16 decembrie 2010 
STRĂJERII LA RĂSCRUCE DE DRUMURI
Oricât de legat sunt prin experiența mea de viață de sistemul centralizat (cu toate că îi detest profund abuzurile) și oricât de bine am crezut că știu ce înseamnă, trebuie să recunosc ceea ce observă o lume întreagă în zilele acestea: Iosif Țon este o instituție în sine. Nu că i-am subestimat popularitatea (pentru unii notorietatea), dar l-am perceput ca fiind parte dintr-o organizație. Retragerea ordinării sale în cadrul Uniunii Baptiste, a reprezentat nici mai mult nici mai puțin decât un suspin al neputinței. Ceea ce constat eu, este că nimeni nu îl compătimește pe fratele Iosif Țon. Nici nu ar avea de ce. Comunicatul prin care s-a hotărât eliminarea sa este exact ca unul care se încaieră cu o statuie de bronz și, încercând să o izbească, ajunge să se tăvălească pe jos de durere. Într-un fel, aproape că mi-e milă de sărmanii frați baptiști care, atât cât s-au priceput, au încercat să-și apere și ei ”sărăcia și nevoile și neamul…” Atât au putut. În vreme ce pastorul Iosif Țon, își permite să împartă cu bunătate și superioritate benedicțiunile sale tuturor ”adversarilor” săi. Bineînțeles și fără să știrbesc din statutul pe care tocmai i l-am acordat, Iosif Țon este un om ca noi toți. Cu greșelile și micimile lui. Cu unele învățături mai ”pe alături”. Dar un lucru este cert: fratele Țon nu are probleme cu a-și schimba direcția atunci când intră în unghi închis. Pentru asta e nevoie de curaj. Pentru că este riscant. De fapt, aici doream să ajung. Ce trebuie să se întâmple într-o instituție pentru a recunoaște nevoia de schimbare? Nu schimbare de dragul schimbării… Și cum ar putea să-și schimbe direcția fără o revoluție dureroasă? Nu mă refer la Cultul Baptist. Mă refer la orice instituție religioasă. Este clar că după o perioadă de timp, rutina, confortul, carierismul și corupția devin corsete greu de desfăcut. Și este nevoie de o schimbare. Cât de greu (imposibil) le-a fost fariseilor și cărturarilor să se desprindă de edificiul putred pe care îl reprezentau… Cu toate că în fața lor, evidențele supranaturale ale prezenței Divine erau incontestabile.
Personal, am învățat ceva sublim din toată această tevatură. Am învățat că Lucrarea lui Dumnezeu este dinamică iar Biserica Sa este un organism. Eh, sigur că teoretic le știam demult, doar expresia este un clișeu amvonal universal (nimeni nu îi mai cunoaște autorul). Însă schimbarea poate fi produsă la nivelul unei mișcări de trezire. Marea majoritate a schimbărilor care se petrec la nivel de instituție sunt de ordin protecționist, uneori paradoxale: recent, unele denominații s-au liberalizat acceptând compromisuri grave de la doctrina lor anterioară, pentru a-și conserva existența. ”Credința dată sfinților”, pe care o invocă toți, trebuie să fim siguri că este sută la sută după Scripturi, și numai pe aceea să o păstrăm nealterată. Problema mea este că, în acest caz, războiul declanșat împotriva străjerilor ricoșează într-o măsură împotriva a ceea ce noi, penticostalii, considerăm a fi ”credința dată sfinților”. ”Odată pentru totdeauna”, fără cesaționisme… De aceea ne-am simțit ofensați. Cu extremele și exagerările nici noi nu ne împăcăm. Deloc!
În fine, marea întrebare este acum, după ce își va stabili și o linie doctrinară, ce se va întâmpla cu mișcarea. Va rămâne mișcare sau se va transforma într-o instituție statică. Ceea ce ar fi ironic deoarece străjerii au deja o instituție. Îl au pe fratele Iosif Țon.
POPAS PENTRU SUFLET 
Cand o miscare se institutionalizeaza cred ca este echivalentul semnarii certificatului de deces. Si totusi practic pare inevitabil..aproape..
Mai e un pericol…incercarea de a definii miscarea. Miscarea trebuie sa ne defineasca pe noi pt ca e mai mare ca noi, nu invers, altfel il bagam pe Dzeu din nou in cutiuta si… adio miscare–a devenit istorie.
Cum spunea cineva , nu sint un aplaudac, da postul asta e mortal. Acum jucati pe teren propiu. Apropo de supravetuire, sa vedeti spiritul de supravetuirea celor 30 ai nostrii dupa 72%. Acum sint 100% in spatele victoriosului de parca cele 32 de pagini nici nu au existat cu 60 de zile in urma,O dat si ei intr-un unghi inchis de unde nu se mai vedea amvonul si o schimbat directia 180%, a la Ton. Exact cum am prezis, si nu sint nici proroc nici fiu de proroc,Findca veni vorba, tot astept sa mai citesc ceva dosare de la semnatarii de la Atlanta, ca deja incep sa-mi pierd rabdare si o sa incep sa cer demisii….
Eh, I knew it. Everybody „forgot”
Frate Cristi,
Plecand de la notiunea ca toti gresim in multe feluri si de a nu judeca oameni, ci doar faptele lor, consider ca IT a gresit copilareste in felul cum a „migrat” la Strajeri. Dc fr Ton mai intai si-a asigurat intrarea la Strajeri, iar apoi face anunt public fara sa fii discutat in prealabil cu CB marturisindu-le cele intamplate atat in ’68 cat si recent cu fiica sa si cerandu-le sfatul??!! Normal ca baptistii se simt ca le-a tras teapa pt ca, obiectiv vb, asa s-a intamplat. Consider ca fr Ton nu a dat dovada de integritate nici de intelepciune. Strajerii se fac vinovati si ei in chestia asta, direct sau indirect.
Ma ingrijoreaza si ‘noua’ lui doctrina care pare sa ne duca inapoi la catolicism–pierderea mantuirii prin savarsirea oricarui pacat (Frate, toti savarsim pacate zilnic, atunci toti suntem pierduti). In plus, spune chestii de genul: invatatura Domnului Isus vs invatatura apostolica ca si cum nu ar fii aceleasi.
Ma ingrijoreaza venirea lui la Strajeri ca si ‘teolog carismatic’ cand el nu stiu daca a fost transformat de aceasta trezire inca–nu ma refer la modul indirect prin vindecarea ficei sale. Bine ar fii sa fie un Pavel adus de Barnaba in Antiohia…vom vedea.
Stiu ca Dzeu a ridicat pe Strajeri si lucrarea lor este de la DS, dar putina ‘prostie’ poate strica mult sau chiar totul. Astept insight de la d-ta. Multumesc si scuze daca sunt in necunostiinta de cauza.
Tare ma tem ca nu-i vorba de curaj in cazul lui Iosif Ton; e altceva… Cei care au lucrat cu dumnealui stiu foarte bine despre ce este vorba, dar chiar ca nu mai conteaza. Sa dea Dumnezeu sa fie curaj acolo, iar omul chiar sa creada in ceea ce spune (in esenta e vorba despre botezul cu Duhul Sfant care urmeaza nasterii din nou), caz in care corect ar fi sa-l invitati in randurile bisericii pe care cu onor o pastoriti.
„Cu extremele și exagerările nici noi nu ne împăcăm”. Ce anume este „extrema” si „exagerare”?. Cine le de fineste si dupa ce criterii. Va asigur ca o multime din practicile obisnuite ale bisericilor penticostale, sunt taxate ca „extremiste” in mediul baptist. Mai apar si diferentele culturale…
Puneti alaturi o biserica penticostala din Moldova si una din vestul Romania si vedeti ce iese. Ca sa nu mai zic de variatii culturale mult mai mari (ex: Europa & Africa).
Presupunand ca Dumnezeu se manifesta in cadrul culturilor locale, fara sa le anuleze, nu credeti ca altele decat mainifestarile, mai mult sau mai putin extremiste, ar trebui sa fie criteriile de judecare si catalogare a unei miscari?
Baptistii (unii) catalogheaza eretice anumite manifestari si apoi le desfiinteaza teologic. Au fost necesare cateva zile pentru a-i executa pe Strajeri si pe Ton. Prezbiterienii din America au avut nevoie, intr-un caz asemanator, de mai mult de un an….
@ DanH
Exagerările, așa cum le văd eu, sunt doctrine și manifestări care nu au acoperire biblică.
Dar, înțeleg și sunt de acord cu dvs. în ce privește subiectivismul unei asemenea analize.
Framantarile dvs institutionale ma bucura tocmai pt ca sunteti „produsul ei” si acum sustinatorul ei (neentuziasmat), Deci framantarile dvs, au toate sansele sa fie autentice.
Vad si eu, ca institutiile cu pricina, nu sunt altceva decat „masini de tocat”, care fac ceea ce au fost setate sa faca.
Ca sa faca „un om”, „un crestin”, „o fratietate”…, institutia are nevoie de un „soft” ce nu s-a produs inca. Domnul Isus insusi, nu a ales institutia. Si o avea la indemana, strasnica si atotstapanitoare…
Perspectiva de a o parasii institutia (daca Domnul v-ar cere-o, sau ati ajunge la convingerea asta), va da frisoane? Ati putea da cu piciorul inapoi… Am citit „despre mari institutionali” (vezi Vola si Barna), care au facut-o. Asta-i intrebarea mea.
@ David
Dilema mea nu are de a face neapărat cu faptul că o instituție nu are și părți bune, ci cu faptul că nu prea văd cum se poate reforma pe sine, atunci când, așa cum se întâmplă cu tot ce este uman, se învechește și se plafonează.
In contextul asta, cum vedeti ideea bisericilor de casa?
Personal,in prezent. nu pot sti cite;
-% de institutie se gaseste in IT
-% din IT sint in institutie
dar…ce pot spune 100% -in urma actiunilor desfasurate intre IT vis-a-vis de UBR- este urmatoarea
In ce priveste DOCTRINA BAPTISTA, UBR are 3 optiuni in aceasta situatie CREATA SI CONDUSA de Dumnezeu prin Duhul Sfint;
1)-REVIZUIREA intregii doctrine Baptiste si PUNEREA DE ACORD -IN TOTALITATE- cu CUVINTUL lui Dumnezeu ,in ce priveste PRIMIREA DUHULUI SFINT si a DARURILOR SALE.
Aceasta optiune este THE BEST
.
2) -Sa recurga doar la O COSMETIZARE a doctrinei Baptiste vis-a-vis de PERSOANA DUHULUI SFINT si a DARURILOR SALE, riscind prin aceasta SA PIARDA O PARTE din credinciosii baptisti(prin plecare la alte confesiuni) iar RESTUL de credinciosi SA RAMANA “INTEPENITI “(diagnostic pus de fr.I TON).
Aceasta optiune NU SE RECOMANDA
.
3)- SA NU INTREPRINDA NIMIC -pe aceasta directie- AJUNGANDU-SE astfel TOT LA REZULTATUL optiunii #2 POSIBIL MAI RAU.
Aceata optiune NU TREBUIE SA AIBA LOC…
Tu personal PE CARE AI ALEGE-O…???
…ai apropos de prezbiterinenii americani si carsimaticii din interior: verdictul a fost mult mai conciliant. Timpul pare sa mai domoleasca umorile care ne fac sa zvacnim orgolios in decapitari, inainte de a fi cunoscut indeajuns.
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Ați folosit poza mea fără acordul meu.
Vă cer să o scoateți imediat de pe blog și aștept scuze publice.
Dacă ați fi solicitat, v-aș fi oferit nu una, ci trei poze.
@ Alin Cristea
Îmi cer scuze, dar a fost în necunoștință. Poza apare pe mai multe sit-uri.
Am luat-o de pe google nu de pe site-ul dvs.
Dacă doriți pot ori să o scot de pe articol, ori să atașez sursa, la alegerea dvs.
Dacă nu mă înșel, poza era pe un sit cu poze și predici ale fr. Iosif Țon.
Mă rog, comunicați-mi care este preferința dvs.
Dacă nu îmi comunicați nimic într-o oră, am să o înlocuiesc.
– Am fost plecat la o lansare de carte laică, de fapt de două, cea de a doua fiind un volum de versuri al unui orădean care acum a apărut și în Braille – menționez acest aspect întrucît a fost foarte impresionant să ascultăm pe un orb citind cu mîinile două poezii ale poetului. Nu am putut să nu mă gîndesc că pocăiții ar trebui să-și folosească ochii să citească lucruri de valoare.
– Semnificația gestului meu față de dvs. este una cu miză mare, dar nu are vreo conotație personală, cum presupun că înțelegeți. Așa am procedat și cu alții și voi proceda în continuare în spațiul public.
– Nu este vorba că nu aș vrea să pun la dispoziție poze și materiale, doar de ani de zile fac asta.
– Nu cred că ne îndreptățește ceva să LUĂM de pe Google. Google este un motor de căutare, așadar el indică UNDE se găsesc poze și diferite materiale. Unele site-uri, precum Clujul Evanghelic și blogul lui Dănuț Mănăstireanu, precizează că se pot folosi materiale, cu menționarea autorului și a sursei.
