15 martie 2011 
Atunci când se întâmplă o catastrofă de proporțiile celei din Japonia, sau din Haiti, sau Indonezia, sau actul terorist din 11 Septembrie, perspectiva și atenția publicului se focalizează pe factorul uman. Pierderile, suferința și consecințele traumatice care definesc un asemenea eveniment. Există și o perspectivă spirituală. Problema este că, atenționând asupra cauzelor de ordin moral care atrag pierderile, suferința și trauma asupra umanității, această abordare este privită ca o lipsă de compasiune față de tragedia umană de moment.
Atunci când Domnul Isus a fost abordat cu știrile înăbușirii unei răscoale în care Pilat a amestecat sângele jertfelor cu al celor care le aduceau, și a prăbușirii unui turn peste vreo 18 inși, curmându-le viața, ne-am fi așteptat ca Mântuitorul să dovedească mai multă compasiune. În definitiv, pentru acea vreme, aceste știri erau tragice. Ca și în cazul cataclismelor din vremea noastră, acolo au rămas văduve și orfani, comunități îndoliate. Dar Domnul, preia știrile din vremea Sa și le dă imediat o conotație spirituală, aplicată vieții celor care Îl interpelau:
LUCA 13:1-5 ”În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Prioritatea Domnului Isus, de o mai mare compasiune decât a celor care ar fi așteptat o vorbă de mângâiere sau un ajutor pentru sinistrați, erau sufletele oamenilor. Pentru că cea mai mare pierdere în Japonia nu sunt nici casele, nici infrastructura distrusă și – nu mă considerați rece și nesimțitor – nici măcar viețile omenești în sine. Cea mai mare pierdere sunt miile de suflete, plecate în veșnicie dar nemântuite! O pierdere și mai mare, ar fi să privim la nenorocirile din jurul nostru cu o perspectivă punitivă (ca cei din vremea Domnului Isus, care probabil gândeau: ”Așa le trebuie dacă au fost niște păcătoși!”). Răspunsul Domnului este fără echivoc (parafrazez): ”Bine! Ei au fost păcătoși! Dar, în primul rând, nu mai răi ca voi și, în al doilea rând, dacă nu vă pocăiți, soarta voastră va fi aceeași”.
Când te uiți la marile tragedii ale experienței umane, fii plin de milă! Dacă poți, ajută! Dar nu uita niciodată că cel mai de preț este sufletul! Pierzarea lui nu se calculează în bani, echivalențe materiale și nici măcar în vieți omenești. De fapt, valoarea unui suflet este incalculabilă.
Se spune că Schindler, care a salvat multe vieți de evrei în al doilea război mondial, a trăit agonia unor mari mustrări de conștiință că nu a salvat mai mulți! ”Încă unul! Mai puteam salva încă unul!” Dincolo de catastrofele care ne atrag atenția, în jurul nostru este o Japonie în fiecare zi. Fără cutremur, fără tsunami, fără explozii nucleare, adică știri pe care nu le raportează nimeni. Știri despre oameni care merg la serviciile lor, ies în parc cu copiii lor, merg la restaurante să servească masa și trăiesc normal… Dar care se pierd exact la fel ca cei striviți de zidurile dărâmate, înecați de apele năvalnice, contaminați de radiații. Pentru că toate aceste violențe împotriva vieții sunt minore în comparație cu pierderile catastrofale în ambele cazuri: sufletele! De ce nu raportează nimeni și această tragedie? Lipsa de reală compasiune? Sau lipsa de interes pentru pocăință?…
POPAS PENTRU SUFLET 
Excelent punctat!….de asta cred ca e mare nevoie sa fim treziti (awakened) si sa traim treziti pt ca numai, treji fiind, intelegem starea de pierzare a omenirii. In omul vechi pricepem doar tragedia exterioara.
Mi-a plăcut foarte mult articolul dvs. ”Vremurile în care trăim” la Adevărata Reformă
Mult succes!
numai acela?? 🙂
într-un șir lung de favorite 🙂
glumisem….multumesc…
Acest subiect despre Japonia, sau din Haiti, sau Indonezia, sau actul terorist din 11 Septembrie, ori alte catastrofe de pe pamint alaturi de razboaie,foamete,boli,neajunsuri si o racire a dragosti fata de Cuvintul scris si doar cu o forma de expunere,nu face dechit sa intareasca o parte din profetiile scrise in Sfintele Scripturi pe care le citim si prea putin dorim sa le intelegem!!!Multi chiar nu cred acest lucru si neaga cu o mare putere.Dar sa nu uitam ca nici ucenicii chiar daca au fost alaturi de domnul Isus Hristos tot nu au inteles intr-o anumita perioada mesajul si acest lucru este confirmat de catre ap.Ioan in Ioan 12;
-„16 Ucenicii Lui n’au înţeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, şi că ei le împliniseră cu privire la El.”
Si azi vedem ca multe evenimente despre care este scris in Scriptura se implinesc si totusi care este atitudinea noastra la tot ce se intimpla?Fac ele sa percepem mesajul divin si sa nu raminem nepasatori de porunca care ne este data pentru a ajunge noi personalitati pline de sfintire ,neprihanire sa putem ajunge la desavirshire?Ori interesul la multi ramine fara putere?Toate acestea putem doar sa le observam daca ne autoexaminam si realizam in ce pacatuim si ce in viata facem greshit ,datorita puterii firesti despre care ap.Pavel ce ne explica?
-„…firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”
Si de aceea ce trebuie sa facem?sa vedem ce ne scrie ap.Pavel;
-„16Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.”
Mai mult ce se explica despre cei condushi de Duhul Sfint si detin Roada Duhului Sfint?Sa ne reamintim si adinc sa meditam daca am ajuns sa detinem aceste calitati;
-„22Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23blîndeţa, înfrînarea poftelor.”
Nu la voia intimplarii le expun asa cum sint scrise in Sfintele Scripturi !!Si de ce afirm acest lucru?Fiinca multi traiesc cu multe pretentii ,insa nu stiu in ce masura sint constiienti de aceste calitati si de rolul si puterea lor.Multi vor zice;Cum asa?Foarte bine fiinca cei ce detin rodul DUHULUI SFINT ,ap.Pavel scrie ;
-„24Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
25Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
Deci atit cutremurile,dezastrele si toate lucrurile scrise in subiect si aparute in vietile noastre nu trebuie sa ne indrepte atentia asupra mesajului divin si sa ne expuna in noua mentalitate si personalitate ?Si sa devenim ca samariteanul din pilda spusa chiar de domnul Isus Hristos?Ce putem sa spunem si sa scriem?Prea mare si grea provocarea?
Legat de subiectul pus in discutie -EVENIMENTUL REAL-pe care-l traim cu totii,asi dori sa postez o lucrare profetica ce sa dat in 4 Ianuarie 2011;
“Roaga-te poporule,sa te umplu cu putere,ca in scurta vreme voi zgudui iarasi pamintul si nu se va termina o incercare si va incepe alta,ca sint prevazute in planul Meu si sint scrise in Cartea Mea. Tu zici ca ai inceput un nou an si ca fila este alba,dar iti cer sa te rogi ,sa te smeresti , sa te umplu cu putere si fiecare sa aiba legatura directa cu Mine ,pentru-ca numai atunci Eu te voi pazi si ocroti.”
Consider ca NU LA VOIA INTIMPLARII au fost deschise blogurile de catre fr.Lascau P si Ionescu C. in perioada aceasta si gasesc ca ar trebui insistat mai mult pe CEEACE NE INSTIINTEAZA DUMNEZEU PRIN DUHUL SFINT-care “vorbeste cind intr-un fel cind in altul” in diferite locuri-si nu in ascuns- pentru “rascumpararea vremii” de catre fiecare suflet in parte.