ÎNCEPE RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI?!

Conform unor știri de ultimă oră, verificate și publicate de pastorul Petru Lascău pe blogul PAȘI SPRE LUMINĂ, se pare că începe… răscumpărarea memoriei!

Atunci când vinovații, în loc să se retragă decent în umbră, bat toba corectitudinii și a integrității, greșesc în două feluri: mai întâi că nu este corect și nici nu poți să judeci drept dacă stai strâmb, și în al doilea rând, pentru că aduci un deserviciu însăși dreptății pe care ai pretenția că o aperi. Apostolul Pavel spunea că ”noi nu avem nicio putere împotriva adevărului ci pentru adevăr”! Cred că cel mai mare serviciu pe care cineva îl poate face bisericii, familiei și față de sine însuși, este să încline steagul înainte de a-l transforma în zdrențe! Când știi că te-ai făcut vinovat de călcarea celui mai înalt mandat de încredere pe pământul acesta, acela de a apăra, sluji și hrăni turma Domnului și Mântuitorului care S-a jertfit pentru ea, ce interese te mai pot întărâta să nu te pocăiești?

Biserica Domnului Isus din vremea noastră se confruntă cu multe crize de identitate. Într-o vreme în care șerpii modernismului, materialismului și liberalismului șoptesc otrăvitor învățături și curente care duc la păcat și toleranță, avem nevoie de armele luminii și nu de săbiile tocite ale vânzării de frați și compromisului cu sistemul opresiv comunist.

Mă întreb cu nedumerire: dacă unii, acum când și să vrei nu ai cui vinde pe nimeni, și-au redescoperit chemarea de a păstori turma Domnului, de ce nu și-au păstrat această chemare în vremea când li s-a cerut curaj și sacrificiu, și ce garanție avem că, în viitor dacă va fi cazul, nu se vor lepăda din nou de ea.

Cred că Domnul le mai dă o șansă! Nu la slujire. La mântuire. A vinde pe un blid de linte Harul de a fi ales să-L reprezinți pe Dumnezeu în fața oamenilor și totuși, să fii confruntat cu realitatea trecutului tău, să poți să recunoști, să-ți ceri iertare și să te retragi pe banca smereniei, unde Domnul te curățește și îți arată din nou mila Sa: ce șansă! De ce nu o acceptă nimeni? Să ne fi amorțit conștiințele așa de rău? Să nu mai înțelegem oare gravitatea păcatului de a fi semnat că vei colabora cu SECURITATEA? Atunci, mai e ceva păcat?

De ce așa puțini se ridică pentru adevăr? Am devenit așa de tributari intereselor personale, dorinței de promovare, intimidării și manipulării încât ne-am pierdut verticalitatea? Sau sunt așa de mulți cu musca pe căciulă?

E nevoie de o reformă fundamentală a mișcării penticostale. Fiecare biserică penticostală trebuie să se întoarcă la adevărul biblic al credinței noastre. Noi nu am fost crescuți în spiritul modern al luxului, bijuteriilor, al indecenței vestimentare. Surorile noastre erau smerite și cuviincioase după modelul femeilor sfinte ale Scripturilor! Bărbații ridicau mâini curate spre cer și erau plini de iubire sfântă și de râvnă pentru Evanghelie! Tinerii erau supuși și sfioși! Toți făceau misiune și evanghelizare la locul de muncă, la școală, oriunde… Vă mai aduceți aminte? Noi am fost crescuți la vatra rugăciunilor fierbinți ale stăruinței după botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, în intimitatea Cuvântului, a Cinei sfinte și a părtășiei!

Nu oamenii compromiși vor face această reformă ci slujitorii sinceri, sfinți și smeriți! Dar și loiali până la moarte Domnului și Bisericii!

În America,unii păstori și-au pierdut compasul moral. Ei cred că pot cădea în imoralitate și apoi să continue să slujească. În România, mulțumim lui Dumnezeu, acest lucru încă nu este posibil! Totuși, vânzarea este un păcat mai mic?

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

44 răspunsuri to “ÎNCEPE RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI?!”

  1. Frate Ionescu eu cred ca persoana despre care este vorba a luat aceasta hotarire dupa ce a scris articolul din revista Cuvantul Adevarului nr 1/2011 „Sperante noi pentru anul 2011”

  2. ”Jim, tu nu l-ai mai iubit pe Domnul Isus?” ”Ba da, a fost răspunsul său. Totdeauna l-am iubit pe Domnul Isus! Foarte mult! Problema este că, la un moment dat, nu mi-a mai fost frică de Dumnezeu!”
    E un citat care l-ati relatat nu demult,si-mi staruie in minte.
    Sustin si aici ca si si pe blogul fr.Lascau,nu ma intriga faptul ca au tradat,ci ca nu s-au pocait si prin arme care nu sunt ale luminii au luptat sa tina ascuns ceea ce au facut,imbracand haina fatarniciei.
    Oamenii acestia il iubeau pe Isus,dar si-au pierdut frica de Dumnezeu,astfel au recurs la tot felul de masinatiuni si uneltiri pt . a-si acoperi pacatul.
    Se pot pocai si acum dupa deconspirare,insa nu este demn si bine sa mai conduca poporul lui Dumnezeu.biserica are nevoie sa fie condusa de oameni ai credintei la care sa te uiti si sa le vezi felul de vietuire (Evrei 13:7)
    Pt. ca au tinut in felul lumesc de functii si cultul personalitatii,nu se califica sa ne conduca.
    Ne rugam ca Dumnezeu sa lucreze si sa aibe mila

  3. Ceeace a inceput Dumnezeu sa lucreze-de o bucata de vreme-si va continua ,este CONSECINTA de CAUZALITATE pentru-ca CEI DIN VIRFUL PIRAMIDEI ai CP sau tot opus lucrarii Duhului Sfint in Adunari ,devenind astfel „vrajmasi ai Duhului Sfint.”
    Totul era fain,programe religioase care mai de care,cintari si laude din toate instrumentele pamintesti, dar INTERZICIND in acelas timp lucrarile prin instrumentele(darurile) duhovnicesti ,fiindca prin aceste instrumente se descoperea pacatul tradarii lui Cristos.
    Inc-odata se confirma caci Dumnezeu are ultimul cuvint asupra creatiei sale.

  4. Fr. Cristi, am plecat din România comunistă la vârsta de 13 ani, dar acum, învățam și noi generația mai tânara despre istoria zbuciumată a Bisericii citind aceste blog-uri.