– Am trecut și eu, și trec, aproape în fiecare zi, prin astfel de situații, cînd sînt tentat să folosesc poze și materiale care se găsesc pe Internet. Totuși, care ar principiul după care putem lua cu conștiința împăcată ceva ce nu este al nostru? (Cu compozițiile muzicale folosite de biserici chestiunea devine ȘI MAI COMPLICATĂ!)
– Nu în ultimul rînd, chestiunea vizibilității, numărul clickurilor, al comentariilor, poziția în topuri – toate acestea contează. Și încerc pe scurt să vă explic: blogul România Evanghelică a ajuns la nivelul de acum prin muncă susținută. Dar munca ar trebui apreciată, nu? Atunci cînd nu oferim credit celui ce muncește, nu doar că ne folosim de munca respectivului, dar atentăm la demnitatea dobîndită prin consecvența cu care a muncit și prin perspectiva cu care a sacrificat timp (și alte chestiuni chiar mai importante decît timpul).
Ca să fiu concret, se poate lesne observa ce puține cărți creștine sînt prezentate pe blogurile evanghelicilor. Blogul România Evanghelică prezintă cărți, conform parteneriatelor pe care le-am inițiat cu edituri evanghelice de cîțiva ani și relațiilor pe care le cultiv cu constanță.
Dacă alte aspecte despre numărul vizitelor pe un blog ar fi oarecum jenant să le discutăm (nu și pentru mine, care monitorizez blogosfera evanghelică de cîțiva ani), să ne gîndim MĂCAR la acest aspect: pe blogul România Evanghelică eu folosesc diverse contexte pentru a oferi informații, a atrage vizite, desigur, și, ASTFEL, și cărțile prezentate au șanse să fie semnalate mult mai multor cititori.
@ Alin Cristea
Înțeleg, deși nu în totalitate, aspectul de drept. Nu am aprofundat aceste reguli care în parte sunt scrise, în parte nescrise. Pe de altă parte, observ, că multe fotografii, imagini, grafice, citate din alte articole, sunt vehiculate liber de la o pagină la alta (incluzând pe cele non-românești). Ce mai, o babilonie. Parte din citatele articolelor mele le-am văzut pe ici pe colo și nu m-a deranjat (absolut, în majoritatea cazurilor, și mai ales în cazul dvs. am constatat menționarea sursei, ceea ce, definitiv, este onorabil). Pe de altă parte, dincolo de rating-uri, care pentru mine sunt într-o oarecare măsură irelevante (mai ales că nu sunt prea descurcăreț cu tehnologia 🙂 ; nici până azi nu am reușit să-mi instalez un live counter mai ca lumea), cred și am observat că interacțiunea dintre bloguri este benefică pentru toți. Poate nu ar fi rău, în vederea clarificării acestor confuzii, să colaborăm cu toți ceilalți (dvs. ați putea lua o inițiativă în acest sens) pentru elaborarea unui set de principii cu privire la folosirea acestor materiale și a informațiilor, care să fie cunoscute și practicate de toți.
Altfel, personal sunt impresionat de volumul uriaș de informații pe care blogurile dvs., în special România Evanghelică, le pune la dispoziția noastră. Poate că, renunțând la una ori vreo două vorbe mai deocheate pe care vă simțiți parcă dator să le folosiți din când în când, poziția pe care o aveți în blogosferă ar putea fi și mai legitimă 🙂 .
În rest, numai bine.
Parerea mea e sa-l dai in judecata, fara mila, ce atitea scuze
Alin, esti prea brutal.
Apreciez munca pe care o faci, dar cred ca te poti exprima si altfel.
Cat despre legimitatea cantarilor cantate in biserica si inca cateva subiecte conexe am cateva intrebari si pareri.
Ma intreb: sub ce forma si la cine platesc autorii respectivi pentru inspiratie? Cum procedam cu Biblia daca Dumnezeu ar cere drept de copyright (pe bani)? Sau Moody? sau Spurgeon?
Cred din adancul inimii ca munca de mai multa sau mai putina calitate a cuiva trebuieste respectata (financiar si moral), este o invatatura biblica.
Dar mai cred si ca lucrurile au totusi o limita. Ce facem cu afirmatia Domnului Isus? In dar ati primit, in dar sa dati!
Daca s-ar pune evreii sa ceara copyright pentru scrierile vechi ale VT (au tot dreptul pentru ca ii cultura lor)…………. dar mai bine sa nu le dau idei.
Mi-as dori sa nu primesc nici un comentariu de la dumneata, pentru ca nivelul de acid ii prea mare.
Hai sa facem o colecta sa-i trimitem ceva bani lui Cristea. Stie cineva in ce subsol se ascunde?
E nevoie si de acid acolo unde ai numai ” solutie de baza”. Ce s-ar intampla cu noi daca toti am fi numai ochi…sau numai urechi…sau cine mai stie ce.
Cat despre colecta…nu cred ca i-ar strica rau…si poate o si merita la drumul pe care l-a deschis aici prin blogosfera. Sa stam stramb si sa judecam drept…are omul partea lui reala de contributie!
Măi Samuel,
Nu te cunosc, nu mă cunoști, fă bine și păstrează distanța. Vorbim cu dvs. unul cu altul, nu ne tragem de șireturi.
Domnule Samuel Benzea,
Nu mă interesează nici aprecierea dvs., nici a altora.
Dacă nu ați priceput despre ce este vorba, mai bine ar fi să recitiți pînă pricepeți.
Nu consider că „nivelul de acid” e prea mare.
Ignoranța și fudulia în rîndul pocăiților sînt, din păcate, la un nivel așa de mare încît nu am cum să fiu prea… acid!
Oricum, în loc de cuvîntul „acid” se pot folosi o droaie de alte cuvinte. DEX-ul e online pe Internet.
În dar ați primit?
În dar o să vă dau și eu.
Țineți-vă bine nădragii. 🙂
fratele I.T stie ca-l ‘numiti” institutie? chiar de este sau nu,termenul e…hm pe de-o parte exagerat,chiar daca are nuante metaforice de adevar…eu cred ca e un om greu,asa cum toti evanghelici il stiu,prin care Dumnezeu satura Romania prin emisiunile Dumnealui la radio,iar cei ce-l ascultau erau miscati pana la lacrimi…astazi multi predicatori misca auditoriul pana la rasete,cei mai evlaviosi,nu se risca sa duca poporul decat la niste zambete…cu greutatea pe care a primit-o de la Dumnezeu ,el este un om dupa chipul Sau,nu o institutie…poate intr-un tarziu,la finele carierei eu o sa fiu un spital,nu un om….doar asa o comparatie elocventa….alese binecuvantari
„Omul Institutie”, reprezinta un superlativ la adresa
Fr. Ton daca nu ati observat, si da, este o metafora.
Daca in spitalul unde lucrati veti deveni tot atat de elocvent is relevant precum Fr. Ton in institutia pe care dinsul a reprezentat-o, atunci poate ca acel spital va va purta numele….dar asta daca!
Pana atunci, Fr. Ton reprezinta o Institutie!
„om greu” suna mai rau decat „omul institutie”
Unii s-ar simtii ofensati!
🙂
Oameni buni , nu va ingrijorati, Ton nu o sa faca multi pureci cu strajerii. O sa mai vorbim intr-o luna. Poate si mai repede. Credeti ca la strajeriisti o sa le placa mai mult de Ton decit de Chris?
Da ce, ție o să-ți placă mai mult de mine decât de Calvin 🙂 ?
Și ce te-a apucat cu purecii…
Frate Ionescu, nu cred ca atunci ar trebui sa a numesc ionescit.Nu merge. Despre pureci , prezicerile mele au fost adevarate pina acuma 100%, si cu NP( Hopa Mitica) si cu RM, si o sa vedeti ca si cu Fr. Ton, parerea mea ca nici nu trece o luna si o sa vedeti ca treaba o sa scartaie intre IT si strajeristi.
Pãi e bine oricum pentru noi. Abia mai avem ce scrie 🙂
dooar reclama……………………vrea…………………….lasati ca DUMNEZEU SA HOTAREASCA DACA E LUCRARE DE SUS SAU GLAS DE OM.
Sper cã lucrul acesta ni-l spuneti tuturor!
Este ceea ce am spus de la început.
Din câte stim, fratii nu au avut rãbdare sã vadã de unde vine glasul. L-au înãbusit.
Frumos text.
Nu e cam penibilă toată treaba asta?
Cam așa se vede din San Francisco.
Ești din San Francisco?
E penibilă pentru că această situație nu trebuia să fie…
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Riscați să deveniți a 3-a mahala în blogosfera evanghelică? (Vasilică Croitor a fost mai atent.)
Gabi Bogdan, on 17 decembrie 2010 at 12:37 AM said:
Hai sa facem o colecta sa-i trimitem ceva bani lui Cristea. Stie cineva in ce subsol se ascunde?
Aline ,daca esti pocait (putin ,nu mult)il ierti pe Gaby.Personal il urmaresc de la RM si blogul lui Lascau si este unul dintre cei mai analitici postaci.
Si bun pe deasupra.Fii si tu mai ..sweet !