de teologie, dar la serviciile lor nu se vindecă nimeni, nu se întâmplă nimic!”
Hm…
Ce înseamnă oare „tobă de teologie”?
Învățătură peste învățătură?
Cuvîntul lui Dumnezeu care ne despică inima?
La serviciile religioase ar trebui să se facă vindecări??????
Din ce Biblie este această teologie?
Serviciile bisericii apostolice primare nu au avut ca scop în sine vindecările! Dar lucrările miraculoase ale lui Dumnezeu au însoțit întotdeauna Cuvântul vestit cu ”putere, nu cum îi învățau cărturarii”! Uitați-vă la aproape toate instanțele propovăduirii CU PUTERE în Noul Testament! Pe de altă parte nu vă faceți probleme, nu îi acuz doar pe frații baptiști, nici noi penticostalii nu suntem mai buni! Dar măcar să spunem adevărul cum e, până l-om și trăi!
@ boborul
”Stimate Domnule Ionescu,
va rog sa permiteti acest mesaj integral, sa nu-l mai taiati si raspundeti trunchiat cum ati facut cu mesajul anterior in care vorbeam…”
Îmi pare rău însă nu pot publica informații neverificate!
Pai asta ziceam si in alt topic, mesaj taiat-trunchiat, unul din marile semne va fi puterea cuvântului, care lipseste, teolo-vorbarie avem din belsug… Chiar in seara asta il vazui pe dl Ionescu la ctv, am stat pâna la final, dar mi-a intrat pe-o ureche si iesit pe alta.
E, de data asta ați fost prea drăguț ca să nu las comentariul…
Totuși, chiar totul 🙂 ?
Bine, dacă la serviciile bisericii apostolice primare nu vindecările erau scopul adunărilor, atunci mă scutiți, deocamdată, să abordez această chestiune.
Putem trece la al doilea aspect pe care l-ați menționat: „La serviciile lor nu se vindecă nimeni, nu se întâmplă nimic.”
NU SE ÎNTÎMPLĂ NIMIC?
Observați cum se înmulțesc, în spațiul public, formulele ambigue, exagerate, inoportune?
Cum se va dezvolta cultura dialogului la evanghelicii din România dacă Marius Cruceru, pe de o parte, Cristian Ionescu, pe de altă parte, folosesc astfel de expresii care nu ne ajută să construim dialogul între noi, ci ne încurcă, scurtcircuitează conversația?
Mai mult, avem nevoie de concepte teologice, fie ele exprimate în afara contextului academic, fie la diverse niveluri intelectuale, culturale, spirituale.
Stăm atîția zilele astea și ne tot întrebăm: Ce înseamnă oare „baptist carismatic”?
Dacă ridic mîinile, voi fi etichetat astfel?
Sau, mai grav, dacă îmi exprim public solidaritatea cu Iosif Țon, care e înjosit acum, voi fi etichetat imediat ca fiind… țonist?
Dacă s-ar întîmpla așa ceva cu Paul Negruț, mi-aș exprima solidaritatea într-o astfel de situație.
Cu altă ocazie, mi-am exprimat public solidaritatea cu Marius Cruceru.
Asta nu înseamnă că nu rămîn tot eu, același Alin Cristea.
Avînd o profundă conștiență a faptului că avem nevoie unii de alții.
Cum va evolua dialogul în spațiul public, cînd ultimele trei bloguri apărute ale unor pastori (penticostali – Croitor, Lascău, Ionescu) sînt vizibil polemice, agresive și, de ce nu mă mir?, ironice…
Sînt implicat de 8 ani pe Internet și am cam aceeași opinie, pe care o tot amintesc:
Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public (pe Internet) – reacționează pripit la stimuli interni și externi.
Frate Alin,
Eu nu am inițiat această dezbatere.
Ca penticostal m-am simțit insultat!
Dacă frații se opreau la o analiză corectă ca de exemplu:
1. Străjerii sunt o mișcare eretică pentru că…..
2. Am încercat să dicutăm cu ei dar……
3. Fratele Țon s-a asociat cu ei…..
4. L-am contactat cu dragoste, dar….
5. Iubim rugăciunea, postul și lucrarea Duhului Sfânt, și suntem oricând de acord să colaborăm cu frații, dacă renunță la extremele…..
Dar așa, au început să se lege de o mulțime de lucruri, multe dintre ele practicate și crezute de bisericile penticostale. Tonul batjocoritor ne-a lovit și întristat profund. Dacă vreți le pot afișa, dar un frate tocmai îmi scria să întorc obrazul 🙂 .
Dialog? Păi nu era frumos să înceapă dialogul înainte de mocirlă. Dar cu cine?
Ia uitați-vă la intervențiile mele împăciuitoare și rugătoare de la începutul dicuției pe blogul fratelui Cruceru, vă dau lacrimile nu alta! Dar acum după ce au săpat de nu se mai vede cerul, la război ca la război, deh…
Ne apărăm și noi cum putem!
Altfel, cu excepția unor cuvinte mai ”tari”, apreciez echilibrul dvs.
Bine dle Ionescu, nu publicati.. ce verifcari sa faceti dle Ionescu, am acuzat pe cineva in acel mesaj?
Nu publica dle, dreptul d-tale… la revedere, sa rezolve Dumnezeu cazul, mie imi totul foarte este clar ca lumina zilei
E o istorie cu privire la o persoană! Bună, rea, nu contează! Dacă e reală sau nu, eu nu vă cunosc și nici persoana nu am cum să o întreb chiar acum.
Îmi pare rău.
Ia sa vaz io acu, publica dl Ionescu acest mesaj, are curaj ca la amvon si din pozitie de jupân al acestui blog este zmeu.
Stimate dle Ionescu,
imi puteti raspunde la o întrebare care mie mi-a ramas undeva blocata in urma vizionari predici dvs de asta seara la ctv.
Puneti acentul in predica pe împacarea lumi cu Dumnezeu prin Hristos, text tare greu pe care inca nu l-am vazut corect tradus-predicat de nimeni, ehe.. cine-i prinde taina da cuvânt de sfârma pietrele nu teolo-vorbarie de care fug de le scapara opincile pâna si enoriasi.
Cum, cine si când se petrece împacarea cu Dumnezeu prin Hristos ? Si daca se petrece cf perspectivei dvs prin credinta in Hristos, când si in ce conditi se rupe, ca aici -i buba dle Ionescu.
Am știut eu că ați rămas cu ceva 🙂 !
Stimate domn,
OMUL (în mod generic) a rupt relația cu Dumnezeu în grădina Eden prin neascultare!
Dumnezeu, pentru că l-a creat și pentru că iubește omul, a dorit restabilirea relației: prin conștiință, prin Lege și în cele din urmă prin Christos!
Conștiința, omul și-a ucis-o, Legea a abuzat-o și călcat-o, a încercat la fel cu Domnul Isus, fără să știe că tocmai așa, zdrobit și ucis, El devenea Mântuitor!
Oricine Îl acceptă în mod conștient (nu copil inconștient) se botează și face legământ cu El (la vârsta maturității așa cum a făcut Isus și apostolii și noii convertiți) are Mântuire. Bine, mântuirea presupune păstrarea relației cu Dumnezeu prin Christos, cu ajutorul și umplerea și călăuzirea Duhului Sfânt! Asta înseamnă practic lepădarea de păcat, trăirea pentru Dumnezeu în sfințenie și închinare în Duh și Adevăr (nu la icoane și statui), slujirea fraților, mărturisirea credinței pentru mântuirea altora și așteptarea cu bucurie a revenirii Sale și răpirii Bisericii! Acesta este Adevărul pe care îl citesc în Scripturi!
Vă binecuvântez în Numele Domnului!
Mie îmi dau lacrimile mai greu… 🙂
Spuneți că „frații” ar fi trebuit să facă o analiză corectă…
Care „frați”?
Dacă avem în minte diferite persoane la care ne referim?
Care ar fi trebuit să fie acești „frați”?
Cei din România? Cei din SUA?
Nu locuiți în SUA?
Reprezentați, în aceste discuții, Cultul Penticostal din România?
De ce aveți pretenția ca VÎRFURILE din România de la baptiști să dialogheze cu dvs.?
Unde sînt VÎRFURILE de la penticostalii din România?
Unde e… Alianța Evanghelică din România?
Observați cîte întrebări am?
Și încă nici nu am început bine… 🙂
Cîndva am scris că eu cred că viața e în măsura de 3 timpi: insipirație, expirație, meditație.
Mai întîi inspirăm: aerul din familie (cei care au familie), atmosfera din societate (pervertită), lecțiile de la școală (nu doar cele de matematică, dar și cele de relaționare cu colegii și profesorii), prostiile de la televizor etc.
Apoi începem să dăm afară ceea ce am inspirat.
Abia în al treilea timp a măsurii în care valsează existența noastră apucăm să… medităm asupra primelor două părți din metrul vieții. Și măsura asta se tot repetă. Unii, la bătrînețe, cică dau în mintea copiilor…
Așadar, chiar dacă înțeleg anumite așteptări pe care le aveți la vîrsta și poziția dvs., totuși eu zic că sîntem frați de-a binelea după ce mîncăm împreună un sac de sare… 🙂
Și la baptiști și la penticostali există diverse feluri de oameni, cu temperamente diferite, cu experiență de viață diferită, cu reflexe și preocupări de tot felul.
Fie ca aceștia să se manifeste, DIFERIT, în momente potrivite.
Omul sfințește locul. Omul sfințește timpul.
Omul sfințește timpul al treilea, cel al meditației… Celelalte două sînt mai greu de controlat…
Indiferent unde locuiesc eu sau dvs., avem dreptul la opinie și la reacție.
Și, avem și opinii și reacții. Și eu și dvs. 🙂 …
Sunt frați de familie, de neam, de credință la general și confesional. Și ”frați mincinoși” și ”sfinți”, și ”de slujbă” și ”care trăiesc în neorânduială” și… alți frați.
Am deschis concordanța da n-am găsit frați de la ”sacul cu sare” 🙂 (știu proverbul)!
Care frați trebuiau contactați? Păi la asta să răspundă frații care au început ”dialogul”!
Nu, nu reprezint Cultul Penticostal din România!
Altfel,
Mult Har și Pace!
@ Alin C :
„…totuși eu zic că sîntem frați de-a binelea după ce mîncăm împreună un sac de sare…”
imi pare rau, zicala originala este:
nu cunosti OMUL, pana nu mananci un sac de sare cu el.
frate = omul??? niciodata !
Domnul Isus ne-a numit frati, nu ca sa mancam sare impreuna, ci sa fim sare in lume.
Aici ai calcat be bec, Alin.
Magdalena, nu știu cine sînteți, vă invit să păstrați distanța necesară prin a vă adresa cu dvs., distanță necesară pentru dialog, în cadrul căruia ajungem să avem opinii diferite (și argumente de tărie diferită).
Intervenția dvs. nu are… sare.
Nu ați înțeles ce am scris. Nu am de ce să dau explicații.
În schimb, expresia „a călca pe bec”, introdusă în conversație, complică lucrurile.
De obicei, aceasta se referă la o gafă. Eu nu am făcut nici o gafă. Eu am parafrazat o zicătoare.
(…)
Ultima propoziție a fost prea de tot! Sunt sigur că sora Magdalena nu s-a referit la așa ceva! Cu DEX cu tot.
Dar, interesant, nici dvs. nu prea răbdați la bătătură…
O, am răbdat eu destule în 8 ani de cînd sînt pe Internet. 🙂
Să spunem că așa e, că nu prea rabd la bătătură (mai corect e: NU VREAU să mai rabd), dar eu nu sînt pastor. Și nu reprezint nici un grup de oameni.
Aici e MAREA diferență.
Cristian Ionescu, Petru Lascău, Paul Negruț, Marius Cruceru sînt pastori și reprezintă comunități de creștini.
Nu vă puteți permite în public ceea ce eu îmi permit.
Bine ar fi să ne dăm seama fiecare de rolul pe care îl avem în spațiul public și să ne dăm seama repede și profund cîtă nevoie avem unii de alții.
Vă sfătuiesc să nu îmi mai tăiați din comentarii (care vor deveni mai dure, cu siguranță), întrucît eu am posibilități să vă ironizez pe blogul România Evanghelică, de exemplu, și nu am rezerve în acest sens.
Obiectivul meu declarat de 8 ani e creșterea vizibilității evanghelicilor români, chiar dacă asta înseamnă ȘI să îi ironizez.
Expresia pe care am folosit-o nu avea nici o conotație indecentă.
Pudibonderia dvs. este inutilă.
Vă mai acord 2 zile să reflectați la atitudinea dvs. în public.
Începînd cu 1 decembrie, Alin Cristea (numit de unii „polițistul Internetului”) vă va trata și pe dvs. la fel cum îi tratează și pe alți pastori. Fără prea mari concesii. 🙂
@ Alin Cristea
Eu nu sunt pe internet decât de o lună. Mă așteptam la mai multă îngăduință din partea unui veteran.
Dar, mă rog, fiecare cum vrea și cum poate.
Cât privește ”România evanghelică” este blogul dvs. și îi puteți aplica standardele pe care le găsiți de bună cuviință, la fel ca fiecare.
Multă binecuvântare!
P.S. Sunt plecat de multă vreme din RO și pe vremea mea nu știam de ”pudibonderie”. Ce-i aia? 🙂
Coplasilor, daca ati cere intelepciune , cu certitudine ,Cel ce o are , o va doza si distribui rational si pentru voi,in functie de cerinte !.Ca femeie,nu este usor sa vorbesti barbatilor despre durerile nasterii ori, intors de pe front, sa apelezi la naratiune, sa descrii copiilor hidoseniile ,monstruozitatile si abominabilele scene vazute in labirintul transeelor !. Daca ati cunoaste ADEVARUL in toata goliciunea si hidosenia lui si daca as vedea ca intariti PRIN DUHUL SFANT ,stati si ramaneti in picioare, atunci as indrazni sa va sugerez si „mancaruri” mai tari !. Nu va irositi energia in dispute puerile, NU RENUNTATI LA DRAGOSTEA FRATEASCA,LA UNITATE ,in schimbul unor soapte,a irascibilitatii controlate de egos, caci ne asteapta un teasc greu, apocaliptic !.Pentruca aveti calitati, aveti stofa de luptatori ,PENTRUCA SANTETI BINECUVANTATI….ati fost pastrati …..pentru mai tarziu !.LA ASTA SA VA GANDITI SI SA VA CONCENTRATI GANDUL SI NU LA POLEMICI DE ORDIN CONFESIONAL !.”Devide et impera”este un cord ombilical lung ,ce trece prin toate bisericile „crestinilor” si sursa lui de alimentare materna vine din fundul iadului !.Acest cord blestemat,DOAR UNITI INTR-UN CUGET SI O SIMTIRE, vom reusi sa-l taiem !.Iar „Antidotul” tamaduitor ce neutralizeaza si acopera o sumedenie de pacate ,va este la indemana !.Sa-l luati cu incredere si fara sovaire !
cu pura dragoste frateasca,NOC-
NouaOrdineCrestinä
bine cä ati intervenit intelept…dar väd cä sfatul Magdalenei nu e luat in serios si se pare cu pärere de räu cä nici al dvoasträ…asta e ..
cäteodatä polemica nu are leac…
o intrebare dacä se poate:aveti blog sau site?
Multumesc!
Cristian Ionescu: „Eu nu sunt pe internet decât de o lună. Mă așteptam la mai multă îngăduință din partea unui veteran.”
Ce să mai zicem noi, baptiștii, care sîntem carismatici doar de… 1 săptămână? 🙂
http://www.strajeri.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=94:de-ce-sunt-carismatic&catid=40:rezumat&Itemid=64
Îngăduință, de 3 ori îngăduință…
Eu cred că sunteți carismatici mai de mult. De o săptămână doar v-au luat la ochi ”mai marii”. Străjerii ”operează” din 2006. Dacă nu se asocia fratele Țon (nu pun pariuri nici în glumă) sunt sigur că nu discutam treburile astea nici în 2012 🙂 )
Întrebare: când a avut loc trezirea de la Zalău, ce s-a întâmplat (postat), că pe vremea aia nici nu știam că sunt bloguri.
PORNIM FRATILOR !. PORNIM FARA SOVAIRE, PLINI DE INCREDERE IN CEL CE NE-A ASIGURAT VICTORIA ,INAINTE SA FIM ZAMISLITI IN PANTECUL MAMEI NOASTRE !. ALELUIAH !. Am fost pastrati si pusi deaoparte (chiar de „fratii” nostrii ), tocmai pentru aceste vremuri tarzii !!! Profetiile s-au materializat acum sub ochii nostrii !
Dar numai ravna ,lipsita de intelepciune…..am vazut destula ,dragi frati !. N- as dori sa scriu un text lung, lipsit de seva ce ne creste si ne asgura VICTORIA !. Fratele meu de credinta Cristin Ionescu, cu nuielutza lui pedagogica,invelita in coaja „clasei”, cu certitudine mi-ar fi atras atentia ,pe blogul lui !.L-am sunat in repetate ocazii ,sa vorbim direct, dar linia lui suna la infinit-„ocupat” ! Celalalt frate al meu, mai mare cu un an decat mine,Lascau Petrica, este si mai indulgent si rabdator decat el ;nu m-a dojenit pana acum !. Simt dragostea voastra ,dupa care am tanjit atatia ani !.De la sosirea mea in States ,in 1977, am asteptat aceasta mareata clipa !.A SOSIT ZIUA CAND SE VANTURA PLEAVA ori in termeni apuseni si rosienesti,de holongher: cand din saitroc ,tot prin cernere dar sub apa,nisipul iese incetisor afara si pe fundul lui, ramane…..aurul !. America cheltueste bani pe care nu-i are.departata de Dumnezeu si increzatoare de acum , intr-o iluzie. Noi crestinii romani ,la fel,divizati si imprastiati insular de stemul demonic si corupt al communismului, INCA confuzi , ne alimentam zilnic cu o CREDINTA a indoielii, transformata de deavolul in momeala si autentica inselatorie . Inca mai credem ca sauntem bogati. Ne adapam din aceasta credinta si prin autosugestie ne consideram salvati .In realitate ne adancim intr-un somn din ce in ce mai adanc , aducator de moarte.Daca nu iesim afara, la aer curat ,la loc larg, cu certitudine murim in aceste laboratoare-biserici ,contaminati de virusul indoielii ,proliferat strategic ,in continuare,de liderii ei, de agenti ai securitatii , inca activi si nedesconspirati. Desi imunitatea vaccinului dat de Duhului Sfant ne este la indemana ,in orbirea si zgarcenia noastra contagioasa, Il refuzam ,considerand-ul prea scump ! . Ceasul desteptarii este aici ,cocosul anunta zorile iar la orizont lumina SOARELUI NOSTRU ,creste,se inalta mereu ,luminand cerul si drumul nostru spre ADEVAR !.
sincerely, yours NOC
Este una „ce spune” si alta „ce face”!? Cum e dealtfel distanta mare de la „a zice” si la „a fi” !!!
Ei zic: nu sintem nici asa , nici asa, nici asa,….dar din curtea lor se vad si se aud aceste lucruri!
De exemplu:
Sa fie invinuit „cineva” ca este surprins mereu ca asculta si cinta „MANELE” (muzica pe care o detest dealtfel si iertati asocierea), si el sa zica „nu sint Manelist!”.Dar din curtea lui sa auda toti vecinii rasunetul acestor „melodii” si pe el cintind cu zor, si mai ciudat la el ca se viziteaza regulat cu cintaretii cei renumiti ai vremii ai acestui gen de muzica!!!(cel mai tare – renumitul „Manelist” CHRIS ;si altii…)
Dar ei striga in gura mare „nu sintem MANELISTI”!
Domnilor vedem si noi si va auzim bine „gamele muzicale la care cintati” ,lasati propaganda….
Cu stima!
@ OBSERVATOR
Observ și eu că e mare obsesia asta a românilor cu manelele.
Nu înțeleg de ce…
Cât privește propaganda…