SCRISOARE DE LA PASTORUL DANIEL CHIU (DREPT LA REPLICĂ)

Am primit această scrisoare de la pastorul Daniel Chiu de la Biserica Baptistă Logos din Chicago!

Dânsul îmi cere ca în mod ”cavaleresc” să o public. O fac în mod pur creștinesc și, în ciuda unor afirmații cu care nu sunt de acord și pe care le voi sublinia pe parcurs, am bucuria că fratele Chiu afirmă câteva lucruri pe care nu m-am așteptat să le aud de la dânsul. Deși înțeleg sobrietatea momentului și gravitatea dezbaterilor, într-un spirit de colegialitate pe care l-am manifestat în cei 16 ani de când slujim în aceeași metropolă, îmi permit să lansez ideea că s-ar putea ca pastorul Chiu să accepte mai mult (deși nu prea mult) din doctrina penticostală decât ne-am închipuit. Cel puțin așa am citit eu. Așteptăm clarificări. Iată mesajul și comentariile mele:

Stimate frate Cristian Ionescu,

Vă scriu această scrisoare pentru a răspunde la insinuările pe care le-aţi făcut la adresa mea cu prilejul controversei care s-a iscat în jurul deciziei lui Iosif Ţon de a adera la o mişcare harismatică pe care eu o consider rătăcită. Când am redactat acea scrisoare, nu am făcut-o pripit cu o „răbufnire a frustrării”, nici nu am avut ca scop discreditarea bisericilor penticostale, aşa cum foarte facil aţi concluzionat pe internet. Nu am pomenit nicăieri în scrisoarea aceea numele de penticostal. De fapt acuzaţiile ce mi-au fost aduse sunt total gratuite şi nefondate.

(Cristian Ionescu: Așa după cum dumneavoastră ați fost mâhnit de ”insinuările” mele, și eu am fost mâhnit de insinuările dvs. chiar dacă nu ați pomenit despre penticostali. Citez: ”Se rugau ţipând şi sărind. Aiureau, crezând că sunt inspiraţi de Dumnezeu. Se rugau de dimineaţa până seara (…) Iată lupta dintre fals şi autentic. Ea continuă şi în vremea noastră. Prorocii falşi atrag mulţimile credule cu rugăciunile lor lungi şi strigate, cu muzica stridentă ce incită simţurile sexuale ale tinerilor lipsiţi de minte, cu pretenţia că sunt apostoli şi fac vindecări, etc. (…) Alte timpuri, alte feţe, dar acelaşi scenariu de înşelare a uşor-crezătorilor. Invocând lucrarea Duhului Sfânt şi darurile Acestuia, cabotinii contemporani înşeală masele susţinând că au revelaţie proaspătă de la Dumnezeu, pretinzând că vindecă pe bolnavi, că scot afară duhurile rele şi că sunt însufleţiţi de Duhul lui Dumnezeu să aducă „trezire” în poporul Domnului. Masele ignorante şi carnale li se alătură cu miile (…)” Pentru ca să fiu liniștit, aștept de la dvs. o propoziție din care să reiasă ce poziție aveți dumneavoastră despre faptul că în Biserica Elim din Chicago, se petrec aceste lucruri acum. Suntem noi înșelători? Sunt membrii Bisericii Elim carnali? Înțeleg că v-ați referit la proorocii lui Baal, dar ați extrapolat la vremurile noastre. Sunt anumite manifestări care se suprapun și la duhovnicesc și la păgân, deoarece trăim în aceeași natură umană. Ce credeți despre manifestările de mai sus în context penticostal?)

Liderii mişcării pe care am avut-o în obiectiv au declarat în repetate rânduri că ei sunt baptişti. Nu am dreptul oare ca baptist să critic o mişcare pornită de nişte baptişti, cari susţin şi la ora actuală că sunt baptişti? Nu am dreptul să critic o mişcare ce pretinde că manifestă daruri ale Duhului Sfânt, dar care sunt evident falsificate, doar pentru că unii penticostali se vor simţi jigniţi? Oare noi ne amestecăm în problemele intestine ale bisericilor penticostale pentru a suţine pe cei care au o concepţie „baptistă” (deşi sunt membri penticostali) şi o promovează în interiorul bisericilor din care fac parte? Nu aţi considera o astfel de poziţie nejustă, sau chiar impertinentă? Ştiu că există fraţi penticostali, chiar predicatori, care sunt acuzaţi că sunt baptişti în concepţie. Noi nu ne-am erijat niciodată în arbitri pentru a-i apăra şi pentru a condamna pe cei care îi acuză astfel. Bisericile penticostale au dreptul să îi trateze şi să îi caracterizeze pe membrii lor cum voiesc. Oare noi, baptiştii, nu avem acelaşi drept? Oare trebuie să ne abandonăm datoria de a cerceta duhurile pentru că unii se simt jigniţi de testarea efectuată? Nu scrie că în vremurile din urmă unii se vor alipi de duhurile dracilor? Nu ne spune Însuşi Domnul nostru că în ziua veşniciei vor veni unii care vor declara că au făcut minuni în Numele lui, au făcut vindecări în Numele lui, au scos şi draci în Numele Lui, şi totuşi au fost lucrători falşi? Aţi vrea să identificaţi pe blog-urile voastre câţiva astfel de lucrători ai fărădelegii? Nu cumva toţi cei care invocă Numele Domnului Isus trebuie acceptaţi ca lucrători autentici? Apoi, cum de puteţi să mă caracterizaţi din punct de vedere al pneumatologiei până nu m-aţi întrebat personal care este concepţia mea despre darurile miraculoase ale Duhului Sfânt?

(Cristian Ionescu: Obiectivul pe care l-ați avut, ca și ceilalți lideri baptiști implicați în această dezbatere, a fost să-i executați pe acești oameni în piața publică a internetului și nu în dimensiunea ”intestină” a Bisericii Baptiste. Pe de altă parte, nu uitați că suntem parte împreună din mișcarea evanghelică. În măsura în care ați încercat să vă folosiți și de noi (probabil pentru a tăia acestor oameni orice cale spre vreo cetate de scăpare), intervenția noastră este pertinentă și nu impertinentă! Noi nu ne comunicăm punctele de vedere în numele vreunei instituții religioase unei alte instituții religioase ci ca frați, dacă suntem, în Domnul, pe care dvs. ne-ați introdus în horă prin publicarea acestui caz. Poate că ar fi bine să întrebați pe unii dintre liderii baptiști de ce au solicitat sprijinul omologilor lor penticostali în înăbușirea acestei mișcări.)

Nu există probabil vreun an şcolar în care să nu fiu întrebat de vreun elev cu privire la felul în care mă raportez la bisericile penticostale. Întrebarea e de multe ori formulată astfel: „Care este diferenţa dintre baptişti şi penticostali?” Le răspund cu multă plăcere, conştient că informaţia care le-o ofer îi va ajuta să fie credincioşi desăvârşiţi în Christos.  „Fraţii penticostali pun accentul pe darurile miraculoase ale Duhului Sfânt, pe când baptiştii pun accentul pe darurile Duhului manifestate în învăţătură. Accentul pe darurile miraculoase în dauna învăţăturii duce la rătăcire, pe când accentul pe darurile învăţării în dauna celor miraculoase duce la ariditate, la o viaţă religioasă lipsită de puterea lui Dumnezeu. Numai când aceste două categorii de daruri sunt puse împreună lucrarea lui Dumnezeu este completă în biserici.”

Găsiţi că cele spuse de mine sunt greşite? E adevărat că neglijarea darurilor manifestate miraculos duce la „răceală” şi „îngheţare” sau la formalism religios, aşa cum acuzaţi că sunt bisericile baptiste. Dar oare toate sunt aşa?  E adevărat că unele biserici baptiste au căzut într-o astfel de amorţeală, dar oare nu e tot atât de adevărat că neglijarea darurilor manifestate în învăţătură a dus în rătăcire acele biserici ce nu au vrut să audă de nimic altceva decât de „lucrări” şi „minuni”? Este clar că unele biserici penticostale au căzut în această capcană, dar vouă vă este foarte greu să recunoaşteţi acest lucru, deoarece credeţi că o astfel de recunoaştere ar duce la discreditarea tuturor bisericilor penticostale, ceea ce nu e cazul.  Ceea ce se întâmplă la întrunirile lui Benny Hin (omul care huleşte spunând că el botează cu Duhul Sfânt, cere bani pentru vindecări, înşeală publicul în mod conştient susţinând că a înfăptuit vindecări- vezi cazurile unor români înşelaţi, nu vrea să fie membru cu organizaţia sa în EFCA care verifică integritatea mânuirii finanţelor, are o nevastă care nu mai vrea să trăiască în falsul în care se complace şi a cerut divorţ, etc., etc.) şi a altor „evanghelişti” ca şi el este o farsă. Ceea ce se propagă la TBN este în cea mai mare parte o învăţătură eretică. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată clar modul în care detectăm contrafacerea lucrărilor lui Dumnezeu. Orice prorocie care nu se împlineşte este de ajuns ca să arate că prorocul acela este mincinos. Orice manifestare miraculoasă sau senzaţională care este asociată cu învăţătura falsă este de condamnat. Prorocia care se împlineşte, dar este parte a unei învăţături ce contrazice Cuvântul, nu este altceva decât o testare la care Dumnezeu supune pe cei credincioşi pentru a dovedi ataşamentul lor faţă de Cuvântul său. Este clar că mişcarea cu care Iosif Ţon se căsătoreşte este asociată cu învăţăturile eretice ale Pastorului Chris şi cu alte învăţături greşite de aceeaşi sorginte. Avem obligaţia în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu să declarăm o asemenea mişcare ca fiind eretică. Dacă voi, păstorii penticostali, nu aveţi această putere, vă compătimesc. În curând o să ajungeţi să recoltaţi roadele amare ale acestei confuzii.

(Cristian Ionescu: Wow! Frate Daniel, ca păstor penticostal afirm ceea ce predic de când predic, și anume că bisericile penticostale nu trebuie să devină unilaterale, concentrate doar pe latura darurilor spirituale. Așa-i că ne-am îndreptat? Acum 40 de ani nu aveam decât vreo 2,3 în toată țara care să știe teologie cât știau păstorii fiecărei biserici baptiste din România. Acum suntem umăr la umăr cu dvs. Avem exagerări și contrafaceri? DA! Orice lucru de valoare este imitat. Aruncăm însă doar copiile ieftine nu și originalul prețios. Totuși, fraza anterioară a scrisorii dumneavoastră ne lasă cu o dilemă ce se cere clarificată: Sunteți cesaționist sau continuaționist? Din câte ați scris aici se pare că nu sunteți cesaționist, deși câțiva foști elevi de la școala creștină, care sunt actualmente membri în biserica noastră, ar putea sta mărturie că v-au auzit spunând contrariul. Lămuriri concrete vă rugăm! N-ar fi rău, acum că v-am arătat cât de mult am învățat noi de la frații baptiști, să ne spuneți câți prooroci autentici aveți în biserică. Ca să nu fiți nici dvs. unilaterali. Despre Chris, Benny Hinn și TBN nici nu discut pentru că nu i-am susținut, ba din contră mi-am exprimat public dezaprobarea. Am cerut public clarificări de la străjeri cu privire la asocierile lor. Noi pastorii penticostali condamnăm ereziile, dar avem grijă să nu exterminăm sumar orice manifestare. Înainte de a extermina, trebuie încercată corectarea și recuperarea.)

Vă reamintesc că în urmă cu câţiva ani Biserica ce o păstoresc a detectat şi a expus falsitatea unuia numit Vicovan, care pretindea că Dumnezeu l-a convertit în mod miraculos şi l-a chemat să predice Evanghelia. Fiind demascat ca impostor în bisericile baptiste, a trecut cu „lucrarea” lui la fraţii penticostali. Deşi au fost avertizaţi de impostura lui, fraţii penticostali au crezut că noi suntem geloşi de noua lui asociere, şi au ignorat în totalitate avertizările noastre. Care a fost rezultatul? Individul i-a impresionat pe fraţii penticostali cu „darurile” lui şi cu „minunile” experimentate de când s-a „întors” la Domnul. Abia ulterior falsitatea lui a fost descoperită, după ce îi fuseseră încredinţate sume uriaşe de bani pe care şi le însuşise. La ora actuală nu ştiu să existe vreo biserică penticostală în SUA care să îl mai accepte. Preaiubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh… Ce bine ar fi fost dacă fraţii penticostali care l-au primit în bisericile lor ar fi verificat dacă prorocul acela era autentic sau fals, după cum cere Scriptura.

(Cristian Ionescu: Nu l-am acceptat niciodată pe Vicovan în biserica unde am slujit. Nu există un pod de comunicare oficial la nivelul Asociației Baptiste și a Convenției Penticostale. Nu am fost informați și nici nu am știut de activitatea acestui om între baptiști.)

Toată pretenţia unora că sunt apostoli şi că au revelaţie nouă de la Dumnezeu este o farsă, deoarece contrazice Cuvântul. Apostolia şi cunoştinţa au fost daruri speciale oferite de Dumnezeu prin Duhul Său numai în primul veac. Nu au existat doar 12 apostoli! 1  Corinteni 15:5, 7 arată că a existat un număr destul de mare de bărbaţi numiţii apostoli. Aceştia aveau calificări speciale. Au văzut pe Domnul Isus după înviere, şi au fost cu El în timpul celor trei ani şi jumătate de activitate terestră. Ei au primit puteri speciale de la Domnul Isus, chiar puterea de a învia morţii! Misiunea apostolilor a fost să pună temelia Bisericii şi să ofere învăţătura Domnului Isus (învăţătura apostolilor). De aceea au avut darul cunoştinţei. Inspiraţi de Duhul lui Dumnezeu ei ne-au dat revelaţia Noului Testament. Aceşti apostoli au pus într-adevăr temelia Bisericii şi ne-au oferit revelaţia nouă intenţionată de Dumnezeu. La numărul lor nu s-au mai adăugat alţii pe parcurs, şi la moartea lor nu au fost desemnaţi alţi apostoli în locul rămas vacant. Odată cu moartea lui Ioan apostolia a încetat să mai fie un dar pentru biserica lui Christos. Pretenţia unora că ei sunt apostoli este absurdă. Dacă sunt totuşi apostoli, sunt falşi, nu autentici. Biserica Mormonilor pretinde că are apostoli până în ziua de azi. Cât de întemeiată este această pretenţie? Tot atât de întemeiată ca şi poziţia unor harismatici care pretind că ei sunt apostoli, şi la fel de rătăciţi ca mormonii sunt harismaticii care cred pretenţia lor. După încheierea epocii apostolice şi după finalizarea canonului Noului Testament Dumnezeu nu a mai oferit revelaţie nouă. Dacă ar face-o, lucrul acesta ar însemna că revelaţia prin Fiul nu a fost finală şi suficientă.

