10 mai 2011 
Mai întâi beep-erul. Apoi celularul-cărămidă. Pe urmă s-a micșorat. Și celularul și prețul și… ziua și viața! Țin minte când o colegă de serviciu s-a lăudat câteva ore că și-a cumpărat un procesor de cuvinte, înlocuitorul mașinii de scris. Toți colegii din birou se uitau la ea cu o invidie nestăpânită. Când am venit în America în 1987, dacă vă vine să credeți, primul meu televizor a fost alb-negru 🙂 . De la magazinul creștin încă se putea cumpăra muzică înregistrată pe discuri de vinilin. Unde sunt toate acestea? Au existat vreodată?
Zilele trecute, am făcut curățenie generală. Se apropie nunta fetei noastre și generalul (nevastă-mea 🙂 ) ne-a dat ordine precise: ”Să văd lună în casă!” Eu i-aș fi arătat-o pe cea de pe cer dar mi-a dat de înțeles că până nu vede luna ÎN casă nu știe de glumă. OK…
Numai că, așa cum se întâmplă de fiecare dată, ea zice și pe urmă ea execută (și ordinele și pe noi 🙂 !). Vine la mine cu trei sacoșe (imense, nu știu de pe unde le-a scos) și-mi spune: ”Ia vezi firăraria asta ce-i cu ea, ne mai trebuie?” Iau eu sacoșele, scot firăraia și mă cutremur: câteva zeci de cabluri, beep-ăre, celulare de toate formele și dimensiunile, telecomande, aparate de fotografiat și multe altele. Am aruncat ștreangurile! Dar, degeaba. Acum toate sunt fără fir! Dar te leagă fedeleș și nu poți trăi fără ele. Aseară, în timp ce vorbeam cu frate-meu la celular, m-am apucat să caut de zor… celularul! Nu-l găseam 🙂 … Nu demult am aruncat un teanc de hărți (aaah, vremurile când descifram cu răbdare… hărți). Nu mai vorbesc de calculatoarele vechi pe care le cărai cu forklift-ul. Altele mai mici, mai sofisticate și mai rapide! La câteva luni, altele mai mici, mai înguste, mai sofisticate și mai rapide!
După ce toți ne-am cumpărat computer, l-am întrebat pe un prieten care încă nu își luase: ”Tu nu-ți cumperi?…” La care el, deși pe vremea aceea nu era așa de rău, zice: ”Aștept să apară ultimul model…”
POPAS PENTRU SUFLET 
Don’t worry fr Cristi, fiecare avem in garaj sau in pod boxe si saci cu fire, cabluri, spaghetti, etc. De fapt am un sertar plin cu baterii uzate… nu stiu unde sa le duc. 🙂 Cica n-ai voie sa la arunci la gunoi ca distrug natura si mediul inconjurator.
Ce se intampla daca o flacara solara ar radia destula energie ca sa incapaciteze satelitii firmelor celulare? Vai de noi… 🙂
Happy birthday! frate Cristi.
Thank you!
God bless you!
Iniţial toate aceste aparaturi electronice (gadgets) ajung la noi ca o soluţie practică şi promit,prin prisma publicităţii (un alt subiect care merită puţină atenţie) că vom fi mai organizaţi şi vom economisi din preţiosul nostru timp.
De când afli de noul produs până ajungi să îl foloseşti trec ore preţioase. Timp pierdut, nu economisit.
În realitate nu putem ignora utilitatea lor, ne ajută, sunt utile dacă le folosim noi pe ele şi nu invers.
Dar se pare că aici suntem într-un joc ciudat.
Adesea, aceste aparaturi pot fi comparate cu nişte cătuşe pe care cineva le pune pe degete noastre, apoi ajungem în închisoarea dependenţei, pe termene mai lungi sau mai scurte.
Hmmm…cine credeţi că scrie acest comentariu, un deţinut (încătuşat de computer), din celulă (biroul), cu mâinile de gratii (tastatură).
Cine crezi că citeşte acest comentariu… Salut colega!
Cât mai ai până trece termenul tău?
Happy, happy, happy birthday. Brother Ionescu you are the most amazing preacher. I LOVE your sermons. May God continue to bless you and your family.
Brother Dan,
You served me a huge dose of „humility” 😀 ! It will take a few more birthdays to repent from it 🙂 !
But hey, I put up with criticism, I got to admit I enjoy a little appreciation.
Thank you from my heart!
God bless you!
Happy birthday si la multi ani! At age forty (or forty-something) you’re in your prime for the kind of service you provide for the Romanian Church here in America. God bless you.
Thank you Chris!
You are very generous 🙂 !
Actually I’m almost 50.