ABDICAREA REGELUI: CONDUCERE PRINCIPIALĂ SAU PRAGMATICĂ

S-au consumat tone de hârtie, cerneală și… spațiu virtual zilele trecute, după declarația incendiară a președintelui Băsescu referitoare la abdicarea regelui Mihai în 1947. Domnia sa consideră acest act unul de lașitate, o adevărată trădare a intereselor țării. Cum eu sunt foarte a(nti)politic am așteptat să se așeze praful, adică să citesc ce spun alții mai cunoscători în domeniu, ca să-mi formez și eu o opinie cât de cât informată. Nu sunt monarhist ca orientare deși nu m-ar durea cotul prea tare dacă România ar redeveni regat. Ce-o fi numai să fie. Pe mine mă interesează subiectul din alte considerente. În primul rând, nu mi-a plăcut tonul lipsit de respect și considerație istorică al domnului Băsescu. Putea și trebuia să fie (mai) delicat cu… majestatea sa, un om în vârstă de 90 de ani și care nu cred că e în stare să jignească pe cineva. Pe de altă parte, având în vedere că președintele nu se născuse când a abdicat regele, trebuia să fie mai rezervat deoarece aici avem de a face cu o situație destul de complicată, confuză și bazată pe declarații subiective mai mult decât pe date concrete. Ceea ce este sigur e că rușii, guvernul Dr. Petru Groza și comuniștii nu l-au dorit (și nici nu puteau să-l tolereze) pe Mihai I rege. Incompatibilitatea între monarhie și comunism este de dimensiuni cosmice. Un alt adevăr este că la acea vreme, vestul se resemnase în fața pretențiilor expansioniste ale URSS, abandonând Europa de est la bunul plac al comuniștilor. Ce să-i faci, era lumea sătulă de război. Numai românii, săracii, îi mai așteptau pe americani…

Până la urmă, modul în care mă raportez eu la această dispută este în planul unei analize a stilului de conducere. Ca prerogativă trebuie să stabilim că Regele Mihai era în vârstă de numai 26 de ani la data abdicării. Sunt total lipsite de sens pretențiile de ambele părți că la vremea respectivă s-au făcut calcule politice minuțioase. Că adică regele a anticipat lucrurile și s-a hotărât să salveze sau să trădeze România. Nonsens! Regelui i s-a dat șah mat și a trebuit să se ridice de la masă! Putea să o facă leu mort sau câine viu. În politică, pragmatismul poate fi o virtute. MS a înțeles, poate instinctiv, că n-are de ales și a făcut exact ceea ce ar fi făcut majoritatea dintre noi. A răspuns cu eleganță unei realități istorice.

Că și-a trăit mai apoi viața cu demnitate nu se poate îndoi nimeni. Că monarhia a avut un rol capital în consolidarea independenței și stabilității naționale iar este un lucru cert. Cât privește abdicarea nu neg faptul că regele s-a gândit la răul mai mic dintre două. Pentru cei care consideră că răul mai mare este cel pe care l-a ales, eu i-aș da circumstanțe atenuante MS. A ales ceea ce i s-a impus. Orice opoziție era tardivă. Posibil că pragmatismul său a fost… principial.

Dacă domnul Băsescu dorea o analiză mai profundă a elementului politic al abdicării, trebuia să navigheze câțiva ani înapoi la momentul arestării lui Antonescu și al insurecției. Pentru că, bine sau rău, regele atunci a abdicat. Toate evenimentele de după sunt consecințele naturale ale unei decizii care i-a fost, incontestabil, mult mai la îndemână decât cea de mai târziu. Ce s-a(r fi) întâmplat după aceea a depins de alte forțe implacabile cărora atunci le-a dat viață.

Toată această istorie devine un caz de studiu al spiritului de conducere. Sunt decizii care trebuie luate principial! Indiferent de circumstanțe sau eventuale consecințe. Altele trebuie luate în urma unui calcul pragmatic. Nu e în sine un lucru rău. Dar pentru mine este greu, aproape imposibil. De aceea nu îmi place politica. E greu de descifrat cât a dorit regele să salveze România și cât monarhia prin insurecția de la 23 August. Posibil că în logica MS nu era o diferență prea mare.

Ca să nu mai vorbim de Mareșalul Antonescu, așezat între o piatră și un loc tare, pus să aleagă și el între două (cele mai mari) rele: Hitler și Stalin! Nu îl consider pe fostul dictator nici erou nici criminal ci doar un pion al istoriei care a încercat să calculeze soluția unei probleme cu date insuficiente. Exact ca regele Mihai și, mult mai culpabil decât ei, președintele Băsescu. Pentru că ei au ghicit pe pielea lor pe când celălalt doar ca să se afle în treabă. Dacă n-are altceva mai bun de făcut…

Diferența? Antonescu a crezut în principiu, Mihai I a fost pragmatic. Până la urmă e foarte posibil că tocmai această combinație ne-a ajutat să nimerim (cumva) printre urechile acului. Combinație care din diferite motive îi scapă lui Băsescu.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

14 răspunsuri to “ABDICAREA REGELUI: CONDUCERE PRINCIPIALĂ SAU PRAGMATICĂ”

  1. Aici cine este liberaulul si care este conservatorul?

  2. Fr. ionescu,

    jocurile erau facute de cei care au stabilit impartirea Europei. Mai vinovati decat regele Mihai sant vesticii. care ne-au vandut la rusi. Fie ca abdica, fie ca nu, rusii tot veneau peste noi. Regele daca nu abdica sfarsea ori mort, ori arestat si bagat la inchisoare, iar Romania tot tara comunista ajungea. Domnul Basescu vorbeste si el sa se afle in treaba. Mai bine ar vorbi de situatia in care a ajuns Romania din toate punctele de vedere, adica jalnic. Domnul Basescu este o marioneta a elitistilor masoni, care joaca la el in tara , cum i se canta. De fapt este un ateu, ca multi alti asa zisi presedinti de stat.

  3. „După război mulţi viteji se arată!” Cam ăsta-i şi preşedintele României: un om tare, din parcare.

  4. capul plecat..sabia nu-l taie.

  5. Pe cand un comentariu despre dl Ponta sau dl Crin Antonescu; puteti deveni un comentator si al vieţii din Parlamentul Romaniei; va sugerez sa va dati cu parerea si despre Romania Mare; sau despre reducerile de cadre din politie; unde ati fost pana acum? De ce amestecati Imparatia cu veacul acesta; ma dezamagiti chiar aseara ,intr-un cerc de prieteni, mi-am exprimat un punct de vedere elogios despre profilul dvs pe care vi l-am facut citind materialele de pe blog sau de pe site ul bisericii.Am stat la masa cu o persoana care va cunoaste bine si personal si mi-a dat dreptate.Tind sa cred ca aceasta interventie este doar o scapare si ca ramaneti consecvent Imparatiei lui Dumnezeu, Imparatie care nu are de a face nimic cu certurile zilnice de pe Dambovita.Cred ca stiti ca fr Roske a iesit la pensie.Am apreciat in timp influenta dansului si a altora asupra formaţiunii dvs.Continui sa va apreciez dar nu pentru acest articol

    • Dragă Mihai,
      Este o mare diferență între politică și istorie. Visul meu a fost să ajung profesor de istorie, mi-a plăcut enorm.
      De aceea, nu am speculat nici nu am intervenit cu dantelării politice. Detest politica.
      Mi-am dat și eu o părere cu privire la istoria de acum vreo 50-60 de ani.
      Cu apreciere,
      ci

  6. citat:. MS a înțeles, poate instinctiv, că n-are de ales și a făcut exact ceea ce ar fi făcut majoritatea dintre noi.

    Cunosc un om care acum zece luni spunea cam acelasi lucru, era sa fie trimis in al treilea cer inainte de vreme 🙂
    Cu un om ca asta ma pot lauda….ca a fost foarte curajos…. 🙂

  7. Hai sa impacam si capra si varza:sa o numim „credinta politicoasa” !

  8. Numai o intrebare scurta: Banuiesc ca prescurtarea „MS” inseamna ” Maiestatea Sa” . Sinteti cumva monarhist?

Trackbacks/Pingbacks

  1. Declarația zilei – 26 iunie 2011 « România Evanghelică - 26 iunie 2011

    […] “Nu toate lucrurile țin de a fi liberal sau conservator…” – Cristian Ionescu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: