CHIAR AȘA, DE CE VORBIM IAR DESPRE CÂRPE?…

Câțiva comentatori (prea)sătui de șirul de postări referitoare la îmbrăcăminte au găsit în sfârșit misterul balanței (t)e(c)ologice, reclamând cheltuirea unei prea mari cantități de energie pe subiect. Energie care s-ar putea economisi și apoi investi în chestiuni mult mai arzătoare și mult mai la ordinea zilei. Desigur, aș putea încheia abrupt argumentul cu precizarea că blogul îmi aparține și aici vorbim despre ce vreau eu, ok? Problema este că eu chiar nu aș vrea să vorbesc despre cârpe. Deloc! Cei ce mă cunosc (mai bine…) știu că predilecția mea este către studii biblice formative care abordează teme cu un oarecare grad de profunzime. Zecile de seriale și miile de predici în 40 de ani de propovăduire și 24 de ani de pastorație cuprind un procentaj destul de scăzut de referiri la aspecte colaterale și tangențiale miezului biblic.

Deci, ce s-a întâmplat cu mine în ultimii câțiva ani (poate 5 sau 6)?

Mai întâi, am constatat cu stupoare că ridicarea nivelului teologic și al calității în activitatea amvonală NU s-a convertit proporțional în practica vieții personale a credincioșilor. Ba dimpotrivă, creșterea valorică atât pastorală cât și culturală a fost însoțită de o scădere accelerată a spiritualității bisericilor. Pentru mine acest lucru a fost o vreme inexplicabil! Până când am ajuns la concluzia că avem de-a face cu un creștinism schizofrenic, incapabil să traducă principiile chiar elementare ale credinței în realitatea practică a trăirii de zi cu zi.

Al doilea lucru care mi-a atras atenția a fost că pe măsură ce viața bisericii a fost din ce în ce mai formatată (pe tot felul de departamente, sfere de interes, categorii de credincioși) în loc ca acest proces să ajute dezvoltarea spirituală a comunității de fapt a dus la dezintegrarea ei. Pe aceste platforme s-au introdus tot felul de curente de emancipare care au transformat biserica în exact ceea ce era chemată să condamne.

În al treilea rând, observând dinamica locală pe clasificări de orientare (de la extremă la extremă), am ajuns la concluzia că în ciuda unei atmosfere vibrante, fabricată pe nuanțele moderniste, stabilitatea și echilibrul sunt mai degrabă marca bisericilor conservatoare. Diferențele sunt zdrobitoare! În Statele Unite, ora de rugăciune din tot mai multe biserici cu tentă liberală începe la 9:30 sau 10 dimineața și nu mai este o… oră. Unii plâng după frumoasele, bunele, minunatele ore de rugăciune de odinioară, uitând că de găsit nu le mai găsesc (măcar ce-a rămas din ele) decât pe la hiperpocăiții pe care nu-i suportă!

Bazat pe aceste realități, consider că predicarea trebuie aplicată practic cu accente raportate la starea de lucruri din biserică (marele strigăt după… relevanță sau ceva de genul acesta?…) La fel ca Iuda care dorea să scrie o epistolă despre mântuirea de obște dar s-a văzut silit să îndemne credincioșii să lupte pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Vorbim despre cârpe pentru că avem probleme cu cârpele. Știu, liberalii ar dori să mute centrul de greutate al discuțiilor pe chestii mai teoretice, acolo unde se descurcă ei foarte bine cu grrreaca și ebrrraica, cu sensul și contrasensul, cu domnatica și pneumatica (nu contează cum le zice că și așa înseamnă ce – răstălmăcire – vor ei)…

Creștinismul (sau ce-a rămas de el) trebuie să își definească practic valorile! Elitiștii ne-au așezat în caruselul snobismelor lor, pe amețitoarele pante ale știutului. Am ajuns să știm de toate în… neștire! Pentru ei credința a ajuns o pretenție a ceea ce nu poate fi verificat, nu se poate vedea și, deci, nici nu poate fi infirmat! Cu atâta transparență (unul din termenii lor preferați 🙂 ) am ajuns goi (și la propriu și la figurat) și avem nevoie repede de niște cârpe… reale!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

19 răspunsuri to “CHIAR AȘA, DE CE VORBIM IAR DESPRE CÂRPE?…”

  1. ..vorbim despre cirpe, pentru ca ne plac prea tare. 😦
    daca nu invatam firea sa moara, corpul sa ni-l acoperim;
    nici teologie sa nu mai facem-

