CELULA – LIVIU MOCAN

Vă oferim o prezentare magistrală a identificării cu Hristos în suferință. Liviu Mocan, unul dintre cei mai (dacă nu cel mai) apreciați sculptori români în prezent, recită poezia ”Celula”.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

7 răspunsuri to “CELULA – LIVIU MOCAN”

  1. Frumoasa poezia asta a lui Radu Gyr,

    Radu Gyr
    –––––––––––––––––––––––––––
    Iisus în celulă

    Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
    O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
    Luna venea dupa El, în celula
    si-L facea mai inalt si mai trist.

    Mainile Lui pareau crini pe morminte,
    ochii adanci ca niste paduri.
    Luna-L batea cu argint pe vestminte
    argintandu-I pe maini vechi sparturi.

    Uimit am sarit de sub patura sura :
    – De unde vii, Doamne, din ce veac ?
    Iisus a dus lin un deget la gura
    si mi-a făcut semn ca să tac.

    S-a asezat langa mine pe rogojina :
    – Pune-mi pe rani mana ta !
    Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
    parca purtase lanturi candva.

    Oftand si-a intins truditele oase
    pe rogojina mea cu libarci.
    Luna lumina, dar zabrelele groase
    lungeau pe zapada Lui, vargi.

    Parea celula munte, parea căpătâna
    si misunau paduchi si guzgani.
    Am simtit cum îmi cade capul pe mana
    si-am adormit o mie de ani…

    Când m-am desteptat din afunda genuna,
    miroseau paiele a trandafiri.
    Eram în celula si era luna,
    numai Iisus nu era nicairi…

    Am intins bratele, nimeni, tacere.
    Am intrebat zidul : nici un raspuns !
    Doar razele reci, ascutite-n unghere,
    cu sulita lor m-au strapuns…

    – Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
    Din luna venea fum de catui…
    M-am pipait… si pe mainile mele,
    am gasit urmele cuielor Lui.

  2. A avut de tras pentru poezia urmatoare ( pronuntat antisovietica si anticomunista):

    Radu Gyr –

    Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
    nu pentru patule, nu pentru pogoane,
    ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
    pentru cântecul tau tintuit în piroane,
    pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
    ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
    o claie de zari si-o caciula de stele,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
    si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
    si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
    pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
    pe toate ce slobode-ti ies inainte,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

    Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
    Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
    Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
    ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

  3. mie nu mi se pare magistrala prezentarea sau recitarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: