12 aprilie 2011 
”Facă-se voia Ta!”
Așa i-a învățat Domnul pe ucenici și așa s-a rugat El Însuși în Ghetsimani.
Așa spunem atunci când cerem vindecarea unui bolnav, rezolvarea unei probleme de viață sau ne rugăm pentru toată lumea.
Mai demult, am auzit o predică foarte bună în care predicatorul (și el foarte bun) argumenta că o asemenea rugăciune s-ar discredita pe ea însăși și pe cei ce o înalță. Mai grav, prin invocarea voiei supreme ca scuză în cazul în care nu ar fi ascultată, această rugăciune ar însemna o discreditare a Domnului și promisiunilor Sale și a relației noastre cu El.
Pe moment, mi-a plăcut predica. Chiar așa, dacă eu copilul lui Dumnezeu, cer ceva cu credință și potrivit mandatului divin al trimiterii noastre în lume, aceasta Îl obligă pe Dumnezeu să onoreze în mod automat cec-ul alb al făgăduințelor Sale. Ce lux! Exorbitant! ”Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”! Necondiționat, fără clauze, nici o rezervă.
După un timp, revizitând melodia cu pricina (mă bătea – rău de tot – gândul să o predic), a început să-mi sune din ce în ce mai fals. Mai întâi, m-am gândit că toți oamenii (inclusiv credincioșii) mor. Mai devreme sau mai târziu toți plecăm. Indiferent cât de mult suntem iubiți, câte rugăciuni se înalță, câți mijlocesc pentru noi, într-o zi toate sunt zadarnice. Dacă nu ar fi fost așa, majoritatea credincioșilor din toate vremurile ar fi astăzi cu noi. Pentru mai fiecare s-ar fi găsit vreun mijlocitor. În altă ordine de idei, a pune în față voia lui Dumnezeu arată smerenia și supunerea noastră. Recunoaștem că nu știm totul și acceptăm Planul Divin!
Acum, dorința mea nu este să ne rugăm la nimereală! Biblia spune că trebuie să avem credință și să nu ne îndoim deloc atunci când cerem ceva (mai ales înțelepciune!) de la Domnul. Dorința mea este să ne rugăm cu siguranța că vom fi ascultați. A implica voia lui Dumnezeu în cererile noastre, înseamnă curaj! Curajul de a nu fi ascultați întotdeauna. Mai ales atunci când doleanțele noastre sunt cereri impertinente și rău motivate. Pentru că a supune rugăciunea noastră voiei lui Dumnezeu nu este (și nu trebuie să fie) o protecție împotriva eșecului la imagine, ci o protecție împotriva urmărilor nefaste de a ni se asculta o rugăciune dăunătoare (mai ales din punct de vedere spiritual!)
Există o melodie americană a cărei cuvinte spun cam așa: ”Doamne, îți mulțumesc pentru rugăciunile neascultate”! Oricât de dureros ar părea la prima vedere, în eternitate vom aprecia câtă dreptate a avut Domnul în toate privințele, chiar și atunci când nu ne-a ascultat vreo rugăciune.
Știți, din când în când ne este ascultată câte o rugăciune dar nu ne priește deloc bucuria că ni s-a dat lucrul (sau persoana) dorit(ă). Ne întrebăm nedumeriți, ce treabă a avut Domnul să ne asculte cu așa o neprielnică și risipitoare dorință. Ce, n-a știut El mai bine? Poate a vrut să ne învețe de ce să-i mulțumim chiar pentru rugăciunile neascultate. Fără nici-o supărare…
Dacă așa s-a rugat și Domnul…
POPAS PENTRU SUFLET 
eu ii acuz de ipocrizie pe acesti pastori care predica cererea voii Domnului in orice rugaciune. cum ar suna rugaciunea unei mame pt copilul ei bolnav de cancer? „Doamne, daca e voia ta, vindeca-mi copilul!” sa fim seriosi. ca parinte chiar poti sa crezi ce spui? eu una n-as putea.
argumentul ca toti murim odata nu are nicio legatura cu subiectul. nu este totuna cand si cum murim, dar pt cei care nu stiu ce inseamna suferinta, o fi probabil indiferent. „duca-se, ca oricum toti ne ducem.”
hai sa cerem voia Domnului si cand vrem sa ne luam o masina mai buna, sa ne facem o casa mai mare, sa facem un concediu intr-o locatie luxoaxa, etc. nu, in aceste cazuri nu e nevoie de voia Domnului, numai daca e vorba de curmarea suferintei cuiva.
@ eLioR
Înteleg foarte bine ceea ce spuneti.
Cred cã la rândul meu am surprins într-o mãsurã diferenta. Si totusi, chiar acolo unde doare cel mai tare, dacã nu verbal, în atitudine cred cã acceptarea vointei lui Dumnezeu în toate lucrurile este sãnãtoasã pentru sufletele noastre.
Aşa, DA
Sa dai lui Dumneyeu ce este al LUI
El intotdeauna are dreptate
„voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” se încadrează în viaţa credinciosului între relaţia personală cu Dumnezeu şi credinţă.
O relaţie strânsă cu Dumnezeu te aduce în faţa faptului că trebuie să ceri şi să accepţi voia Lui, apoi prin credinţă să stai înaintea Domnului pentru a primi răspunsul necesar, vindecarea aşteptată, călăuzirea…
Când în atotştiinţa şi dragostea Sa Dumnezeu nu răspunde, nu intervine aşa cum am anticipat noi, aceasta nu afectează relaţia cu El sub nici o formă ci doar motivează la apropiere de El. Pe de altă parte credinţa noastră în Dumnezeu şi în înţelepciunea planurilor Sale creşte (aşa ar trebui).
Prin urmare şi atunci când cerem ceva de la Domnul şi primim, precum şi atunci când cerem şi nu primim, relaţia personală este normal să se intensifice iar credinţa noastră în El să crească.
pentru faptul ca Dumnezeu spune nu la cererea noastra nu inseamna ca nu ne-a ascultat
Ascultarea are douã întelesuri.
Doar un punct de vedere:
Atunci cand Domnul Isus primea voia Tatalui era vorba de o „problema” mult prea serioasa, asa ca in micile si trecatoarele noastre situatii personale „de jos” nu ne putem pune alaturi de acest concept(asa cum este exprimat in Ghetsimani). In cazul Domnului era mai putin vorba despre o problema personala, ci mai mult de una universala. Vreau sa spun ca ar trebui sa excludem din analiza problemei situatia Domnului Isus si sa o incepem in afara ei.
Vom vedea ca astfel situatia se va schimba putin.
Cu privire la :
– este posibil sa nu stim ce cerem; sa nu constientizam pe moment toate efectele
– nu stim sa ne rugam
– este posibil ca Domnul Dumnezeu sa ne dea/faca mai mult decat cerem noi,mai bine decat ne imaginam noi
– actual poate fi un rau in
doar cateva motive de a aduce la cunostinta Domnului Dumnezeu nevoile noastre si de a lasa la latitudinea Sa rezolvarea si momemntul rezolvarii acestora- avănd incredere in capacitatea Sa de intelegere, de mila si de apreciere anevoilor noastre reale
„Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele Legii acesteia”. (Deut.29:29)
Conform acestui verset crestinul care traieste cu Domnul STIE (sau trebuie sa stie voia Domnului). Adica, de exemplu, stiind ca voia lui Dumnezeu este vindecarea (vindecarea bolnavilor nu este o sugestie ci este o porunca conform Luca 10:9 etc)atunci invocarea : „totusi faca-se voia Ta”, poate sa fie o dovada de necredinta ce se manifesta prin „mintea dubla” pe care o aminteste Iacov. Eu cred ca noi trebuie sa ajungem la o intimitate cu Domnul si o cunoastere a voii Lui, astfel incat toate rugaciunile noastre vor fi VOIA LUI.
Nu este gresit sa ceri voia lui Dumnezeu,insa zic ca acolo unde STIM CLAR care este voia lui Dumnezeu sa o proclamam in rugaciune si sa staruim (asa cum ne invata Domnul Isus). Prea multi renunta la a lupta in rugaciune pt ca este mai confortabil: „nu e voia Domnului”
Trebuie sa facem rugaciuni prin Duhul Sfant si in Adevarul descoperit in scriptura.
De acord complet ca trebuie sa stim voia lui Dumnezeu. Si totusi, Domnul Isus a invocat voia Tatalui in rugaciune, in cele mai grele momente din viata Lui pe pamant, inainte de a fi arestat si crucificat. Cred ca este foarte corect sa mentionam voia lui Dumnezeu oricand ne rugam, nu pentru ca ne indoim de ce cerem sau credem, ci pentruca voia Lui este beneficiul final pentru noi.
„Eu cred ca noi trebuie sa ajungem la o intimitate cu Domnul si o cunoastere a voii Lui, astfel incat toate rugaciunile noastre vor fi VOIA LUI.” – Pai Pavel,cu privire la tepusul lui, nu stia care e voia Domnului?
Ba da!… Dupã ce s-a rugat de vreo trei ori…
@protecție împotriva urmărilor nefaste de a ni se asculta o rugăciune dăunătoare.
„cine este omul acela dintre voi daca-i cere fiul…un PESTE sa-i dea un sarpe?
La om:Posibil
La D-zeu Imposibil
Cine este omul acela dintre noi daca-i cere fiul un SARPE sa-i dea un sarpe?
Eu care sunt imperfect (sau rau 🙂 ):NU
Oare Tatal nostru care este in ceruri?…
Am o nedumerire. In rugaciune vorbim cu o persoana, sau pornim un sistem impersonal (de rezolvat probleme personale)?
Eu cred ca, stiind ca in rugaciune vorbim cu Dumnezeu (care ne este net superior in orice privinta, inclusiv intelepciune), ar trebui sa avem si bun simt, sa-L lasam sa aleaga raspunsul la problema.
Cei care sustin ca nu-i corect sa te rogi „Faca-se voia TA”, il reduc pe Dumnezeu la un automat de rezolvat probleme pe care nu stim, nu putem sau nu vrem sa le rezolvam noi insine.
Cand te increzi in Puterea Sa, ar fi de bun simt sa te increzi si in Intelepciunea Sa.
EU de aproape 2 ani ma rog , dar parca nu Imi asculta rugaciunile. Am fost pe la manastiri , am facut sfestanie in casa de 4 ori , m-am impartatsit si eu si copii …..Sunt disperata. Tot ce fac , nimic nu imi iese .Toate usile se inchid .Mai am un pic si ajung ca IoV. Cel mai trist e ca in tot ce am facut , intai ma rugam la Dumnezeu , apoi ceream ajutorul lui ….si ma ajuta mereu …..dar acum …nimic. Si in momentele astea de cumpana , sotul m-a lasat ,prietenii la fel.
Ce sa mai fac ?
Nu renunțați la Dumnezeu!
Nu știu unde locuiți dar vă recomand să căutați o biserică de oameni pocăiți care să se roage împreună cu dvs.
Mănăstirile și lumânările nu ajută. Relația personală cu Domnul Isus este calea spre cer!
Ne vom ruga pentru situația dvs.