21 iulie 2011 
Am învățat să calculăm caloriile, zahărul, grăsimea și proteinele înainte de a scufunda polonicul în oală. Socotim bine pașii alergați ca să ne exersăm condiția fizică. Ne supunem la tot felul de înfrânări și depunem eforturi mari pentru a ne asigura o viață de calitate. Respectarea (în mare majoritate, marea majoritate a) regulilor de circulație a devenit un reflex al autoconservării noastre de toate zilele. Avem grijă la comportamentul și interacțiunile noastre la locul de muncă pentru a facilita promovarea noastră profesională. Ne formăm un set de prerogative prin care filtrăm ce mâncăm, cât alergăm, cum șofăm (sau… parcăm 🙂 ) și ce vorbim. Ținem cont de consecințele care contează. Deseori aud pe câte unul, spre marele meu amuzament, care zice că nu-i pasă de nimeni și nimic. Da de unde! Bravuri gratuite ba, mai mult, când zice că nu-i pasă încearcă să ascundă cât de mult îi pasă. Mă întreb, de ce suntem așa de atenți atunci când este vorba de lucrurile pământești de care depinde liniștea, sănătatea și fericirea noastră temporală, dar neglijăm ceea ce determină eternitatea noastră sau a altora?…
În spiritul noului (vechi) curent al ”libertății în Hristos” se promovează o atitudine de desconsiderare crasă a sensibilităților celor din jur. Și totuși, în ciuda vocilor sfidătoare care cer să le arătăm în Biblie unde scrie că ”nu avem voie să…”, Scripturile ne oferă o măsură pentru toate cazurile, un adevăr transcendent tuturor aplicațiilor, marele filtru al comportamentului creștin, marea prerogativă a libertății în har.
Romani 14:12, 13 ”Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”
Interesant! Pe când liber(al)ul nostru dădea să strige: ”Ați văzut? Nu mă judecați! Mă îmbrac cum vreau, merg unde vreau, fac ce vreau!”, vine partea a doua în care Apostolul Pavel ne spune ce să judecăm, adică având o deosebită considerație față de sensibilitățile și chiar slăbiciunile altora. Unii vor spune că limitele de decență fac parte din slăbiciunile unei vieți de credință fundamentate pe învățături legaliste. Fals! Ideea este că dacă până și cu privire la aspecte care țin de Lege (mâncare, ținerea Sabatului…) trebuie să îi avem în vedere pe ceilalți, raportându-ne ÎNTOTDEAUNA la conștiințele mai înguste decât a noastră, cu atât mai mult în lucruri care țin de buna cuviință. Și ca să ne raportăm corect la principiul suprem al Evangheliei, dragostea (noțiune mult îndrăgită de liberali), iată ce mai spune Biblia:
1 Ioan 2:10 ”Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire.”
POPAS PENTRU SUFLET 
no coment!
credinta hristocentrica vs credinta egocentrica!
nasterea din nou vs „domesticirea spirituala”
La versetele 12,13 din Romani 1, avem parte de un text neclar la care se face apel frecvent cand vine vorba despre disciplina eclesiastica. Este greu sa intelegem care este spatiul ingaduintei fratesti si care este spatiul disciplinei. ideea este ca atat timp cat nu ne judecam singuri, vom fi judecati de alti. Am fost regenerati ca sa alcatuim o comunitate, Apostolul Pavel, Biserica functioneaza precum trupul uman. El zice ca suntem madulare uni pentru alti aceasta inseamna ca preocuparea unora pentru alti trebuie sa existe, pentru ca daca sufera un madular toate madularele sufera impreuna. Ma judec ca sa nu fiu judecat. Cand ingradesc libertatea uni madular sau provoc suferinta altui madular fac rau intregului trup. De aceea ne intereseaza comunitatea si suntem exclusivisti pentru fiecare dintre noi este important si are un rol in Biserica.
Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. (1 Corinteni 10:24 )
Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. (Filipeni 2:4)
Referinta este Romani 14: 12, 13.
Citat:” La versetele 12,13 din Romani 1″, CBogdan, ce legatura este intre aceste versete si disciplina eclesiastica? Si ce este neclar?
CBogdan: Romani 14 se refera la mincare, textul este foarte clar.
gabeobogdan, cand vrei sa verifici autenticitatea unei doctrine te uiti la daca este folosita folosita autoritatea scripturi, cat de corect este interpretata si folosita scriptura, care sunt sursele scripturii, si ce pasaje sunt folosite. Cand un text este scos din context devine un pretext. La multe versete din Biblie daca le luam si interpretam separat apare confuzia. Cand un text este scos din context in cele mai multe situati devine un text neclar. Hermeneutica, disciplina care se ocupa cu interpretarea textului Bibliei poate sa fie bazata pe textele clare ale scripturii sau pe cele neclare. Oameni ca sa scuze multe erezii si devieri de la invatatura sanatoasa apeleaza de multe ori la textele neclare ale Biblie.
Textele neclare sunt acele texte care sunt scoase din context, care pun dificultate prin traducere, care uneori par ca se contrazic, la care ne lipsesc unele detalii legate de contextul social, cultural, geografic, lingvistic, religios.
La versetele amintite mai sus nu am fost destul de explicit, stiu ca se refere la frateasca cu privire la mancare. Recunosc ca m-amfolosit putin de Hermeneutica lui Origen si am spiritualizat.
Hermeneutica lui Origen interpretarea literara – textul vrea sa spuna exact ceea ce citesti.
2. interpretarea alegorica – vorbirea figurata, poate sa aiba mai multe intelesuri si pentru fiecare cititor poate sa insemne alceva in functie de educatie si capacitatea de discernamant
3. interpretarea spirituala cand textele Bibliei sunt spiritualizate, de obicei aici biblia se interpreteaza prin aaltor parti din Biblie care trateaza un anumit subiect.
judecata este primul pas al disciplinei eclesiastice, daca faceti parte si credeti intr-o Biserica, exclusivista asa dupa cum este ea in Sfanta Carte!
Nu am scris nimic de mancare pentru ca mancarea nu este subiectul principal… in loc de mancare poti foarte bine sa fososesti alte manifestari ale comportamentului uman. haina, imbracaminte, muzica, o anumita posesiune materiala, un lucru, un obicei si altele care au legatura cu comportamentul uman… principiul ramane acelas.
Multumesc ptr. luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuunga lectie de hermeneutica.
20Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
21,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„
22Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
23au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.
Mincarea face parte din lucrurile care „nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.”. Principiul care reiese din romani 14 nu poate fi folosit numai in cazul ” porunci şi învăţături omeneşti,” . Atit.
Nu se aplica in cazul de fata( senzualitatea unora care este o piatra de poticnire si cadere in pacat a multora)
Tip: o regula nescrisa:cu cit mai scurt , cu atit mai bine. 🙂
Totul e contextul. Altfel Biblia e paradoxala;astfel, doar pare a fi paradoxala. Cel mai bun exemplu, Prov. „Nu raspunde nebunului…, Dar raspunde nebunului…”
Extraordinar articol,…, Problema e ca sensibilitatile unora ne pot duce in erezii. Dumneavoastra sunteti pastorul unei biserici mari si aveti sute de membri unii maturi spirituali alti mai putin, unii sensibile altii nu, asa ca dumneavoastra intelegeti foarte bine problema aceasta. Din articolul de mai sus reiese ca un adevarat crestin va trebui sa se comporte in asa fel incat sa nu fie o pricina de pacatuire / cadere nici pentru cel slab nici pentru cel tare. Oare e posibil asa ceva, Biblia cere un asemenea lucru? Sunt zeci de frati / surori care sunt nespus de intristati pentru lipsa pastorilor la rugaciune, la anumite activitati, la lipsa lor de colaborare / transparenta, etc. Pentru ei e o poticnire mare, unii chiar se simt asa de neindreptatiti si raniti incat nu se impartasesc cu cina Domnului ( fara cina nu ai viata). Ce facem in cazul acesta? cum ii acomodam pe sfintii care se poticnesc de predica in limba engleza si care cred ca e o pierdere de vreme; sau ” slabii” care cred ca ne abandonam tineretul si ca nu investim mai mult in ei,…, sau fratii care cred ca batutul in palme la staruinta dupa Duhul Sfant e o erezie ( am auzit-o eu cu urechile mele la una dintre serile de staruinta).
Dragă Adi,
Confundăm pricinile de PĂCĂTUIRE cu cele de nemulțumire. De fapt, totul poate fi exagerat și nu asta era intenția mea.
………doar o intrebare: „Nemultumirea nu este PACAT?”
Frate Ionescu mi-a placut acest articol. De la distanta pare ca o atitudine crestina a fiecaruia din noi; ma rog ca Dumnezeu sa ne dea in fiecare zi aceste patru margaritare: obiectivitatea, modestia, iubirea apropelui si mai presus de toate iubire sincera pentru Dumnezeu. In ultimele cateva saptamani Dumnezeu mi-a deschis ochii pentru ceva minunat ce se intampla in USA si dea lungul intregului pamant: Dumnezeu se atinge de generatia aceasta tanara sa miste inima intregului Pamant pentru cel putin un ultim „jolt” inainte ca Isus sa se intoarca inapoi sa-si duca alesii Lui sus in slava. In multe biserici romane dar si americane din zona unde locuiesc am observat cum Dumnezeu in ultimul timp revarsa din Duhul Sau peste multi tineri sinceri ce-L cer cu ardoare. Si nu stiu daca in zona unde locuiti aveti canalul de televiziune „GOD” dar aproape in fiecare seara cand vizionez programele lor are loc fie un „Camp” pentru tineri, fie o conferinta pentru tineri, oriunde in lume. Am vazut cum in Kansas Missouri, Dumnezeu misca acesti tineri ce sunt in „Summer Camp”, fie in Texas, fie la Londra ori Brisbane, Australia, tinerii sunt cercetati si umpluti de puterea Duhului Sfant. Dar pentru unii poate care sunt sceptici parca ii vad ca spun”Las’ ca’i stiu eu pe tineri…” Atat pot sa le spun acestora „Vezi sa nu fii un paravan, o piedica in calea celui ce sincer vrea sa-L slujeasca pe Dumnezeu. Nu condamna, nu fii sceptic, roaga-te pentru generatia tanara de azi ca Dumnezeu sa inceapa trezirea cu ei si s-o continue in modul minunat in care El a planuit acest lucru.” Dumnezeu sa ne faca sa fim lumina lumii nu numai in bisericile unde mergem ci si la locurile de munca, cu vecinii, prietenii si chiar cu cei ce ne dispretuiesc.
In sfarsit, un articol despre dragoste. Si corect pe deasupra, si nu prea veninos cu liberalii luati la gramada. E incurajator.