ÎN APĂRAREA UNUI ȚONIST (GUEST POST – ALEX POP)

Tocmai am citit acest articol pe Facebook. Alex Pop nu are nevoie de introduceri prea multe. Este un om de o inteligență sclipitoare, însoțită de o sensibilitate poetică pe măsură. Îl cunosc de mulți ani (din România) și între persecutații eroi ai vechiului regim el este unul autentic! Mă simt onorat să-l am prieten! Și când și când (sau mai ales) nu  suntem întotdeauna de aceeași părere! De data aceasta, subscriu 100%! Urmăriți vă rog această pledoarie pentru decență evanghelică:

Doru Radu e un nume cu oarece “gravitas” in blogosfera evanghelica romaneasca. O adevarata performanta, mai ales ca n-are blog, ci e doar un comentator. Dar un comentator de exceptie: bine informat, totdeauna interesant, respectuos, care stie sa dialogheze fara a jigni sau a lua peste picior. L-am “intilnit” cu aproape vreo doi ani in urma pe blogul “Persona”, unde am observat ca si-a cistigat respectul gazdei (pe blogul caruia fundamentalistii, de obicei nu prea fac multi pureci).

Orisiunde am citit vreun comentariu de-al lui Doru ( si marturisesc ca prin unele ograzi virtuale merg doar pentru a-i citi comentariile) am dat de acelasi inconfundabil trademark al “fericitului” din Matei 5-9:  dorinta de a calma spiritele, de a judeca la rece, de a face pace.

In ultimul timp, Doru Radu a fost foarte activ pe blogul lui Rasvan Cristian – a.k.a. “Vindecatorul” – posesorul unui formidabil bisturiu lingvistic (nenea Iancu comes to mind). Si, cum “cestiunea arzatoare la ordinea zilii” inca e tot Iosif Ton, nenea Rasvan, mare iubitor de “free speech”, a ingaduit “anti- tonistilor” sa-si verse of-urile la el pe blog iar lui Doru Radu sa le raspunda, in maniera binecunoscuta a facatorului de pace (sau “mediator de pace” – cum l-a numit Rasvan). Postarea intitulata Doru Radu şi Concluzia deschisă a lui Iosif Ţon http://rasvancristian.wordpress.com/2011/02/12/doru-radu-in-concluzia-deschisa-a-lui-iosif-ton/ a adunat peste 100 de comentarii. Si Doru Radu n-a reusit sa faca pace! Dimpotriva. E trist sa vezi un veritabil “peacemaker”, sacrificind din timpul dedicat familiei pentru a se angaja intr-un dialog virtual, in urma caruia a cistigat doar dizgratia unor oponenti (a fost etichetat un zelos aparator tonist, un naiv caruia i s-a recomandat “to wake up and smell the coffee”).

S-a reconfirmat astfel un trist adevar: e imposibil ca sa scrii astazi ceva despre Iosif Ton fara ca cineva sa se supere: daca-l critici e bai, daca-l aperi e si mai mare bai (caci risti sa-ti zica prietenii “bye-bye”!…).

Am terminat de citit toate comentariile la respectiva postare si mi-am dat seama ca situatia e foarte grava. Ma refer nu la acuzatiile impotriva lui Ton ci la felul cum noi, evanghelicii, reactionam atunci cind ne simtim tradati si cit de virulent atacam pe cei care nu mai gindesc si nu mai cred ca noi.

Cind un musulman isi paraseste religia, poate fi omorit cu pietre. Cind unul de-ai nostri se face carismatic, Anglican, sau mai stiu ce, il omorim cu vorba.

O astfel de “executie” am vazut si-n replicile unor anti-tonisti catre Doru Radu, in care Iosif Ton, vinovat sau nu, a fost linsat intr-o maniera imposibil de imaginat cu citeva luni in urma. “Pietrele” folosite de fratii si surorile noastre au fost vorbe grele, care o data azvirlite, nu mai pot fi luate inapoi. Nu ma refer la afirmatiile unora ca Iosif Ton, nu doar ca a fost, ci inca mai e si acum un ateu “securist”/” ’informator”/”colaborator”/ agent”/”tradator de frati”, etc.; (“spion” –  s-a concluzionat ca nu e 🙂 ). Nu ma refer nici la acuzatiile de “mindrie” si “fatarnicie” aduse “postasului Securitatii”; la faptul ca a-i asculta predicile constituie pentru unii o “tortura”, ca cel pe care-l ascultam cindva cu infrigurare la Europa Libera, acum produce unora doar “greata”, “scirba” si “indigestie”, etc. Pietrele la care ma refer sint acuzatiile, imposibil de dovedit, cum ca Iosif Ton, carismaticul, e doar un “actor” versat care si-a schimbat teologia doar ca sa-si cistige o noua audienta cind s-a vazut marginalizat de baptisti; ca prezentele-i evanghelizari nu sint decit “manipulari in masa” facute de o “unealta vinovata a diavolului”, plina de “rautate draceasca”, care “seamana zizanie intre copiii Domnului”, care “suceste mintile” si care duce pe frati in “ratacire”, cu “erezii nimicitoare” si “aberatii teologice”!…  (cuvintele intre ghilimele sint luate din unele comentarii mai duioase despre Ton).

