Crucea este unul dintre cele mai cunoscute simboluri religioase. De la turlele și vitraliile bisericilor, la bijuterii și până la gesturile pioase ale multor credincioși, semnul crucii este peste tot.
Banalizată prin suprasolicitare, detestată datorită abuzurilor istorice, idolatrizată prin integrarea în ritualuri nebiblice, crucea a devenit un accesoriu controversat.
Dacă ne referim la patimile Mântuitorului, crucea este o imagine teribilă, plină de grotesc, un simbol al nedreptății și brutalității. Dacă avem în vedere mântuirea câștigată la Calvar, atunci devine o priveliște a iubirii Divine absolute.
Ce să facem cu crucea?
Unii s-au hotărât să o care (literalmente) pretutindeni ca o mărturie. Alții i s-au declarat vrăjmași pe față.
Nouă ne-a spus Domnul Isus ce să facem cu ea: să o purtăm în fiecare zi urmându-L pe El.
Nu, nu vă grăbiți să o reconstituiți, nu o atârnați pe lănțișoare de aur, nu o desenați pe îmbrăcăminte, nu îi faceți semnul când treceți pe lângă biserici.
Onorați crucea Domnului printr-o viață curată, printr-un vocabular decent, purtați-o și cinstiți-i amintirea printr-o purtare asemănătoare Celui care a fost răstignit pe ea. Și, de dragul Lui, fiți gata să-I împărtășiți soarta pentru credință. În numele crucii s-au purtat războaie, s-au instigat genociduri, s-au organizat… cruciade și s-au ars pe rug ”eretici”. Cu crucea pe piept s-au comis crime.
Crucea este altceva. Nu un semn, nu o bijuterie ci un stil de viață. O viață în slujba altora.
CE SĂ FACEM CU CRUCEA
22 aprilie 2011 
21 comentarii
About Cristian Ionescu
Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA21 răspunsuri to “CE SĂ FACEM CU CRUCEA”
Trackbacks/Pingbacks
-
-
22 aprilie 2011
[…] Crucea este altceva. Nu un semn, nu o bijuterie ci un stil de viață. O viață în slujba altora. Sursa:Click Termenul „cruce” provine de la cuvantul latin „crux”, care are sensul de […]
-
-
23 aprilie 2011
[…] Ce SĂ Facem Cu Crucea (popaspentrusuflet) 5. Ai Yahoo Messenger pentru Android si cont pe Facebook? Esti o vita infecta […]
Lasă un răspuns către Ioan C. Anulează răspunsul
ELIM – YOUTUBE
Vizitați pagina Bisericii Elim, Chicago
ULTIMA GENERAȚIE
CONVENȚIA PENTICOSTALĂ ROMÂNĂ, SUA ȘI CANADA
Comentarii recente
| Cristian Ionescu: La… la RĂSPUNS LUI ANDREI CROITO… | |
 | Claudiu Tofan la RĂSPUNS LUI ANDREI CROITO… |
 | Sorin Mafteian la RĂSPUNS LUI ANDREI CROITO… |
 | jon franco la FEMEIA, MÂNTUITĂ PRIN NAȘTERE… |
 | Cristian Bumbar la FROM THE SLAPS TO THE POK… |
 | Gaby la WHAT IS GOING ON |
 | CE SE ÎNTÂMPLĂ?! Nim… la WHAT IS GOING ON |
 | Nick Franciuc la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
| Nick la PILDA CELOR ZECE FECIOARE… |
 | Mihai Nicolae la CESAȚIONISMUL ÎMPOTRIVA BIBLIE… |
Roata popularității
POPAS PENTRU SUFLET 
Vă rog să-i permiteţi să completez:
In fiecare zi: infrânare, rabdare, dragoste de fraţi şi iubire de oameni, durere fizică şi sufletească, lipsuri de tot felul fara cârtire, făcand Voia Tatălui şi implinind lucrările Lui, slăvindu-L, mulţumindu-I, binecuvântându-L,iertând greşiţilor noştri,biruind vrăjmaşul, făcand milă, având Dragoste, plin de Duhul si aşteptand venirea Fiului lui Dumnezeu fiind in El.
Cam multe, dar aceasta este Calea.
Crucea şi-a pierdut însemnătatea din păcate la fel ca şi sărbătorile. Paşte=iepuraş, Crăciun=mos crăciun. Ceea ce este o mare prostie, după părere mea.
În zilele acestea se spun multe despre cruce. Despre crucea Domnului, despre crucea noastră, apoi se analizează cum era crucea şi crucificarea la romani, la alte civilizaţi în istorie… nimic rău cu aceasta.
Dar semenul nostru, cel pe care îl vezi la biserică, cel care crede ca tine şi merge pe acelaşi drum cu tine oare nu merită puţină atenţie în direcţia aceasta?
Şi el are o cruce pe care o duce! De aceea se merită să analizăm dacă prezenţa noastră, compania noastră este un sprijin o încurajare pentru el? Oare nu cumva noi suntem cruce pentru el?
David sugerează acest mod de a ne analiza în lumina crucii în următoarele cuvinte „tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine” Ps 55:13
Înteresantă expresia aceasta „frate de cruce” nu „cruce de frate”. Este lămurit că cel de lângă noi are nevoie de companie, comunicare, compasiune, colaborare, acestea înseamnă mult pentru el pe acest drum al crucii. Acestea înseamnă mult şi pentru noi atât atunci când le oferim, cât şi atunci când ne sunt oferite.
Fr Ionescu este un comentariu pe blogul lui Razvan semnat de Leon in care afirma ca tu ai fi zis ca nimeni nu stie cum a facut dumnezeu lumea si de aceea e posibila evolutia daca ai zis asa ceva te-as ruga sa elaborezi mai mult
Este total scos din context.
Sunt creaționist convins. Cred că universul a fost creat în șase zile literale.
thanks i could not believe that
Probabil s-au referit la controversa John Stott, si încercarea de a-l asocia cu fratele Ton.
Într-un anumit context am afirmat cã modul exact în care Dumnezeu a creat si a „fãcut sã dea si sã creascã” este o tainã pe care o cunoastem partial dintr-o prezentare sumarã în Genesa. Asta nu înseamnã cã sunt de acord cu hibridul creatie/evolutie pe care unii teologi îl promoveazã. Nu sunt de acord cu ceea ce Biblia nu spune si prefer întelesul literal.
Frate Ionescu, aţi intervenit într-adevăr într-o dispută în care unul condamna evoluţionismul teistic (Corneliu Ţica) şi altul (Dionis Bodiu) susţinea ideile lui Dănuţ Mănăstireanu ce preamărea evoluţionismul. În acel articol semnat de Dionis Bodiu, autorul spunea că interpretarea literală este o îngrădire a sensului Scripturii, din moment ce nimeni nu ştie cum a creat Dumnezeu lumea (prin urmare se poate să fi creat lumea prin evoluţie). Când şi dumneavoastră aţi agreat cu domnul Bodiu că nimeni nu ştie cum a creat Dumnezeu lumea, aţi lăsat să se înţeleagă că sunteţi de acord cu poziţia lui ce acceptă posibilitatea evolutionismului teistic. Interesant că mai mulţi fraţi penticostali şi-au arătat şi ei adeziunea faţă de acel articol care, aşa cum am spus, lăsa deschisă posibilitatea evoluţionismului teistic, şi implicit au condamnat articolul la care domnul Bodiu reacţiona vitriolic. În acel context mi-ar fi plăcut să arătaţi că articolul ce condamna evoluţionismul era de lăudat, chiar dacă nu s-au înţeles prea bine conexiunile dintre John Stott şi Iosif Ţon. Aţi preferat să luaţi partea celui ce promova posibilitatea creaţiei omului prin evoluţie şi implicit să condamnaţi pe cel ce arăta stupiditatea poziţiei evoluţioniste. Lămuririle ce le daţi acum sunt tardive. Trebuiau să apară la locul potrivit. Ce să mai spunem de indicaţia blogerilor penticostali că le place articolul ce ridiculiza interpretarea literală a Scripturilor şi ridiculiza un autor care a avut curajul să expună în articolul său nebunia evoulţionismului teistic! Am ajuns departe, nu-i aşa? Oricum, mulţumesc pentru precizarea prezentă. Sper să nu fie făcută din convenienţă.
Nici prin cap nu mi-a trecut să afirm evoluționismul în asociere cu creaționismul. Termenii se exclud reciproc în forma lor cunoscută. Ceea ce am afirmat este că modul specific în care Dumnezeu a făcut să crească sau să dea: pământul iarba și copacii, cerul păsările și mările pești este o enigmă pe care nu ne-o putem explica și nici nu este necesar. Asocierea fratelui Țon cu John Stott a fost, cred eu, inoportună și forțată. Cât privește ”evoluționismul” lui Stott iar nu a fost foarte concret elaborat în acel articol.
Pe de altă parte fratele Țon nu a predicat niciodată, pe câte știu eu, evoluționismul. Articolul în cauză a fost scris pe premize rău intenționate.
exact
http://parereataconteaza1.wordpress.com/2011/03/02/este-crucea-un-simbol-crestin/
MULTA BINECUVANTARE!
Crucea este putere şi credinţă!
Adeseori în lupte
Adeseori în lupte mă uit spre cei de-un crez
şi cum mă tem de mine, de toţi mă-ngrijorez.
Vrăjmaşul e puternic, viclean şi-nşelător
şi mulţi viteji se lasă ispitei prea uşor.
De câte ori văd astfel un suflet biruit
mă uit la prăbuşire cu sufletul zdrobit
şi-mi pare rău, îmi pare cum aş vedea un pui
încolăcit de-un şarpe, pierind în gura lui.
De câte ori văd însă un suflet luptător
că biruie vrăjmaşul şi moare-nvingător
îmi pare-aşa de bine cum aş vedea scăpând
de uli o porumbiţă, un miel de-un lup flămând.
O, suflete, veghează, veghează necurmat
că drumu-i plind de curse, iar leul e turbat.
Nu luptele-s stăpîne
În viața nouă de cruciat
Speranța ne e pîine
Din morți Hristos a înviat!
Vrăjmașul e puternic?
Nu cu-adevăr e îmbrăcat!
Precum e cel cucernic
Întru Hristos cel înviat!
Adus-a umbra morții?
Răcnește leul cel turbat?
Dar Mielul a-ntors sorții
Glorios Hristos a înviat!
Nu viața ne e viață
Ci Paștele ce-a fost junghiat!
Nu-i nor și nu e ceață
S-acopere pe Cel înviat!
Întunecimi? Mărunte…
Cînd se revarsă har bogat
În cel ce-a fost pe munte
Se va vedea Chipul Înviat!
De-om fi în Ghețimane
Nu răii demoni îl străbat
Ci hristice broboane
Și slava Celui înviat!
Unde e boldul morții?
Cum e salvat primul Bărbat
În zdrențe-n fața Porții?
Adam al doilea a înviat!
Isus e Viața, Ființa
Și Mișcarea cu nesaț
Lumina și Știința
Întreagă de Întîi Bărbat!
Nu Lucifer e domnul
Nu grijile apasă greu
Isus a învins Somnul
Și e în cer cu Dumnezeu!
Și îngeri și martirii
Mărturisesc pe Cel Înviat
Slăvit Cap al Zidirii
La dreapta Tatălui nălțat!
Nu luptele-s stăpîne
În viața nouă de cruciat
Speranța ne e pîine
Din morți Hristos a înviat!
NU MAI E MULTSI VA VENI
CEL CE TRONEA-ZA IN VESNICII
ISUS CRISTOS VA VENI
DAR PIN-ATUNCI NU DISPERA DU TI CRUCEA NU TAIA DIN EA
RABDA SI TU NU FI FRICOS CUM A RABDAT ISUS CRISTOS.
Eu vad o mare tragedie in faptul ca nu stim ce sa facem cu crucea lui Cristos. E foarte putin inteleasa si deaceea putin predicata. Cine vrea sa fie socotit nebun de catre cei pierduti? Se pare ca crucea noastra ar intrece-o in importanta si maretie pe cea a lui Cristos,…cum zic dreptii crestini „ca sa ne mantuim” Trista cruce!
Dar ce te faci cand fratii se opun unei cruci pe frontispiciul bisericii -„E pacat, frate, numa’ortodocsii au asa!”-, dar trantesc un ditamai porumbelul acolo?:)
CRUCEA-I SEMNUL JERTFEI
de Traian Dorz
Crucea-i semnul Jertfei Domnului Hristos,
Crucea este Steagul celui credincios;
– fericit ostaşul ce-a purtat mereu
Semnu-acesta vrednic pân-la Dumnezeu.
Focul este semnul veacului de-acum,
viitorul lumii este jar şi scrum;
– fericit creştinul ce-a ales mereu
calea cea spinoasă pân-la Dumnezeu.
Dragostea curată sufere acum,
Adevărul plânge părăsit pe drum;
– dar ferice-aceia care-şi duc mereu
crucea lor curată pân-la Dumnezeu
Multumesc pentru publicare, dar as astepta si niste replici!