DE CÂTĂ (NE)SIGURANȚĂ ARE VOIE SĂ DEA DOVADĂ UN CREDINCIOS

Nesiguranța ne dărâmă. Nebucadnețar n-a mai avut somn gândindu-se la vremurile de după el. Daniel a încercat și el să afle mai mult decât i se îngăduise să știe, așa că i s-a spus ”Du-te Daniele…” Ioan Botezătorul s-a îndoit pentru o clipă de Domnul Isus. Adepții calvinismului sau arminianismului, toți au momentele lor de nesiguranță. Chiar (mai ales) ateii se confruntă cu nesiguranța. Șovăim de multe ori în ceața gândurilor noastre pentru că suntem limitați. Este nesiguranța un păcat? Biblia spune că nu!

Filipeni 3:11 ”…să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.”

Nesiguranța începe cu incertitudinile eternității și se manifestă în cele mai simple aspecte ale crezului nostru. Nu voi stărui în aspectele generice ale credinței ci mă voi opri la dubiile pe care le avem vis a vis de încredințările noastre. Scriam recent despre învelirea capului femeii atunci când se roagă sau prorocește și putem adăuga multe alte subiecte: spălarea picioarelor, portul bijuteriilor, muzica creștină, etc. despre care bine facem că vorbim, în neliniștea noastră continuă cu privire la mântuire. Cuvântul Sfânt a așezat înaintea noastră standarde înalte și implacabile, care măresc agonia insuficienței noastre. Scopul este clar: să ne motiveze ascensiunea spre desăvârșire. Automulțumirea și siguranța arogantă  sunt ingredientele pierzării sigure. Au Scripturile sfaturi în întâmpinarea neliniștilor noastre cu privire la lucrurile pe care nu le înțelegem cu claritate? În iureșul nestăvilit al vremurilor care schimbă obiceiuri și percepții, mai putem negocia între spiritul conformist din natura noastră și pretenția de actualitate perpetuă a Bibliei? Apostolul Pavel a anticipat acest conflict de conștiință și ne-a oferit o cale a siguranței în acest labirint al preferințelor noastre.

1 Tesaloniceni 5:22 ”Feriţi-vă de orice se pare rău.” sau Romani 14:13 ”Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”

Analiza de cuget între siguranță și nesiguranță poate oferi un mod de gândire orientat întotdeauna către eternitate. Purtarea unei învelitori? Poate fi păcat? Dar dacă trebuie și nu ascult? Spălarea picioarelor? Voi ajunge în iad că am făcut-o fără să fi trebuit? Dar dacă trebuia și nu am ascultat?

Dragii mei, omul duhovnicesc dă întotdeauna dreptate îndemnului de a asculta până la ultima literă, fără scuze și justificări. Mai bine sigur decât cu regrete. Omul firesc pe de altă parte, abia așteaptă o alternativă mai comodă. Acum, există pericolul să introducem în crezul nostru lucruri cu totul deplasate, în numele acestui spirit al disperării date de nesiguranță. De aceea Pavel clarifică faptul că un creștin nu trebuie să devină și evreu pentru a fi mântuit. Doar la atât se limitează definirea legalismului în Biserica primară.Totuși, marile discordii ale creștinismului au apărut în sfera punctelor de contact dintre spiritual și material (Cina Domnului și spălarea picioarelor, botezul, ungerea cu untdelemn și punerea mâinilor, acoperirea capului…). În aceste lucruri, îndemnul meu și al Cuvântului este să împlinim tot ce este scris. Sunt sigur că în ziua veșniciei Domnul nu ne va spune că am greșit în ascultarea noastră riguroasă până la amănunte. Pentru mine este o chestiune care ține de logică si interpretez tot ce este SCRIS în înțelesul cel mai strict posibil al cuvântului! Pentru că vreau să fiu sigur!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

11 răspunsuri to “DE CÂTĂ (NE)SIGURANȚĂ ARE VOIE SĂ DEA DOVADĂ UN CREDINCIOS”

  1. Frate Ionescu,
    Am mai trecut pe aici si am scris cateva randuri.
    Voi incepe cu ceva amuzant despre un predicator baptist.

    El avea grija ca din orice text sa ajunga la botez.
    Eu nu vreu sa comentez ceea ce credeti despre batic.
    Vreau doar sa va rog sa va uitati daca versetul de la care ati pornit [aceasta postare] l-ati inteles bine.
    Aveti o multime de traduceri [mult mai multe ca si noi cei din RO.]
    Poate ca aveti si cunostinte de greaca , nu ca ar fi obligatoriu …

    Sa fiti binecuvantat.

  2. Putem pune semnul de egalitate intre indoiala si nesiguranta?

    • Excelentă întrebare!
      Cred că da, uneori…
      Scopul acestui articol este de a raporta noțiunea la persoana proprie și nu la Dumnezeu. Nesiguranța sau îndoiala de noi înșine ne ajută să ne aruncăm în Brațul lui Dumnezeu și, în același timp, să fim exigenți cu noi înșine.

  3. „Automulțumirea și siguranța arogantă sunt ingredientele pierzării sigure.” … daca v-ati gandit la unii ca cel din pilda omului caruia ia rodit tarina, va dau dreptate. In acest caz siguranta si automultumirea erau centrate in performantele lui si a ogorului sau. Daca cineva e IN Hristos , nici vorba de o astfel de automultumire si siguranta falsa ci acel credincios acorda credit cuvintelor din Rom: 5;9-11 . PS: Noi ne „bucuram in D-zeu” V;11, si prin lauda si inchinare, frauda si intinarea e pentru altii!

  4. As vrea sa intalnesc o persoana care nu s-a indoit niciodata in credinta in Dumnezeu!

    • Îndoiala este un sentiment generat de o rațiune obosită. Poate fi biruit prin Cuvânt, părtășia Bisericii și, mai ales, prin rugăciune.

      • Frate Cristian.Ce parere aveti de Toma?El a avut indoieli insa dupa mine eu nu l-as numi necredincios ,dimpotriva dupa mine acesta e cel mai mare credincios.Caci asa de necredincios cum a fost el a suferit batjocuri si a fost martirizat in Madras.

      • Opozitul indoielii este incredintarea. Conform Bibliei, sunt oameni care au indoieli cu privire la un lucru, care recunosc aceasta si cer ajutor, avind in minte o multitudine de necunoscute. Deasemenea, tot conform Bibliei sunt oameni care au o incredintare asupra unui lucru, si care nu pot fi condamnati pentru incredintarea lor, mai ales cind ei nici nu incearca sa faca din aceasta incredintare o doctrina. Problemele apar cind intre aceste doua categorii de oameni apar asa zisii ”experti”, care vor sa risipeasca indoiala primilor dar in acelasi timp nesocotesc incredintarea celorlalti doar pentru simplu motiv ca ”indraznesc” sa vada altfel lucrurile.

        O exegeza la Romani 14 se cere pentru a intelege aceasta, mai ales la versetele:

        14. Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.

        22. Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osandeste singur in ce gaseste bine.
        23. ………. Tot ce nu vine din incredintare e pacat.

      • @Adrian S,
        Bine ai zis despre Toma ! Nici pe departe de a-l considera exponentul necredinciosilor ci primul dintre apostoli care exclama in fata Hristosului Inviat: „Domnul meu si Dumnezeul meu !”

  5. Doar Toma a zis :haideti sa murim si noi cu El.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Întrebări întrebăcioase (27) « România Evanghelică - 4 august 2011

    […] Cristian Ionescu: “Îndoiala este un sentiment generat de o rațiune obosită. Poate fi biruit prin Cuvânt, părtășia Bisericii și, mai ales, prin rugăciune.” […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: