12 mai 2011 
E păcat să înjuri! Așa mi-au spus părinții, pregătindu-mă pentru contactul cu lumea! Dar nu mi-au repetat niciodată înjurăturile lumii, ca să știu cum să nu vorbesc. N-a fost nevoie să-și întineze limba. Am știut de la sine. Ca o paranteză, există o modă printre predicatori de ”a spune lucrurilor pe nume”. Astfel, de la amvoanele bisericilor, la conferințele tinerilor și te miri unde, sunt pronunțate cuvinte din ce în ce mai tari, prin care mai degrabă sunt stârnite clișee care întinează decât concepte care educă. De aceea, Apostolul Pavel spunea că asemenea lucruri nici nu ”ar trebui pomenite între voi”.
Să ne întoarcem la subiectul nostru. Sunt din ce în ce mai multe cuvinte care își fac loc în vocabularul nostru, nedetectate de radarul pocăiților moderni. Într-o generație frustrată că nu avem și noi expresiile noastre prin care să ne vărsăm năduful, chiar este nevoie să demascăm aceste cuvinte. Fiindcă în sine, ele nu sunt neapărat urâte. Sunt ca surogatul de cafea: spunem una ca să nu spunem alta! Dar spiritul este același. Sunt ca o mască în spatele căreia stă hidoșenia!
Bunăoară, atunci când nu ne merge ceva, sau ceva ne încurcă, zicem ”ce truda!” sau ”ispita!”. Dacă e vorba de cineva, atunci elaborăm ”truda de el! ispita de el!” Mai pe marginea prăpastiei ajungem atunci când din supărare dăm în blestem: ”dă-l în truda!” Și, mă rog, cam unde ar fi locul ăla? Uite-așa, nu mai zicem una dar zicem altceva! În America, frații (și surorile) au devenit și mai inventivi: ei zic ”shoot” în loc de (…) și ”heck” în loc de (…) și ”O, my gosh” sau „Jeez” în loc să ia Numele Domnului în deșert… Tinerii frânează brusc în fața abisului atunci când explodează ”What the…” ih-ih-ih-ihhh-(fum!) stop! Dar știu ei ce urmează…
Se spune că pe vremuri în România, la o întreprindere, muncitorii au căutat o formă acceptabilă de a comunica organelor de partid nemulțumirea că nu li s-a mărit leafa. Așa că au scris o pancardă mare: ”Foaie verde de urzici, noi avem salarii… mari!” A doua zi, lângă afișul lor, a apărut unul pe care stătea scris răspunsul: ”Foaie verde de dudău, o să fie și mai… bine!”
Faptul că nu spui un cuvânt, dar îl înlocuiești cu altul sau îl lași să se spună singur, nu îl păcălește pe Dumnezeu. Și, mai nou, nici pe oameni. Știți cum le zice la toate astea (și altele)? Înjurături pocăiești. Se poate așa ceva măi fraților?…
A, să nu uit! Pe mine mă amenința mama că dacă vorbesc urât, mă pune să mănânc săpun! Asta, în cazul cel mai fericit. Unui copil, tatăl îi spuse: ”Ai grijă fiule, să nu vorbești urât că într-o zi va trebui să-ți… înghiți cuvintele!”
POPAS PENTRU SUFLET 
M-am gindit la lucrul acesta de multe ori… Ce bine ca subiectul e abordat pe un blog public, unde sa fie citit si de altii! Poate ca ar fi o idee buna ca subiectul acesta sa fie abordat si la nivel de biserici locale, conferinte pastorale, si de ce nu… si la conventii. Daca este unitate in asa fel incit toti sa trasam aceeasi linie si sa marturisim acelasi standard de pocainta, ma gindesc ca vom avea rezultate pozitive. Altfel, ne trezim ca unii pazesc bine usile din fatza, pe cind altii deschid larg usile din dos…
Când eşti o faptura nouă in Hristos, cand nu mai trăieşti tu ci Hristos trăieşte in tine,când trăieşti prin credinţă şi nu prin vedere, cand gândurile tale sunt gândurile lui Hristos nici vorbă de inlocuitori pentru simplul motiv că nu mai este nimic de inlocuit…
Ah fratii mei,Domnul sä vä binecuvänteze!Munca in via Domnului o incepem cu pämintul care säntem.Dupä ce am smuls toate buruienile säntem o fäpturä nouä.Avem un adäpost in omul nou näscut din Dumnezeu si acolo nu mai putem päcätui.Näscuti din nou fiind noi nu mai säntem ai nostrii si Cel ce ne-a näscut din nou nu ne mai lasä sä päcätuim.Problema este cortul nostru firesc in mädularele cäruia este osändit päcatul.Statul la douä mese.Noi hotärim dacä ascultäm de Duhul Domnului sau de firea noasträ.In clipa cänd päräsim adäpostul nou (unde cäläuza este Duhul) inträm in legea firii care ne duce la päcat.Faptul cä toti oamenii päcätuiesc aratä imposibilitatea mäntuirii färä Isus.
Deci rezolvarea nu se rezumä doar la a ne astupa gura sä nu iasä cuvintele,cäci päcatul nu se zämisleste pe buze ci mai adinc,in viata noasträ,in inima noasträ:
Matei 12:34
Pui de näpirci,cum ati putea voi sä spuneti lucruri bune,cänd voi sänteti räi?Cäci din prisosul inimii vorbeste gura.