    Învățam mai bine și limba Română. Cuvântul zile pare să fie: „deconspirare”

    Ideea cheie din articol este „Cred că Domnul le mai dă o șansă! Nu la slujire. La mântuire”

    Amin

  5. frate Ionescu,
    imi place sa citesc blogul dumneavoastra dar de multe ori sunt dezamagit de „demagogia” penticostala la cale apelati de multe ori. Acest asa zis frate, Durau , a facut pact cu necurata politie secreta romana pe vremea comunismului. Eu vad o paralela dintre ce a facut el si cum tratam noi pe fiecare individ ce are o cadere ori trece printr-o criza in relatia lui cu Dumnezeu. Ei bine, daca noi romanii am avea „Cheile Imparatiei Cerului” i-am scoate pe usa din dos nu numai pe cei ce au cazut in pacat dar si pe cei ce i-am banui ca … tintesc la locurile noastre de sus ori se opun „credintei” noastre… De multe ori am auzit acest asa zis „privit in oglinda retrovizoare”…”Noi nu am fost crescuți în spiritul modern al luxului, bijuteriilor, al indecenței vestimentare. Surorile noastre erau smerite și cuviincioase după modelul femeilor sfinte..” Biserica penticostala romana in general, indiferend ca e in Romania sau s-a stabilit in afara granitelor romane a ramas la mentalitatea de „balcanisme”, tot la statura de”hai sa condamnam pe oricine nu se imbraca, ori nu actioneaza ca si noi, penticostalii romani..” Au ramas multi tot la statutul de „cat de scurta e rochia sorei, avem ori nu cravata, in ce directie tinteste cravata, tuns chel ori par prea mare..” si asa mai departe. Cristos a zis ucenicilor”Mergeti pana la marginile pamantului si faceti ucenici in numele Meu din toate neamurile” Isus nu le-a spus „daca intalniti baptisti, ocoliti-i ca sunt rataciti fiindca nu staruiesc dupa umplerea cu Duh Sfant”.. ori „de intalniti ortodocsi spuneti-le ca ei nu sunt crestini ca se inchina la icoane..” Cata nesabuinta in a arata bunatate si intelegere fiecaruia, pentru „a-i atrage prin purtarea voastra la Cristos…” Un pastor dintr-o bisericuta mica din Costa Mesa, California prin anii ’70 a avut un mare scandal cu „batranii” bisericutei lor care au obiectat la intrarea hippie-lor ce frecventau bisericuta lor de cateva zile; acesti hippies veneau desculti si calcau pe covorul din bisericuta ce era cumparat doar cu cateva luni inainte. La cererea acestui pastor acesti hippies puteau intra in biserica, acel pastor le spala picioarele la fiecare hippie care dupa aceea puteau calca”curati” fiind, pe carpetul bisericii. Dumnezeu a miscat inimile multor hippies dupa acest gest al pastorului si o trezire de proportii a avut loc in California si in intreaga America cunoscuta sub numele de „Jesus Movement” Aceasta miscare a luat proportie fantastica si astazi sunt in jur de 1000 de biserici in America sub acest nume de Calvary Chapel dupa numele micii bisericute din Costa Mesa de unde a plecat trezirea aceasta mare. Cand auzim si intre noi romanii de „spalarea picioarelor” a unui homeless ori promovarea de mici grupuri din bisericile noastre „traditional penticostale” ca sa mearga in orase, ori alte locuri, unde sa deschida grupuri de rugaciune ori studii biblice pentru a implini cu adevarat la ceea ce ne-a chemat Isus. Biserica romana penticostala din America in multe instante pe care le stiu e condusa de „general contractors” ori „lideri ce detin 2-3 case de batrani” si vezi Doamne atunci sunt „capabili” de a conduce o biserica… De fapt ce mare scofala, sa mergi o zi pe saptamana la biserica in timpul saptamanii si duminica dimineata si seara si cam asta e tot. Altii stau bine merci acasa, vizioneaza CNN si alte canale de televiziune pentru a se inspira ce predici sa le mai dea enoriasilor… Altii dau cu bata tot timpul pe turma, zbierand si urland ca iesiti din minti, parca asa Cuvantul ar fi mai patrunzator… Dumnezeu sa-i dea intelepciune fiecarui lider de biserica romana „penticostala” din Romania si afara granitelor sa fie acel vas de cinste, sa nu se compromita nu doar modelului lumii in care traim si nici modelului „limbii de lemn” cu care de atatia ani ne-am obisnuit; Dumnezeu sa-i ajute se fie ca acest evanghelist si profesor in acelasi timp, Pustai, ce merge, peste orice bariera prestabilita de zeci de ani de penticostali si intra in biserici ortodocse, catolice, crestini dupa Evanghelie, baptisti, sambatari, ori merge pe stadioane si le spune oamenilor despre Dumnezeu cam in felul urmator – parafrazez”Nu conteaza sub ce denominatie esti, nu trebuie neaparat sa fii penticostal sa fii mantuit, crede doar ca Isus Cristos a murit si pentru tine, marturisteste-te Lui, cere-I sa vina sa locuiasca in inima ta si dupa aceea cere-I sa te ajute sa-ti schimbe viata zi de zi, fa fapte demne de un copil rascumparat de Cristos si crede ca intr-o zi va veni pe nori sa te ia inapoi acasa in ceruri unde iti vei petrece vesnicia alaturi de Cristos si de toti cei ce s-au predat pe deplin Lui.” Domnul sa ne-ajute sa fim printre cei ce vom fi cu Isus in slava pentru eternitate. Multa pace.

  6. Frate Ionescu, motivul ptr. care crestinul Roman din vremurile povestite de dumneavoastra era diferit, ptr. ca pocaitii nu aveau nimica de cistigat , din contra aveau totul de pierdut, cel care se preda Domnului stia aceste lucruri, si majoritatea erau oameni regenerati, nu crestini nominal. Acum, ptr. o buna parte , mersul la biserica este un loc etalare a masinii si a hainelor.
    Problema nu este in frunte, problema este locala, in fiecare biserica cu pastorul si cu membrul de pe banca. Si problema este mai adinca decit hainele si luxul exterior,Va-ti gindit vreodata ca multi din acestia , cu toate ca poate sau predat si au fost la rugaciuni poate nu sint „pocaiti”? Niciodata regenerati?

    • Aici e problema mare, Gabi. Sunt mulți neregenerați… Vedem comportamentul lor necreștin la locul de muncă, cu toate că sunt membri in mega-churches și mini-churches și merg la studiu biblic in fiercare săptămâna, etc etc.

      Agree with you că avem problema asta și la noi la românii neo-protestanți. Precis că știi, că în unele biserici penticostale române, aceeași oameni se „predau” de fiecare dată (la 2-3 luni) când se face „chemare” sau ridicare de mâini…

    • frate Gabi darul de a cunoaste adevarata stare a inimi aproapelui nostru nu ne-a fost dat(asta ne mai trebuia ) agreez , faptul, ca multi sint ,,pocaiti ” doar in acte.=IPOCRITI

  7. Nu incepe nimic… a fost descoperit unul din greseala, ceilalti tac malc. E o confuzie mai degraba lingvistica la mijloc. Ziceti ca unii si-au pierdut „compasul moral”, probabil „the moral compass” in limba lui Shakespeare. Ei bine, expresia respectiva se traduce prin „busola morala”, insa in ciuda greselii de traducere, aveti dreptate. De ce? Pentru ca unii, in loc sa umble cu busola morala care sa le indice unde se gaseste moralitatea, umbla cu compasul moral, care ii ajuta doar sa circumscrie o arie in care, spera ei, se pot ascunde mai mult sau mai putin la umbra moralei. Deci umbla in cerc in loc sa umble drept. Iar cum moralitatea sau drumul spre ea e drept, nu serpuit, compasul nu poate inlocui niciodata busola.

    • @ Shifu
      Cunosc diferența dintre compas și busolă.
      Am preferat compasul deoarece implică niște calcule de navigație, în vreme ce busola îți oferă date obiective. Nenorocirea este când oamenii care aplică altora aceste calcule morale, nu sunt în stare să și le aplice lor înșiși. Practic eu nu consider că au greșit neapărat atunci când le-au calculat altora porția de JUSTIȚIE bisericească, ci atunci când nu și-au putut-o calcula pe pielea lor, la fel ca altora. Acesta este ”strecuratul țânțarului și înghițitul cămilei”. În concluzie, aplicarea moralității poate fi subiectivă și va fi obiectivă doar atunci când te raportezi corect la aceeași măsură pe care o administrezi altora! Atunci, poți să fii cât de moral vrei.

  8. Stimate Radu Budeanu ,

    cum adica : „” nu conteaza ce denominatiune esti, nu trebuie sa fi penticostal sa fi mantuit „” ?????
    Prietene, dupa ce un om s-a pocait nu-si mai permite sa fie integrat in orice ” denominatiune „, ci numai in Biserica lui Dumnezeu care este formata din ” pietre vii „. Si spun asta fiindca nu orice denominatiune religioasa reprezinta Biserica lui Dumnezeu.
    Ia seama la ce cuvinte rostesti.

  9. Frate PASTOR
    Mai inainte de toate va doresc mult har,bucurii divine si pace sfanta in Domnul ISUS pentru D-tra si familia D-tra.Ma adresez cu acest nume pentru ca va cunosc doar in aceasta calitate si doresc sa apreciez lucrarea pe care o faceti atit in adunarea pe care o pastoriti, precum si pentru activitatea virtual-crestina de pe blogul D-tra si comentariile de pe celelate bloguri.Urmaresc cu viu interes programele de la”Elim Chicago” si postarile de pe blog.Imi place sa cred ca dupa cate v-am cunoscut (doar pe cale virtuala) aveti curajul si taria sa treceti peste comentariile critice ale comentatorilor precum antepostatorul meu si sa va duceti cu demnitate inainte lucrarea care ati inceput-o si in comunitatea crestina virtuala. De fapt ma intreb daca mai avea rost sa trimita comentul sau fratele Budeanu daca recitea cu atentie ce a scris dupa prima fraza a sa. Dupa parerea mea personala comentariul dansului seamana mult mai mult a demagogie decat ceace promovati D-tra aici pe blog. Este usor sa te iei de paiul din ochii altuia pe cand nu vezi barna din ochiul tau daca asta tie felul de a fi ca sa nu zic caracterul. Mi-a placut mult chemarea D-tra din acest articol si mi-ar place ca sa aiba un ecou in inima celor ce il citim si sa ne intoarcem intradevar la valorile moral crestine al inaintasilor nostri. Spun aceasta pentru ca atunci s-ar implini si dorinta fratelui Budeanu si intradevar in fruntea adunarilor noastre nu ar ajunge manipulantii itelor incurcate ale instaritilor de acum. Filtrul promovarilor ar fi calauzirea Duhului Sfant si nu mashinatiile de culise manuite cu atita dibacie de multi din umbra.Atunci cu siguranta ca nu ar intirzia nici adeveririle(confirmarile) Duhului Sfant prin semne si minuni. Va incurajez sa mergeti inainte tinand sus stindardul moral-crestine curate si neintinate de niciun copromis cu pacacatul pentru ca in spatele D-tra stau si stam acei care nu iesim in fata doar la nevoie pentru ca in restul timpului ne place sa va sustinem din umbra pe genunchi. Ca sa nu sa creada cineva ca sant un adept al D-tra pesonal si am sris in acest sens doresc sa precizez in incheiere ca fac acest lucru in dreptul D-tra si in dreptul oricarui slujitor al Domnului la care simt si am si convingerea sincera prin Duhul Sfant ca face lucrarea Domnul 1- pe baza Cuvantului lui Dumnezeu si 2- sub calauzirea Duhului Sfant. Sant mai mult decat sigur ca printre cititorii acestui blog mai aveti multi,foarte multi care va sustin din umbra.Doresc sa mentzineti cel putin la acest nivel standardul acestui blog sau daca vretzi de ce nu si mai sus. Domnul sa va binecuvinteze

    • Mulțumesc foarte mult!
      Când am început slujba de pastorație, când am deschis blogul și de câte ori mă ridic pentru predică, sunt conștient de faptul că intru sub reflectorul critic al audienței, cititorilor, etc.
      Nu înseamnă că nu fac greșeli. Criticii mă ajută repede să mă îndrept 🙂 . Dar asta nu înseamnă că mă ofilesc. Pe de altă parte, comentariul dvs. este binevenit între și mai ales după cele critice. Nu de alta, dar să nu se creeze percepția că tot ceea ce spun detractorii noștri este adevărat și toată lumea este de părerea lor. Cum de fapt ați menționat și dvs.

      • Frate pastor”
        O singura data am avut harul de a va auzii predicand,dar nu m-am putut gandi niciodata ca auditor a auzirii Cuvantului lui D-zeu(dar a lui D-zeu ) sa critic.Imi pare rau de d-voastra ca si slujbas al D-lui nu v-ati asezat sub reflectorul Duhului Sfant ,ci sub reflectorul critic al audientei.Intrebare:-ciu slujiti?-pe cine marturisiti?Sfat:Sa incepem cu noi ,sa ne rascumparam memoria.De ce ?-foarte aproape ne este piciorul de alunecare.Acei ce accepta aceasta carte cand va venii lepadarea de credinta vor fi primii care se vor lepada.De ce ?-nu sunt oameni incercati.Sunt niste oameni sponsorizati pentru a duce mesajul evangheliei.Nu au fost batuti in talpi ca si parintii nostrii care au slujit din dragoste pe Hristos numai ca sa ajunga mantuirea la noi,credinta adevarata.
        2 Timotei c 2,v.14 -21spune:
        Adu-le aminte de aceste lucruri,si roaga-i fierbinte inaintea lui D-zeu,sa se fereasca de certurile de cuvinte,care nu duc la alt folos decat la pieirea celor ce le asculta.Cauta sa te infatisezi inaintea lui D-zeu ca un om incercat,ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine,si care imparte drept Cuvantul adevarului.Fereste-te de vorbarii goale si lumesti:caci cei ce le tin,vor inainta tot mai mult in necistirea lui D-zeu.Si cuvantul lor va roade ca gangrena.Din numarul acestora sunt Imeneu si Filet,care s-au abatut de la adevar.Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora.Totusi temelia tare a lui D-zeu sta nezguduita,avand pecetea aceasta:”Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui”; si:Oricine rosteste numele Domnului sa seindeparteze de faradelege!(aceasta ne suna la toti)
        Intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si din argint,ci si din lemn si de pamant.Unele sunt pentru intrebuintare de cinste,iar altele sunt pentru intrebuintare de ocara.Deci,daca cineva se curateste de acestea,va fi un vas de cinste,sfintit,folositor stapanului sau,destoinic pentru o lucrare buna.
        Fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare,caci sti ca dau nastere la certuri.Si robul D-lui nu trebuie sa se certe;ci sa fie bland cu toti,in stare sa invete pe toti,plin de ingaduinta rabdatoare,sa indrepte cu blandete pe potrivnic,in nadejdea ca D-zeu le va da pocainta ,ca sa ajunga la cunostinta adevarului;
        Frate ,cred ca as fi mai indreptatita sa vorbesc mai mult decat toti care se avanta sa dea cu parerea pe bloguri,Intreb:-a venit Judecatorul sa ne judece?Cine ia pus judecatori pe toi acestea?Oare cred pe D-zeu neputincios?Nu poate El sa-si faca lucrarea numai daca este ajutat de oameni? Pardon,-acestia nici nu l-au cunoscut si nici nu-l cunosc pe Domnul Slavei.
        Sa ne smerim dar sub mana tare a lui Hristos si fiecare sa se cerceteze,…….ca apoi vom vedea ca nu suntem asa cum credem trecandu-ne prin spectrul LUMINII LUI DUMNEZEU.Domnul sa ne ajute sa ne pocaim de la cel care se simte un mare in Hristos pana la cel mai mic!

