IGNORANT, IGNORAT, IGNORAT-OR

Ignorantul este omul care nu știe. De obicei, cuvântului i se dă o conotație negativă, mai ales în cazul unuia care își exprimă punctul de vedere, dându-se de gol ca… ignorant (nu știe că nu știe).

Ignoratul este același om cu care, după ce își etalează ignoranța de mai multe ori, nu-ți mai pierzi timpul cu el ci îl… ignorezi 🙂 .

Ignorat-orul 🙂 este cel căruia deși i se explică de o sută de ori, rămâne la ale lui, ori pentru că fiind un redus nu pricepe, ori pricepe dar din încăpățânare, nu recunoaște (nu vrea să știe).

Biblia spune că pe Calea Domnului ”nici (sincer) neștiutorul nu se rătăcește”. Nu l-aș numi ignorant. Mai degrabă i-aș zice naiv. Ignoranța (după cum sună la urechea mea) are o încărcătură de aroganță și două de răutate. Naivul poate fi înșelat, ignorantul se înșală singur și pe alții deopotrivă.

Se spune că la lecția de aritmetică, profesorul a întrebat cât face doi plus doi. ”Cinci!” a exclamat cu entuziasm elevul. Profesorul s-a uitat peste ochelari și, binevoitor, l-a rugat să mai socotească odată. ”Cinci!” a sărit ferm elevul. ”Măi îți dau nota doi. Mai gândește-te puțin.” ”Cinci dom profesor, cinci!” Exasperat, profesorul i-a dat nota… cinci, comentând pe marginea filei de catalog: nu știe, dar susține ce știe…

Exact ca unii dintre noi.