  2. Frate Cristian, Domnul Isus ne-a spus ca nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu nu v-am luat la rost pentru ce scrieți pe blogul personal – departe de mine așa ceva – ci doar mi-am exprimat o opinie. Desigur, e pentru cititorii blogului dumneavoastră, nu pentru dumneavoastră. Dacă vreți doar aplaudaci pe blogul dumneavoastră, spuneți-mi franc și mă țin departe de el. Când am spus ce-am spus despre haine și despre Scriptură m-am gândit în primul rând NU la ce credeți dumneavoastră despre subiect, ci la ce văd în fiecare săptămână în bisericile pe unde umblu și predic eu. Și, ca să vă țin isonul, admonestarea publică regulată și nebiblică de multe ori a unora dintre cei care vin la biserică îmbrăcați aiurea nu rezolvă problema. Spuneați că ați constatat cu stupoare că ridicarea calității teologice la amvon nu se vede în practica vieții credincioșilor. Corect, dacă vă face să vă simțiți mai bine, au pățit-o și alții, cum ar fi proorocii din Vechiul Testament. Au predicat direct Cuvântul lui Dumnezeu, spus de Domnul cu gura Lui, și oamenii tot n-au priceput. Asta nu înseamnă că de azi încolo coborâm ștacheta numai ca să priceapă poporul… Nu, Cuvântul trebuie predicat așa cum a fost lăsat; e problema lui Dumnezeu, mai precis a Duhului Sfânt, pe cine convinge de păcat și pe cine lasă cu inima împietrită. Noi trebuie să predicăm exact așa cum e el în Sfânta Scriptură, iar problema hainelor e orice numai doctrină nu. În ultimă instanță însă fiecare face ce socotește că e bine pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar aici libertatea de conștiință și de credință este exclusiv personală pentru că fiecare vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu de fiecare cuvânt pe care-l vom fi folosit pe vremea când trăiam în trup.

    • Cred că nu mă înțelegeți. Calitatea amvonală nu înseamnă că predicile sunt ceea ce ar trebui să fie. Se spune că o femeie, lăptăreasa dintr-o comună, a venit pentru prima oară la biserică fiind invitată de o vecină. La închiere, pe drum spre casă, credinciosa o întreabă: „Ei, cum ți-a plăcut, ce ai înțeles?” „Draga mea, zise vecina, eu una știu! De azi încolo nu mai pun apă în lapte!”
      Aceasta trebuie să fi fost o predică foarte bună și sunt sigur că predicatorul nu a menționat vreo greșeală de traducere a lui Cornilescu din originalul grecesc…

      • I beg to differ. Predicatorul nu a facut mare brinza.. Laptareasa a intrat in biserica ca o nemintuita hoata, si a iesit afara nemintuita cinstita. Foarte bine ptr. comuna, e adevarat,

        Este jobul lui Dr. Phill si Dalai Lama sa convinga oamenii sa fie morali.

      • Felul cum puneţi problema traducerilor dă de bănuit că v-aţi dori ca bisericile să fie deschise numai pentru lăptărese. Pe cei cu mintea mai complicată îi consideraţi condamnaţi la libertinism? Credeţi că lui Vaişamar nu i-ar putea schimba viaţa aceeaşi predică?

  3. Fr. Ionescu,

    solutia este ca in Biserica sa nu intre asemenea specimene, este sa se organizeze un ” filtru ” la intrare si surorile care nu sant imbracate decent sa nu fie lasate in adunare. Chiar si sotiile celor din comitet, fiind !!! Intr-un restaurant select unde tinuta respectabila este obligatorie, acolo este un filtru care te scaneaza daca te incadrezi la conditiile de intrare in restaurantul respectiv. Da, subiectul este foarte bun si de discutat periodic, dar daca nu luati masuri concrete impotriva acelor surori care nu vor sa se conformeze, vorbirea e degeaba. Cele care sant descoperite ca fiind imbracate indecent in adunare, chematile deoparte dupa program si atentionatiile, o data, de doua ori si daca nu vor sa asculte, punetile deoparte pina isi revin. Imi pare rau, dar asta este solutia.
    Intr-o adunare penticostala respectabila din Romania, exista o familie care vand tigari si alcool in chioscul lor de mai bine de 10 ani, inainte avind mai multe magazine toate dotate cu tigari si alcool. Ce credeti, au fost pusi deoparte sau exclusi din Biserica, pentru ca in ciuda atentionarilor, ei continua si azi sa vanda aceste lucruri, in conditiile in care la fiecare 16 minute, un roman moare din cauza tutunului ? Da de unde !!! Ei canta in corul Bisericii iar cu ceva ani in urma stimatul frate mai era pus sa conduca si cantarile in adunare !!! Si toate acestea cu acordul stimatului pastor de adunare, care nu este unul oarecare ci, unul cunoscut in Romania si prin alte tari si sub atentia intregului comitet, care accepta si incurajeaza asa ceva in Biserica lui Dumnezeu, in vazul tuturor fratilor.
    Deci fr. ionescu, ori hotararea Consiliului Bisericesc din 2007 este clara cu privire la consumul, producerea si comercializarea alcoolului si tutunului de catre membrii unei Biserici, nu ? Si asta este numai o picatura de apa intr-un pahar, pe linga alte lucruri mai grave existente prin adunari. Si daca vreti dovezi, pot sa va trimit poze si video din adunarea respectiva, cu privire la aceasta familie ca, sa nu ziceti ca vorbesc prostii.
    Toleranta pacatelor la nivel de Biserica de catre cei insarcinati sa pastreze Biserica curata, impiedica pe Dumnezeu sa faca lucrari deosebite si cu putere si aduce un mare prejudiciu de imagine Biserici lui Dumnezeu, impiedicand pe multi oameni sa ajunga la mantuire. Am remarcat ca, crestinii romani sau pocait , dar nu s-au vindecat de judecata strimba si partinitoare, care are consecinte extraordinar de grave. Deasemenea multi lucratori si frati nu inteleg ca, in ce priveste lucrurile lui Dumnezeu nu exista nepotisme, rude si prieteni. Cand a fost treaba de pacat Dumnezeu, nu a facut nepotisme si partinire nici cu Moise pe care a vrut sa-l omoare fiind scapat de nevasta lui, nici cu Aaron cand au pacatuit fii lui, nici cu Eli si nici apostolul Pavel cu Chifa cand a cazut in latul fatarniciei in Antiohia.
    Asta inseamna crestinism real si sa ai caracterul lui Dumnezeu. Crestinismul real si o judecata dreapta iti aduce multa blama si prigoana si nu multi iti mai sant prieteni asa cum s-a intamplat si in viata Domnului Isus.

    • @Remus,
      …toate acestea sint tolerate avand la baza texte biblice unde se spune sa…lasam neghina sa creasca pentru a nu smulge si graul..pana vor venii adevaratii seceratori..
      Nu te necaji ca nu-i decat inceputul …prabusirii..pe toate palierele asa cum sta scris in Apocalipsa.
      Noi trebuie sa privim tinta la Capetenia desavarsirii noastrede unde ne vine izbavirea.
      Apropo ..este posibil ca luna viitoare sa fiu prin Germania.

      • thanks for the hint…. 🙂

      • Drago.Eu prefer sa smulg neghina.Chit ca pe parcurs voi smulge putin grau,mai ramane totusi destul grau in hambar.Asa,chiar daca ies cu un profit mai mic ,macar nu ies in pierdere si pot merge inainte cu astia care-i am.
        Iar la intrebarea din titlu de ce vorbim despre carpe?Ei bine,aia care zic sa vorbim despre altceva,nu stapanesc nici macar baza pocaintei,dar culmea,tot ei vor mai mult(ca daca ar stapani baza pocaintei ar sti ca ei nu trebuie as faca fapte bune ca as le zice pastorul.Ei trebuie sa faca fapte bune din initiativa proprie iar ca sa afli informatia asta trebuie sa pui mana pe biblie).Culmea ca ei se plang ca vor mai mult dar daca-i intrebi de ce nu o vizitat bolnavi,de ce nu au ajutat saracii etc ei se fac ca ploua.

    • Gabi a atins o problema extrem de sensibila, anume ca moralitatea nu este un semn al pocaintei, dar lipsa ei este un semn al pierzaniei. De ce? Pentru ca daca nu ne schimbam comportamentul intr-unul biblic, atunci inseamna ca Duhul Sfant nu lucreaza in noi, iar daca nu lucreaza in noi inseamna ca nu e prezent acolo. S-ar putea sa n-am dreptate, insa una dintre problemele cele mai serioase cu care se confrunta bisericile noastre este prezenta unor oameni nu neaparat imorali, dar aproape amorali in adunari. Oameni care nu fac nimic, ci doar stau pe scaun; n-ai ce le face ca probleme nu-ti cauzeaza, dar nici nu fac nimic pentru lucrarea Evangheliei. Si totusi, eu unul cred ca despre aceasta categorie spune Scriptura ca sunt caldicei, situatie in care nu-i bine sa fie nimeni.

      • Shifu.Exista 3 etape de sfintire.
        1.Moralitatea
        2.Abandonarea sinelui.
        3.Comuniunea cu Dumnezeu si desavarsirea. Ca sa ajungi la punctul 3 e musai sa-i atingi prima data pe 1 apoi pe 2.

  4. Clarificare: cand spuneam ca moralitatea nu este un semn al pocaintei am vrut sa spun, dupa cum bine zicea Gabi, ca moralitatea poate fi intalnita si in cazul necredinciosilor. Pentru mantuire insa moralitatea, ca rezultat al locuirii Duhul Sfant in noi, este absolut obligatorie.

