19 aprilie 2011 
Vă oferim o prezentare magistrală a identificării cu Hristos în suferință. Liviu Mocan, unul dintre cei mai (dacă nu cel mai) apreciați sculptori români în prezent, recită poezia ”Celula”.
About Cristian Ionescu
Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA7 răspunsuri sa “CELULA – LIVIU MOCAN”
Lasă un răspuns
ELIM – YOUTUBE
Vizitați pagina Bisericii Elim, Chicago
ULTIMA GENERAȚIE
CONVENȚIA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ, SUA ȘI CANADA
Comentarii recente
 | jon franco la FEMEIA, MÂNTUITĂ PRIN NAȘTERE… |
 | Cristian Bumbar la FROM THE SLAPS TO THE POK… |
 | Gaby la WHAT IS GOING ON |
 | CE SE ÎNTÂMPLĂ?! Nim… la WHAT IS GOING ON |
 | Nick Franciuc la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
| Nick la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
 | Mihai Nicolae la CESAȚIONISMUL ÎMPOTRIVA BIBLIE… |
 | Mihail Marinescu la 12 MITURI DESPRE CALVINISM, TO… |
 | Cărţile Ploieştiului la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
 | A.B la ANDY STANLEY, YOU ARE WRONG,… |
Roata popularității
POPAS PENTRU SUFLET 
Frumoasa poezia asta a lui Radu Gyr,
Radu Gyr
–––––––––––––––––––––––––––
Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.
S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.
Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.
Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…
Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…
Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…
– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.
Din câte am înțeles, poetul a fost interzis în vremea comunismului și închis.
A ”compus” propria experiență!
A avut de tras pentru poezia urmatoare ( pronuntat antisovietica si anticomunista):
Radu Gyr –
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
mie nu mi se pare magistrala prezentarea sau recitarea.
🙂 nici o problemă.
chestiune de gusturi.
Avem aceleasi gusturi Elior…
dragi elior si florin, nici mie nu mi se pare ca interpretarea este ‘magistrală’, dar poezia este genială