2010 – UN AN FIERBINTE: RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI

Pentru mine, cel mai dramatic eveniment al anului 2010 a fost publicarea cărții ”Răscumpărarea memoriei” de pastorul Vasilică Croitor. Din momentul în care am aflat de publicarea dezvăluirilor dureroase cu privire la oameni pe care i-am venerat, mi-am pierdut într-o mare măsură buna dispoziție. Primele informații, puține și sumare, le-am primit cu aproximativ un an înainte, prin Iulie, August 2009. La prima vedere, nu am anticipat ”cutremurul”. Când mi-am dat seama că e posibil să aflu mai mult decât aș fi vrut, am trecut prin momente de mare supărare, ca să nu îi spun altfel. Am crezut că autorul are o vendetă personală. Nu am avut prea multe detalii despre încercările repetate și îndelungate de a introduce subiectul la cel mai înalt nivel al Cultului Penticostal, evitând astfel expunerea publică a rușinii trecutului nostru. Primele mele intervenții pe blogul Răscumpărarea memoriei au fost moderate și, într-o măsură, au reflectat incertitudinea în care mă zbăteam. Citirea cărții câteva zile înainte de Convenția din Atlanta m-a edificat definitiv. Am consultat câțiva prieteni din intimitatea mea personală și a bisericii. Părerile au fost împărțite. Unul dintre ei m-a implorat să nu mă amestec. ”În asemenea situații, spunea el, este bine să fii neutru. Ești respectat, nu există deasupra ta subiecte controversate, ce-ți trebuie bătăi de cap.” Ceea ce m-a speriat a fost că am văzut această poziție la unii dintre colegii mei. Pe câțiva mai apropiați mi-am permis să-i întreb: ”Măi, tu nu ai fost agent, nu?” ”Nici pomeneală! Însă nu-mi trebuie dureri de cap.” Dintr-odată, în cugetul meu răvășit de simțăminte contradictorii, am încercat să pun ordine, adunând argumente pro și contra.

CONTRA:

  1. Cei deconspirați vor porni o contraofensivă virulentă împotriva oricui se va exprima public în favoarea cărții.
  2. Unii dintre ei ocupă încă funcții de conducere importante și este puțin probabil că vor fi destituiți, așa că îți vei face dușmani la nivelul cel mai înalt.
  3. Pe plan local, o parte dintre membrii bisericii nu vor vedea cu ochi buni implicarea în aceste controverse, considerând-o ca nefiind ”duhovnicească”.
  4. Mulți dintre detractori vor spune că intervenția în această luptă este motivată de vreun interes personal de cine știe ce natură, fie și doar pentru notorietate.
  5. S-ar putea ca păstorii din cadrul Convenției din SUA să nu accepte vreo acțiune, această poziție reprezentând o repudiere dureroasă.
  6. Poziția de a susține cartea, mă va pune în situații penibile de schimburi de cuvinte insultătoare.
  7. Voi fi denigrat prin asociere cu persoane dubioase care, și ei, vor susține cartea.
  8. Se vor face asocieri forțate între suportul meu pentru carte, cu vederi de altă orientare doctrinară a altor susținători ai cărții.

PRO:

  1. Cum este posibil să tolerăm în poziții de conducere, sau pe postamentele istoriei, vânzători de credință și de frați?
  2. Frații cu frunți încruntate, gata să spulbere păcatul și pe păcătoși, care nu pot înghiți țânțarii din mlaștinile slăbiciunilor noastre de fiecare zi… cum pot ei neglija și chiar proteja, fie și doar prin ”neutralitatea” lor, hidoșenia celei mai capitale crime împotriva Mântuitorului și a Bisericii Sale: cămila trădării?
  3. Dacă nu se ia o poziție imediat, mai târziu nu va avea niciun rost.
  4. Dacă nu va fi exprimată în public, altfel nu are niciun rost.
  5. Demascarea faptelor rușinoase de vânzare și trădare a colaboraționiștilor, are o bază Biblică fermă!
  6. Este un moment crucial de educare a Bisericii din vremea sfârșitului, în vederea persecuției care va veni!
  7. Decât să regret că nu am spus adevărul, mai bine suport consecințele.

Nu mi-a fost ușor să aleg (recunosc), dar mi-a fost ușor după ce am ales! Restul este istorie. În zilele următoare, voi prezenta celelalte subiecte fierbinți ale anului 2010.

(va urma)

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

16 răspunsuri sa “2010 – UN AN FIERBINTE: RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI”

  1. Cutremur destul de slab, ca nu sa darimat nici o casa, da ne-o facut sa fugim in strada dind din maini si zbierind.Vorba aceea ” nori sau mai razbunat spre apus, da stau gramada peste sat” , ca se prezice ca mai vine unu, care va darima ceva case.Sa vedem…

  2. Frate Cristi,de prea mult timp cultul penticostal s-a compromis in urmatoarea stare de fapt:La noi totul e roz,nu avem probleme.Ori cand cei din lume ne aratau problemele,noi le respingeam si insistam ca ei sa vina la „evanghelizari”.Asta mi s-a intamplat si mie pana cand fratele croitoru si-a scris cartea si si-a facut recalma pe Evenimentul zilei.Ceea ce a urmat m-a lasat masca.Persoane din lume care tot timpul acuzau penticostalii de ipocrizie au inceput sa ma felicite, pentru ca eliminam tradatorii ba chiar au inceput sa zica:Mai Adriane poate e ceva ceva cu voi.Ganditi-va ca suntem singurul cult care are curajul de a-si asuma trecutul si a spune adevarul.

    • Asumarea adevãrului istoric este o obligatie.
      Prin aceasta, într-adevãr se câstigã respect nu se pierde.
      Totusi, o „micã” eroare: Cultul Penticostal nu prea si-a asumat istoria.
      Adicã, a fãcut-o dar la general, în mod evaziv si… lepãdându-se de ea.

  3. Parerea mea este ca daca citirea acestei carti declanseaza in noi doar judecati cu privire la anumite persoane si nu ne motiveaza la a ne si ruga pentru reabilitarea lor,este daunatoare pentru sufletul nostru.Cred ca aceasta carte nu face decat sa ne ofere motive in plus de rugaciune la programele noastre din biserica.Nadajduim ca Dumnezeu va ierta pe”colaborationisti”-daca acestia se vor fi smerit si recunoscut vina .

  4. Personal, m-am implicat în proiectul Răscumpărarea memoriei (prin scrierea unui Cuvânt înainte), ca demers istoric, conştient de responsabilitatea pe care o avem, în special noi cei care suntem implicaţi în învăţământul teologic, de a transmite generaţiilor care vin după noi o istorie reală, netrunchiată, nevopsită. Aşa cum era de aşteptat şi cum am prevăzut încă de când am scris „Cuvântul înainte”, cartea a adus multă tulburare şi mulţi au fost răvăşiţi de adevărul scos la lumină. Cu toată durerea inerentă tristului adevăr descoperit (durere simţită şi de subsemnatul), nu voi regreta nici un moment implicarea mea în acest proiect.

    Cât despre efectele acestei cărţi în plan eclesial, nu am avut mari aşteptări. Fiind membru în Consiliul Bisericesc vreme de 8 ani, am fost poate mai realist decât alţii. Dar, pentru că tot vorbim de înfierbinţeala anului 2010, trebuie să recunosc că nu m-a lăsat rece amploarea opoziţiei care s-a montat la nivelul păstorilor şi a conducerilor regionale înainte de „momentul Braşov.” Motivele pe care le au o parte din fraţii păstori de a ţine adevărul „sub obroc” le cunosc ei. Pe ale unora le ştim şi noi.

    Consider, însă, că aspectul cel mai grav legat de proiectul răscumpărarea memoriei are de a face, nu cu durerea descoperirii unei „urâte realităţi” şi nici cu „răvăşirea sufletelor multora”, ci cu faptul că cei chemaţi să apere şi să propovăduiască adevărul, au ales să-l ignore sau să-l discrediteze. Aici este durerea!

    Aşadar, încheiem anul atât „on a good note” (cunoaşterea adevărului) cât şi „on a bad note” (ignorarea sau discreditarea lui).

    • Frate John,
      Ca de obicei, aduceți în orice dezbatere o notă de echilibru, realism și bun simț pe care le-am remarcat la dumneavoastră de multă vreme.
      Adevărul este că reacțiile total nepotrivite ale multor căciuli care ba s-au scuturat cu vehemență, ba s-au luat de noi că prea vedem muștele, mi-au făcut viața mai ușoară: m-au convins pe zi ce trece că demersul a fost absolut necesar!
      Cu multă apreciere în Domnul!

    • Domnul ,Dumnezeul lui Israel sa va binecuvinteze fr. John Tipei pentru curajul si ravna d-voastra fata de Domnul nostru in primul rand si in al doilea rand pentru adevar, care trebuie sa triumfe prin vietile si pozitia noastra in viata de adevarat crestin si urmas al Domnului nostru Isus Christos.
      Mi-am adus aminte de un frate scump, care spunea despre Iuda, ca si el, da da ,chiar si el gasea in si la Fiul lui D-zeu IERTARE,dar Iuda nu s-a dus la cine trebuia, el a ALES sa se duca la preoti sa le spuna ce a facut……., deci o Adresa gresita, asa fac multi si astazi….. Domnul sa aibe mila de noi toti !

  5. Fr. Ionescu, in ultimele luni am vorbit cu mai multi frati ( de aici din state si din Romania), si am incercat sa aflu opinia dumnealor despre Fratele Bocheanu. Ce mi s-a parut interesant, nici unul nu a avut vreo opinie negativa de fr. Bocheanu. Tata in special, cind securitatea l-a acuzat ca fiind „finantatorul prorocilor la nivel national”, si erau gata sa il trimita in vacanta la Aiud, fr. Bocheanu a fost cel care a intervenit si tata nu a fost inchis( mama era bolnava cu 5 copii pe vremea aceea).Asa ca Domnul va judeca, Sa nu fie si el in situatia lui Naaman ( 2 imparati 5: 18, 19). #2 Cit despre cealalta acuzatie pe care am urmarit-o mai de aproape, se pare ca am avut dreptate, acuzatia din carte a fost exagerata.
    #3 Intrebare, Dintre semnatarii „declaratiei de la Atlanta” , citi au reusit sa produca vreo adeverinta CNSAS?

    • Aici a fost și problema mea. Pentru că nu am avut experiențe personale negative cu acești frați.
      E adevărat că pe unii nu i-am cunoscut foarte îndeaproape.
      Problema, Gabi, este că cei care vând, știu să sărute frumos…
      Comparația cu Naaman este ridicolă.
      Cât privește declarațiile și CNSAS, este următorul pas.

    • Frate Gabi, cu ceva timp in urma ti-am scris ceva despre un tren si ce s-a intamplat acolo. Nu a fost o nascocire a mea, a fost un vis al unei surori proroc, si este putin mai detaliat (in dreptul episodului cu geanta diplomat), vis aratat cu cateva luni inainta de aparitia cartii. Acum, obiectele de pret de prin geamantanele sparte, impreunate cu obiectele murdare si urat mirositoare din alte geamantane sparte, au produs invalmaseala din care nimeni nu a mai putut alege ce este de pret, din ce este murdar.
      Pentru ca autorul a scris tendentios (nu adevarul sincer) in dreptul unora nu cred ca aceasta carte are meritul de a fi considerata ca o sursa istorica, mai mult o califica negativ.
      Multi oameni sinceri „nauciti” de cele relatate, s-au manifestat asa cum am vazut. O astfel de lucrare de curatire a trecutului, trebuia aprofundata, vazuta din mai multe surse, mai multi autori cu experienta, iar lucrarea poate isi atingea scopul,dar facuta de un incepator si pe deasupra si tendentios, eu o consider un esec.
      Parerea care mi-am facut-o despre unii oameni in zeci de ani , nu o pot distruge doar la un zvon.
      Dumnezeu ne va dovedi fiecaruia, daca suntem sinceri, daca intr-un moment al vietii am procedat bine sau gresit.
      Sa ai un an nou plin de cunostinta Adevarului.

      • Frate Puraci, aveti dreptate. si din aceasta cauza cred ca ‘Rascumpararea Memoriei” nu si-a atins scopul declarat. Se putea scrie pe un ton mai balansat. A fost un foc de paie, care a venit si nu a prea lasat nimica bun in urma lui. Si in cazul Fratelui Nicky Pop, daca s-ar fi respectat regulile biblice( si omenesti) si NP ar fo fost contactat inainte de publicarea cartii , poate acuzatia adusa contra dinsului nu ar fi fost asa de exagerata( sa nu spun falsa, de agent secret infiltrat de securitate) . Sper ca pina la urma, RM sa aiba decenta crestineasca sa recunoasca daca au gresit in interpretarea documentelor CNSAS in cazul NP. Deocamdata nu se aude decit o tacere asurzitoare. Dumnezeu sa va binecuvinteze in anul acesta cu pace si sanatate.

      • Frate Livius,
        Pace și binecuvântare în noul an!
        Am învățat un lucru în viață: oamenii pot fi falși o viață întreagă! Nu cred că este corect să asumați că autorul cărții este tendențios, și în același timp să oferiți circumstanțe atenuante celor documentați ca vânzători. Adică, o puteți face pentru că, de fapt, aceasta faceți. Dar nu este obiectiv, ci subiectiv. Motivul pentru care mă consider obiectiv este că am admirat acești oameni. Realitatea este însă realitate!
        O putem ignora. Dar nu o putem schimba!
        Vă doresc numai bine!

  6. Am avansat episodul cu Naaman ca o posibilitate, i would not dismiss it yet, someday we will know if I was wrong( or right).
    Cit despre adeverinte, i bet….eh , never mined , i don’t bet

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cristian Ionescu: “Cei care vând știu să sărute frumos…” « România Evanghelică - 31 decembrie 2010

    […] https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2010/12/30/2010-un-an-fierbinte-rascumpararea-memoriei/#comme… […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: