16 august 2011 
Mulți creștini cred că ar fi în stare să-și dea viața pentru Domnul. Martirajul, de la distanță, pare o experiență fascinantă. Când mama fiilor lui Zebedei a cerut o mare onoare pentru fiii săi în slava lui Dumnezeu, Domnul Isus le-a vorbit despre eventualitatea suferinței tuturor celor ce doresc să fie părtași slavei Sale: ”Puteți voi să beți paharul pe care-l voi bea Eu?…” ”Putem!” au răspuns ei, probabil fără să știe ce spun. ”E adevărat că îl veți bea!”
Întrebarea mea este pentru creștinul modern care este gata să-și dea viața pentru Mântuitorul lui (mai ales că… nu trebuie) dar nu este în stare să trăiască pentru El! Nu, dacă nu ești în stare să trăiești pentru Domnul, nu vei fi în stare să mori pentru El! Dar, de ce nu suntem în stare să trăim în totalitate pentru Isus? Pentru că nu suntem în stare să murim pentru El! Veți întreba, cine ne cere să murim acum?
Romani 8:12,13 ”Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.”
Coloseni 3:1-5 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
Poți să îți examinezi disponibilitatea de a trăi sau muri pentru Domnul: poți trăi pentru El doar atunci când ești gata să mori și ești gata să mori doar atunci când trăiești pentru Domnul! Încununarea teologiei lui Pavel este concentrată în aceste cuvinte:
Romani 14:7,8 ”În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.”
Când această afirmație va sta la căpătâiul vieții tale, atunci poți a muri / trăi pentru Hristos…
POPAS PENTRU SUFLET 
Da, ar fi interesant o „proba” sa vedem cati ar mai tine mana sus.
Ca să vă spun din experienţă, teoretic vreau să trăiesc mereu pentru Hristos dar în practică mai sunt probleme. De pildă, cînd vorbesc oamenilor despre Hristos şi e posibil să fiu batjocorit, pe moment caut un compromis, ceva ca să scap de situaţia defavorabilă eului. Apoi regret şi efectiv nu cred c-aş putea să şi mor pentru Hristos. Cineva spunea-ntr-o predică faptul că s-a obişnuit cu-nchisoarea, lua zilnic bătaie pentru Hristos, că la-nceput e mai greu, dar te obişnuieşti cu situaţia. Astea două sfori se-mpletesc şi merg mereu împreună: a trăi cu a suferi pentru Hristos. Aproape de fiecare dată cînd cer Domnului să fiu abordat de necredincioşi privitor la credinţă, se-ntîmplă faptul în cîteva minute. Totuşi, Domnul ascultă rugăciunile cu-n scop la care eu nu mă prea conformez cum ar trebui. Vreau ca Hristos să ne-ntărească să putem trăi din plin pentru El. E necesar şi urgent pentru orice creştin. Vezi Ioan 16:33.
Amin! nu pot zice decat: Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu…
O interpretare excelenta, a unui cantec vechi dar actual pentru orice om care traieste pentru Hristos, din orice generatie.
Fratele Darius Iordanescu, este unul dintre frati penticostali pentru care am un respect deosebit datorita felului lui de a interpreta muzica crestina.
Face parte doar din repertoriul nostru, doar la noi la Penticostali se canta Domnul sa ne ajute sa fim pregatiti pentru ziua cea mare: Te-astept Isuse
Cum adică face parte doar din repertoriul penticostal? Se cîntă şi la baptişti, etc. Trebuie să aşteptăm şi să grăbim venirea Lui prin împlinirea planului Lui.
Piesa a fost cantata prima data in Romania de frati penticostali la o seara de staruinta, a fost primita de catre un frate prin Duhul… se canta si este de preferat sa fie cantata de toti acei care asteapta pe Domnul.
Frate KRSt, va place aceasta piesa? Aceasta cantare nu poate sa o cante si sa iubeasca orcine ci doar acei care traiesc pentru Hristos.
Evident că-mi place cîntarea „Te-aştept Isuse”. O am în caietele mele de cîntări.
Acum am ascultat o predică interesantă cumva pe acest subiect. Dacă bobul nu moare, rămîne singur. Deci dacă vreun pastor ţine tare de scaun şi nu lasă pe nimeni să se implice-n lucrare, rămîne singur. Ideea centrală a predicii era să nu impunem oamenilor să ne urmeze pe noi, ci să-i conducem la Hristos. Să ne urmeze pe noi doar cît timp îl vede pe Hristos în noi (1 Corinteni 11:1). Deci dacă cineva-l urmează pe Hristos dar nu e din cultul penticostal, „să nu-l opriţi” a zis Isus. Cine n-aduce roade nu a ajuns la maturitate. Cine nu are nici un rost, vreun dar, vreo slujire-n comunitatea bisericii locale, se va depărta de biserică. Eu cred că asta e problema megabisericilor cu sute de membri prezenţi doar duminică dacă-i vreme bună şi paşte sau Cincizecime.
Deci dacă credinţa fără fapte vrednice de pocăinţă este credinţă moartă, cum trăim? Domnul să ne-ajute să fim roditori şi plini de viaţă.
Sunt adevaruri pe care, daca noi nu le spunem, copiii le vor striga in gura mare……..
http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.msnbc.msn.com%2Fid%2F44157690%2Fdisplaymode%2F1283%2Fref%2F32545640%2Ffor%2Ffacebookvideo&h=zAQDefIQ3AQBh1DuATzHyBaiFdqVL4niZnzrLMzpv5cpOsA
Frate Cristi,
Vă rog să-mi scuzați îndrăzneala de a vă întreba această întrebare, dar v-am auzit odată predicând exact așa == Să nu-mi spui că ești gata să mori pentru Hristos dacă nu poți trăi pentru EL===. Întrebarea mea este următoarea == Prin ce evaluați dumneavoastră pe unul dacă trăește pentru Hristos sau nu ?===
Vă explic motivul întrebării mele. Astăzi în Biserici , un suflet este apreciat după cum CONTRIBUIE la BISERICĂ ȘI DUPĂ CUM SE SUPUNE PĂSTORULUI. Dacă așa se valorifică trăirea fratelui pentru Hristos , atunci mai am o intrebare == Cum se înțelege cuvântul din 1 Petru 2 v 9 ? Dacă trebuie să ajungem la Domnul neapărat prin intermediul păstorului , nu ne-am întors la ortodocși ? Eu am înțeles că dacă suntem în EL, prin EL oricine poate avea intrare LA TATĂL.
Trăirea pentru Domnul înseamnă curăție ca a Lui, părtășie cu El și dedicare pentru El!
Mulțumesc,frate Cristi.
Oameni au o singură șansă la viață și aceasta ,este acum și aici. Dacă ratăm sensul vieții, aceasta va avea un caracter veșnic, de aceia este așa greu în a influiența pe alții,dar este foarte bine A ÎNDEMNA. Decizii cu privire la un suflet este foarte periculos de luat.fiindcă , dacă decizia este greșită,cel ce o ia va da socoteală înaintea lui Dumnezeu.Aceasta nu este o glumă,este Adevărul.
Frate CBogdan
Acest Darius Iordanescu, se pare de la Opera din Timisoara, bineinteles este cantaret de opera… cu o voce pentru asemenea cantari. Mi se pare putin fortat sa-l aud cantand aceste mult mai „fine” cantari decat pentru vocea lui. Cred ca un „Baraba” i se potriveste de minune.
In schimb va recomand o cantare pentru toti cei intorsi la Dumnezeu, indiferent de „numele” de crestin sub care se afla. „Viata mea s-a schimbat, cand Cristos m-a eliberat!”
Frate Daniel Medre, cred ca dumneavoastra puteti face deosebire intre o voce cultivata si o voce necultivata.Ce canta Speranta, eu respect si au cantari care sunt bune pentru suflet, dar sa nu uitam tehnica de cand nu face parte din muzica culta.
Orice om poseda vocea vorbita, care este aceea care o folosim in vorbire si vocea cantata. Atunci cant prin instruire un om foloseste tehnica de cant. Vocea cantata este o vorbire exagerata, datorita faptului ca omul se straduieste sa cante cu laringele jos, pe senzatia de cascat ci nu sus precum in muzica usoara cu laringile sus. Vocile care le auzim precum cea a lui Darius Iordanescu este o voce lucrata, dar oricare dintre noi putem sa cantam cu o astfel de voce fiecare in functie de aptitudinile cu care este inzestrat si in functie de cat de mult este cultivata vocea noastra.
Poti sa incerci acasa sa canti pe senzatia de cascat si vei vedea ce iese la inceput este greu dar cu timpul merge. Uneori ne miram pe uni coristi ce voce au, da probabil au dar cand ii studiezi mai bine poti vedea ca tehnica lor de cant este diferita cu mult de cea a cantaretilor de duzina… Stiu sa respire, canta cu laringele jos pe senzatia de cascat. Senzatia de cascat ati avut-o cu siguranta atunci cand ati cascat si ati incercat sa vorbiti cu cineva, aici este secretul vocii cantate. Daca invatam sa folosim vocile cantate, altfel este timbrul vocilor noastre. Eu sunt de parere ca Darius se apropie cel mai mult de modul in care ar trebui sa cante un solist in biserica, se poate si mai bine dar la dansul se vede excesul, datorita faptului ca este implicata in cantul de opera.
Un alt crestin, de la care avem mult de invatat cum se canta in Biserica:
Slavic Vulpe, Lacrimi Nu-s.
Si ca sa inteleaga cei ce doresc care este diferenta dintre vocea cantata si vocea vorbita folosita in cantul nostru vreau sa exemplific prin doua interpretari ale doua ansambluri corale de amatori:
vocea vorbita: Lumina Ta
vocea cantata: Lumina Ta
http://www.youtube.com/watch?v=RJclit-VpSQ Tot un cor de amatori, format din oameni fara studii muzicale, dar bine instruit in tehnica de canta Bell Canto.
Eu sunt absolut convins pentru ca am experienta cu oameni simpli, fara studii muzicala si fara talentate iesite poti reusi lucruri frumoase pentru Slava lui Dumnezeu daca esti serios in ce faci si daca iti doresti ca lucrarea sa fie o jertfa de bun miros inaintea Domnului.
Este usor sa fii „ucenicul lui Hristos”, dar sa stai doar pe Muntele schimbarii la fata, decretand ad-hoc, cand, unde, de ce si cam cate colibe sa inalti…(cu toate ca nici Moise nici Ilie nu sunt egalii Domnului Isus Hristos !
Este bine apoi, sa fii „ucenicul lui Hristos” dar numai cand se-mpart painile si pestii (iesind din…”productie” de la patronii vremelnici) si uitand ce spune Domnul Isus ca ” cine nu lucreaza nici sa nu manance” facand exceptie doar „cine lucreaza cu Evanghelia sa traiasca din Evanghelie !”, dar mai profitabil totusi sa „manancii painea lenevirii…”
Este usor sa fii „ucenicul lui Hristos”, sa stai langa El doar cand se fac vindecari, se inviaza mortii si apoi sa fii ispitit in a-L lipsi de El in mod samavolnic de Slava pe care o merita si i-o datoram cu totii si sa ti-o atribui doar tie, ca si cum ai avea doar tu „dreptul exclusiv” la slava…
Este usor sa fii „ucenicul lui Hristos” si sa te aclame multimile, sa crezi ca pe tine te-ntampina cu ramuri de finici ci cu vesminte asternute pe jos…doar pentru ca te gasesti in mod incidental (ca sa nu zic…norocos), in anturajul Sau…
Dar in fata Sinedriului ? Dar in curtea marelui preot ? Dar in fata lui Pilat, la Gabatha ? Dar pe Via Dolorosa, purtandu-ti doar crucea ta si apoi si poverile fratilor tai ? (Galateni 6:1-3) Dar pe golgota unde trebuie sa-ti rastignesti firea ta si sa depui o buna marturie despre ce altadata ai cantat atat de…spart: „Fie ca traim, fie ca murim suntem ai Domnului ?”
Oare nu pomenea apostolul Petru despre „feluritele incercari” ale credintei ? Desigur ! Apostolul nu vorbea doar despre…epoleti !
Draga frate CBogdan
Aici e buba multora… Cand „simt” multi ca e har in biserica? Atunci cand canta unul ca si Darius, ori Mihaela Oancea cu o voce recunoascuta nu doar in mediul religios?! Si atunci ii condamnam pe Peniel?! Cred ca trebuie sa va deschideti in blog, frate Bogdan, despre teoria muzicala, cum trebuie cantat, cu barbia jos sau sus, laringele jos ori sus… Doamne iarta-ne. Cred ca notiunea de inchinare pentru Dumnezeu a fost alterata nu doar de stilurile care au fost introduse in biserica in ultimii ani ci si de „muzica cea culta” asa cum ii spuneai dumneata… Pai daca ti-e dor de ea de ce nu te duci s-o asculti la opera? Ori, sa presupunem ca pe unii ii deranjeaza acest stil de muzica, ei ce vei face atunci? Sa suporte? Dar ce faceti atunci cand un grup de lauda si inchinare canta o cantare. o condamnati imediat ca e „neculta”?Vai, vai, cum ne ingaduim unii pe altii? Implinim oare cuvantul Bibliei ori numai atunci cand ascultam ori ne place ori nu stilul dumitale muzical? Ei vedeti cum suntem? In Vechiul Testament in fata Evreilor mergeau Levitii care i-L slaveau pe Dumnezeu de se auzea de la mile distanta. Poporul era incurajat si-L lauda pe Dumnezeu impreuna cu Levitii. Acum cand auzi prin biserici cantari „noi” -DE LAUDA si INCHINARE- vezi nu unul, dar nenumaratre persoane ca ies pe usa, val-vartej ca si muscati de sarpe… Si-apoi incepe critica… Asa cum spunea fratele nostru Codreanu intr-o cantare „Sa ne trezim frati si surori…”