Si chiar daca toate aceste acuzatii ar fi adevarate, virulenta biciuirii virtuale a lui Iosif Ton e nedemna de niste frati in Cristos. Mai ales ca omul si-a recunoscut pacatele caderii si colaborarii cu Secu si a afirmat ca si-a cerut personal iertare de la  fratii pe care i-a turnat. Si Cel ce l-a iertat pe Petru cind s-a lepadat de Domnul, sigur a putut sa ierte si pe un fost securist care s-a lepadat de El si care a recunoscut ca si-a vindut fratii.

Citi  insa din din acuzatorii lui ar fi gata sa se puna chezasi pentru veridicitatea tuturor capetelor de acuzare pe care i le aduc pentru perioada de dupa 1973?… (dupa cite stiu, “the Cismigiu Summit” din martie ’73, urmat la citeva zile de vizita la generalul de Secu, au fost momentele cind, dupa spusele lui Ton, “Legătura mea cu securitatea era oficial ruptă, şi aşa a rămas DE ATUNCI PINA ASTAZI.”

Nu e oare  posibil ca faimoasele-i scrisori  de colaborare raspindite in SUA sa fi fost contrafacute, sau ca martorii multor incidente sa nu-si aminteasca corect unele detalii, ca fratii care au scris scrisori impotriva lui Ton sa fi fost prea subiectivi in interpretarea anumitor fapte, gesturi sau vorbe si sa se lase prea mult influentati de posibile resentimente?? Si despre “momentele” Caransebes si Sibiu exista pareri contradictorii si e foarte  posibil ca Ton sa fi gresit actionind pe baza unor informatii si presupuneri eronate sau adevaruri incomplete. Doar Dumnezeu stie adevarul intreg. Dar nu cred ca e intelept sa-i cladim esafodajul executiei publice pe “dovezi” (supozitii, opinii personale, interpretari) care, cel putin in justitia americana, n-ar rezista “in a court of law”. Cit despre deringolada si sinuozitatea teologiei lui Ton, e de asemenea perfect posibil ca el sa fie intr-adevar sincer, sa creada si sa inteleaga diferit unele lucruri acum. E riscant a afirma ca raspindeste cu buna stiinta o teologie pe care el n-o crede.

Aici inteleg dezamagirea si socul prietenilor mei baptisti – chiar si blindul Doru Radu a afirmat ca e “furios” pe Ton. Totusi, oricit de mare va  fi dezamagirea penticostalilor daca Petrica Lascau, sa zicem, va trece la adventisti sau Cristian Ionescu va deveni Baptist Calvinist de cinci petale, mie mi-ar fi frica sa le etichetez noua teologie “teatru” sau manipulare luciferica a maselor. Inimile noastre, a lui Ton si-a fiecaruia din noi, le stie doar Dumnezeu.

S-ar putea sa regret ca n-am putut sta cuminte pe tusa. N-am scris insa toate astea ca sa-l apar pe Ton – sint prea mic si neinsemnat ca spusele mele sa aiba vreo greutate. Dar am vrut sa-mi arat solidaritatea cu Doru Radu si incercarea lui de a da discutiei despre Ton un “decorum” mai crestinesc, sine ira et studio. Departe de mine gindul s-o fac minat de interese confesionale. Imi iubesc fratii baptisti, mai ales ca cei mai vechi si mai buni prieteni ai mei din USA sint baptisti, inclusiv sponsorii familiei mele. Deci , “I don’t have a horse in this race”. Dar modul cum il tratam acum pe Ton, zelul cu care il bascalim in public, arunca asupra noastra, a evanghelicilor o lumina nu prea diafana. Felul nostru de a dialoga pe bloguri nu va convinge pe cei din afara ca pocaitii sint mai buni ca altii.

Si as vrea sa mai amintesc celor ce vor sa auda ( fie ei baptisti sau penticostali, pro sau contra Ton) un lucru interesant din istoria Americii: Cei mai multi soldati americani n-au murit in primul sau al doilea razboi mondial si nici in razboiul din Vietnam – ci in Razboiul Civil ( numit si Razboiul de Secesiune sau „The Brother’s War”). Cind Amagitorul lumii acesteia reuseste sa faca  pe soldatii lui Cristos sa vada in proprii lor fratii niste dusmani ai lui Dumnezeu si-ai adevarului, razboiul fratricid ce urmeaza va fi intotdeauna foarte costisitor si dureros. Timpul si energiile noastre se vor risipi in dispute care nu zidesc ci doar darima, si in loc de snopi, ne trezim ca am adunat doar pleava. E intelept daca putem astepta si accepta ca doar dincolo vom cunoaste adevarul intreg despre unele lucruri. Si pina atunci, ar trebui sa ne pese mai mult daca propriul nostru nume e scris in Cartea Vietii, si-apoi al altora.

P.S.

For Doru Radu – You are such an incorrigible peacemaker! If your life ends before the tzonian wars are over – God forbid! – I have an epitaph ready for you:

Here lies and waits to meet his Maker

One, Doru Radu – great peacemaker

Who reconciled conflicts of others

Except of … Joseph and his Brothers!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

12 răspunsuri to “ÎN APĂRAREA UNUI ȚONIST (GUEST POST – ALEX POP)”

  1. (…)
    _____________________________________________
    Îmi pare foarte rău, nu există decât afirmații abstracte în comentariu. Nu am cum să postez așa ceva…

    • Regret ca am dat pe aici.
      Se vede ca cenzura nu e doar o vorba in vant.
      Era simplu de aflat.
      (…)
      Se pare ca ce nu ne convine,nu trebuie aratat poporului.Si mai vorbim de fariseii de pe vremuri.Asta ai curaj sa o lasi la liber?
      Miram-as.
      Ce sa mai zic?Multe succesuri.Si o inima impacata….cu Dumnezeu,sper ca nu cu celalat.

      • Dragă Bobo,
        îmi pare rău că îți pare rău că ai dat pe aici.
        Problema este că pe acest blog nu ne putem face exponenții tuturor atacurilor, nici personale și nici generalizate, așa cum ai încercat în postarea cenzurată. Pe ideile promovate de dumneata, riscăm să devenim un blog de scandal.
        Suntem un blog de opinie nu de știri. E adevărat că ne folosim de știri pentru a exprima opinii dar nu pentru a lansa mizerii de tabloid. Numai cu Dumnezeu!

  2. Partidele ,certurile si dezbinarile de azi sint doar continuitatea celora care erau si pe timpul domnului Isus Hristos si care de atunci sau accentuat tot mai mult fiinca lumea traieste in puterea intunericului si este greu sa gaseasca LUMINA!De ce?Acelas motiv care a fost si pentru poporul Israel.Apostolul Pavel prin epistola sa catre cei din Corint expune acelas eveniment care azi este cu multul mai amplificat si el astfel este scris;”1Cît despre mine, fraţilor, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
    2V’am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

    3Pentrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

    4Cînd unul zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!„ Şi altul: ,,Eu sînt al lui Apolo„: nu sînteţi voi oameni de lume?

    5Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.

    6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

    7aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

    8Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.

    9Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”
    Deci daca fiecare se crede un „LUCRATOR”atunci lucrarea in „CLADIREA LUI DUMNEZEU” nu trebuie sa fie una unica ,in unitate si armonioasa dusa cu multa sfintenie si neprihanire?Fiinca acolo totul trebuie sa fie in desavirshire!!!Daca sint pretentii ,ele nu trebuie sa fie transformate in o adevarata traire?Sau, inca prea putin sa ajuns sa se invete sa se cladeasca si sa se inteleaga in ce consta TEMELIA?Sa nu uitam urmatorul mesaj din 1 Corinteni 3 cu 11 la 15

  3. Frate Cristi,
    multumesc pentru acest con de normalitate. Chiar daca articolul nu l-ati scris dv., l-ati postat si ati aratat, impreuna cu Alex Pop, ca se poate si altfel.
    Dar vreau sa va multumesc pentru felul in care administrati comentariile. Nu stiu ce a scris Bobo, nici nu ma intereseaza, ma intereseaza faptul ca ati citit comentariul inainte de a-l aproba si v-ati ascultat constiinta.
    Este dureros sa intri pe un blog cu postari interesante, unde il respecti pe proprietar, dar sa nu mai ai curajul sa citesti comentariile, pentru ca nu vrei sa te incarci cu lucruri, sa zicem, „neziditoare”.

    Domnul sa va dea har in continuare!

  4. M-am găsit citat pe blogul dvs. şi vreau să-mi spuneţi de ce credeţi că articolele mele Cameleon (I-III) ar reprezenta o exprimare a urii?
    În ceea ce-l priveşte pe dl. Doru Radu, pe care l-am apreciat mereu ca pe un fin observator şi om cu limbaj catifelat, nu a fost mediator în cazul lui Iosif Ţon, ci apărător al acestuia, declarîndu-se răspicat ca fiind ţonist, cu tot ce implică asta, cu bune sau cu rele.
    Cu alte cuvinte, e greu de crezut că cineva poate fi şi arbitru, şi jucător, oricît de mult am dori să-i aruncăm pe toţi în groapa sau în gura leilor, cu etichetele „aşa da, aşa nu”, sau „papă-l, nu-l păpa”.
    Personal nu cred că vreunul din comentatorii mai virulenţi erau mănaţi de ură şi numai Doru Radu avea floarea dragostei prinsă la butonieră.
    Punctul de vedere al dlui Alex Pop este elegant exprimat, dar nu e nimic altceva decît o observaţie la fel de subiectivă, de adevărată sau greşită, ca oricare alta.
    În ceea ce mă priveşte, m-am eliberat de subiect, scriind ultimele postări.
    Dacă vreţi să mă credeţi, bine, dacă nu, la fel de bine: nu am simţit ură, ci o imensă milă, atît pentru Ţon, ca om, cît şi pentru mine, care am fost un mare susţinător al său pe vremuri nu demult trecute.
    De restul, fiecare le ştie pe ale lui şi, mai ales ce are în suflet.

    • Nu întotdeauna articolele noastre sunt așa de veninoase pe cât sunt comentariile cititorilor.
      Aveți dreptate, toți suntem mai mult sau mai puțin subiectivi. Și mai mult sau mai puțin greșiți. Dar așa după cum opiniile mele cu privire la capacitatea emoțională a fratelui Țon a fost interpretată cu un anumit grad de brutalitate, tot așa se întâmplă și cu opiniile dvs. și ale altora. Vă reamintesc faptul că în mijlocul dezbaterii noastre (pe care am considerat-o decentă și chiar relaxată) a apărut intervenția lui Mircea Lozneanu care a introdus argumente colaterale, impertinente și extrem de dubioase. Într-o măsură, nu știu dacă îmi dați dreptate sau nu, cred că aici, noi ne și testăm opiniile, nu numai ni le exprimăm. Un proces dureros. Cred că pentru fratele Țon într-o măsură mai mare decât pentru noi toți la un loc.
      Postarea al cărei autor este Alex Pop încearcă să ne adune pe un drum mai neted.
      Doamne-ajută!
      Cu mult respect.

Trackbacks/Pingbacks

  1. ATENTIE….! « Dambovita Evanghelica - 23 februarie 2011

    […] ,,Cind Amagitorul lumii acesteia reuseste sa faca  pe soldatii lui Cristos sa vada in proprii lor fratii niste dusmani ai lui Dumnezeu si-ai adevarului, razboiul fratricid ce urmeaza va fi intotdeauna foarte costisitor si dureros. Timpul si energiile noastre se vor risipi in dispute care nu zidesc ci doar darima, si in loc de snopi, ne trezim ca am adunat doar pleava. E intelept daca putem astepta si accepta ca doar dincolo vom cunoaste adevarul intreg despre unele lucruri.,, Popas pentru suflet… […]

  2. Recomandare: În apărarea unui ţonist | Dem Covaci - 23 februarie 2011

    […] Citeşte articolul întreg […]

  3. De citit (2) – Andrei Plesu despre ura « mirosdecafea - 23 februarie 2011

    […] Cristian Ionescu  gazduieste pe blogul sau un articol apartinand lui Alex Pop, in care aceasta incearca o analiza a […]

  4. Recomandare: În apărarea unui ţonist | Dem Covaci - 8 august 2013

    […] Citeşte articolul întreg […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: