10 martie 2011 
Căsătoria este de departe cel mai important act social. Stă la baza țesăturii complicate a umanității. A fost prioritatea lui Dumnezeu pentru primul om, însoțită de prima poruncă (”creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul”), primul privilegiu (”am să-i fac un ajutor potrivit”) și prima profeție (”Iată aceea… De aceea…”). Căsătoria este cuibul în care omul își găsește echilibru moral, emoțional și spiritual dar și în jurul căruia societatea își asigură perpetuarea și funcționalitatea.
În zilele noastre (din urmă), redefinirea noțiunii căsătoriei a devenit unul dintre cele mai controversate subiecte ale dialogului social. Dacă în mileniile trecute problema era poligamia, iar în ultimele decenii ne confruntam cu problema căsătoriilor între soți din culturi, confesiuni, caste sau rase diferite, acum se discută (și, în lumea modernă, se legiferează) căsătoriile între persoane de același sex. Nu știm cât timp mai dă Dumnezeu acestei lumi pervertite! Mă tem că am dat ultimul colț al istoriei…
Există în om acest spirit aventurier de a căuta altceva. De a ieși din normele comun acceptate. Paravanul justificării sale este eterna iubire, frumoasa, nobila, implacabila iubire! Vorba americanului, au… căzut în dragoste!
Trebuie să subliniez că în căsnicie nu există compatibilitate absolută. O viață întreagă lucrăm la îmbinarea caracterelor, intereselor, preferințelor și emoțiilor noastre. Cu cât bagajul de diferențe pe care doi tineri îl aduc într-o căsnicie este mai voluminos, cu atât efortul de a deveni o familie reușită este mai extenuant. Și dragostea? Care dragoste, patima care piere odată cu întrebuințarea ei? Aceea nu ține. După ce se… calmează, cei doi se trezesc că au închinări diferite, în cazul unora culturi diferite, unii gândesc în limbi diferite unul de celălalt iar alții, pentru prima oară, își dau seama că sunt la fel de in(ter)compatibili ca broasca și șoricelul (dar au bani!)!
Nu zic, sunt cazuri în care coeficientul de potrivire pare foarte ridicat! Ca mai târziu să te miri că sunt mai certați decât turcu’ și pistolu’. Formarea spirituală are și ea un rol determinant. Unii chiar nu s-ar înțelege cu nimeni. Să te ferească Dumnezeu să dai de unul (sau una)!
Cum mă gândesc eu, șansele de a avea o căsătorie reușită sunt mult mai mari dacă te căsătorești în neamul tău, în credința ta și în tagma ta. Cu cât adaugi mai multe de ”inter” cu atât cresc bătăile de cap. Nu-mi dați exemple succes-ive 🙂 . Ele doar îmi confirmă regula. Dragostea e bună, numai că trebuie și un pic de minte! Și multă, multă rugăciune!
POPAS PENTRU SUFLET 
Fr Cristi, atunci inseamna ca „opposites do not attract,” vai ce concept nou 🙂 🙂 Rata divorturilor n-ar fi peste 50% daca te „căsătorești în neamul tău, în credința ta și în tagma ta”
Nu ȘTIU dacă așa ar fi. Chiar nu știu absolut deloc!
Dar, din câte văd eu, mi se pare că diferențele de castă, cultură, crez, cu cât sunt mai mari și mai multe, pun stres pe și așa foarte delicata legătură maritală.
De fapt, sunt curios să văd ce credeți voi.
Cât privește faptul că ”diferiții se atrag”, eu m-aș opri la gender 🙂 . Mai departe, cred că e un mit și… Domnul cu mila!
o definitie
Casatoria este institutia creata de Dumnezeu in care ( printre altele) sintem invatati sa il iubim pe acela care nu merita iubire, ca sa putem intelege( intr-o oarecare masura) , iubirea Domnului Christos ptr. noi.
Parerea mea este sa te casatoresti in neamul tau, in credinta ta, in tagma ta, in orasul tau, in cartierul tau, pe strada ……. atunci sa vezi fericire
Mergi prea… departe 🙂 …
Cum e cu casatoria intre baptisti si penticostale sau intre penticostali si baptiste? Mai ales in dezbaterea actuala cu privire la harisme…