ZIUA MEMORIALĂ: FIECARE ÎMPĂRĂȚIE ÎȘI SĂRBĂTOREȘTE EROII

La data de 30 Mai, 2011 (în fiecare an, ultima zi de Luni din luna Mai) este ”Memorial Day” în onoarea bărbaților și femeilor căzuți la datorie în serviciul militar al Statelor Unite.

Dincolo de sobrietatea momentului, trebuiesc menționate câteva aspecte cu privire la istoria acestei zile importante în calendarul fiecărui american. După 235 de ani de existență și un secol de supremație, această civilizație este de departe cea mai impunătoare formă de manifestare a spiritului uman. Începând cu prosperitatea ei economică accesibilă populației în masă, democrației bazate pe drepturile fundamentale ale individului și dezvoltarea științifică fără precedent, America este centrul de greutate al civilizației umane. Fără să facem abstracție de părțile ei întunecate ci mai degrabă considerându-le adevărate biruințe asupra propriilor monștri, Marea Expansiune de Vest, Războiul Civil și Abolirea Sclaviei sunt răni adânci în prestanța acestei tinere țări. Formată din emigranți reciclați în topitoria patriotică a spiritului american, SUA este un imperiu al reinventării. Ceea ce lumea a expatriat cu repulsie, a devenit materia primă a unei societăți invidiate de… lume.

Problemele Americii se leagă de cauza principală a căderii fiecărei civilizații majore din istoria omenirii: decăderea morală. Dacă Revoluția Colonială i-a dăruit independență, Războiul Civil a maturizat-o, cele două Războaie Mondiale și cel rece împotriva comunismului i-au asigurat supremația, atunci, pe cealaltă față a monedei, revoluția sexuală din anii ’60 combinată cu dezvoltarea unei noi intelectualități culturale (cinematografia, arta și muzica modernă) a declanșat un tăvălug al stricăciunii care amenință să cangreneze întreaga lume.

Așa cum am subliniat recent în articolul O SOCIETATE CÂNTĂRITĂ, NUMĂRATĂ ȘI ÎMPĂRȚITĂ, cu toate că spiritul caritabil și de mobilizare al acestei națiuni rămâne fără egal, ca orice împărăție omenească și aceasta va fi clătinată și spulberată. În epistola lui Pavel către Evrei, în capitolul 12 scrie:

”Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.” Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Acum când încă odată America își sărbătorește eroii, să ne aducem și noi aminte de eroii adevăratei Împărății veșnice:

Evrei 11:33-40 ”Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.”

Spre deosebire de toți eroii istoriei și chiar ai vechiului legământ, eroii Bisericii sunt cea mai sublimă categorie de biruitori! Ei nu au fost echipați cu săbii, tunuri, tancuri sau bombe. Ei nu au fost trimiși să cucerească teritorii. Au fost înarmați cu Evanghelia și mandatați să câștige suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu! Nu au voie să verse sânge ci să propovăduiască pe Domnul Isus care și-a dat sângele (viața) pentru mântuirea oamenilor. La nevoie, acești eroi vor plăti cu propriul sânge mărturia lor. Onoarea le va fi pe măsură:

Apocalipsa 7:13-17 ”Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”