20 mai 2011 
După lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani, ”Biserica Prezbiteriană poate înainta spre viitor cu integritate” spune Rever-end-ul (capăt de guler, adică) Michael Kirby de la Biserica Prezbiteriană ”Mai multă lum(e)-ină” din sudul orașului Chicago. De ce? Pentru că, după ce în 2008 a eliminat din constituția sa morală fraza ”Homosexualitatea este păcat”, Biserica Prezbiteriană a legiferat în sânul ei de peste 2 milioane de aderenți ordinarea homosexualilor și a travestiților.
Nu vă mai enervez cu declarațiile dezgustătoare ale sodomiților victorioși și nici nu intenționez să bat calul mort cu argumente cu care sunteți deja de acord și familiarizați. Permiteți-mi numai să justific de ce (cu toată dragostea lui nemărginită) Dumnezeu va spulbera lumea!
Biblia spune negru pe alb că homosexualitatea ca și adulterul, pornografia directă și indirectă, și toate celelalte deviații sexuale sunt păcătoase și condamnabile. Că oamenii care n-au de-a face cu Dumnezeu batjocoresc aceste principii nu ne miră. Dar atunci când cei care își zic creștini mutilează Cuvântul Sfânt cu interpretările lor eretice, este strigător la cer!
Nu, nu vă grăbiți să-i condamnați prea tare pe cei răi înainte să ne privim puțin pe noi înșine, ăștia buni. Câte principii enunțate de Sfintele Scripturi negru pe alb încălcăm noi și le răstălmăcim cu explicațiile noastre ieftine, culturale, simbolice și istorice?…
Ce credeți, prezbiterienii, unitarienii, episcopalienii și luteranii evanghelici au ajuns aici dintr-odată?
Totuși, ca să atenuăm puțin negativismul acestui articol, este demn de menționat că peste 100 de congregații au părăsit denominația prezbiteriană și altele sunt în curs de a face același lucru. Lăudabil!
POPAS PENTRU SUFLET 
„…este demn de menționat că peste 100 de congregații au părăsit denominația prezbiteriană și altele sunt în curs de a face același lucru. Lăudabil!”
Dacă şi bisericile noastre continuă în direcţia „post-modernistă”, a implementării unei forme de evlavie şi a unor maimuţăreli şi practici contrare Bibliei – doar de dragul numeric şi de a satisface mofturile lumeşti a unora dintre noi, mă tem că soluţia este aceeaşi şi pentru noi, adică ieşirea din mijlocul acestor „biserici”.
Neghina postmodernista e demult printre noi, ea se aseamana cu graul, in curand apar si roadele. In unele biserici au aparut, in altele in cativa ani. Nu vreau sa magulesc, dar fratele Cristi este singurul roman care predica necazul cel mare, prigoana si pregatirea pentru martiraj. Restul, vorba fratelui V Brancovan: ar vrea sa vina Domnul holbandu-se la tv cu can-ul intr-o mana si chipsurile in cealalta.
Atata vreme cat producem crestini statici, care sterg scaunele de praf si urmaresc un spectacol religios, sintem condamnati.
Libertatea si comfortul ne omoara lent, unde esti dulce persecutie care nasti martiri!?
Poate va socheaza ce voi spune, mai ales ca vine de la un crestin evanghelic, dar eu cred ca aceeasi vehementa trebuie sa o aratam, in primul rand si fata de alte pacate ce se fac simtite tot mult mai usor in bisericile noastre: mandria, barfa, rautatea, invidia si tot asa.
Homosexualitatea si mai ales homosexualitatea ce-si face propaganda e un pacat de rezultat, de evolutie, daca vreti. Homosexualii isi pierd rusinea si ies in fata numai in societati ce le permit acest lucru si dupa o foarte lunga perioada in care isi clocesc mizeriile. Si pentru a ajunge in acest punct, e „nevoie” ca bisericile sa isi faca bine treaba: in loc sa il predice pe Hristos, se complac in semi-succese financiare, in disensiuni interne pentru pozitii, in compromisuri cu politicul, in fratricide si lista poate continua, completata de oricine are o cat de mica vechime in „sistem”. La ce sa ne asteptam de la biserici in viata carora cele mai importante momente sunt alegerile?
Eu personal fac parte dintr-o biserica locala care nu a botezat nici un membru nou din lume de aproximativ 4 sau 5 ani. Momentul acela in care cineva se ridica si spune ca vrea sa il urmeze pe Hristosul pe care l-a primit ca Domn a devenit o amintire indepartata pentru biserica. In schimb, in toata aceasta perioada, au fost reale disensiuni, traduse in predici, certuri, sfaturi fratesti etc. cu privire la imbracamintea fetelor, cu privire la baticuri, cu privire la tobe si la alte instrumente, cu privire la melodiile care se canta la „program”, cu privire la lungimea parului, cu privire la verighete, bratari etc., cu privire la „nasterea de copii”…
Parerea mea este ca, la momentul de fata, bisericile din Romania (si poate si cele din SUA, nu stiu 🙂 ) duc o cronica lipsa de pastori si prezbiteri cu viziune asupra lucrarii lor, dar au, in schimb, pastori ce se complac in a merge din inertie pe un drum ce nu e al lor.
Intr-o societate ce e sarata de prezenta unor biserici autentice (nu neaparat puternice si influente) homosexualitatea si alte asemenea pacate nu pot inflori.
Vehementa noastra trebuie auzita in bisericile noastre pline de crestini adormiti, mandri si puturosi ce vand porumbei si schimba bani.
Semneaza: un „baiat de comitet” si fiu si nepot de pastor.
Dragă Bogdan,
Sunt de acord în general cu ceea ce ați scris.
Dacă recitiți postarea, subliniez același lucru.
Pe de altă parte, subiectele menționate de dvs. (îmbrăcăminte, bijuterii muzică etc.) sunt abordate pe fondul unor exagerări care nu pot fi tolerate. Și acestea duc undeva și acest „undeva” nu e un loc bun…
Bogdan imi place articolul tau si inteleg perspectiva din care vorbesti. Bunicul meu a fost pastor intr-o biserica in care lupta predicatorilor si a celor care treceau pe la anvon era „lungimea si latimea imbracaminti femeii” ca copil ma tot gandeam ca Biblia a fost scrisa doar pentru femei si ca daca femeile „s-ar imbraca cum trebuie” biserica ar fi un colt de rai. M-ai tarziu in viata cand am priceput mai multe am vazut ca de fapt biserica nu e un colt de rai si chiar nici familia nu e rai, nu din cauza femeilor ci din alte motive mult mai serioase si grave, cum ar fi minciuna, inselatoria in acte, ura, facerea la planuri de a dobora pe unul sau pe altul,…,
Homosexualitatea e un pacat grozav, si toti ce-i care o practica stiu lucrul acesta de aceea se si lupta ei sa ne asigure ca ce fac ei nu e chiar asa de rau „ci ca s-au nascut asa”. Eu cred ca acasa, in societate si biserica trebuie sa spunem atunci cand suntem provocati ca Dumnezeu condama asemenea practici si noi nu le acceptam, promovom sau toleram.
Frate Cristi ascult predicile dumneavoastra cu mare placere si imi place ca predicati adevarul cu tarie si nu va „hraniti” biserica si pe cei ce va asculta cu „lapte” cu invataturi incepatoare ci da-ti hrana sanatoasa mult dorita pentru suflet.
Domnul sa va binecuvinteze.
Nu cred că articolul este negativist, ci descriptiv şi realist. Este recomandat să ne facem o analză critică a conduitei noastre morale şi spirituale, prin comparaţia cu cei care au falimentat. Aşa putem observa bine ce pericole ne aşteaptă şi la ce riscuri ne expunem.
Dar reperul de neschimbat al cercetării personle este Cuvântul lui Dumnezeu.
Marea întrebare este: Ce atiudini luăm şi ce acţiuni urmează după cercetarea personală şi constatarea realităţii despre noi?
Apostolul Iacov spune „Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era” Iac 1:23-24
Oare câţi se uitat dimineaţă în oglindă şi după ce văd ceva care nu stă bine ignoră şi plecă mai departe?
Dar în cealaltă oglindă când n-am uitat ultima oară? Ce am văzut acolo? Ce am făcut după? Ignoranţă, Justificare, Amânare…
Îndreptare, Corectare,Schimbare…
Hmmm…incomodă mai e oglinda asta. Nu are şi ea pic de îngăduinţă, spune fără nici o rezervă totul, totul aşa cum este…
După cum arată şi însemnele acestei biserici (prezentate în desenul de mai sus), flăcările
ard lemnul crucii, sub Biblia ce pare o tigaie, în care tocmai cade ucis, porumbelul.
Deşi s-a vrut un simbol, emblema Bisericii prezbiteriene trădează un adevăr crud!
Fr. Ionescu,
va rog nu mai numiti ” Biserica ” orice adunare de rataciti. Va spun sincer ca, faceti un pacat. Cuvintul ” Biserica „, este valabil numai acolo unde se aduna copiii lui Dumnezeu.
Există ”biserică” în sensul identității sociale. Nu avem cum să ocolim termenul. Dar înțeleg ideea…
Bazat pe Cuvintul lui Dumnezeu din Fapte 6:9, de data aceasta nu pot sa va accept scuza. Eu cred ca si astazi Cuvintul lui Dumnezeu le numeste tot ” partide „, fie ele sant mai mici sau fie au cateva milioane de adepti.
Oare ce le trece la astia (si la ceilalti mentionati) prin cap cand citesc 1 Cor 6:9-10? Nu citesc aceeasi Biblie?
„Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”
Tocmai am ascultat azi la un radio talk show si era problema homosexualilor .The host se straduia sa conviga ascultatorii caci poate intro zi ne vom convinge de” adevarul” care il sustin ei caci sa-u nascut asa , cind un caller a explicat :cum ar putea Dumnezeu care condamna homosexualismul asa de categoric sa ingaduie ca cineva sa se nasca homosexual dupa care the host nu a putut sa adauge nimic decit i do not know si a schimbat subiectul