ȚI-AI DORI UN SOȚ, TATĂ SAU FIU PĂSTOR?

DEȘI CÂNTECUL ESTE PE ALOCURI PRESĂRAT CU EXAGERĂRI, NU ESTE DEPARTE DE ADEVĂR ÎN UNELE PRIVINȚE.

DISCLAIMER:

Am primit un email de la o cititoare a blogului ”Popas pentru suflet” în care mi-a atras atenția că la încheierea clipului video afișat, apar referințe la alte clipuri de pe Youtube între care unele deșănțate și batjocoritoare. Nu am sesizat acele reclame și, în necunoștință de cauză, am afișat legătura video către Youtube, care permite vizionarea pe orice site prin ”share”. Afișarea oricărui videoclip de pe youtube nu permite nici o modificare a clipului original și nici eliminarea reclamelor pe care ei le fac la încheierea fiecărui clip. De aceea, pentru a nu fi nici măcar indirect responsabili de aceste reclame, am scos acest videoclip de pe ”Popas”. Am lăsat afișat comentariul meu inițial deoarece, după cum se poate observa, vizează doar mesajul cântecului postat și nimic altceva. De fapt, dacă veți căuta cântecul direct pe youtube veți observa la încheiere aceleași reclame care au fost transferate odată cu clipul și, așa cum am menționat, fără ca noi să le fi observat. Mulțumesc cititoarei care mi-a adus la cunoștință acest fapt.

”Mamelor, nu vă lăsați copiii să ajungă păstori când vor crește.” Nu sunt de acord. Cuvintele acestui cântecel nu iau în serios chemarea. Nici răsplătirea slujirii. Totuși, fiind păstor, îmi dau seama că nevegherea poate aduce mari neajunsuri Evangheliei prin exagerarea slujirii în detrimentul altor obligații față de familie și chiar de sine. Ce credeți? Sunt prea mari așteptările congregației? Este păstorul prea obsedat de propriul succes? Devine slujirea o prioritate de conștiință prea mare? Care ar fi soluțiile, anticipând că o biserică își dorește un păstor studios, capabil, disponibil dar și… sănătos. Bineînțeles, în primul rând viu.