În ce priveşte darul profeţiei, trebuie să arătăm că la 400 de proroci falşi s-a găsit şi unul autentic! Pe vremea conflictului cu Babilonul în Ierusalim s-au găsit doi profeţi autentici, Ieremia şi Urie. Restul prorocilor (şi nu erau puţini) erau falşi şi insuflau o încredere falsă celor ce îi ascultau (şi nu erau puţini). Populaţia întregului Ierusalim a pierit în urma unui asediu de trei ani, în urma unor suferinţe îngrozitoare, pentru că a dat crezare prorocilor falşi. Care este raportul astăzi dintre profeţii reali şi cei mincinoşi? Înclin să cred că înşelăciunea este mai mare astăzi decât în vechime. Apostolul Pavel se plânge de faptul că cei mai mulţi predicatori din vremea lui stricau Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă aceasta a fost realitatea în timpul în care mai trăiau apostolii, cred că am dreptul să concluzionez că numărul celor falşi nu s-a împuţinat cu timpul, ci a crescut. Astăzi numărul predicatorilor sau al profeţilor falşi este mult mai mare decât al celor autentici.

Am cunoscut şi cunosc fraţi penticostali cari privesc cu multă sobrietatea problema darurilor miraculoase şi nu se lasă înşelaţi de pretenţiile măsluitorilor. Dumnezeu să îi binecuvinteze! Un predicator penticostal i-a mustrat pe prorocii din biserica ce o păstorea, deoarece nu au descoperit păcatul (imoralitatea) în care trăia unul dintre ei de ani de zile, deşi pretindeau că sunt proroci şi au descoperiri de la Dumnezeu. Cred că există un dar autentic al descoperirii duhurilor, dar nu cred că îl au cei ce nu sesizează falsitatea multor „daruri” ce sunt afişate în vremea noastră. Cred că există un dar autentic al vorbirii în limbi şi un dar autentic al traducerii, dar nu cred că orice borboroseală este de la Duhul Sfânt. Predicatorii penticostali care nu fac această distincţie încurajează falsul în bisericile în care Dumnezeu i-a pus episcopi. Cred că Dumnezeu face şi astăzi vindecări ca răspuns la rugăciunile celor credincioşi (mama mea a fost vindecată miraculos, eu însumi am experimentat vindecarea în urma rugăciunii), dar nu cred că există persoane cu darul apostoliei, care să învieze morţii sau să vindece boli şi malformaţii congenitale la o poruncă. Acest dar l-au avut numai apostolii. Cred că şi astăzi Dumnezeu vorbeşte autoritar prin predicatorii pe care îi cheamă la lucrare, dar nu cred că că cei care pretind că au o misiune de la Dumnezeu  să meargă la poarta Brandenburg cu zeci de fecioare-fetişcane după ei, sunt oamenii lui Dumnezeu. De ce nu s-au gândit să ia cu ei fecioare în vârstă de 70 de ani?

(Cristian Ionescu: Aici avem o problemă. Nu există în Biblie nici o enunțare literală a afirmației dvs., deci nu poate fi un principiu. Nu credeți că dacă ar fi apărut o schimbare atât de majoră care să împartă dispensațiunea Bisericii în alte dispensațiuni, Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat la îndemâna supozițiilor noastre ci ne-ar fi dat o enunțare mai clară? Cât privește expresia ”Cred că există un dar autentic al vorbirii în limbi şi un dar autentic al traducerii, dar nu cred că orice borboroseală este de la Duhul Sfânt.” sunt de acord, dar dvs. practicați în biserică vorbirea și tălmăcirea autentică? Sau îi învățați pe enoriașii dvs. că există vorbire în limbi autentică și o pot cere de la Domnul? Frate Daniel, dacă aceste lucruri le spuneți că le credeți, e foarte bine, dar dacă le spuneți doar ca să mă reduceți la tăcere prin revers psihologic, nu este bine! Nouă trebuie să ne umble picioarele pe unde ne umblă gura.)

Frate Cristi, dacă există proroci falşi (şi reunoaşteţi că există), dacă există vindecători falşi (şi recunoaşteţi că există), de ce nu sunt daţi afară din bisericile pe care le supravegheaţi? De ce lăsaţi ca aluatul falsităţii să contamineze bisericile? De care proroci falşi v-aţi disociat în cele peste două decenii de când sunteţi păstor? Şi dacă nu aveţi curajul să o faceţi, cel puţin lăsaţi-i pe aceia care ştiu că au chemarea să o facă! Confuzia actuală experimentată de unele biserici penticostale cu privire la mişcarea pe care eu am caracterizat-o ca fiind falsă se datoreşte laxităţii de ani de zile pe care predicatorii şi alţi slujitori însărcinaţi cu supravegherea în astfel de biserici au manifestat-o în privinţa identificării manifestărilor false şi a excluderii lor din comunitate.

(Cristian Ionescu: Da am pedepsit prooroci falși și i-am demascat! Dacă aveți nume de prooroci falși din biserica pe care o păstoresc, vă rog să mă informați!)

Dacă Iosif Ţon s-a convertit la o altă concepţie privind darurile Duhului Sfânt, cel puţin putea să nu ne mintă cu privire la „vechimea” darurilor ce pretinde că le are, şi cel puţin putea să se fi asociat cu bisericile penticostale ce manifestă discernământ şi echilibru în privinţa darurilor miraculoase ale Duhului Sfânt, şi nu cu nişte baptişti rătăciţi. De fapt, bisericile penticostale au fost insultate nu de cei care afirmă falsitatea grupării cu care s-a asociat Iosif Ţon, ci au fost insultate chiar de Iosif Ţon. Faptul că a refuzat să se alăture cultului penticostal şi s-a asociat cu o grupare extremă (contestată de bisericile penticostale) pretinzând că aceasta este lucrarea autentică a lui Dumnezeu, este o insultă pe care o aruncă bisericilor penticostale serioase, considerându-le lipsite de manifestările depline  ale Duhului Sfânt. L-aţi întrebat pe Iosif Ţon în ce biserică este membru? Cum poate un om care nu se supune nici unei autorităţi bisericeşti locale să fie un om ales al lui Dumnezeu? De ce nu s-a făcut mai întâi membru într-o biserică penticostală şi din această poziţie să elaboreze cu privire la darurile Duhului Sfânt? Atunci problema Ţon ar fi fost nu numai a baptiştilor, ci şi a penticostalilor. Când el caracterizează pe cei ce îl critică a fi nedrepţi şi îi ameninţă cu iadul, ar trebui să ştie mai degrabă versetul care spune că afară sunt cei ce iubesc minciuna şi trăiesc în minciună. Chiar vreţi să aducem dovezi peremptorii cu privire la mulţimea minciunilor în care s-a complăcut şi să aducem în faţă pe mulţii credincioşi pe care i-a minţit, pe care i-a trădat, pe care i-a şantajat? Ştiţi oare că atunci când a fost confruntat cu cele două scrisori date securităţii a cerut să nu îl judecăm pripit, deoarece va cere unui juriu competent să analizeze cele două scrisori şi să dea un verdict? Ştiţi când s-a întrunit juriul respectiv? Niciodată. A fost mai convenient să uite de promisiunea ce a făcut-o. Cum se face că unii din cei mai compromişi oameni primesc dintr-o dată „darurile” miraculoase ale Duhului Sfânt, şi sunt chemaţi la lucrări speciale?

Cu câţiva ani în urmă unii predicatori penticostali au preamărit la amvoane „experienţa” harismatică a unei biserici baptiste din România şi au spus că toate bisericile baptiste ar trebui să aibe o asemenea experienţă. Noi, păstorii baptişti, nu ne-am considerat insultaţi de asemenea proferări neînţelepte, nici nu am atacat pe blog-uri pe acei predicatori penticostali cu epitete jignitoare, deşi am ştiut că trecerea timpului ne va justifica în final pe noi! Acum, fiica predicatorului ce a promovat experimentul harismatic în acea biserică, fiind împinsă să se căsătorească cu un anumit tânăr prin profeţia şi cerinţa unui „profet”, după ce a consumat căsătoria şi după ce a constatat că s-a căsătorit cu un schizofren, a dat în judecată pe tatăl ei şi pe prorocul mincinos care i-au distrus viaţa cu prorociile mincinoase pe care le-au proferat în Numele Domnului. Ce mult savurează presa astfel de „incidente profetice” şi cum folosesc astfel de cazuri pentru a discredita lucrarea lui Dumnezeu! Dacă predicatorii penticostali care au ridicat în slăvi experimentul menţionat ar fi fost mai circumspecţi şi ar fi cercetat duhurile, nu s-ar fi făcut vinovaţi de recomandarea unei lucrări ce s-a dovedit a nu fi de la Dumnezeu, ci o lucrare de contrafacere a darurilor Duhului Sfânt. Câte cazuri de acestea ne mai trebuie pentru a ne înţelepţi? Câte vieţi tinere vor mai fi sacrificate pe altarul prorocilor lui Baal?

Dacă sunteţi aşa de dornic să îl apăraţi pe Iosif Ţon, ce veţi face cu restul teologiei lui? Iosif Ţon a tradus şi diseminat cărţi ale teologului John R. Stott, care este evoluţionist, feminist, leftist, ecumenist, anihilaţionist, etc. În vremea când se traduceau lucrările lui Stott la Societatea Misionară Română, acolo lucrau mai mulţi fraţi penticostali, dar niciunul nu a condamnat teologia lui Stott, ci dimpotrivă au promovat lucrările acestuia făcând traducerile şi editarea lor. Comentariul lui Stott la Epistola către Romani, tradus şi împrăştiat de Iosif Ţon printre credincioşii români afirmă clar că Dumnezeu a folosit procesul evoluţiei pentru a-l crea pe om, că Dumnezeu a dus materia în evoluţia ei până la apariţia formelor superioare de viaţă (mamiferele) şi în acest punct a luat nişte hominizi (maimuţe) pe care i-a transformat în oameni (Adam şi Eva). La vremea publicării acelei cărţi am protestat, dar nimeni nu a luat în seamă protestul meu. I-am reproşat personal lui Ţon că promovează evoluţionismul în bisericile noastre, la care mi-a răspuns că toţi teologii englezi sunt evoluţionişti, şi prin urmare nu e nimic rău cu evoluţionismul. Ce faceţi cu această teologie a lui Iosif Ţon? O puneţi sub preş? Ce faceţi cu poziţia lui feministă? O să o promovaţi în bisericile penticostale? Ţon susţine fără perdea că femeile pot să fie prezbiteri, păstori, episcopi! Ce veţi face când în bisericile penticostale unele surori vor avea pretenţia să fie păstori în conformitate cu învăţătura prorocului Iosif Ţon? Ce faceţi cu universalismul lui Iosif Ţon? El înclină să creadă că şi Diavoul va fi mântuit! Ce faceţi cu convingerile lui influenţate de critica înaltă, datorită cărora crede că partea a doua a cărţii lui Isaia a fost scrisă după exilul babilonian, de un oarecare individ numit pseudo-Isaia? Domnul Isus ne-a spus că Isaia a fost cel ce ne-a oferit textele din a doua jumătate a cărţii, pe care le-a citat în sinagogă. Iosif Ţon susţine că nu a fost Isaia cel care ne-a oferit acele texte, ci un individ care a trăit după exil. Aceasta este poziţia criticii înalte cu privire la cartea profetului Isaia,  poziţie pe care Iosif Ţon o adoptă în lucrarea sa despre martiraj. Cum de profeţii mişcării cu care se asociază nu i-au detectat aceste defecte, dacă au daruri miraculoase, inclusiv descoperirea duhurilor? Ştiţi care e răspunsul? Şi unul şi alţii au acelaşi duh de rătăcire care îi face să se asocieze.

(Cristian Ionescu: Frate Daniel, fratele Țon nu a predicat niciodată – până în prezent – în biserica pe care o păstoresc. Sunt șocat să observ că dvs. aveți cunoștință de istoria ”pătată” a acestui frate încă din anii ’70 din România, dar în urmă cu numai câțiva anișori, aveați săptămâni întregi de evanghelizare și învățătură cu fratele Țon, în biserica dvs., și le dădeați voie elevilor dvs. să nu-și facă temele în ziua respectivă dacă vin la biserică să asculte prelegerile sale. Ce sa-i faci, am avut spioni printre elevii dvs. 🙂 Mai mult, încercând să condamnați asocierea dumnealui cu străjerii, ați fost de acord cu modul vulgar în care a fost tratată această problemă? Iată un citat din răspunsul pastorului Marius Cruceru pentru mine: ”Repet.. aici discuţia nu este despre lucrarea Duhului Sfînt. Este vorba numai dacă aţi fi de acord ca pe la 80 de ani să fiţi vindecat de “duhul de impotenţă”. Dacă domnul Demeter mai trăieşte, lucru care s-ar putea să se întîmple, vindecîndu-se succesiv…. vă va vindeca cu siguranţă. unii susţin că a făcut-o. “Dumnezeu nu vrea să avem niciun mădular slab” (sic!)” Păi e frumos așa ceva frate Daniel? Această lipsă de constanță în atitudinea dvs. și nu numai a dvs., pune intervenția pe care ați avut-o sub rezervele suspiciunilor noastre, ca să nu spun mai mult. Cât privește tragedia fiicei fratelui din Zalău, acum am aflat acest lucru de la dvs. Însă dacă orice mișcare poate fi discreditată datorită exagerărilor și chiar aberațiilor unor oameni, până și în cercul intim al ucenicilor Domnului au fost asemenea cazuri. Aceasta a discreditat omul respectiv dar nu și lucrarea lui Dumnezeu. Mă doare de situația aceasta. Doamne ferește-ne pe toți că avem copii…)

Frate Cristi, sper că vei avea cavalerismul să publici această scrisoare în blog-ul în care m-ai acuzat atât de ieftin de discreditarea bisericilor penticostale. Biserica noastră a făcut colecte speciale pentru construcţii de sanctuare pentru biserici penticostale din România. Nu aş fi făcut lucrul acesta dacă nu aş respecta pe fraţii mei penticostali. În repetate rânduri fraţii păstori penticostali au fost invitaţi la ocaziile speciale ale bisericii Logos să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Nu aş fi făcut lucrul acesta dacă nu i-aş respecta. Nu am obiectat la căsătoriile dintre baptişti şi penticostali. În cazul în care o fată din biserica ce o păstoresc se căsătoreşte cu un tânăr penticostal, o sfătuiesc să îşi urmeze soţul. Nu aş face-o dacă nu aş respecta bisericile penticostale. Nu sunt de acord cu insultele pe care unii vi le-au adresat pe blog. Sunt întristat de lipsa de condescendenţă care transpare din discuţiile pe temele care ne ard. Putem avea înţelegeri diferite şi convingeri diferite în probleme secundare. Toţi însă trebuie să ne coalizăm împotriva falsului şi a imposturii care desfigurează rău Evanghelia şi Biserica Domnului. Cât mă va ajuta Dumnezeu voi spune întotdeauna binelui bine, şi răului rău.

Al tău frate în Domnul Isus Christos,

Daniel Chiu

(Cristian Ionescu: În virtutea faptului că suntem colegi în comunitatea evanghelică din Chicago, am să tratez încheierea scrisorii într-o notă pozitivă. Vă iubesc din toată inima ca frate și tovarăș de slujbă! Că, într-un spirit mai zâmbăreț, de cavalerism – ca la medieval times 🙂 – am dat și voi mai da dovadă. )