UN ISUS MÂNIOS: MIELUL LEU

M-am tot nedumerit de-a lungul anilor atunci când am (re)citit textele referitoare la curățirea Templului. De unde a apărut acest Isus mânios, cu biciul în mână, care vine și gonește (poate chiar de două ori) comercianții care profanau Casa Domnului. Domnul s-a mai mâniat odată (cel puțin, atât ne arată evangheliile) atunci când ucenicii au certat pe cei ce aduceau copiii la binecuvântare. E adevărat, modul în care li se adresează fariseilor (și de vreo două, trei ori ucenicilor) sună destul de mânios. ”Dați cinste Fiului, ca să nu se mânie…” spune Psalmul 2. Cum putem reconcilia imaginile unui Împărat smerit și blând, a Mielului gata de sacrificiu și, între ele, a Fiului mânios?
Trebuia să fie!
Astăzi când se încearcă o retușare a trăsăturilor lui Dumnezeu, redus la o iubire necondiționată, tolerantă și chiar neutră, secvența biciului ridicat, gata să lovească, a brutalității cu care Domnul a răsturnat mesele bancherilor impertinenți, ne obligă să înțelegem totalitatea caracterului și atributelor Sale divine.
Sfințenia în război cu nelegiuirea! Dumnezeul-Dragoste este și un foc mistuitor! Mâinile străpunse pot biciui! Fruntea însângerată de spini se poate încrunta! Ochii înlăcrimați pot străfulgera! Susurul blând poate să tune și să fulgere!
Mielul răcnește a Leu!

Într-o zi, te vei întâlni cu El! Miel sau Leu…