        • @ Sally
          1. Este o generalizare nefericită să spunem că ”Acei ce accepta aceasta carte cand va venii lepadarea de credinta vor fi primii care se vor lepada”.
          2. ”Judecata” noastră nu are în vedere mântuirea cuiva. Nu ne aparține. Dar are în vedere dacă persoane care au vândut Biserica și frații mai pot rămâne pe ”tronuri”. Asta da, avem voie și chiar ni se cere să judecăm ACUM.
          3. Nu m-am așezat sub autoritatea ”reflectorului critic al audienței”. Deocamdată ”audiența” nu știe ce să creadă… Se pare că așteaptă să vadă pe a cui jertfă cade focul.

      • @ Cristi Ionescu,

        Daca nu mai suntem frati,ci @ si nu ne mai salutam cu „Pacea Domnului” ci cu „pa”, ma aliniez si eu standardelor d-voastra (americane)desii varsta mea,este mai inaintata decat a d-voastra,…

        Pe patul asternut de altii,prin jertfe necurmate,persecutii,suferinte ,schingiuiri ,martiraj,batai,dispret,-vestirea evangheliei fiind facuta in locuri greu de ajuns,cu punga goala,desculti,flamanzi,prin viscol ,furtuni ,punandu-si intreaga viata in slujba lui Hristos si a semenilor(pot sa vorbesc personal de fratele Wurmbrand,Caraman pe care i-am cunoscut la varsta mea de 4 ani,fiind gazduiti de tatal meu intr-un catun din Ardeal pentru a se reface ,la iesirea lor din inchisoarea din Sighet.Eram trimisa de mama sa le duc de mancare , langa radacina unui stejar pe care isi sprijineau bratele slabe si pentru ei reprezenta masa, pentru Sfanta Scriptura si mancare ,eu mai aveam sarcina sa -i urmaresc ca nu cumva sa fie cazuti ,lesinati asa erau de slabiti.Da! eram un copil mic si de mica ce eram ,ma urcam pe un parleaj al unui gard care era la distanta de ei ,ca sa nu ma observe ca vegheam asupra lor si sa dejnadajduiasca)- nu cu masini luxoase pe autobenzi ,(ci cu un Trabant si un Renault 14 care la primit in Numele Domnului si nu a ajuns departe ,numai de la Bucuresti pana la noi in curte si a venit securitatea si le-a confiscat) ei vestind evanghelia nu cu plata ,ci fara plata, nu platiti cu euro si dolari si nu putini ,azi pastorii fiind o povara pentru popor(nu va ajuns la ureche murmurul poporului, pentru jugul ce l-ati pus dupa gatul lor?-in Romania a ajuns.-inseamna ca sunteti tare la ureche)- puteti sa vga asejati in acest pat caci altii au suferit.De aceea va este usor ca sa vorbiti cu atata inganfare.

        „Nu vorbiti cu atata inganfare!Nu rostiti al mandriei cuvant
        Caci El e-un D-zeu Care stie cantarii tot ce faci pe pamant”

        Romani c2.v.1-4
        „Asadar ,omule,oricine ai fi tu,care judeci pe altul,nu te poti dezvinovati;caci prin faptul ca judeci pe altul,te osandesti singur;fiindca tu care judeci pe altul,faci aceleasi lucruri.
        Stim in adevar,ca judecata lui D-zeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri,este potrivita cu adevarul.
        Si crezi,omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri,si pe care le faci si tu,ca vei scapa de judecata lui D-zeu?
        Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii,ingaduintei si indelungii Lui rabdari?Nu vezi tu ca bunatatea lui D-zeu te indeamna la pocainta?”

        Daca ne vom pocai cu totii,atunci nu vom vedea paiul din ochiul fratelor ci vom vedea barna noastra.Ajuta-ne Doamne!-deoarece lucrurile acestea nu folosesc nimanui ci impietresc inimile,aduc duh de galceava si prin acestea ne impotrivim adevarului ,ascultam de nelegiuire si atragem dupa noi necaz si stramtorare.
        Haideti sa atragen inspre noi slava ,cinstea si pacea care va veni peste oricine face binele.caci inaintea lui D-zeu nu se are in vedere fata omului.
        Va salut cu „PACEA DOMNULUI ISUS HRISTOS”-fie-va inima plina de pace si sa va fie groaza de rau!

        • @Sally
          Nu cred că ceea ce ați scris este obiectiv. Și am să vă explic de ce. Biserica Domnului Isus trece prin diferite vremuri. Unele de bunăstare și prosperitate, altele de restriște și persecuție. Apostolul Pavel însuși declară că a fost în lipsă dar și în belșug. Când ucenicii au fost apostrofați de Domnul Isus (”Puteți voi să beți paharul pe care îl voi bea eu?”) au răspuns: ”Putem!” Domnul nu i-a contrazis. Aveau să-l bea. Dar nu atunci. Mai târziu. Am cunoscut personal și pe fratele Caraman și pe fratele Wurmbrand. Am stat de vorbă cu acești oameni deosebiți ore în șir. Cunosc și am informații mai multe decât vă închipuiți cu privire la viața acestor oameni speciali. Scopul acestui blog nu este de a polemiza viața altora. Dar nici de a filtra principiile prin spectrul experiențelor personale. Dumneavoastră mă atacați personal, ceea ce este mai rău decât îmi reproșați mie. Ia încercați, dacă puteți, să vă aplicați cuvintele pe care mi le-ați adresat să vedeți, le puteți duce? Altfel, s-ar putea să dați dovadă tocmai de îngâmfarea pe care mi-ați atribuit-o mie. Pe de altă parte, nu vă erijați în ”apărător” al bisericii pe care o păstoresc. Asta da îngâmfare. Poate nu știți dar din patru în patru ani, sunt supus la un vot de încredere al bisericii. Nu vă faceți griji, în ziua în care frații vor considera că le sunt o povară, știu ce să facă. Și, contrar la ceea ce ați scris, în loc să fiu arogant și îngâmfat, am să le mulțumesc fraților pentru oportunitatea de a le sluji și voi sta mai departe la dispoziția Domnului. Eu am slujit mulți ani în timp ce aveam serviciu și nu m-am plâns niciodată. Nu am cerut niciodată salar, este hotărârea multor biserici de a-și întreține cu dragoste slujitorii. Mai mult, dacă am avea o discuție despre persecuție, s-ar putea să vă schimbați părerea pe care v-ați oferit-o fără să știți mai nimic despre mine și trecutul meu în România. Poate și pentru că am considerat ca fiind o îngâmfare să mă laud cu acest trecut. Am și eu un sfat de bun simț pentru dvs. Nu, nu am să vă bombardez cu versete biblice. Am să vă rog doar să priviți în sufletul dvs. unde citesc multă frustrare și lipsă de pace (pe care tocmai mi-ați recomandat-o mie). Încercați să vă liniștiți și să analizați rațional argumentele prezentate aici, fără să transformați acest forum într-o ocazie de a trage câteva săgeți personale. Vă mulțumesc.

  10. Aleargă, mai aleargă!

    Aleargă, mai aleargă, curând ajungi la Ţel
    tot cerul te aşteaptă biruitor în el.

    Aleargă, mai aleargă, nu obosi nicicând,
    cununa te aşteaptă, de-alergi o iei curând.

    E uneori grea calea, sunt uneori vrăjmaşi?
    — Credinţa-nvinge totul, nicicând să nu te laşi.

    Sunt uneori ispite ce-ndeamnă să te-aşezi?
    Tu n-asculta, aleargă, şi calea să-ţi veghezi!

    Sunt uneori îndemnuri ce înapoi atrag?
    Tu surd fiind la toate, s-alergi spre ţelul drag!

    Sunt uneori şi piedici ce fac să cazi amar?
    Tu iarăşi te ridică, mai dârz şi-aleagă iar!

    Curând de-orice primejdii pe veci vei fi scăpat
    şi de Cristos la capăt vei fi încununat.

    • @ crainic teodor
      Frumoase versuri. Sunt compuse de dvs. sau cunoașteți autorul?
      De asemenea, m-am delectat citind articolele de pe blogul dvs. și vă adaug la pagina de legături!
      Domnul să vă binecuvânteze!
      Recomand cu căldură

      • Frate Cristi( nu sunt multe luni de zile de cind pot spune asa) am ascultat de multe ori LIVE predicile nemaipomenite pe care Duhul Sfint le turna prin vasul dvs.(sunt un pic mai batrin dar se cuvine)Fiindca sunt „copil” sub un an as dori pe blog o explicatie a „paharelor” pe care le poate bea un crestin si al cui este atunci cind bea unul sau altul.Ori cind bea paharul necrestin mai are in el Duhul lui Dumnezeu? Nu cunosc doctrina dar se poate ca cineva care trebuie sa fie „uns” nu unsuros sa conduca turma incredintata de Dumnezeu ca doar nu le-a picat la zar, sau dupa cum aud unii au cumparat aceasta slujba, Dumnezeu sa aiva mila de noi. Multumesc pentru ca imi veti raspunde si bunul Dumnezeu sa va intareasca iar Duhul Sfint sa fie calauza dvs atunci cind predicati iar noi sa primim VIATA. Harul si pacea sa fie cu dvs si familia .

  11. Din Romania va urmarim pe CREDO.TV. toate predicile,ne intarim in credinta hranindu-ne din cuvint si meditind la invataturile biblice, Domnul sa va binecuvinteze.

    FR. TEO

    • Frate Teo,
      vă mulțumim din toată inima!
      Suntem recunoscători pentru oameni ca dvs. care ne trimit cuvinte de încurajare. Televiziunea Credo este posibilă cu sacrificii uriașe și dezinteresate ale unor oameni pe care nu îi vedeți pe micul ecran. Singurul lor scop este răspândirea Evangheliei Domnului Isus în orice casă de român. Din nefericire, ei nu sunt întotdeauna înțeleși și foarte puțin ajutați în eforturile uriașe necesare pentru acest proiect. Vă rog rugați-vă pentru noi! Și noi ne rugăm pentru dvs.

  12. Pace

    Poeziile nu sint compuse de mine,eu citesc multe poezii crestine ,care sint mai deosebite le scriu pe blog,in special TRAIAN DORZ sau le trimit mesaje la prieteni si frati,facind evanghelizare pe internet,ne bucram cind fratii se iubesc in ISUS ,ne rugam pentru
    ca Dumnezeu sa va dea har in predici si -n cuvint,sa va lumineze in vederea intocmirii a invataturii pe care o dati in predici,care ajuta la cresterea celor care asculta predicile,nu va laud caci nu-mi place sa laud oamenii,doresc sa va imbarbatez ,nu va uitati in urma numai inainte la ISUS,si-ntro zi sa ne intilnim in cer la masa DOMNULUI CU AVRAAM<ISAAC SI INGERII .AMIN

  13. Mi-e veşnică viaţa

    Mi-e veşnică viaţa, doar drumul ei mereu
    e-n umbră şi-n lumină urcând spre Dumnezeu;
    mi-e veşnică viaţa, doar forma ei trecând
    e alta pururi alta, mereu alt chip având.

    Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieţii ies
    alcătuit în chip crezut dar ne-nţeles,
    trimis pentru-o lucrare şi-un ţel nepieritor
    cuprind eterna taină şi ard eternul dor.

    Vegheat de Ochiul Veşnic de-a pururi neascuns
    cu limpedea lumină e-adâncul meu pătruns
    ştiut cu uşurinţă ce sunt şi ce-am să fiu
    nicicând în “Prea devreme” nici unde-n “prea târziu”.

    Rotaţia vieţii urmează-un veşnic drum
    de-a pururi alta-i starea cu fiecare-”acum”
    de-a pururi mai spre-nalte şi fericite stări
    port steagu-acestei sfinte şi unice chemări.

    Mai luminos mi-e totul şi tot mai înţeles
    cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies
    şi-mi creşte fericirea cu cât sunt mai cuprins
    mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.

    …O, Viu Izvor al vieţii, spre forme-n veci mai noi
    şi stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
    fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
    s-ajungem numai viaţă în Veşnicul Acum.

  14. Citirea acetui articol precum şi cele recomandate de acest blog m-au lăsat cu capul proptit în podul palmelor. Hmmm…
    Apoi de, mi-am zis în sinea mea: masca şi teatrul au mers mână în mână şi au făcut casă bună din totdeauna. De aceia cred că şi cazul acesta poate fi bine înţeles prin comparaţia cu sala de teatru în care se joacă o piesă.
    Măştile de mai sus au fost puse acolo că să transmită şi ele un mesaj, cel puţin aşa cred.
    Anii de după revoluţia din 89 au trecut aşa de repede dar şi atât de mulţi, de se pot număra deja cu zecile.
    Timp în care pe „scena penticostală românească”
    un(ii) actor(i) a tot jucat : scene, acte şi a(u) avut roluri unul după altul. Pe toate le-a(u) făcut cu deosebită măiestrie.
    Dar a venit ziua când la scena deschisă actorul de faţă a început, spre surprinderea tuturor, să tragă cu amândouă mâinile de propria lui faţă. Nimeni nu ştia pe moment ce se petrecea acolo, dar… de fapt actorul îşi dădea jos masca.
    Dezamăgirea, mirarea, intrebările, surprinderea, şocul au cuprins pe toţi atunci când au văzut că era doar o mască sub care se ascundea ce vedeţi şi auziţi.
    O! Am uitat să spun că la teatru fiecare trebuie să plătească intrarea. Oare toţi cei care au fost ani la rând în sala unde s-a jucat atâta teatru; cât şi cu ce au plătit? Sigur plata a conţinut timp, speranţe şi multă încredere. Oare au dreptul să le fie restituit preţul? Se mai poate?
    Sigur se va încerca ceva precum şi în cazurile anterioare. Dar cred că nu, categoric nu se va putea restitui. De ce? Pentru că timpul a trecut, cine îl mai poate întorce? Speranţele s-au înăbuşit, cine le mai poate da viaţă? Încredere a fost distrusă, oare mai poate fi reconstituită de cel ce fără nici o rezervă, ani la rând a distruso? Are el dreptul? Mai poate?
    Justificările, explicaţiile, scuzele unora pot să stea alături de timpul, speranţele şi încrederea altora care au fost irosite?
    Da, se poate vorbi de şanse la pocăinţă şi de iertarea din partea celor nedreptăţiţi … dar îmi stăruiesc în minte şi alte întrebări: Pe ce considerente s-a ţinut masca pe faţă atâta vreme şi implicit s-a jucat atâta teatru? Atât de mică valore au avut cei din sală în ochii care vedeau prin orificiile măştii? Oare au meritat aşa ceva?….

    • @Corneliu Olan
      Citez:
      1-” Pe ce considerente s-a tinut masca pe fata atata vreme si implicit s-a jucat atata teatru?
      2-Atat de mica valoare au avut cei din sala in ochii care vedeau prin orificiile mastii?
      3-Oare au meritat asa ceva?”

      UNUL DINTRE ATATEA RASPUNSURI ar fi;
      1- Masca s-a tinut si se tine incontinuare,pentru simplu fapt,ca sa nu li se vada ZIMBETUL IRONIC in timp ce sau folosit (si se folosesc) de Evanghelie ca de o BAGHETA MAGICA.

      2- Prin” orificiile mastii” au vazut si vad adevarata „valoare a celor din sala” care stau si privesc, cu mai mult sau mai putin interes, la „actorul” de pe scena,” inghit” pe nemestecate tot ce li se serveste,fara a mai „testa”(verifica) prin prisma bibliei ceeace li sa oferit.(ex. fr.din Berea care-l verificau pe Pavel&co.”
      3-Toti „spectatorii” cu unele exceptii au considerat si considera ca „merita asa ceva” rasplatind din plin spectacolele respective,prin „darurile benevole” depuse la presiunea teamu-lui actoricesc.

      La asa actori,asa spectacol si ASA POCAINTA.

      „quod erat demonstrandum”

      • @drago, te rog sa ma ierti dar simpt ca raspunsul corect la cele semnalate de Corneliu Olan era : lipsa post si rugaciune si mai ales lipsa calauzirii de catre Duhul Sfint.Asta mi se pare solutia, celelalte cred ca vin de la om si cind omul face cite ceva, in acea vreme Dumnezeu este dat la o parte, si cum gindurile omului nu sunt gindurile lui Dumnezeu, iata ce a iesit. Iti poti imagina ce trairi am, sunt fost ofiter MI botezat crestin penticostal, dar ma cutrtemur citind blogurile in care aflii orice numai dragoste nu si daca imi amintesc ca mai este si iubirea aproapelui, a vrasmasului, ce lucruri frumoase are Dumnezeu pentru noi! Ca s-au strecurat si lupii intre oi, este adevarat dar Dumnezeu oare nu vrea sa ne invete ceva? Daca a ingaduit satanei sa cearna si nu toti trec cu bine ,ce zici? Cine stie planurile Domnului, exceptie cel privitor la mintuire? Nu cred ca este buna rivna cu care se sare la judecata, cred ca trebuie sa stam la ce am fost chemati chiar daca ia foc tot pamintul, nu cred ca noi suntem pompierii. Bunul Dumnezeu sa se indure de noi toti si sa ne intareasca cu atit mai mult cu cit vrasmasul isi numara ultimele zile.Iar cei „cazuti” sa se bucure de ceea ce spune cuvintul cu privire las asemenea situatii,sa aiva puterea smereniei si asa poate Domnul se va indura iar de ei,chiar daca rastignesc a doua oara pe ISUS. Harul si pacea Domnului Isus.

  15. Fr. Cristi , cand cineva vă critică, bucurați-vă iar cand cineva vă laudă, ingroziți-vă. Numai aceste două categorii de oameni circulă pe calea ingustă a blogului dvs. Rugați-vă domnule pentru toti acestia că se vede bine că au nevoie de multă lumină penticostală.
    ______________________________________________________________________
    Nu neapărat. Nu în toate cazurile. Depinde de motivație. Multe critici sunt revărsări de răutate. Unele ”laude” sunt încurajări binevenite.
    De ce au nevoie de lumină ”penticostală”?

    Iar spre cunostinta Fr. Olan: să stiți domnule că in Romania Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală NU a fost TEATRU iar lucratorii NU au fost actori. Vreți dovezi, intrebați-l pe Dumnezeu.
    ______________________________________________________________________
    Fratele Olan NU a generalizat. S-a referit doar la cei care fiind păstori ai turmei Domnului, au colaborat cu prigonitorii și vrăjmașii Bisericii! TEATRU ȘI ACTORI, NU?
    Am editat comentariul dvs. dpdv gramatical și la termenii de politețe (trebuia!). Să vedem ce atitudine aveți dvs. față de critica foarte dulce pe care v-am aplicat-o prin acest răspuns. Nu de alta dar să vedem dacă aveți dreptul să-i criticați pe alții, domnule…

    • @ tity
      De data aceasta moderatorul blogului mi-a făcut job-ul cu excelenţă şi obiecticvitate. Mulţumesc!
      Doar voiam să precizez că este o considerabilă diferenţă între răspuns şi reacţie.
      Acestea două apar adesea în blogosferă.
      Răspunsul are la bază logică şi raţiunea, spunea cineva pe când reacţia are la bază totdeauna emoţiile.
      Oricum, întrebările din comentariul meu sunt retorice.
      În familia din care provin bunicul meu a fost pastor penticostal şi în permanenţă era hărţuit, dispreţuit şi insultat de sistemul opresiv din România, apoi tatăl meu a fost în repetate rânduri momit, ameninţat şi hărţuit de organele de securitate. Unui unchi care este tot pastor i s-au înscenat tot felul de imprudenţe profesionale la locul de muncă din simplu motiv că nu voia să colaboreze. Nici unul din ei nu a cedat în nici un fel. Această experienţă de familie mi-a dovedit multe.

  16. (…)
    ________________________________________
    Nu am aprobat comentariul dvs. din următorul motiv: aici nu avem de a face cu o persoană care are nevoie de compasiune ci de pocăință. Pocăința pe care le-o pretindem altora cu asprime (sunt un conservator destul de îngust), este pocăința de care trebuie să dăm dovadă noi înșine.
    Probabil cu aceleași cuvinte din comentariul dvs. L-ați fi apostrofat și pe Domnul Isus atunci când nu a prea avut milă de farisei?…

  17. Incolo,toti sa fiti cu acelasi ginduri,simtind cu altii,iubind ca fratii,milosi,smeriti.
    Nu intoarceti rau pentru rau,nici ocara pentru ocara,dimpotriva,binecuvintati,caci la aceasta ati fost chemati,sa mosteniti binecuvintarea.
    Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire,ferice de voi.N-aveti nici o teama de ei,si nu va tulburati.Staruiti in rugaciune,vegheati in ea cu multumiri.
    Domnul sa va binecuvinteze.

    FR. TEO

  18. Din Carpaţi

    Din Carpaţi până-n Sion,
    pe aripi de avion,
    am venit cu dor frăţesc
    şi cu cântec românesc!

    Din Negoi în Ghetsimani,
    după două mii de ani,
    am venit s-aduc prinos
    pentru darul lui Cristos.

    Din Ceahlău pân-la Calvar
    am venit pe-aripi de har,
    să sărut cu dor nespus
    urma crucii lui Isus.

    Din Bihor la Betleem,
    am venit ca să veghem,
    eu român şi voi iudei,
    lângă ieslea dintre miei…

    De la Olt la Nazaret,
    am adus un mic buchet
    să-l aşez într-un ungher
    în casa mică de dulgher.

    Sus la Cana din Galii,
    am venit cu gând umil,
    c-un izvor de cântec lin,
    să-l prefacă Salvatoru-n vin…

    Jos la mare, la Aşdod,
    vreau să stau lângă năvod,
    lângă cei pe care în furtuni
    i-am purtat mereu în rugăciuni.

    Din Bucegi la Ierihon
    am venit să sun din corn,
    cornul dulce la urechi,
    care surpă omul vechi!

    Din Carpaţi pe căi de vânt,
    lângă crucea Celui Sfânt,
    am venit să mulţumesc
    pentru oile din plaiul românesc

    Din Carpaţi pân-la Sion
    pe aripi de avion,
    am venit pentru Cristos,
    ca să-l fac pe Israel gelos!…

  19. Ezechia

    Venind la regele iudeu,
    Isaia murmură cu jale:
    „Aşa vorbeşte Dumnezeu:
    Fă rânduială casei tale,
    căci vei fi dus din patul tău
    către ţărâna cea din vale…”

    Iar regele s-a-ntors plângând
    şi-a zis cu faţa la perete:
    „Tu ştii, Stăpâne drept şi blând,
    că Tu mi-ai pus pe gând pecete
    şi c-am trăit curat şi sfânt
    şi n-au fost patimi să mă-mbete!”

    Văzând Stăpânul cel Suprem
    acele lacrime umile,
    El, care ştie că suntem
    doar umbre pale şi fragile,
    i-a prelungit al vieţii ghem
    cu unsprezece ani de zile.

    Şi dacă mult s-a bucurat
    de anii aceştia Ezechia,
    strigaţi creştini în lung şi-n lat
    şi daţi de veste bucuria!
    Căci iată nouă ni s-a dat
    nu câţiva ani, ci Veşnicia!

  20. Oaia cea pierdută

    Pe-un hău fără vad,
    pe-o gură de Iad,
    ce umbră fugară
    urcă şi coboară
    în faptul de seară?

    E oaia din urmă
    fugită din turmă,
    e oaia pierdută,
    una dintr-o sută,
    e oaia ce plânge
    cu lacrimi de sânge…

    „Drăguţule bace,
    vino de mă-ntoarce,
    de mă-ntoarce-acasă
    din negura deasă.
    Iată-ţi cer iertare
    c-am rămas pe vale,
    crezând că-n genune
    sunt ierburi mai bune,
    crezând că-n rovine
    sunt ape mai line,
    crezând că-n spelunci
    sunt umbre mai dulci.
    Nu ştiam că-n lume
    apele-s spume,
    bulgării sunt sterpi
    şi umbra-i cu şerpi.”

    Plânge-amar oiţa,
    plânge mioriţa.
    Dorm viroage-afunde.
    Nimeni nu răspunde.

    Iar pe-un deal de stâncă,
    din bezna adâncă,
    iese lup flămând
    lung adulmecând,
    prin ceaţă urlând…

    „Au-auuu… oare cine
    plânge cu suspine
    prin gropi cu jivine?
    Au-auuu… soră dulce
    ce alean te-aduce
    de sus, din răscruce?”

    „Drăguţule bace,
    vino de mă-ntoarce-acasă,
    unde iarba-i deasă,
    mă-ntoarce la stână,
    unde apa-i bună,
    unde-s garduri ´nalte
    şi lupii deoparte.
    Lasă-le-adormite
    oile smerite,
    lasă-le-ntre mirţi
    oile cuminţi,
    în iarbă cu rouă,
    nouăzeci şi nouă,
    şi vino prin ceaţă
    la oaia răzleaţă,
    la oaia-nşelată,
    cea mai vinovată,
    de lup căutată!”

    „Au-auuu… soră bună,
    haidem împreună
    să-mpletim cunună!
    Au-auuu… stea frumoasă
    vin´ la mine-acasă,
    ca mândră mireasă!…”

    „Drăguţule bace,
    vino de mă-ntoarce,
    de mă-ntoarce-n pace!
    Că numai tu doară
    plângi pentru-o mioară.
    Că numai cu tine
    apele sunt line,
    iarba-i cu sulfine
    şi ieslele pline;
    iar lupii nu urlă
    ca viforu-n turlă!”

    Plânge oaia, plânge
    cu lacrimi de sânge.
    Unde-i baciul, unde?
    Nimeni nu răspunde.

    Şi prin spini deodată
    chip de lup se-arată,
    gură încolţată,
    limbă spumegată,
    frunte-ncrâncenată.
    Iar oaia pribeagă,
    sleită de vlagă,
    geme şi se-ngaimă
    tremurând de spaimă
    şi drept peste-un trunchi
    cade în genunchi.

    Dar ce glas, ce tunet
    vine cu răsunet?
    Iată… vine baciul
    trosnind cu gârbaciul,
    cu vântul în plete,
    cu fluieru-n bete,
    repezind cu sete
    cârja de stejar
    în lupul flămând.
    Dar, vai, şerpi plevuşcă
    pe păstor îl muşcă.
    Spinii de pe munte
    îl împung în frunte.
    Pietrele din bezne
    îl crestează-n glezne.
    Iar lupul de-a drept
    îi sare în piept.
    Rânjind oţărât,
    îl muşcă de gât.
    Trăgând cu nesaţ,
    îl rupe de braţ.
    ca un val involt
    se zvârle de şold.
    Dar baciul viteaz
    prinzând cu necaz
    fiara de grumaz,
    de sus, de pe stânci,
    îi dă iute brânci
    în râpele-adânci.
    Apoi plin de sânge,
    puterile-şi strânge,
    pe frunte-şi sărută
    oaia cea pierdută
    şi, cu ea pe umăr,
    prin şerpi fără număr,
    îşi croieşte vad
    prin gura de Iad
    prin cioate de brad.

    Sună văgăuna:
    „N-am pierdut nici una!
    N-am pierdut nici una!…”

    *

    Iar colo la stână
    stau acum pe-o rână,
    stau acum în tihnă
    oile-n odihnă.
    Somnul le alină,
    luna le-nsenină,
    norii li se-nclină.
    Doar tu, baci viteaz,
    doar tu stai tot treaz,
    priveghind cu drag,
    cu aspru toiag,
    din noapte în noapte,
    cu oile toate,
    din zori până-n zori,
    cu turma-ntre flori.
    Dar la nunta ta,
    munţii vor cânta,
    brazii voi juca,
    îngerii din Rai
    vor sta fără grai,
    văzând lângă tine
    oile senine
    prefăcute toate
    în albe surate,
    în albe domniţe
    cu crini la cosiţe.

    O, dar ce crăiasă,
    ce împărăteasă
    îţi va fi mireasă
    îmbrăcată-n soare,
    cu văl de ninsoare,
    cu stele-n cunună,
    călcând peste lună?

    Nu va fi o zee,
    zână marmoree,
    nici os de regină
    din zare străină.
    Ci-ţi va fi menită
    oaia cea fugită…
    oaia rătăcită…
    oaia cea pierdută,
    una dintr-o sută,
    cea mai vinovată
    şi cea mai pătată,
    dar decât oricare
    prin dulce iertare
    cea mai iubitoare!

  21. Nu preas are legatura dar cine stie, pooate ,poate! Sunt un frate tinar dar batrin si imi aduc aminte cind urmaream un raspuns intrebam persoana: ce ai cautat in Deva in data de la ora de? si omul se jura ca a fost in Cluj in cutare loc la ora de si avea si martori. Mie imi trebuia ce a facut in Cluj.Intelegeti tactica? Biblia ne spune ca de fapt problema nu este ce a gresit unul sau altul ci ea ne spune despre calea spre mintuire si aceasta este personala ,NU? Tot din biblie aflam ca nu pot fi baute ambele pahare in acelasi timp sau daca este baut paharul dracilor atunci pe cine slujim? Simplu, frate Ionescu, ai mare dreptate, cred ca ar fi nimerit un memorandum in CP asta pentrtu a clarifica si a termina certurile de vorbe, solutia fiind rezultatul acestui memorandum. Urit este cu cita voluptate se inscrie crestinul la vorbarie desi cuvintul ne invata cu totul altceva, sigur vrasmasul se bucura cind vede dezbinarea, parerile, acuzatiile, fara sa ne gindim ca de fapt atmosfera pute de multimea pacatelor cum spunea Luter parafrazat de Petre Tutea. Cu privire la tradatori sigur trebuie „trasi pe dreapta” locul fiind pe banca smereniei si sigur Dumnezeu in bunatatea lui o sa dea solutia perfecta, mai mult ca pentru unii inca mai este timp. A compara vinzatorii cu biserica lui Isus cred ca nu este corect, faptul ca s-au strecurat asta este altceva si s-a putut pentru ca nu am vegheat suficient cu post si rugaciune pentru conducatori, iar acum, daca”” o ora nu am putut veghea putem dormi””, doar bunul Dumnezeu cred eu ca mai poate face curatenia.Metodele vor fi tot ale LUI, ca se vor chema Ionescu, Croitorul, Lascau sau xy, oricum Domnul mai are inca 7000 care nu si-au inchinat genunchii celui rau si asta este bine.In alte conditii sa fiu iertat dar imaginea care se creaza arata ca eu am venit din lumea mea in lumea voastra si ca de fapt judecatile sunt principalul si nu trairea cuvintului.Oare sa nu mai fie valabil ca ratacirea se face pentru ca nu se cunosc scripturile? Pai Tutea spunea ca in afara de el si Dumnezeu nu mai exista nimic sau aproape nimic, exceptie ceva cu omul acolo. Ne arata un laic mai mult decit cuvintul Domnului? Unde s-a ajuns? Cred ca trebuie sa luati atitudine si sa initiati o conferinta sau ceva bisericesc in care sa se clarifica cu putere care este starea bisericii, care sunt tendintele si ce curatenie este necesara pentru ca miile si sutele de mii de penticostali curati pling pentru ISUS cu adevarat. Atentie la miscarea feminista , ce spune biblia si ce fac ele, s-ar parea ca satana foloseste iar vasul slab pentru a rasturna rinduiala pusa de Dumnezeu in biserica lui si aceasta pina nu este prea tirziu, pina nu se adinceste tacerea in care femeia invata in biserica, pina nu disparea complet rusinea de a vorbi in biserica, piuna nu se escaladeaza problema comitetelor si va veti trezi ca cel al fratilor nu este bun si sa fie inlocuit cu comitetele de femei, copii si ciune stie mai ce sustinatori.Ar fi cred , aproape sfirsitul, oricum eu nu prea am inteles daca a venit sau v-a veni lepadarea de credinta ca sa poata veni Domnul Isus.Harul si pacea Domnului sa va intareasca si sa initiati cele mai intelepte lucrari pentru credinta noastra scumpa. Pacea Domnului Isus pentru toti.( daca ceva supara p[e cineva va rog sa iertati un „copil” am citeva luni si ma bucur nespus de harul lui Dumnezeu)

  22. PACE

    Fiti binecuvintat frate Cristi,merge-ti inainte si numai inainte,nu va uitati la ce spune unul si altul,nu puteti sa multumiti intotdeauna pe toti,indemnul meu este sa va uitati intotdeauna la ISUS,caci el este bun si indurator cu cei care il primesc in inima lor,in familia lor,in casa lor.Noi cind lucram in via Domnului ,trebuie sa lucram ca pentru Domnul,doresc sa va imbarbatez cu urmatoarea poezie:

    Ai grijă-ntotdeauna

    Ai grijă-ntotdeauna
    când umbli cu Cristos
    să tragi o brazdă dreaptă,
    s-aşezi un semn frumos.

    Cuvântul voii Sale
    să-ţi fie ne-ncetat
    lumina zilei tale
    şi-odihna pe-nserat.

    În paza rugăciunii
    umblarea ta s-o ţii,
    cântare înţeleaptă
    dă-i sfintei bucurii.

    Săracul să te simtă
    părintele-i ascuns,
    chemarea lui s-audă
    grăbitul tău răspuns.

    Iubirea să-ţi găsească
    lumina ta veghind,
    spre casa rugăciunii
    să ai un pas grăbind.

    De ultima-ntâlnire
    să ai un strai frumos
    — aşa să te găsească
    venirea lui Cristos.

Trackbacks/Pingbacks

  1. ÎNCEPE RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI?! via Popas pentru suflet « Istorie Evanghelica - 21 ianuarie 2011

    […] ÎNCEPE RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI?! from Popas pentru suflet by cristianionescu (21.01.2011) […]

  2. Hawt Post – 21 ianuarie 2011 « România Evanghelică - 21 ianuarie 2011

    […] popaspentrusuflet.wordpress.com […]

  3. Vicepreşedintele care a încercat să se ascundă! « Ungândbun - 21 ianuarie 2011

    […] penticostal Cristian Ionescu pe blogul său POPAS PENTRU SUFLET spune: “Biserica Domnului Isus din vremea noastră se […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: