PREZENTARE: UNIUNEA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN AMERICA DE NORD

În urma Conferinței anuale a Uniunii, care a avut loc în Los Angeles, ne-au fost solicitate mai multe informații despre această organizație. Am rugat pe fratele Cornel Avram, președintele Uniunii și pastorul Bisericii Happy Valley, Phoenix, AZ, să răspundă la câteva întrebări.

1.      Ce este Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Este o organizaţie religioasă non-profit, care uneşte şi păstreză împreună toţi slujitorii şi bisericile Penticostale Române care nu s-au afiliat cu alte confesiuni sau denominaţii americane, şi care şi-au manifestat dorinţa de a face parte din părtășia noastră.

2.      Informații cu privire la înființarea și sistemul de organizare a Uniunii.

Prima întrunire pastorală cu tentativă de organizare a avut loc în oraşul Phoenix, în cadrul Bisericii Penticostale Happy Valley. Încorporarea organizaţiei a avut loc în anul următor, respectiv 1989, la Biserica Bethel din California. Mai târziu corporația a fost transferată şi înregistrată în statul Washington. Mai multe informații cu privire la Uniune găsiți pe pagina de internet www.romanianpentecostalunion.com.

3.      De ce s-a format Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Numărul credincioşilor şi a bisericilor penticostale române din SUA şi Canada a crescut dramatic în urma emigrării în ultimele trei decenii ale secolului trecut. Cei mai mulţi penticostali Români, plecaţi fiind de sub apăsarea regimului comunist, au evitat afilierea lor cu alte organizaţii. Această rezervă a fost rezultatul mai multor cauze:

Frica de organizaţii străine care nu-i înţelegeau pe românii scăpaţi de jugul comunist. Sistemul politic comunist, totalitar, poate cu uşurinţă să fie transferat şi adoptat de un oarecare sistem religios. Ceea ce a reprezentant pentru lumea politică comunismul, aceea poate să însemne pentru Biserică (organismul spiritual al lui Christos), un sistem rigid, piramidal;

Lipsa de încredere în sisteme centralizate ce pot fi cu uşurinţă corupte. Chiar dacă dorinţele şi intenţiile unei organizaţii sunt la început bune, omul este predispus căderii şi manipulărilor politice care în final, şi din nefericire, lucrează în detrimentul bisericilor locale. În contrast cu acestea, atunci când autoritatea organizaţiei este limitată, iar membrii bisericilor locale sunt proprietari şi administratori ai bunurilor lor comune, se creează un context prielnic de eliminare a corupţiei;

Dorinţa credincioşilor de aşi păstra libertatea administrativă de decizie şi a luării de hotărâri în cadrul bisericilor locale. În timp ce bisericile îşi păstrează autonomia, renunţă totuşi la o stare de independenţă totală, şi intră sub autoritatea mărturisirii de credinţă penticostală, în timp ce slujitorii bisericii dau socoteală, şi pot fi traşi la răspundere în faţa unui for superior;

O călăuzire clară a Duhului Sfânt ce a convins slujitorii de atunci că românii nu sunt un popor de mâna a doua, şi că ei, cu ajutorul şi sub ocrotirea braţelor atotputernice ale lui Dumnezeu, se vor putea conduce singuri;

Nevoia acută a unei organizaţii care să fie prin excelenţă în slujba bisericilor şi nu peste biserici. O adevărată organizaţie care vrea să unească bisericile trebuie să se pună în slujba acestora. Percepţia că organizaţia e superioară bisericii locale trebuie răsturnată. Scopul principal este ca bisericile să crească şi să înflorească, nu organizaţia. Atunci când focusul şi preocuparea organizaţiei e Biserica locală, organizaţia propăşeşte în mod implicit. Convingerea noastră profundă este că cea mai importantă, valoroasă, şi sfântă instituţie, alături de familie, este Biserica lui Christos, singura instituţie despre care El, Domnul Christos a spus că o zideşte: “…şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Mat. 16.18). Prin urmare orice organizaţie care ajută, spijineşte şi lucrează la zidirea Bisericii lui Christos, devine un partener în marea afacere de mântuire a oamenilor pe care o conduce Dumnezeu Însuşi. Apostolul Pavel scoate la lumină acest adevăr atunci când asociază lucrătorii ce seamănă şi udă Cuvântul Vieţii, cu Dumnezeu: “Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.”(1Cor. 3.9)

4.      Ce interese nu are şi ce nu face Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Nu are nici un interes în valorile materiale şi posesiunile Bisericilor locale. Fiecare biserică este deţinătoare a clădirilor, proprietăţilor, şi conturilor bancare proprii.

Nu impune cotizaţii din partea bisericilor, dar acceptă donaţii pentru proiectele în care Uniunea este implicată.

Nu se amestecă în problemele interne de administraţie sau gospădărire a bisericilor. Fiecare biserică este încurajată să-şi resolve singură problemele sau conflictele interne ce apar.

5.      Ce rol își asumă Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Se luptă pentru păstrarea şi respectarea mărturisirii de credinţă penticostală. O doctrină şi o învăţătură biblică sănătoasă va da naştere şi va forma biserici sănătoase.

Atunci când Uniunea este solicitată, oferă consilere în vederea aplanării conflictelor care apar între pastori şi comitet sau conducere şi biserică.

Participă la ordinări de slujitori doar acolo unde Conducerea Bisericii locale face propunerea, iar Biserica confirmă lucrarea de consacrare a oamenilor chemaţi de Dumnezeu. Această procedură elimină ordinările clandestine şi/sau posibilele aranjamente în afara bisericii.

Emite legitimaţii de pastori, presbiteri, sau diaconi celor ce se încadrează în cerinţele statutului, şi se califică din punct de vedere spiritual.

Retrage legitimaţia de slujitor în caz de deviere doctrinară, în caz de încălcare a principiilor de conduită etică şi morală, sau în alte situaţii justificate.

Ajută la formarea de noi biserici dar se opune şi descurajează orice dezbinare sau acţiune de rupere între fraţi.

Organizează conferinţe prin care se întăreşte legătura frăţească şi se încurajează dezbaterea unor subiecte biblice relevante.

Se implică în acţiuni de evanghelizare, misiune transculturală, caritate, şi utilizează mass media în scopul propovăduirii Cuvântului până la marginile pământului.

Principiile care stau la baza Uniunii Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada

1.      Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Orice învăţătură, concept sau dogmă, trebuie să se subordoneze acestui Cuvânt.

2.      Biserica este adunarea celor chemaţi afară din lume, după voia şi hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu. Aceasta este comoara lui Dumnezeu pe care Duhul Sfânt o pregăteşte pentru veşnicie. Orice acţiune trebuie să ajute la creşterea şi maturizarea Trupului lui Christos.

3.      Mărturisirea de credinţă penticostală reprezintă norma dogmatică după care se conduce viaţa credincioşilor şi a bisericilor locale.

4.      Credem că evlavia și sfințenia sunt caracteristici obligatorii ale unui om mântuit. Mântuirea nu poate fi separată de o viață de ascultare și supunere față de învățătura Domnului Isus Hristos. Deși urmăm o linie conservatoare în interpretarea Scripturii și în trăire, considerând că esența și mesajul nu pot fi schimbate, totuși îmbrățișăm cu atenție noile metode și forme în propovăduire și închinare.

5.      Autonomia bisericii locale trebuie respectată. Autoritatea executivă aparţine bisericii locale. Biserica locală, prin slujitorii şi conducerea ei, adoptă decizii şi hotărâri care vizează bunul mers al lucrării lui Dumnezeu, în sfera de activitate a bisericii. Oamenii spălaţi şi sfinţiţi în Sângle Mielului, adică cei ce formează Biserica locală, şi care contribuie prin participare, post, rugăciune, dărnicie, vestirea Cuvântului, acţiuni de caritate, etc., sunt pe deplin îndreptăţiţi să hotărască direcţia pe care o ia biserica într-o anumită situaţie sau context. Această slobozenie este vizibilă în acţiunile Bisericii din Antiohia (Fapte 13.1-4), şi reiese clar din scrierile Apostolului Pavel către bisericile primare. Legătura care exista între bisericile primului secol viza învăţătura doctrinară, colaborarea între slujitori, şi anumite acţiuni de caritate. Diferenţele dintre ei, pe de altă parte, reprezentau o piedică pentru legalişti, şi un teren de luptă pentru iudaizatori, dar pentru sfântul Pavel, acestea reprezentau o manifestare diversă a harului divin. Hotărârea Bisericii de la Ierusalim (Fapte 15.1.35), după întrunirea desfăşurată sub autoritatea Apostolilor, nu se ocupă de chestiuni locale sau organizatorice, şi nu scoate în evidenţă o conducere administrativă centralizată, ci doar pune bazele unei doctrine sănătoase.

6.      O unitate (sau uniune) a slujitorilor şi bisericilor nu înseamnă uniformitate. Principiile biblice penticostale sunt respectate de toţi, dar preferinţele cu caracter local sau individual sunt lăsate la latitudinea bisericilor locale. Credincioşii bisericilor noastre vin din diferite părţi ale României şi Americii, cu o creştere şi obiceiuri diferite. Prin urmare, fiecare biserică creează şi creşte anumite caracteristici individuale ce îi conferă o identitate unică. Minunea lucrării pe care Duhul Sfânt o desfăşoară între noi, prin vestirea Cuvântului şi manifestarea darurilor spirituale, constă tocmai în această unitate în diversitate. Sfântul Apostol Pavel aseamănă Biserica cu un trup unit, dar care este compus din mădulare diferite ce se complementează reciproc. (1Cor. 12.12-27) Frumuseţea trupului e evidenţiată prin aspectul şi funcţionalitatea diversă a mădularelor.

7.      Libertate de slujire şi responsabilitate individuală. Fără libertate de decizii nu există responsabilitate. Un om nu poate fi responsabil pentru deciziile altuia. Cei mai iresponsabili oameni sunt aceia care nu au libertatea de a face decizii. Maturizarea, creşterea şi dezvoltarea sănătoasă a unei biserici se face atunci când oamenii ce o formează sunt provocaţi să ia decizii, şi să se angajeze în acţiuni pe care ei simt, după călăuzirea primită din partea Duhului Sfânt, că sunt necesare şi importante. Când omul se conduce singur dezvoltă un simţ de responsabilitate net superior celui ce este condus de un altul. De asemenea, spiritul de ingeniozitate şi inovare, capacitatea omului de a rezolva problemele vieţii se dezvoltă direct proporţional cu responsabilitatea care este aşezată pe umerii acestuia. Potenţialul multor credincioşi şi lideri nu se descoperă decât într-un context al libertăţii de slujire şi manifestare. Această abordare nu înseamnă nicidecum o eliminare a factorului divin în activitatea bisericii locale, ci doar scoate în evidenţă faptul că Biserica este formată din oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte, iar aceştia trebuie lăsaţi şi ajutaţi să crească după călăuzirea pe care ei o primesc din partea Domnului.

8.      Deoarece tânăra generație este o preocupare primordială a activității noastre, suntem deschiși pentru folosirea limbii engleze în propovăduire și închinare, dar respingem tendințele libertiniste care, de obicei, însoțesc o astfel de deschidere.

9.      Constatând cu neliniște procesul treptat de secularizare a bisericilor și organizațiilor religioase, dorința noastră este să un accentuăm acele aspecte care dau părtășiei noastre o tentă de organizație, încercând să preluăm și să continuăm spiritul bisericii primare. Deși noi un considerăm că denumirea în sine a funcțiilor de conducere va da substanță duhovnicească unei organizații, totuși și acest lucru vorbește despre valorile pe care le promovăm. De aceea, la ultima Conferință, am propus fraților adoptarea unor denumiri cât mai biblice pentru pozițiile de slujire în cadrul conducerii Uniunii. Odată aprobate de Corpul Pastoral (toți slujitorii ordinați), acestea vor intra în vigoare și vor fi comunicate oficial. Atunci când în structurile de autoritate a denominațiilor și bisericilor s-au introdus (un numai în România, ci și în occident) nomenclaturi de influență seculară, acestea au fost acceptate fără prea mare opoziție. Acum când dorim să ne întoarcem la o formă biblică, ar trebui să ne fie mult mai ușor să îmbrățișăm aceste schimbări.

10.    Participăm activ în acțiuni și activități care promovează colaborarea cu alte biserici și alte denominații, inclusiv biserici independente

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

19 răspunsuri to “PREZENTARE: UNIUNEA BISERICILOR PENTICOSTALE ROMÂNE DIN AMERICA DE NORD”

  1. Vad citiva „tradatori” de la A.G. in poza. Someone has to do something about that. Sedinta la noi o sa fie pe 27 martie. O sa propun sa li se ridice carnetul de pastor. ( si asa avem prea multi)

    Cine este sef de cult?

    Care este cotizatia?

    S-a mai semnat vreo declaratie?

    Aveti vreun membru acreditat la CNSAS?(foarte important de stiut ptr. pastorii care planuiesc sa sara din barca AG, CG, baptista. Etc.

    • 🙂
      Și de ce mă rog crezi că sunt trădători. Este părtășia frățească rea?
      Șef de cult? Nu e ”cult” și nu e ”șef” 🙂 .
      Președintele Uniunii este pastorul Cornel Avram, după cum puteai intui dacă citeai mai bine articolul, în loc să te uiți doar la… poze 🙂 .
      Cotizația? Doar pentru lucrătorii ordinați (nu de la biserici)aprobată de frații ordinați, pentru legitimație: $100 pe an.
      Ce declarație? Nu știu. (Colaborăm cu frații din celelalte organizații în cadrul Convenției și din acest punct de vedere suntem… în aceeași barcă, nu?)
      🙂

      • Lasa ca stiu eu ce stiu. 🙂 . M-am uitat foarte atent la poze…. Simt si eu de unde bate vintul … da o sa luam masuri

        Fratele Cornel este mare (si la propriu si la figurat)

        Declaratie? … Da repede mai uitam.

        Imi plac principile, (serios). Cind ma duc la o biserica noua, acolo ma uit prima data, „statement of faith ”

        Intrebare: punctul nr. 2, a fost scris cumva de RC Sproul ?
        Ori un calvinist mai smecher „slipped it under the radar”?
        Joseph Arminius would not apreciate it

        Sint absolut sigur ca dumneavoastra nu ati fost prezent ( sau Chris P.), ca nu vad cuvintul ” prestiinta”

        • Potrivit unei dezbateri recente, e o mare diferență atunci când vorbești despre Biserică sub forma de colectiv (nu din cel de pe vremuri 🙂 ) și când vorbești de persoane individuale. Nicăieri Biblia nu vorbește de un credincios ales (EL) să fie mântuit ci doar la plural (EI)! Având în vedere că cei care au țipat cât i-a ținut… blogul, sunt calviniști și au făcut caz de exprimarea fratelui Țon cu privire la Sfânta Treime (care n-ar trebui numiți EI ci EL) atunci se potrivește și aici, nu? 🙂

      • Aia da logica….Apostolii au fost alesi ca grup, nu ca indivizi, 🙂 ,
        Grupul este format( last time I check) din indivizi
        Dupa logica aceasta, grupuri intregi sint eliminate,
        Domnul I-a ales pe Romani , dar nu i-a ales pe japonezi,Asa ca daca esti din Japonia , servus, nici o sansa.
        Gimnastica ….teologica.

        după cum este scris: ,,Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.„
        14
        Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
        15
        Căci El a zis lui Moise: ,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.„

  2. Mi se pare tare interesant citatul acesta,

    „Frica de organizatii straine care nu-i întelegeau pe românii scapati de jugul comunist. Sistemul politic comunist, totalitar, poate cu usurinta sa fie transferat si adoptat de un oarecare sistem religios.”

    Chiar acesta a fost unul din motive ?
    hai sa fim seriosi!!!!

    Un alt citat si mai straniu,

    „Lipsa de încredere în sisteme centralizate ce pot fi cu usurinta corupte. Chiar daca dorintele si intentiile unei organizatii sunt la început bune, omul este predispus caderii si manipularilor politice care în final, si din nefericire, lucreaza în detrimentul bisericilor locale.”

    pai daca nu-ti place un sistem centralizat de ce formezi unul? Se prea poate ca dupa multi ani organizatia aceasta sa lucreze ,citez …”din nefericire, in detrimetul bisericilor locale”.

    mai departe
    „Marturisirea de credinta penticostala reprezinta norma dogmatica dupa care se conduce viata credinciosilor si a bisericilor locale”

    Daca nu vreti sa fiti afiliati cu organizatiile penticostale mari din care a luat fiinta penticostalismul romanesc, atunci la care credinta penticostala va referiti ? Se prea poate ca dupa multi ani(daca mai tine Dumnezeu pamantul) ca enoriasii bisericilor dumneavoastra sa devieze foarte mult de la adevarul scriptural.

    In concluzie mea, organizatia aceasta este la fel de vulnerabila ca oricare alta organizatie penticostala, ba mai mult, pentru ca asa zisa independenta poate degenera intr-un timp mult mai scurt decat o organizatie mai mare.
    Eu nu cunosc politica bisericieasca, dar nu vad rostul acestei uniuni.

    • Stimate Eusebiu Vlad,
      Singurul motiv pentru care am acceptat să vă public comentariul este de a da o direcție clară cititorilor și comentatorilor acestui blog de felul în care nu se acceptă o astfel de atitudine și exprimare aici.
      În loc de:
      ”Chiar acesta a fost unul din motive? hai sa fim seriosi!!!!” care tradus înseamnă ”sunteți neserioși, și nu spuneți adevărul” ceea ce este și nepoliticos și subiectiv și incorect, trebuia să scrieți așa: ”Chiar dacă dvs. ați gândit așa, eu cred că nu ați gândit corect acest lucru”, și apoi puteați argumenta de ce nu sunteți de acord. Dar, fără nici-o explicație doar să ne acuzați de… fals, mi se pare foarte nepotrivit.
      O altă observație: ”pai daca nu-ti place un sistem centralizat de ce formezi unul?” la care răspunsul meu este să mai citiți odată prezentarea. Poate nu ați făcut-o cu mare atenție prima dată de ați ajuns la o asemenea concluzie.
      ”In concluzie mea, organizatia aceasta este la fel de vulnerabila ca oricare alta organizatie penticostala…” Aici aveți dreptate. Niciun sistem omenesc nu este scutit. Când organizația noastră va cădea pradă acestui spirit, eu chiar văd necesară înființarea unei noi organizații care să repudieze pe cel corupt. Altfel, trebuia să rămânem toți catolici.
      În concluzie, sunt deschis pentru dialog, și nu mă deranjează faptul că cineva nu este de acord cu ceea ce se publică aici. Dezbaterile sunt binevenite. Prima frază însă, a depășit limita de respect la care cred că avem dreptul, și aș aprecia dacă pe viitor am reformula părerile noastre în așa fel încât să nu pretindem că știm ce au gândit niște oameni acum 23 de ani și că cei de azi (deși atât fratele Cornel Avram cât și eu am fost acolo, atunci) falsifică adevărul în scopul justificării lor.

      • Da, recunosc ca nu a fost cel mai bun mod de a ma exprima, dar nu mi se pare ca am fost asa de nepoliticos si nici rau voitor in exprimarea mea. Poate ca ar trebui sa canteresc mai bine cuvintele data viitoare pentru ca eu nu am avut nici cea mai mica intentie de a deranja si ofensa pe nimeni; acelea au fost… asa gandurile mele initiale, care probabil nu trebuiau scrise pe blog.

        Ce mai pot face acum, pentru ca intelept nu mai pot fii ?!!!!!!!!!!

        Promit ca data viitoare daca o sa mai comentez ceva o sa fiu mai „formal” in scriere si voi prezenta argumente intemeiate in dezbateri.

  3. Punctul 6 e interesant.Sa inteleg ca veti predica in sfarsit si in engleza?Ca din ce am citit aici http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/
    este o necesitate in special pentru tinerii fratilor romani nascuti in SUA.

    • Eu nu am nevoie sã declar undeva acest lucru. Sunt unul dintre primii pãstori care a înteles si acceptat predicarea si în limba englezã.
      Cine doreste sã raporteze adevãrul, nu are nevoie de acceptul sau cererea noastrã.
      Da, este o necesitate, si un numãr destul de mare de biserici foloseste predicarea în englezã.

      • necesitate din cauza fuduliei prostesti a parintilor care n-au vorbit cu copiii lor limba materna. este rusinos. iar cand vin in romania in vizita, stau si se uita ca viteii la poarta noua pt ca nu stiu sa vorbeasca romaneste.

        • @eLioR
          Am stat de multe ori de vorbã cu fratii referitor la aceastã problemã complexã.
          Vinovati putem gãsi mai multi.
          Problema rãmâne. Din pãcate, predicarea în limba englezã nu este solutia totalã si finalã a crizei. Ne confruntãm cu un proces de asimilare culturalã general în comunitatea românã din America. La tineri, procesul este doar mai accentuat dar toti suntem afectati. Sunt comunitãti care îi imitã pe americani la perfectie si tot le pleacã tinerii, sau nu vin la ei.
          Nu existã deocamdatã solutii clare.
          Ne luptãm si noi cum putem.

  4. Nu ma refeream la dumneavoastra,de altfel posturile lui Raul Tomsa sunt o dovada ca acceptati limba engleza,dar conform acelui link sus amintit de mine sunt multi membrii ai Uniunii care refuza predicarea in limba engleza(cel putin asa zic ei.Nu stiu cat de adevarat e ceea ce se spune in linkul sus mentionat ,de aceea v-am intrebat pe dumneavoastra intrucat stiu ca sunteti un om al adevarului).De aceea m-am bucurat cand am vazut punctul 6 precum si punctul 8 din statutul Uniunii.Domnul sa va binecuvanteze.

    • Cred că ideea de refuz al predicării și în limba engleză este o exagerare. E adevărat că frecvența și durata predicării în engleză diferă de la o biserică la alta. Pe de altă parte, nu în toate bisericile sunt predicatori de limba engleză (care nu numai să știe engleza, dar să și știe să predice, și nu numai să predice, dar și bine, altfel nu-i ascultă nimeni cu toată engleza lor!). Oricum, faptul că președintele a inclus acest aspect în prezentarea sa, vorbind în numele organizației, arată direcția pe care o transmitem slujitorilor și bisericilor. Fratele Cornel este un om foarte echilibrat și are o trecere deosebită în fața păstorilor, fiind la al treilea mandat și votat cu mari majorități. Deci, contează!

    • da, aveti dreptate. pt a nu pleca, trebuie facut si asta.
      si unde se duc? renunta pur si simplu la a mai merge la biserica sau se duc in alte confesiuni (nu neaparat crestine)?

  5. Totul este bine chind se termina cu bine !Si cel mai bine si fericit caz este chind de la dorinta puterii de ghindire fireasca se ajunge la trairea si puterea ghindirii duhovnicesti si cautarea comorii ceresti !Unitatea este buna mai ales chind este pentru o cauza nobila spirituala ,insa sa nu uitam de un mesaj interesant al Scripturii :
    -„10Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.

    11Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?

    12Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

    13Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.„
    Deci cei din conducerea acestei Uniuni trebuie sa inteleaga mesajul si sa nu cumva sa creada ca se poate sluji la doi stapini si daca unul dintre stapini ajunge inshelat oare nu amindoi ajung inshelati?Si sa nu uitam ce este scris in versetele 11 la 13.Inchei fiinca stiu ca ;Gaby detine comentariul si explicatia lor si a persoanelor ce sint in grup si prezinta steguletul rosu….din cauza puterii firesti si dorintei….

Trackbacks/Pingbacks

  1. 8 postări în Top 50 WP (16.03.2011) « România Evanghelică - 15 martie 2011

    […] (lascaupetru) 22. De ce nu pune Dumnezeu capăt nenorocirilor din Japonia? (crestintotal.ro) 23. Prezentare: Uniunea Bisericilor Penticostale RomÂne Din America De Nord (popaspentrusuflet) 32. Perspectiva profetica 2011 – video (suceavaevanghelica) 34. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: