SINCERITATE ȘI PREFĂCĂTORIE

Copil fiind, părinții mi-au impus sinceritatea ca fiind cununa caracterului creștin. Prefăcătoria era considerată crimă. Dezavantajul a fost că, venind dintr-un mediu deschis, fără ascunzișuri, am devenit vulnerabil. Eu credeam că toți sunt ca mine. Un timp îndelungat am experimentat dezamăgire după dezamăgire. Nu puteam pricepe că unii oameni sunt falși. Până la urmă am învățat, cu greu, să introduc o doză de suspiciune în interacțiunile mele. Nu prea multă, astfel că până în ziua de azi mai sunt din când în când înșelat și rănit în așteptările mele. Nu, nu doresc să devin un taciturn! Prefer să rămân eu însumi, chiar dacă aceasta nu îmi va prii întotdeauna. Totuși, mă gândeam zilele trecute, de ce unii, citind postările mele, ajung la concluzia că ceea ce exprim în aceste articole nu este ceea ce de fapt cred ci ceea ce îmi asigură vizibilitate sau, mai rău, un mod de manipulare a maselor. Cred că acești detractori au crescut și s-au format într-un altfel de mediu. Probabil că au fost învățați să-și ascundă propria identitate în spatele unei răceli cronice, tăcute și respingătoare. În consecință, au fost obișnuiți să nu acorde nimănui beneficiul unei prime impresii pozitive (măcar până la proba contrarie). Am observat în nenumărate cazuri că îi credem pe alții în stare de ceea ce de fapt suntem noi. Hoțul îi va bănui pe toți ceilalți de hoție, mincinosul îi va crede pe toți mincinoși ș.a.m.d.

Vorbind, exprimându-ne, de fapt comunicăm ceea ce credem. Fără o dovadă concretă, nimeni nu poate pune cuiva la îndoială sinceritatea și motivația mărturisită. Pentru mine a devenit amuzant să devin obiectul de studiu al unor oameni care nu m-au văzut vreodată în viață, dar care se erijează în cititori ai caracterului și scopurilor mele. Confuzia în care se zbat mă face să zâmbesc (uneori). Mai întâi, ei nu pot reconcilia inteligența mea (așa m-au declarat ei 🙂 ) cu îngustimea de care dau dovadă în anumite aspecte ale crezului. Aici fiți atenți: percepția acestor oameni este că orice conservator este din oficiu un om redus, fără minte. Așa că, analizându-mi capacitățile intelectuale și găsindu-mă oarecum binișor la nivelul de IQ, stau și se miră cum se împacă una cu cealaltă. Pentru ei rămâne o singură concluzie: că în mod deliberat (fără să cred neapărat în ele) aș promova anumite tradiții deoarece mi-ar avantaja cumva poziția. Deci, mă cred doar un pretins conservator. O altă mare nedumerire a ”prietenilor” este cum se poate ca într-o anumită confruntare să fiu de o parte a baricadelor, iar în altele de cealaltă parte. Aha, se lămuresc dumnealor, această inconsecvență demonstrează bănuielile noastre. Și, în fine, mai este un prilej de poticnire: cum de îmi permit să răspund într-un stil abraziv fără să îmi pese de percepțiile care s-ar putea crea vis a vis de imaginea mea.

Haideți să clarificăm câteva lucruri:

  • Nu știu să fiu fals! Tot ce citiți aici este ceea ce cred eu cu adevărat și nimic altceva! Sinceritatea nu dovedește întotdeauna că ai dreptate, dar prefăcătoria nu poate niciodată să fie pusă în slujba adevărului! O mare antipatie a mea este, tocmai din acest motiv, politica!
  • Inconsecvența ocazională este de fapt o dovadă a consecvenței mele. Sunt un căutător al adevărului. Uneori îl găsesc într-o tabără, alteori în cealaltă. Fără resentimente dar nici tributar unor loialități oarbe.
  • Blogosfera este un spațiu cinic. Cu limitele de rigoare prin care nu tolerăm vulgaritatea, obscenitățile și atacurile la persoană, punctele de vedere trebuie exprimate cu pasiune. Oricum nu am proiectat vreodată imaginea unui om timid ca să am ce strica. Pe de altă parte, sinceritatea poate fi uneori cel puțin la fel de brutală ca și nebunia (vă amintiți de Apostolul Pavel?).

Închei cu un semnal de alarmă: să fi devenit așa de bănuitori încât să nu mai credem că este cineva sincer (poate greșit, dar sincer) în jurul nostru? Sau, mai grav, să fie unii așa de falși încât să creadă că toți am fi la fel ca ei? Sau, cel mai rău, să fi ajuns noi toți așa de rafinați încât să imităm… sinceritatea? Sper că nu!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

17 răspunsuri sa “SINCERITATE ȘI PREFĂCĂTORIE”

  1. Bine venita postarea.
    Daca nu suntem pe o cale buna;
    sa stam si sa meditam.
    N-am crezut niciodata ca nu sunteti sincer.
    Cred ca Domnul va foloseste tocmai pentru ca „a pus El ceva deosebit in faptura dvstra”( exclusa fiind nesinceritatea la oamneii lui Dumnezeu)

  2. Frate Ionescu,

    acolo unde nu este sinceritate nu este nici adevar revelat. Si unde nu este adevar revelat, poti sa torni cu palnia in cap ca, crestinul tot nu pricepe. De aceea unii ( de fapt multi crestini ) nu inteleg unele lucruri minore din Scripturi.

    • Frate Ionescu,

      Nici eu nu ma indoiesc de sinceritatea d-voastra, dar trebuie sa admitem ca poate exista sinceritate si la cei de o alta parere….De fapt in comentariu de mai sus am gasit cuvintele ” sinceritatea nu dovedeste totdeauna ca ai dreptate”, ceeace este adevarat.Dar cand cineva este o persoana extem de sincera, nu se va fixa pe niste traditii mai mult sau mai putin biblice, numai de dragul de a-i satisface pe cei din jurul nostru.(stii ca de fapt asa cum sunt si altele, exista o „traditie penticostala” in care au fost introduse diferite formalitati, mostenite sau invatate dela altii, care nici ei nu au fost perfecti….)

      In alta ordine de idei, citind diferite comentarii pe blogul „popas pentru suflet”, si altele, i-mi exprim dezacordul in folosirea cuvintelor „conservator” si „liberal”. Nu cred ca este corect ca cineva sa se considere conservator atunci cind este de fapt vorba de „fanatism”, si nu cred ca trebuie considerat cineva liberal (in sens negativ) atunci cind el sau ea din convingere pe baza biblica si logica, trece peste niste bariere stabilite de niste oameni, la nivelul lor de intelegere.Spun asta pentru-ca este usor sa gresim, atunci cand nu cunoastem ce-i in inima cuiva, si care-i relatia lui cu Dumnezeu.Eu i-as impartii pe „ai nostri” dupa alt principiu:
      1″oameni neprihaniti”, cu inima curata (tematori de Dumnezeu),2 „pacatosi”, oameni care traesc in pacat (pe fatza, sau ascunsi subt o masca de religiozitate)

      In incheiere, vin si eu cu aceeasi intrebare dela sfirsitul comentariului tau: „sa fi devenit asa de banuitori, incat sa nu mai vedem ca este cineva sincer (poate gresit, dar sincer) ?

      Sa ai o zi buna !

      • Frate Mătăsaru,
        nu mă îndoiesc de sinceritatea nimănui. Necazul este că milioane de oameni sinceri vor merge în iad. Aici nu cred că vorbim de păreri diferite ci de ascultare vs. neascultare de Cuvântul Domnului scris negru pe alb. Contrastul între înțelegerea literală și păstrarea credinței în forma ei îngustă și deschiderea unei perspective mai largi a interpretării Scripturilor este foarte clar pentru mine conflictul conservator vs. liberal în contextul românesc-evanghelic. Problema cu împărțirea dvs. în categorii este că, inadvertent probabil, ați lăsat în afara conceptului de păcat neascultarea de Cuvânt, considerând-o, probabil, doar o înțelegere diferită în loc de greșită.
        Multă binecuvântare!

    • @Remus,

      Subscriu si eu, alaturat,
      „De aceea unii ( de fapt multi crestini ) nu inteleg unele lucruri minore din Scripturi.”
      cu invitatia data de omul lui Dumnezeu uneia care incerca sa se strecoare in haine travestite in Sactuar:
      „Intra, nevasta lui Ieroboam;pentru ce vrei sa te dai drept alta? Sunt insarcinat sa-ti vestesc lucruri aspre !” ( I Regi 14:6).
      Sunt si astazi unii pseudo-crestini care cred ca-si pot permite sa intre in Biserica Domnului sulemeniti ca nevasta lui Ieroboam si imbracati in haine de…crestini travestiti si sa-i slujeacs Domnului chiar incepand din…blogosfera. Ca si-asa nu prea multi ii (re)cunosc din cauza…travestismului. Daca in biserica este aproape imposibil sa-i deosebesti, sa-i depistezi, sa-i „detectezi”, daramite aici in spatiul virtual ?

  3. Sa va spun o poveste despre sinceritate.S+a intamplat la un teambuinlding in padure unde un coleg era legat la ochi si trebuia dirijat printre obstacole de altul.In timp ce era condus,cel legat la ochi si-a dat cu picioarele de copaci de pietre si+a dat cu capul de crengi,iar intr-un final a ajuns la destinatie.Colegul legal la ochi a exclamat dupa ce a terminat obstacle course:Ce fel de joc e asta?
    -Jocul increderiii,a raspuns organizatorul.
    -Si ce trebuie sa invat din toate astea?
    La care colegul care l-a condus i-a raspuns:
    -TRUST NOBODY.
    Blestemat sa fie cel ce se increde in Om.

  4. Frate Cristi,

    Pentru mine personal, citindu-vă articolele şi comentariile postate, a-ţi dat dovadă nu numai de sinceritate dar şi de o greutate spirituală întîlnită mai rar în lumea Evanghelică. Este adevărat, că unele subiecte pe care le abordaţi, nici conservatorii nu mai sunt obişnuiţi cu ele, ce să mai spunem de libertini! Trăim vremuri în care oamenilor le place să asculte (şi să citească) subiecte de tip „dolce caliente”, şi să nu fie deranjaţi din starea lor de nepăsare faţă de Cuvîntul Domnului. Oamenii, în loc să-şi schimbe viaţa în conformitate cu Cuvîntul lui Dumnezeu, mai degrabă vin cu tot felul de argumente şi vorbe – aşa cum a-ţi menţionat în articolul de mai sus. Trist, dar asta e…

  5. Frate Cristian,
    eu nu stiam de acest blog l-am descoperit nu cu mult timp in urma dar trebuie sa va marturisesc ca pentru mine este o binecuvantare, sa intalnesc si alti asa zisi „ciudati, ingusti”. Domnul sa va dea putere si sa va binecuvanteze in tot ce faceti tineti-o tot asa faceti o treaba buna si cred ca multi prin articolele postate au fost confruntati cu invatatura crestina nealterata ceea ce este de o deosebita importanta pentru viitorul bisericilor…
    Aceasta ne spune sfanta carte:
    1 Corinteni 2:14
    Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

  6. Există oare situaţii în care sinceritatea ar trebui să-i dea întâietate prefăcătoriei?

    Aş vrea să-l aduc în discuţie pe apostolul Pavel, fiindcă tot amintise fratele Cristian de el.
    Iată ce spune el corintenilor: „…cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege)…” 1Corinteni 9:20.
    Cum se împacă asta cu părerea noastră pozitivă despre cei sinceri?

    • @Corneliu,
      „Există oare situaţii în care sinceritatea ar trebui să-i dea întâietate prefăcătoriei?”

      Cu niciun chip, nu ! Niciodata, NU !
      Este valabil si aci ceea ce i-am scris mai sus, in comment fratelui Remus. Vezi…

      • @ACIDUZZU

        Permite-mi, dragă frate, să rămân mediator!
        E frumoasă partea pe care te-ai aşezat, cea a sincerităţii, dar ce s-a întâmplat cu apostolul Pavel?

        -Nu sunt sub Lege dar mă prefac, de parcă aş fi….!

        „…cu ceice sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege…legea lui Hristos)! 1Cor.9:21

        • Dragă Cornelius,
          După cum neamurilor nu li s-a cerut să devină evrei pt. a fi mântuiți, evreii au putut rămâne evrei dar primindu-l pe Isus ca mântuitor.
          O situație care a cerut înțelepciune dar nu prefăcătorie (vezi Galateni).
          Adică, Pavel nu a mâncat carne de porc, a ținut sabatul cu evreii pentru a nu fi o pricină de poticnire pentru ei.

      • to be or,not…hai sa o zic asa cum o simpt.Si declar tare ca vreau sa apar slujba ap.Pavel (daca mai este necesar)Pentru @Corneliu: hai sa auzi din partea mea un mic, foarte mic DA. Acuma sper sa pot explica cu convingere. Biblia ne spune ca din cuvintele noastre vom fi scosi… si mai spune Da sa fie Da si Nu sa fie Nu.Asa . Eu as lua asupra mea aceste lucruri daca prin trei cuvinte mai dure rostite intr-o discoteca Peniel se vor intoarce 10 tineri, cred ca m-as risca.Cuvintul imi spune ca cel ce intoarce pe un pacatos… si i se vor ierta multe pacate.Deci imparatia cistiga 10 osteni noi-nouti iar eu ma aleg cu iertarea pacatelelor din cuvintele rostite.Nu vorbim de pacate de neiertat, mare grija. Apoi sper sa nu fiu pus in niste extreme „incuietoare”, nu, eu vreau sa motivez faptul ca si ap Pavel spune aceste lucruri pentru a cistiga suflete pentru Isus. Sau, cum putem interpreta ca niste studii serioase si nu putine sa poata fi numite gunoi si aruncate, motivul fiind tot cistigarea lui Isus? Deci este bine sa nu fim mai „catolici decit papa”, asta cred .Ap Pavel ne arata aceasta cale nespus mai buna decit ce gindim noi,cit despre acest mic „exercitiu” sper sa nu fie luat prea in serios, este gindul meu si este „proprietate privata”eu voi plati „taxele”.Fiti binecuvintati

    • Dar asta nu inseamna compromis, frate Cornelius ! Subscriu convingerilor in conformitate cu cele citate de tine din ap. Pavel !

Trackbacks/Pingbacks

  1. Hawt Post – 3 august 2011 (2) « România Evanghelică - 3 august 2011

    […] https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2011/08/03/sinceritate-si-prefacatorie […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: