5 mai 2011 
Atunci când descriem o conversație banală, uneori îi zicem vrute și nevrute, alteori baliverne și de cele mai multe ori verzi și uscate. Aceste expresii, ca multe altele, nu au puterea de a ne conecta mintea cu sensul cuvintelor care le compun, ci cu sensul general acceptat al frazei. Spre exemplu, atunci când cineva fuge de rupe pământul sau mâncând pământul, accentul nu cade pe ruperea sau mâncatul pământului, ci pe faptul că cineva fuge repede de tot. Ori, până nu demult (ieri mai exact 🙂 ), verzi și uscate aveau pentru mine sensul de banalități, lucruri neimportante sau nimicuri. Gândindu-mă puțin la înțelesul cuvintelor, mi-am adus aminte de pilda Mântuitorului care spunea că Împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu un om care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi adică… verzi și uscate! Nu îmi propun să schimb conotația expresiei ci doar să atrag atenția din când în când asupra unor fraze întrebuințate de noi prea inconștient de multe ori, dar care, dacă am vrea, le-am putea pricepe și altfel.
Verzi și uscate este una dintre ele. Bineînțeles, nu mă grăbesc și nici nu este cazul, dacă m-ar întreba cineva ce-am predicat duminică, să îi spun: verzi și uscate. Prefer să spun că am scos din vistierie lucruri noi și lucruri vechi, cu condiția să înțeleagă sensul bun al expresiei 🙂 ! …
POPAS PENTRU SUFLET 
Ce prezentati dvs ca si credinta, nu este altceva decat o groaznica ratacire.O maimutareala a crestinismului si a invataturilor lasate de Domnul Iisus.Credinta este una singura=ORTODOXIA!Diferitele secte aparute prin SUA, n-au legatura cu invataturile Mantuitorului.Apropo, cu zeciuila cum mai este? :))
@ deveghepatriei
Fără nici o lipsă de respect, cum justificați ortodoxia în lumina Sfintelor Scripturi (ziceați ceva de maimuțăreli)? E adevărat că nu vedem lucrurile la fel, dar atunci când nu le vedem la fel, ar trebui să dăm dovadă de suficient respect încât, dincolo de lozinci, să oferim și ceva argumente. Lucru pe care eu l-am făcut întotdeauna, pe când dumneavoastră, de data asta nu. Ceea ce mă duce la o altă interpretare a zicalei: unii cu verzi alții cu… uscate! Apropo: ”zeciuila” nu ați găsit-o în Biblie?
DESPRE BOTEZUL COPIILOR
Noi, ortodocsii, botezam copii pentru ca:
” Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3);
” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Dragă Ioan C.,
îmi pare rău dar, nu, nu ați reușit să oferiți decât texte speculative care nu dovedesc în niciun fel biblicitatea botezului copiilor mici.
Nu există nici măcar un caz de botez al copiilor mici în Scripturi. Textul din Corinteni este pur simbolic, cazurile… ”caselor” menționate nu specifică/justifică botezul copiilor, iar exemplul din Marcu este cu totul exterior subiectului.
Totuși, dacă ”botezul este mărturia unui cuget curat” cum spune Apostolul Petru, ce mărturie poate depune un copil nou născut?
Am primit youtubăria de la dvs. însă nu am publicat-o pentru că este irelevantă deoarece nu ne reprezintă pe toți (pe mine, nu!). Este ca și cum aș lua un bețiv de pe stradă, sau un preot beat (uuuf câte youtu(m)be din astea sunt, ia căutați frumușel!…) și vi l-aș pune în față spunându-vă: ”Iaca ortodoxia voastră cu maimuțăreli cu tot!”. Orice pădure are uscături (asta ca să ne întoarcem la subiectul inițial 🙂 ). Nu mă luați cu uscăturile noastre că dvs. aveți muuuult mai multe, ok?
Domnule ” deveghepatriei”
Cand am citit comentariile dvs. mi-am amintit de tatal meu ortodox, care a fost tare suparat pe mine cand m-am pocait, la 33 de ani! Am fost si eu ortodoxa si stiu care-s diferentele intre cele doua culte!Pur si simplu a fost suparat ca-mi schimb religia, desi ii spuneam ca nu religia crestina mi-o schimb, ci doar credinta: dintr-una moarta, in una vie!
A inceput sa negocieze; m-a lasa sa merg la adunare, dar sa nu ma botez, ca doar am fost botezata cand am fost bebelus!
Asta in conditiile in care eram casatorita, aveam si 2 copii si sotul meu era cu totul de acord sa merg si sa duc si copii la biserica. Tatal meu mi-a promis ca in cazul in care ma pocaiesc si ma botez, nu ma recunoaste fiica lui si ma dezmosteneste… si in cazul asta, s-a tinut de cuvant! La cativa ani dupa botez, cand a vazut ca eu merg pe Calea pe care am inceput-o cu Domnul Isus, a facut acte de vanzare cumparare , pe tot ce avea,apartament,alte bunuri, si le-a lasat surorii mele; s-a tinut de cuvant! A murit la scurt timp apoi, nu am fost si nu sunt suparata ptr. acest motiv, sunt suparata doar ca a plecat din lumea asta fara sa fie impacat cu Dumnezeu.Nu sunt suparata nici pe sora mea c-a acceptat acesta tranzactie,lipsita de dragoste fraterna.
Dar eu m-am increzut, si ma incred, in Domnul Dumnezu, ca Tata, si El isi tine promisiunile si cuvantul; EL, Domnul, mi-a dat si casa si apartament, dar mai mult mi-a iertat toate pacatele avute, mi-a dat pacea sufletului, puterea de-a iubi atunci cand sunt ranita, mi-a dat rabdare in ingrijorari, si mai mult mi-a dat viata vesnica, impreuna cu EL.
Fiti binecuvantati cu totii in Harul Sau!
Oamenii nu vorbesc verzi şi uscate, ci îndrugă. Iar a îndruga verzi şi uscate nu are niciun înţeles alternativ, ci totdeauna „a vorbi mult şi fără rost”, „a minţi”- conform DEX.
Expresia este clasică.
Deveghepatriei este exemplul de care aveaţi nevoie, Cristian Ionescu. Omul acesta exact asta a făcut: a îndrugat verzi şi uscate! 🙂
Adică minciuni, lucruri de doi bani, baliverne.
Încep să iubesc postarea asta din moment ce aţi reuşit să stîrniţi un domn al cărui ideal este Corneliu Zelea Codreanu.
Aveţi o portocală albă de la mine 🙂
Duuulce de tot! Mai aveți 😀 ?
Un articol recent, „Reformarea vorbăriei”, într-o revistă respectabilă: 22.
http://www.revista22.ro/reformarea-vorb259riei-10499.html
Nu vreau să pierd ocazia să subliniez faptul că o expresie, care conține cuvinte, dobîndește semnificație DINCOLO de acele cuvinte.
Astfel, expresia „a drege busuiocul” nu are de a face cu.. busuiocul! Ci înseamnă: a repara o gafă, a salva aparențele.
Cît despre zeciuială (?), iată o veste proastă (pentru cei ce măsoară izma și chimenul): în Vechiul Testament nu e vorba de 10%, ci de 23,3%. Și e vorba de roadele pămîntului, nu de bani. Iar în Noul Testament nu există vreo mențiune că primii creștini ar fi dat zeciuială.
http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/08/28/creștinism-pagan-18
Maleahi 3:10
”Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.”
Cred că interpretarea dvs. este oarecum speculativă, deoarece zeciuiala se dă din ce ai. De unde să-i dau eu Domnului 10% din… roadele pământului 🙂 ? Și dacă nu sunt agricultor, slavă Domnului, nu trebuie să dau nimic? Am un pic mai mari pretenții de la dvs. 😀 .
Dacă tot suntem la capitolul speculații, poftim una și bună: dacă Legea cerea 10%, Harul nu este în stare nici măcar de atât?…
Interpretarea nu este a mea. V-am indicat linkul.
Așa cum m-am așteptat, nu ați abordat chestiunea în discuție, (ci iar ați ceva despre mine).
Sunt confuz 🙂 …
Citatul dvs. înainte de link:
”Cît despre zeciuială (?), iată o veste proastă (pentru cei ce măsoară izma și chimenul): în Vechiul Testament nu e vorba de 10%, ci de 23,3%. Și e vorba de roadele pămîntului, nu de bani. Iar în Noul Testament nu există vreo mențiune că primii creștini ar fi dat zeciuială.”
De obicei, când cităm, cităm pentru a ne susține un punct de vedere, nu?
Of, of,:))Cum va ascundeti voi dupa argumente puerile:))Cand va spune cineva adevarul in fata, imediat aveti reactii adverse.Secta dvs nu poate accepta adevarul asa cum este.Va este frica sa-mi publicati si comentariile…
”Comentariile” dvs. nu sunt altceva decât răbufniri de ură legionară ascunsă sub masca unui patriotism religios fals: ”cine nu-i ortodox nu-i român”! În America, ortodoxiei – fiind minoritară – i s-ar putea spune sectă. Dacă argumentele mele le considerați puerile, în numele inteligenței minime, pe care vă rog să nu o insultați, ale dvs. cum sunt? Nu nu mi-e frică de comentariile dvs., mi-e jenă…
Un text din Noul Testament despre necesitatea,obligativitatea zeciuielii de ce (nu?) ne dati? 🙂
Aveți dreptate, în Noul Testament nu mai e zeciuială, nu trebuie să-i dăm NIMIC (sau poate MAI PUȚIN) lui Dumnezeu! E bine așa? Sunteți de acord?
Am fost un pic rau, stiam deja raspunsul, dar si dumneavoastra ar trebui sa recunoasteti ca nu e prevazuta clar varsta botezului in Noul Testament.
Dragă Ioan C.,
problema cu zeciuiala în Noul Testament este că nu am auzit pe cineva, nici măcar vreun predicator, să zică: ”Frațilooor, cum adică 10% să-i dăm lui Dumnezeu? Nu scrie așa ceva în Noul Testament! Păi doar atât? Trebuie mai mult!”
De obicei, cei ce justifică zgârcenia lor atacă principiul zeciuielii. Eu NU sunt pentru zeciuială (nu am predicat-o niciodată, spre exasperarea și în ciuda casierilor bisericii noastre de-a lungul timpului 🙂 ). Dar a da cu sacrificiu (adică la limita a ceea ce îți poți permite) este Biblic și Nou Testamental! Ca să nu ajungem acolo, mai bine ați zice merci să scăpăm doar cu 10% că ne e mai avantajos (aduceți-vă aminte de tânărul bogat, că n-a putut să stea în banca lui, săracul 🙂 )…
Draga frate Cristi
Nici eu nu sunt de acord cu zeciuiala. Eu cred ca este mult prea putin sa-i dam lui D-zeu inapoi doar 10% Celui ce a dat totul pentru noi, iar in final ne-a asigurat viata veșnica. Sa nu uitam cine ne da sanatate sa muncim, cine ne binecuvinteaza cu job-uri. Nu cumva Lui ii datoram tot ce avem?
Cineva spunea un lucru foarte intelept:
,, Nu putem duce nimic cu noi de aici la plecarea spre veșnicie, dar putem trimite foarte mult pina sa ajungem acolo” Cum?
Cei ce n-au invatat secretul darniciei, nici nu stiu cit de mult au de pierdut.
Ce avem sa nu fi primit? Cine da lui isi da.
In Psalmul 41-1, putem citi ,,Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac,Caci in ziua nenorociri Domnul il izbaveste.Aceasta este doar o promisiune, dar sa nu uitam ca Biblia este plina de asemenea promisiuni fata de cei darnici”
God bless.