Ah fratele meu!
sunt interesat sa stiu cat timp ti-a trebuit sa scoti toate buruienile, daca le-ai scos chiar pe toate si cine a pus stampila CTC ca sa te numesti „faptura noua”. Si cate si mai cate…
Le fel cred ca este si cu berea fara alcool!!
Delimitarea de Imparatia diavolului trebuie sa fie clara.
Agreez Sorin…Pe cine vrem sa pacalim cu berea fara alcool ? Si ce ramasite sunt ramase in acel individ care doreste sa bea o bere fara alcool.Cat despre injuraturile pocaiesti am cateva pe care le-am auzit de la „pocaiti”. „ce pisici ii trebuie”, „ce padutii(banuiesc ca vorbea de paducii) tai vrei” sau varianta „intr-o zi am sa las pocainta la o parte pentru 5 minute si ii arat eu lui”(hmm….. si daca nu o mai gaseste?” Perle, perle, perle.
Daa,cat este de adevarat!Consider ca asemenea oameni inca duc o lupta asidua cu firea pamanteasca.Iata ce am mai auzit eu:”in puii mei”,”ce pana mea?”,sa-ti tragi palme”,”saracia ei de treaba”etc.
Nu se merita…
Ati mentionat ca e la moda ca predicatorii sa spuna „lucrurilor pe nume.” In acest clip, Mark Driscoll, unul dintre cei mai populari pastori din America (in special cu generatia tanara, inclusiv Romanii nostri) pune in practica aceasta…
La minutul 1:24 spune (striga) ceva socant. Nu sunt de acord cu acest limbaj, mai ales de la amvon.
Chris, poate ai dreptate , a folosit cuvintul „hell”, dar nu trebuie sa aruncam „the baby with the bath water”. Driscoll evanghelizeaza la ” marginile pamintului”, bikers, gangs etc unde abuzul femeilor este ceva normal. Practica considerata normala si in unele „sectoare” ale rominilor pocaiti, fara sa fie considerata un pacat ( if you know what i mean)
Offff, bine că i-ai pus ghilimele…
Gabi, I have a problem with the delivery, not with him personally… Any message against sin is welcome, but I’m against cursing. The word hell is a normal word, but I think most people would qualify „what the (…)” as cursing. De fapt predica la Mars Hill Church nu la marginile pamantului in clip.
ps. Sper sa nu fie adevarat despre abuzul domestic la pocaiti ca e un mare pacat
Si inca ceva , si Pavel sa inervat o data
Galateni 5:12
Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură
righteous indignation
Ai interpretat greșit!
Aici e vorba de tăierea împrejur.
Ceea ce spune Pavel este ”Dacă le trebuie să se schingiuiască, n-au decât: pe ei înșiși nu pe alții!” și nicidecum nu spune ”Rupe-și-ar picioarele!”…
I beg to differ. Daca citim citeva capitole mai inainte , vedem ca Pavel a fost destul de indispus cind a scris aceasta epistola. Engleza (NIV)
3:1 You foolish Galatians! Who has bewitched you?
5:12 As for those agitators, I wish they would go the whole way and emasculate themselves!
Păi nu e acelaș lucru?…
Ce mai experti la strecurarea tantarului! Sper sa nu fiti tot asa de experti si la inghitirea camilei–de obicei astfel de „indemanari” merg mana’n mana 😦
Ultima oară când am citit, în Biblia mea scria că vom da socoteală chiar și de cuvintele nefolositoare…
asa este–imi place articolul, de aia l-am bifat: )…
ce observ eu insa e ca unii sunt buni la a vedea paiul, dar ignora barna….se leaga de lucruri mici…dar in schimb e ok sa stai ilegal, sa lucrezi la negru, sa vi cu viza de turist si sa lucrezi pe cash, etc… sa nu mai vb de tepe de mii, zeci de mii si milioane….care par a trece necondamnate si neobservate…
PS eu unul n-am baut niciodata si n-am injurat in ultimii 20 de ani… dar aia nu-i mare lucru….cel putin nu cred ca e…
De acord! Unele să le facem, altele să nu le lăsăm nefăcute!
ideea era ca daca vom fi judecati pt cele mici, cu atat mai mult pt cele mari…:)
Val , faptul ca unii nu am dat „tepe ” de mii sau milioane, sau nu i-am dat un pumn la vreun frate nu se datoreaza( intodeauna) faptului ca sintem buni, ci datorita faptului ca sintem fricosi.
De aceea Domnul a spus ca numai daca te gindesti cu ura la fratele tau , l-ai si omorit, ca drept sa-ti spun , am fost la destule „sedinte” unde daca frica de puscarie nu ar fi planat asupra participantilor , s-ar fi scos revolverele si s-ar fi rezolvat problemele rapid. De multe ori ne credem mai buni ptr. ca nu am facut pacatul cutare sau cutare, dar de cite ori ne-am gindit sa il facem?? si nu l-am facut numai din cauza ca ne-a fost rusine, sau frica ?
Gabi,
F deacord cu tine…dar ca este un subiect oarecum diferit, desi apropiat…:)
‘De acord! Unele să le facem, altele să nu le lăsăm nefăcute!” Asta e versiunea teoretica…
V-o spun pe cea adevarata–Hai sa le facem pe cele mici! Pe cele mari cand om avea timp… adica niciodata 🙂
Pace frate Val Borlovan. Ce mai e nou pe la voi prin Colorado? Tu ai un blog personal?
Te-am vazut predicand in biserica romana din Denver. Domnul sa te intareasca si sa-ti dea har dupa har.