DE CE ESTE ATACAT DARUL VORBIRII ÎN LIMBI

Dintre toate darurile spirituale, cel mai controversat este vorbirea în limbi. Dintre vorbirile în limbi, cea mai pusă la îndoială este cea în ”limbi noi” (Marcu 16:17) sau ”îngerești” (1 Corinteni 13:1 și 14:2). Dintre toate manifestările vorbirii în limbi, cea mai contrazisă este ca semn inițial al botezului cu Duhul Sfânt.

Întrebări de genul ”dacă nu vorbești în limbi nu ești mântuit și/sau răpit?” sau ”dacă nu vorbești în limbi nu ești botezat cu Duhul Sfânt?” sunt mai mult decât retorice. Ele provoacă (nu numai în afara cercului penticostal) o dezbatere teologică de proporții uriașe în aspecte doctrinare de ordin fundamental.

În acest dialog (dacă se dorește vreunul) problemele nu pot fi puse simplist așa cum s-a mai întâmplat și în alte cazuri. Mărturie stau sloganele, etichetele și afuriseniile cu care a fost pirogravată memoria unor astfel de războaie frățești.

Baza pe care se poate construi un asemenea dialog nu poate fi o selecție de versete scoase din contextul biblic dar nici exemplificarea abuzurilor și nici măcar absența (frecventă) contemporană a unor experiențe. Bunăoară, dacă Apostolul Pavel scrie în Efeseni 2 că ”prin har ați fost mântuiți, prin credință…” și tot el afirmă în Romani 8:9 ”Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”, atunci trebuie găsită o interpretare complementară a celor două texte. Ele nu pot fi folosite unilateral și separat. Eu cred că mântuirea este prin Har dar Harul nu este redus doar la interpretarea noțiunii în sine ci este un termen complex cu o încărcătură vastă.

Durerea este că exact în felul acesta sunt atacate darurile, manifestările și experiențele duhovnicești. Fie calificându-le ca manifestări temporare, fie acte patologice, fie ca experiențe opționale, este foarte clar că o categorie largă de credincioși (printre care și unii penticostali) nu vor să aibă nimic de-a face cu ele.

Recent, nu mică mi-a fost mirarea să citesc pe blogul unui pastor baptist că, printre alte practici condamnate în cadrul congresului de la Timișoara, a fost și ”actul ritual al ungerii cu untdelemn a bolnavilor”. Nici Iacov 5 nu mai face parte din (Sola) Scriptura unora!

Reacțiile recente împotriva unor mișcări de trezire spirituală, deși au comunicat anumite îngrijorări legitime pe care și credincioșii penticostali le împărtășesc, au avut ca scop nu atât corectarea lor, cât anihilarea lor.

Revenind la subiectul nostru, esența unei clarificări doctrinare cu privire la vorbirea în limbi (și mă refer în primul rând la penticostali) este necesară nu numai în dimensiunea ei voluntară ci și imperativă. Dacă doctrina penticostală nu poate justifica de ce NU este Botez cu Duhul Sfânt fără semnul inițial al vorbirii în limbi și de ce nu poți fi mântuit fără a fi Botezat cu Duhul Sfânt, atunci dialogul ar trebui mutat în sfera preferințelor care divizează bisericile pe criterii de închinare, funcționare și organizare.

Adevărata credință penticostală afirmă vorbirea în limbi ca semn inițial și imperativ al Botezului cu Duhul Sfânt și Botezul cu Duhul Sfânt ca act integrant și imperativ al mântuirii! Poziția penticostalismului timpuriu a fost mult mai tranșantă decât a celui de astăzi care a fost intimidat să accepte o diluare a învățăturii sale de căpătâi. Penticostalismul moderat își pierde rațiunea de a exista, deoarece Domnul Isus, Sfinții Apostoli și Noul Testament s-au opus și au abolit toate lucrurile fără de care se poate. Credința apostolică este simplificată la strictul necesar dar nimic mai puțin decât este absolut necesar pentru mântuire. Dacă lucrarea Duhului Sfânt așa cum este ea prezentată în Evanghelii și Epistole nu este un necesar absolut atunci își pierde rațiunea de a fi parte din Scripturi. Aici avem de a face cu un argument de genul ”tot sau nimic”.

Nu înseamnă că trebuie să ne erijăm în administratori ai mântuirii și să dictăm în dreptul celor care cred diferit. Dar adevărul trebuie proclamat așa cum este. Pentru unii va fi ”prea de tot” și se vor duce la alte tarabe. Atitudinea radicală a Mântuitorului este să ne întrebe chiar și pe noi care rămânem: ”Voi nu vă duceți?” Dar mesajul nu va fi compromis. Adevărul nu a fost și nu va fi niciodată în tabăra moderaților, fie ei penticostali!

Totuși, de ce este atacat darul vorbirii în limbi? Mai întâi, mă gândesc la teama de necunoscut. Apoi, teama de ridicol. Apoi, teama de dezordine. Apoi, teama de a-ți pierde controlul. Apoi, teama… Toate aceste fobii spirituale sunt bine documentate dar și întâmpinate de Cuvântul Domnului:

Luca 11:11-13 ”Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

Fapte 2:12-18 ”Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.”

Fapte 10:44-47 ”Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

1 Corinteni 14:18-19 ”Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.”

Așa cum am menționat deja, este necesar un dialog constructiv în ceea ce privește reglementarea manifestărilor publice și încadrarea biblică a darurilor spirituale în închinarea bisericii. Aceasta numai după ce am stabilit că lucrarea Duhului Sfânt cu toate componentele ei nu poate fi negociată.