Thank you!
Multă binecuvântare!
Frate Cristi…eu cred ca problema zeciuieli..este la fel de controversata(poate mai mult) decat cea a baticului. A purta batic e simplu(chiar daca unele surori/frati nu integ de ce sau de ce nu se poarta baticul)nu ne costa nimic…dar din banii/timpul nostru sa dam 10 %…? Cam mult, nu credeti ? Controversa vine din cauza necredintei…nu dam, ca nu-L credem pe Dumnezeu ca este in stare sa inlocuiasca(cu dobanda) darnicia noastra..Atunci apar scuzele…Bani albi pentru zile negre, ah pai eu nu am incredere in conducerea adunarii…Lasa ca stiu eu..samd. Avem incredere in abilitatea noastra de a face bani…si ii adunam ca si am trai o vesnicie…Bine spunea fratele Traian Dorz in poezia/cantarea lui:
Voi numai pentru viata asta
Va ingrgrijorati si va vedeti
Cum nati avea decat viata
Voi moarte oare nu aveti?
Voi moarte oare nu aveti?
Treziti-va, treziti-va!
Voi moarte oare nu aveti?
Doar trupu acesta va robeste
Pe el puneti intregul pret
De parca sunteti numai trupul
Voi suflet oare nu aveti?
Voi suflet oare nu aveti?
Treziti-va, treziti-va!
Voi suflet oare nu aveti?
Aceste-i clipe i-cereti totul
Iei va jertfiti si iei va vreti.
Dar oare numai astazi este?
Voi vesnicie nu aveti?
Voi vesnicie nu aveti?
Treziti-va, treziti-va!
Voi vesnicie nu aveti?
Urziti la fapte vinovate
Nepasatori si indrazneti
Dar oare nu este-o rasplata?
Voi oare Dumnezeu n-a veti?
Voi oare Dumnezeu n-a veti?
Treziti-va, treziti-va!
Voi oare Dumnezeu n-a veti?
Dumnezeu nu obliga pe nimeni. In Noul Testament darnicia este un produs al dragostei fata de Dumnezeu si fata de oameni, si nicidecum un procentaj numeric bine definit. Darnicia este totusi o dorinta apostolica, aceea de a „da din dragoste si dupa puteri”. In 2 Corinteni, capitolul 8, apostolul Pavel vorbeste despre darnicia Macedonenilor si ca „au dat de buna voie, dupa puterea lor, si chiar peste puterile lor.” In versetul 7, apostolul continua si spune: „Dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvint, in cunostinta, in orice rivna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere.”
In alta ordine de idei, sunt oameni care invoca mereu: „Biblia nu spune nimic cu privire la cutare lucru sau cutare, deci am voie sa fac (sau sa nu fac) cutare lucru sau cutare.” Dar Biblia are raspuns si pentru astfel de idei, in Psalmul 32 versetele 8 si 9. Citez: „8. Eu – zice Domnul – te voi invata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea indreptata asupra ta. 9. Nu fiti ca un cal sau ca un catir fara pricepere, pe cari-i strunesti cu un friu si o zabala cu cari-i legi, ca sa nu se apropie de tine.”
Doamne ajuta-ne sa Te cunoastem tot mai mult!
Cei care vin la „biserica” dvs sunt pusi sa dea pe luna aprox. 10% din salariu.Cunoasteti destul de bine aceasta problema…
Fals! Deși n-ar fi rău 🙂 …
@deveghepatriei
”Elucubrațiile” le-am trimis – vă asigur – la locul lor!
Pentru Ioan C
Daca tot e vorba de argumente BIBLICE poate aveti bunavointa sa cititi 1 Corinteni cap.16:v.1-3 si 2 Corinteni cap. 8:v.1-8 si cap.9.v.6,7 si veti vedea care este pozizia apostolului Pavel.