  5. In ziua de azi trebuie sa spunem pacatului pe nume pentru ca prea l-am tolerat in inimi si in biserici ,chiar si moda aceasta draceasca.Se permite prea multe in biserici .Ceea ce altadata se condamna acum se tolereaza. Odata o necredincioasa mi-a zis :ca atunci cand merg credincioasele la biserica poti sa vezi moda cu alte cuvinte ca nu sunt modeste. Si imi zicea ca ea cand merge la biserica ortodoxa se imbraca modest pentruca nu poate sa se roage inaintea lui Dumnezeu oricum. Si noi care ne numim crestini ne permitem sa venim inaintea Domnului cu tinute indecente. Fratele Ton spune foarte bine intr-o predica despre Evlavie : Cand vii la biserica prin modul in care esti imbracat(a) :-arati ca vii imbracat(a) cu podoabe sfinte ca sa fii placut(a) Domnului sau sa fii o ispita pentru altii atragandu-le privirile spre tine printr-o tinuta indecenta.Un om evlavios nu se imbraca oricum cand vine in prezenta Domnului si nici cand merge pe strada. Noi trebuie sa fim „o epistola vie scrisa si citita de toti oameni”.In ziua de azi nu ne mai deosebim prin tinuta fata de cei de afara. Ne mai miram de ce nu se intorc oamenii la Dumnezeu. Pentruca nu vad nici o diferenta la noi. Daca Domnul Isus s-ar oglindi cu adevarat in noi ne-am lasa transformati de El.

  6. Buna ideea cu filtrul;
    pentru cele care in la Biserica ca sa-si afiseze toaletele,
    va fi un prilej sa se cerceteze.
    La B.O . din cartier scria afara:
    femeile sa se acopere, sa nu aiba ruj pe buze, sa nu vine imbracate in pantaloni; mi-a placut ideea.
    Cel putin atunci, daca nu o fac mereu.
    La manastire ti se da un fel de fusta cu care te infasori, daca esti in pantaloni.
    Totusi este tare inrijorator ca astazi surorile nu mai sunt dispuse sa lase lumea si pacatul, pentru mintuire.
    Daca fratii pastori ar avea mai amre grija, poate ca o parte s-ar indrepta.
    Frate Cristian,
    tarina din pilda neghinei este lumea, nu Biserica,
    atunci putem spune despre cei nenascuti din nou din biserica, ca trebuie lasati in voia lor?
    Nu cred ca acest lucru se aplica la Biserica, unde se pune problema diciplinei pentru indreptarea gresitului si spre exemplu altora care gresesc si ei in ascuns.
    Cum vedeti problema raportat strict la Biserica?
    Este necesara o reforma totala in ce priveste indecenta din Biserica?
    (indecenta in Biserica este un sacrilegiu vezi blog ioan8)

  7. @cristian ionescu, 2 intrebati:
    1. Este un context biblic pt. teologia baticului sau e doar o icoana penticostala? In zona care locuiesc sa sistematizat aceasta teologie si e impartita in a fii legat in fata sau spate baticul, cu sau fara colt, lat sau ingust si asa mai departe.
    2. Care este parerea dumneavoastra personala de ce in bisericile penticostale din diaspora subiectul “cirpei“ este abordat mai mult decit subiectete ca si roadele firii, sfintenie, smerenie si profunda pocainta, care erau abordate in trecut cu mai multa autoritate si biserica nu se confrunta cu acest duh al “Izabelei“?

  8. Tot ceea ce facem noi este roada firii, sau roada Duhului…depande…. 🙂
    Este un text in NT in care este vorba de acoperirea capului la femei, la pachet(par netuns baieteste si acoperire la rugaciune si proorocire)
    Acoperirea unei case se face peste casa, nu in diagonala, sau o fisie.
    In termenii bibilei, ne acoprim, inseamna a ne acoperi, nu a ne pune o banda pe urchi(ca nu mai auzim. 🙂
    parodiind acoperirea, sau o diadema stralucitoare cum e acum moda;
    pentru a nu fi o privelste pentru ingeri, care nu pot intelege rasvaratirea femeii, fata de Cel care a murit pentru ele; nevrind sa se supuna.
    A discuta despre legat sau ne-legat,sun barbie su aiurea; palariuta sau batic, caciulita sau esarfa….mi se pare „firesc”(dupa fire-vorbind.
    Cine vrea sa inteleaga, sa inteleaga, zice apostolul.

Trackbacks/Pingbacks

  1. 14 postări în Top 100 WP (21.07.2011) « România Evanghelică - 21 iulie 2011

    […] Chiar AȘa, De Ce Vorbim Iar Despre CÂRPE?… (popaspentrusuflet) 14. Răspuns la interpelările pastorului Cristi Ionescu […]

Lasă un răspuns la Eu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: