În cursul vizitei fratelui Țon la Chicago, am înregistrat un interviu în mai multe părți pentru emisiunea bisericii noastre la Credo TV, ”Popas pentru sufletul tău”. Pentru accesarea primei părți, click pe imaginea alăturată.
INTERVIU CU IOSIF ȚON LA CREDO TV
13 martie 2011 
6 comentarii
About Cristian Ionescu
Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA6 răspunsuri sa “INTERVIU CU IOSIF ȚON LA CREDO TV”
Lasă un răspuns
ELIM – YOUTUBE
Vizitați pagina Bisericii Elim, Chicago
ULTIMA GENERAȚIE
CONVENȚIA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ, SUA ȘI CANADA
Comentarii recente
 | Cristian Bumbar la FROM THE SLAPS TO THE POK… |
 | Gaby la WHAT IS GOING ON |
 | CE SE ÎNTÂMPLĂ?! Nim… la WHAT IS GOING ON |
 | Nick Franciuc la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
| Nick la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
 | Mihai Nicolae la CESAȚIONISMUL ÎMPOTRIVA BIBLIE… |
 | Mihail Marinescu la 12 MITURI DESPRE CALVINISM, TO… |
 | Cărţile Ploieştiului la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
 | A.B la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
 | Mike M Lozneanu la THE CHURCH AND THE VINDICTIVE… |
Roata popularității
POPAS PENTRU SUFLET 
Nu inteleg de unde se zvonea cá fratele Ton ar fi fost impotriva lui L.O. In interviul ásta fratele Ton ai aduce toatá aprecierea.Hmmm 😕
Nu știu cine este L.O. (J.O., Joel Osteen?) dar nu contează. Înțeleg din comentariul dvs. că fratele Țon iar laudă pe cineva pe care nu ar trebui să îl aprecieze (?).
De exemplu: Joel Osteen. Într-un context oarecare, aș putea spune (și am spus) că apreciez la el zâmbetul permanent, aducător de optimism. JO spune multe lucruri bune despre multe lucruri… Într-un alt context, atunci când îi analizez învățătura, s-ar putea să spun (și am spus) că este – cel puțin – aberant în multe afirmații pe care le face. Ce înseamnă asta? Că cineva ar putea să-mi reproșeze inconsecvență?
De ce, dacă nu suntem de acord cu un anumit lucru la o anumită persoană, implicit trebuie să nu ne placă nici frizura, nici îmbrăcămintea, nici… zâmbetul și nimic la acea persoană? Suntem ființe complexe cu multe bune și mai puțin bune. Este datoria fiecăruia dintre noi să apreciem ceea ce este bun și să respingem răul. Este biblic: ”Cercetați toate lucrurile și luați ceea ce este bun!”
Aceasta nu este inconsecvență, ci discernământ! Deci mirarea dvs. este pe deplin justificată.
Se zvonea pentru că, probabil, într-un anumit context, fratele Țon identifica o latură mai puțin pozitivă a activității acestui om, în vreme ce acum, în interviul de față, a subliniat ceva pozitiv.
🙂 scuze frate Cristian .nu m-am explicat bine.Eu fáceam referire la fratele Liviu Olah.Cu cáteva sáptámani in urmá,se vorbea foarte urat la adresa fratelui Ton,cum cá acesta i-ar fi bágat bete in roate , fr.Liviu.In aceastá postare eu vád multá apreciere nicidecum cea ce se posta.scuze incá odatá
OK. Acum am înțeles. Cât privește fratele Liviu Olah, acuzația nu a fost că fratele Țon ar fi vorbit ceva negativ despre el vreodată. Referirile se făceau cu privire la poziția fratelui Țon față de un botez la Oradea. Pe câte știu eu, între frații Țon și Olah, relațiile au fost bune. Îmi cer scuze pentru confuzie. Nu am înțeles la cine vă refereați. Dar oricum, comentariul meu este aplicabil într-un alt context.
A fost ceva benefic si pentru mine in acest interviu. Nefolositoare si cred penibila pentru fratele Ton a fost intrebarea despre surogatele adevaratei treziri. I sa pus in gura cuvantul Worship, am avut impresia ca a stiut ca asta asteptati sa auziti si am vazut si incantarea produsa.Raspuns slab la o intrebare nepotrivita.Inchinarea e un mod de viata si acolo unde se face bine e o permanenta trezire, pe care o face Duhul Sfant pentruca Isus e inaltat.
Am vizionat interviul, foarte important subiect; am unele observatii:
Textul IOSUA 24:31 arată ca o trezire ideala; Doua generatii ale unui intreg neam; Ce i-a ţinut in „viaţă” pe cei din a doua generatie? Cred că fiecare generatie trebuie s-o ia de la capăt cu evanghelizarea, intai locală, apoi cei ce-au primit continuă faza zonală, apoi cea mondială. N-ar trebui să ne numim crestini dacă trăirea noastră nu seamănă cu a inaint
aşilor noştri. Dacă biserica primară a fost mai vie ca cea a generaţiei noastre, inseamnă că generatia noastră e mai adormită. Dacă Dumnezeu e-acelaşi, de ce noi arătăm altfel decat la-nceput? De ce generatia lui Moise a pierit in pustie iar cea a lui Iosua a persistat in credinţă?
O altă situaţie ar fi JUDECĂTORI 2:18-19 şi context: cum rezistă o generaţie-n timpul unui conducător (cum se face că nu de dtrică mai devreme)? – Mai relevant mi se pare cazul lui Iosia. Cred că avem de-aface cu-n fenomen privind impactul asupra generatiei viitoare:
Cazul fiilor lui Eli, fiilor lui Samuel sau fiilor lui David, etc: Să zicem că părinţii noştri s-au pocăit in urma intalnirii dramatice cu Dumnezeu, impact ce i-a marcat pentru toată viaţa. Evident, părinţii aduc copiii in prezenţa Domnului. Copiii se adaptează mediului, dar Dumnezeu nu mai reprezintă pentru ei ce-a reprezentat pentru părinţi. Unii se vor boteza pentru că aşa trebuie, aşa-i tradiţia, nu pentru că intalnirea cu Dumnezeu a schimbat viaţa, da, trebuie o schimbare, mutarea dragostei, a priorităţii, de la placerile mele, la cauza imparaţiei Lui Dumnezeu. Nu mai servesc mie, ci găsesc PLĂCERE-n legea Domnului.
Alt aspect priveşte pe lideri: cum a avut Samuel, de unul singur, impact asupra unei naţiuni intregi? Răspunsul ar putea fi o relaţie cu Dumnezeu neintreruptă, părtăşie alimentată de credinţă, nu prin autoimpunere (legi, obiceiuri)
Broasca se adaptează la orice mediu, ca si pocăinţa falsă la mediul eclesial. Lipsind Duhul Lui Hristos, pocăitul fals se plictiseşte şi o răreşte cu biserica; apoi, dacă vrei să vină mai des, firea lui cere ceva palpabil, aşa apare compromisul. Spunea cineva că va veni la adunare doar dacă va auzi acordeoane.
In concluze, Iacov 4:9 ne indeamnă să SIMŢIM. Simt eu starea-n care sunt? Adică părerea despre mine reflectă realitatea? sau o impresie falsă?
In ce măsură simţim c-avem nevoie de Dumnezeu, El va genera trezirea. Poate ne comportăm ca şi cum nam avea nevoie de Dumnezeu, adică ne descurcăm noi cumva şi fără El, ne creionăm organizaţii, planuri de lucru, cred că trezires nu vine pe calea noastră, ci pe Calea Lui.