Pentru deveghe patriei ,
Daca altii folosesc argumente „puerile” dati-mi si mie niste argumente din Sfanta scriptura in care sa ne aduceti inapoi la dreapta credinta referitor la marile sarbatori ortodoxe vazind cum oamenii se calca pur si simplu in picioare sa apuce o sticla de apa „sfintita” sau in a saruta moastele vreunui sfint .(si exemplele ar putea continua).Unde ati citit despre asa ceva in BIBLIE ?Cind a vorbit vreodata Mintuitorul despre „sfinta cruce „?in Biblia mea citesc depre „lemnul de ocara „nicidecum despre puterea facatoare de minuni a unei bucati de lemn fie ea in forma de cruce sau in forma de T.
” Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.” ( Coloseni 2: 15);
” Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.” ( I Corinteni 1: 17);
” 14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,
16. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin CRUCE, omorând prin ea vrăjmăşia.” ( Efeseni 2: 14- 16);
” Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.”
( Filipeni 3: 18);
” Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!” ( Galateni 5: 11);
” Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.” ( Galateni 6: 12);
” Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” ( Galateni 6: 14);
” Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”
( Matei 10: 38).
Pentru domnul Ioan C.
A-ti prezentat o lista bogata de versete biblice cu privire la „crucea Mintuitorului”, dar aceste versete nu motiveaza si nu sustin practica inchinarii la cruce (ca obiect). Sa nu uitam ca:
1. Crucea nu a fost altceva decit mijlocul (sau obiectul) folosit pentru jertfirea Domnului Isus. In loc de cruce, jertfa Mintuitorului putea fi adusa printr-un alt obiect oarecare. (Sa presupunem ca Isus ar fi fost condamnat prin…stiu eu, sa fie calcat de o masina Dacia. Conform practicii inchinarii la obiect, aceasta ar insemna sa incepem sa ne inchinam si sa sarutam Daciile ca si cum aceste masini ar fi ceva sacru. Nicidecum! Christos este Domnul nostru si numai Lui ne inchinam!)
2. In versetele citate de d-voastra mai sus, „crucea” reprezinta lucrarea vasta a Mintuitorului pe acest pamint – vestirea Cuvintului, ascultare de Dumnezeu, jertfa, etc., lucrari care mai tirziu au fost preluate de apostoli. De aceea foloseste apostolul Pavel expresii ca: „biruind prin cruce”, „sminteala sau nebunia crucii”, „ma laud cu crucea Domnului”.
3. Mintuitorul a dus „crucea” de la nastere si pina in momentul mortii Sale. Spune Biblia ca „El a venit sa slujeasca si nicidecum sa I se slujeasca.” La aceasta suntem chemati si noi, „sa ne luam crucea zilnic si sa-L urmam pe El”.
4. Toata inchinarea se cuvine Celui si numai Celui care a murit pe cruce si a inviat, si nicidecum obiectului in sine. Moise in vechime, cunoasteti istoria, a ridicat un sarpe de arama cu scopul de a fi privit si a iesi din impasul in care se aflau in momentul respectiv. Problema e ca, in scurgerea anilor, poporul a ajuns sa faca un zeu (sau idol) din acest sarpe, pina acolo incit inchinarea la sarpe sa devina o traditie din tata in fiu. Dumnezeu l-a luminat pe imparatul Ezechia ca nu e bine ce se face, astfel ca imparatul a nimicit sarpele de arama. Acelasi lucru i-l fac unii astazi: ridica crucea (obiectul), se inchina acestui obiect, i-l saruta, si prin aceasta abat privirile oamenilor de la Cel care a fost inaltat pe lemnul crucii. Apostolul Pavel porunceste: „Nu vreau sa stiu intre voi nimic altceva decit pe Christos, si pe El rastignit.” Cind apostolul spune „nimic altceva” asta inseamna NIMIC ALTCEVA. Tot Pavel explica ce inseamna a „rastigni”, si spune in alta parte: „Omoriti madularele voastre cele vechi – curvia, preacurvia, betiile, furtisagurile, minciuna, certurile” si multe altele.
5. Biblia (Vechiul si Noul Testament) este Cuvintul Suprem al lui Dumnezeu. Traditiile omenesti nu au dreptul sa inlocuiasca Biblia, mai ales atunci cind aceste traditii nu corespund cu Cuvintul Domnului si cu ceea ce apostolii au practicat. Datoria noastra de credinciosi este sa fim supusi si ascultatori intru totul Cuvintului lui Dumnezeu, si nicidecum unor traditii si practici contrare Bibliei.
Toate cele bune si multa sanatate sa va dea Dumnezeu!
Cu dragoste in Christos Isus,
Ovidiu
Cei care afirma ca zeciuiala e in vigoare si in noul Testament, se bazeaza mai intii pe Matei 5:17-20 (pasajul despre implinirea poruncilor din lege) si apoi pe Matei 23:23 unde Isus spune ca pe „acelea” sa nu le lasam nefacute (zeciuielile).
Stim cu totii ca fariseii si carturarii dadeau mai mult decit crestinii de azi… dar multumim Domnului ca noi nu sintem ca ei! 🙂
Noi sintem mai buni, desigur…
„Caci va spun ca daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor”.
Good point!
Zeciuiala, ca si Legea Veche, din care face parte, a fost valabila pana la Rastignirea Domnului, in opinia mea. De la Rastignire incolo suntem sub legea lui Hristos, a Harului.
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Îmi scrieți:
„Sunt confuz 🙂 …
Citatul dvs. înainte de link:
”Cît despre zeciuială (?), iată o veste proastă (pentru cei ce măsoară izma și chimenul): în Vechiul Testament nu e vorba de 10%, ci de 23,3%. Și e vorba de roadele pămîntului, nu de bani. Iar în Noul Testament nu există vreo mențiune că primii creștini ar fi dat zeciuială.”
De obicei, când cităm, cităm pentru a ne susține un punct de vedere, nu?”
1. Comiteți în continuare aceeași greșeală: nu folosiți TOT ce am scris eu. Comentariul meu se încheia cu LINK. Ori tocmai linkul acesta îl eliminați atunci cînd mă… citați.
2. În ultimele două replici pe care mi le-ați dat folosiți de mai multe ori… semnul întrebării. Am văzut că faceți lucrul acesta și cu alții. În ceea ce mă privește, în repetate rînduri, în ultimii ani, în spațiul public, am precizat că nu consider dialogul ca fiind un șir de întrebări și răspunsuri. Și că de obicei nu consider că am vreo obligație să răspund, mai ales cînd întrebările înlocuiesc un curs normal de înlănțuire a ideilor între doi preopinenți. Am rezistat acestui stil de gherilă conversațională pe care îl folosește Marius Cruceru, puteți fi sigur că nu mă veți prinde așa ușor în plasa aceasta a întrebărilor (retorice).
3. Iată ultima dvs. întrebare:
„De obicei, când cităm, cităm pentru a ne susține un punct de vedere, nu?”
Răspunsul scurt, sec, este: NU.
Răspunsul mediu, de reținut, l-a dat E.A. Sârbu, în 13 noiembrie 2006, pe lista de discuții Masa Rotundă (inițiată de Iosif Țon):
„Nu trebuie să fii neapărat de acord cu un citat sau altul. Rostul lor este să ne ajute să înțelegem o perspectivă a cuiva, să susțină un argument, să contrarieze, să provoace la meditație, să ducă la elaborarea de noi idei și cugetări, la dezbateri…”
Răspunsul lung, cel mai interesant, reiese din rîndurile citatului de mai sus: Folosim citate din diverse motive, nu doar ideologice – nu folosim citate DOAR pentru a ne susține un punct de vedere (un punct de vedere se dobîndește greu, în schimb, e plină lumea de opiniomani), nu folosim citate DOAR ca armă conversațională.
După cum vedeți, chestiunea aceasta despre cum folosim citate e, pentru mine și pentru E.A. Sârbu (blogul lui e: http://addsalu.wordpress.com, tocmai și-a terminat un doctorat, despre care vom afla, sper, detalii în curînd), și probabil și pentru alții, clarificată încă de acum 5 ani!
4. M-ați făcut să pierd o oră pînă am găsit citatul lui E.A. Sârbu și energie pentru a mă concentra să vă răspund în mod competent.
Ar trebui cumva, cîndva, să vă penalizez.
10% sau 23,3%? 🙂
O fi zis doctorul ce a zis, dar eu nu sunt de acord cu dumnealui. Ceea ce ați comentat, ajutat de link-ul cu pricina, a avut rostul de a contrazice punctul meu de vedere. Atunci de ce m-ați trimis la link, ca să pierd eu o oră 🙂 ?
Ehhh, v-am cam prins, iar acum pedalați puternic în sens invers 🙂 .
Știți cum o dumirim? Ziceți că am avut dreptate cu zeciuiala! Altfel vă taxez (numai) 10% că sunt îngăduitor de felul meu 🙂 !
A. De aceea sînteți confuz, că nu VREȚI să ieșiti din confuzie.
B. Eu nu am ținut neapărat să contrazic punctul dvs. de vedere. 1) Acest citat l-am dat și alora, cu alte ocazii, tot fără să fi vrut neapărat să contrazic punctul cuiva de vedere, ci, așa cum zicea, pe cînd nu era încă doctor (ați introdus inutil un element de vorbărie de mahala), E.A. Sârbu, ne poate provoca la meditație. Nu vreți să meditați, atunci o să suportați consecințele încăpățînării dvs. Va fi evident pentru tot mai mulți că gîndiți și acționați ideologic. 2) Tocmai faptul că v-am dat linkul vă scutea să pierdeți vremea.
C. Să încep să aplic, așadar, penalități. Nu o să vă mai zîmbesc. Sper să mă scutiți și dvs. de zîmbetele astea ieftine. Oricum vă îndoiați zilele trecute de simțul meu al umorului.
Nici un moment, în cele 6 luni de blogging pe care le-ați acumulat, nu mi-a trecut prin cap că ați fi îngăduitor de felul dvs.
A nu gândi ideologic?
E si asta o… ideologie!
Multumesc Ovidiu Marinca
tocmai ma pregateam sa raspund cu privire la versetele citate de Ioan C. dar mi-ati luat-o inainte , si ati facut-o mai bine decit mine .Domnul sa va binecuvinteze .Iar vad ca despre celelalte teme amintite nu a prea gasit suport biblic pentru ca asa cum spunea Domnul Isus sunt daor datine batrinesti ridicate la rangul de caonditii ale mantuirii.Domnul sa ne lumineze pe toti
ROLUL FAPTELOR BUNE IN PROCESUL MANTUIRII
” Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
” Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, ŞI NU FACEŢI CE VĂ SPUN?” ( Luca 6: 46);
” Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu ŞI-L PĂZESC.” ( Luca 11: 28).
” Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. NU PUTETI SA SLUJITI LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA.
Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint,si-L luau in bataie de joc.
Si El le-a zis: VOI SUNTETI CEI CE VA FACETI PE VOI DREPTI INAINTEA OAMENILOR, DAR DUMNEZEU CUNOASTE INIMILE VOASTRE; căci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
” DE MA IUBITI, PAZITI PORUNCILE MELE.” ( Ioan 14: 15);
” DACA PAZITI PORUNCILE MELE, VETI RAMANE INTRU IUBIREA MEA” ( Ioan 15: 10);
” Ci, in orice neam, cel ce se teme de El SI FACE DREPTATE este primit de El.” ( Fapte 10: 35).
” DUMNEZEU, CARE VA RASPLATI FIECARUIA DUPA FAPTELE LUI:
Viata vesnica celor ce, PRIN STARUINTA IN FAPTA BUNA, cauta” ( Romani 2: 5-7);9.
” Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, DACA PAZIM PORUNCILE LUI.
Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.” ( I Ioan 2: 3-4);
” Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului:ORICINE NU FACE dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele său” ( I Ioan 3: 10);
” Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SA PAZIM PORUNCILE LUI; si poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
” nu urma raul, ci binele. CEL CE FACE BINE DIN DUMNEZEU ESTE; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
” Si marea a dat pe mortii cei din ea, si moartea si iadul au dat pe mortii lor, SI JUDECATI AU FOST, FIECARE DUPA FAPTELE SALE.” ( Apocalipsa 20: 13).
Un pic de bataie de cap pentru domnii Cristian Ionescu, Ovidiu Marinca, Barac Nitu 🙂 .
Si cei ce practica religiile asiatice ne-crestine, cum sunt budismul, brahmanismul, confucionismul si alte religii de tip filozofic, in general sunt oameni foarte pasnici si nu ar strivi o furnica de pasnici si linistiti ce sunt. FAPTE FOARTE BUNE!
Dar…apostolul Petru spune treptele pe care trebuie sa urcam, si anume: „El (adica Dumnezeu) ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe…” „De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infrinarea; cu infrinarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Christos.”
Pentru Ioan c.
Nu e nici o „bataie de cap”
Mantuirea se capata prin credinta in Isus Hristos Romani 10:9-10.
Mantuirea este darul lui Dumnezeu pe care oricite fapte bune as face nu as putea sa-l „cumpar ” . Efeseni 2.8-9.Ca urmare a acestui fapt un crestin umbla in faptele bune pregatite de Dumnezeu.(v 10)
Asta inseamna ca un credincios adevarat va face fapte bune ca rod al credintei sale ,fara a avea in minte imaginea aceea ca la judecata Dumnezeu va pune pe un taler al cintarului faptele noastre bune iar pe celalalt faptele rele si in ce parte va inclina balanta aceea va fi soarta noastra .Repet insa o credinta autentica este insotita si de fapte .Iacov 2:17-20.
In rest numai de bine
Pentru Ioan C.
1.Rasplata la care face referire Domnul Isus nu e tot una cu mantuirea .exemplu in pilda din Luca 19 ;11 :robii nu primesc aceeasi rasplata daca rasplata ar insemna mantuire.
2.Mantuirea este DARUL lui Dumnezeu pe care n-o sa-l pot niciodata „cumpara ” prin faptele mele bune Tit 3:5
3. Mantuirea se capata prin credita in Donmul Isus Hristos Romani 10 :9-10. Ioan 17:3
4.Faptele nu sunt o CONDITIE a mantuirii ci sunt o URMARE (roada) a mantuirii Efeseni 2:8-10.Noi facem fapte pentru ca a face bine trebuie sa fie noua natura a unui ucenic al Domnului Isus.
5.Iar daca cineva se rezuma doar la o credinta „teoretica „se insala singur Iacov 2:17-20
Si in rest numai de bine
Dualismul crestinismului consta in acest verset pe care l-ai pus, chiar daca mai la sfarsit: Iacov 2:17 (nu exista credinta fara fapte). Verbul „a face” se conjuga intotdeauna referitor la fapte. Ar scartai tare afirmatia ca: suntem mantuiti prin credinta fara a implica si faptele ei! Tocmai noi am da apa la moara ortodocsilor, care pot veni astfl linistiti cu credinta nasilor in botezul copiilor. Credinta cu faptele „e” o entitate inseparabila in trairea noastra crestineasca. Botezul (conditie a mantuirii) e precedat de un gest faptic (marturisirea cu gura) Romani 10:9. Credinta si fapta nu le putem transa rational, separandu-le! Cel putin asa cred eu! Nu putem neglija acest aspect din viata noastra de credinta. Prin faptele noastre suntem o Biblie pentru cei care n-au acces la ea!
Total de acord