20 august 2011 
Trebuie să pornim de la faptul că studiul teologic este fascinant. Volumul de resurse este inepuizabil. Comentarii, tratate, predici, studii etc. Timp să ai și plăcerea de a citi! Biblioteca și spațiul virtual sunt adevărate oceane de informație. Personal iubesc cartea. În copilărie și adolescență am citit mii de volume. La rând, fără prea mare spirit de selecție. În România acelor vremuri nu aveai de ales. Pe la mijlocul anilor 70 au apărut broșurile religioase. Cred că le-am citit aproape pe toate. De câteva ori.
Apreciez teologul care se apleacă asupra a zeci de volume, selectează idei și interpretări ale altor teologi, le analizează și le confruntă, le pune în ordine și le finisează, apoi le prezintă sub forma unui studiu minuțios și exhaustiv al subiectului ales. Nu generalizez și nu este intenția mea de a insulta pe cineva dar, din câte observ, teologii moderni cam uită de Biblie. Dacă se dezbate o temă, nu contează câte citate scripturale oferi, dacă nu prezinți referințe din studiile în domeniu nu ai credibilitate. Cercetătorii de azi sunt mai tributari colegilor lor de specialitate decât Sfintelor Scripturi.
Cineva m-a întrebat recent cât timp îmi ia pregătirea unui mesaj și ce metodă folosesc pentru acumularea resurselor. I-am răspuns simplu, ca și aici: primul studiu al temei alese este exclusiv biblic. Câteva ore, uneori cinci, șase. Aceasta presupune citirea repetată de nenumărate ori a textului principal și a celor auxiliare. Prin acest exercițiu mă familiarizez mai mult cu aceste pasaje. În tot acest timp, notez ideile și liniile de gândire pe care mi le sugerează lecturarea textelor. Urmează elaborarea structurii mesajului și selectarea principiilor care reprezintă substanța mesajului. În final, compar câteva comentarii și studii pentru a observa elemente de ordin tangențial (istoric, cultural, simbolic) dar care pot avea relevanță în interpretare. Odată finalizat, mesajul intră într-o perioadă de sedimentare. Uneori trece printr-o revizie generală, alteori are doar nevoie de timp să mi se așeze în suflet. Nu trebuie uitată rugăciunea! În alte situații, i-o iau înainte mesajele primite de la Domnul instantaneu, fără studiu aprofundat. Acelea au întotdeauna prioritate.
Ceea ce doresc să subliniez aici este un sfat umil pentru cei care și-au dăruit viața studiului teologic. Sunteți demni de admirație! Vă iubim și vă respectăm! Dar, în același timp, vă rugăm fierbinte: nu uitați de Sfintele Scripturi. Înțeleg, este ispititor să le iei de-a gata fără să reinventezi roata. Însă, atunci când vorbim de teologie, cred că este absolut necesar să experimentăm pas cu pas procesul descoperirii personale a valorilor binecuvântate ale Cuvântului Sfânt.
Recent, am primit un comentariu jignitor prin care eram întrebat ironic ce studii am: școala profesională, liceu… Erau și alte delicatese acolo dar nu merită menționate. Corect, nu am absolvit decât liceul. Secția electrotehnică. Este acesta un factor care mă elimină din cadrul dialogului teologic? Fie! Dar nu mă descalifică din poziția de cercetător al Scripturilor și nici de propovăduitor al lor.
Îmi aduc aminte de frustrarea pe care o simțeam atunci când vreun predicator flotant trântea și bufnea împotriva predicatorilor cu hârtii. ”Duhul Sfânt” spuneau ei, ”nu are nevoie de fițuici”. De câteva ori m-au revoltat suficient cât să-i admonestez: ”Dacă voi predicați cu adevărat prin inspirația Duhului Sfânt, de ce nu sunteți în stare să tratați o idee mai de Doamne ajută?! Cum este posibil să predic eu după fițuică mai bine decât unul care pretinde că este inspirat?” Acum, ar cam trebui întoarsă pagina. Cu atâta teologie, de ce unii specialiști nu sunt în stare să explice mare lucru când îi rupi de resursele de specialitate…
Nu uitați că primul teolog (oricine ar fi fost el) nu a avut la dispoziție nici măcar Biblia în forma ei actuală. Învățătura (teologia) apostolică (inclusiv a eruditului Pavel) s-a bazat pe revelația divină. Sper ca a noastră să fie fundamentată măcar pe Biblie dacă nu mai mult! Un adevărat teolog trebuie să fie în stare să-L iubească și să-L cunoască pe Dumnezeu doar cu Biblia în mână. În sfârșit, din nou, tot respectul meu!
POPAS PENTRU SUFLET 
Tozer cred , a avut studii chiar mai putine ca dv.
Dar totusi, ….fr. Macoveciuc este in Portland. Si daca dupa ce ai citit biblia, (vorbesc de mine la persoana a doua), mai o carte teologica, mai o contra pe un blog pe care (aparent) o cistigi, si incepi sa crezi ca esti un (te)olog 🙂 dai de fratele Macoveciuc si stai de vorba cu el citeva ore. Cind pleaca acasa, te duci sa iei o lopata sa te duci la sapat de cartofi 🙂 .
Fr Macoveciuc a ținut recent studii cu biserica noastră vreo doua saptamâni, aproape la fiecare serviciu. Am avut mult de învățat. Se pare ca ești in aceeași barca, Gabi. Any chance you’re going to move towards the „middle” in your theology after listening to Macoveciuc? 🙂
According to brother Macoveciuc, I am in the middle, middle right. 🙂
Also when you have someone of that caliber you ask questions, and than you listen. Even when you disagree you keep your moth shut for you know you stand no chance! 🙂 you can not go with a knife against a tank.
He is an amazing teacher.
Correction: mouth
Frate Chris va rog sa ma contactati pe cristiboariu@gmail.com. Mi-as dori foarte mult sa va dau FTP credentials pentru a-mi trimite aceste studii pentru resursecrestine.ro. Va multumesc mult!
gabi Bogdan,
…”Cind pleaca acasa,te duci sa iei o lopata sa te duci la sapat de cartofi.”
Plastica concluzie formulata,dar este contrar bibliei. De ce??
Noi nu trebuie sa ne oprim la „sapat de cartofi” ci TREBUIE sa procedam la un STUDIU IN FORMA CONTINUATA (vezi fr.din Berea Fap.17:11).
Da ..este „fascinant and amazing” sa-l asculti pe fr. Macoveciuc dar, dupa propria-mi opinie, la invatatura privind -luarea crucii si Urmarea dupa Isus(Mat.10:38) N-A MENTIONAT MACAR ODATA ca:
1-PURTAREA CRUCII n-o poti face singur decat CARMUIT SI CALAUZIT DE DUHUL SFINT -singura PUTERE ce te conduce pe calea Domnului potrivit planului si voii Lui
2-Numai cand Domnul”Da si vointa si puterea de infaptuire..” putem sa luam crucea si s-o purtam zide zi
completare,
3-Daca il scoatem afara(sau il neglijam) pe DUHUL SFINT atunci
sintem ORFANI.
Nu putini SAU REPEZIT -DIN PREA MULTA RAVNA-sa ia crucea dar ….VAI …CE REPEDE AU OBOSIT SI SAU ..STINS. pentruca
N-AU ASTEPTAT PUTEREA DE SUS-DUHUL SFINT-asa cum a declarat Domnul Isus(Fap.1:8)
Sigur ca se pot aduce multe argumente,dar ESENTIAL SI VITAL ESTE PREZENTA SI INSOTIREA DUHULUI SFINT.AMIN!
In situatia in care sintem noi, cred ca accentuarea ( poate un pic excesiva) pe care a facut-o pe responsabilitatea omului a fost binevenita.Vineri seara l-am intrebat acelasi lucru. La penticostali lucrarea Duhului Sfint este articulata destul de bine nu cred ca a fost cazul sa fie accentuata din nou.
Chestia cu lopata a fost un 🙂
Ce zici, am o predictie: The things will remain up top ( only)
back to the way they were few months ago!!!
I am very close to figure your true identity. 🙂
gabi Bogdan,
BTW de predictie..n-ar fi prima data cind s-ar implini cele scrise la 2Pet. 2:22,fiindca tocmai deaceea au fost scrise.
Totusi,revino-ti la ceeace ai afirmat anterior despre „portlandezii tai” sper ca vor merge mai departe cu hotararile luate,chiar „impingandu-se unii pe alti” caci altfel ” turnul Babel” va persista si va fi ..Vai..Vai..Vaiiii..de „cetatea cea prea-mandra”.
Convingerea mea este ca Dumnezeu a inceput aceasta lucarare si tot El o va si desavarsi,spre gloria si proslavirea Numelui Sau, asa cum dealtfel a si facut de cunoscut mai dinainte.
Cu toate ca,oamenii au trecut la „fapte concrete” amestecand planurile si ideile lor cu ale Domnului,totusi sint incredintat 1000% ca Domnul are ultimul Cuvint si NUMAI ce a hotarat El se vaface.AMIN!
Drago, in alte cuvinte daca lucrurile se desfasoara asa cum crezi tu ca ar trebui, atunci este voia Domnului, si daca nu , atunci este voia oamenilor?
La ora actuala nu pot sa discern 100% care e una sau care e alta.
Sint sigur de un lucru, Domnul le ingaduie pe toate.
gabi Bogdan,
Cu toate ca NU SE MAI CRED LUCRARILE DUHULUI SFANT(fapt confirmat mie personal ,verbal yesterday de cineva sus pus) eu raman increzator ca ce a vorbit Dumnezeu Duhul Sfint prin prorocii trimisi in adunare,precum si mesajele primite din tara- se vor implini/
Daca situatia ar fi calma,atunci NU se vor implini instiintarile date in Adunare,dar dupa cum evolueaza lucrurile -in special pe „ringul-holul adunarii” ante si post-servicii-ESTE INDUBITABIL CA DOMNUL VA INTRA CONCRET SI FAPTIC IN REZOLVAREA SITUATIEI CREATE. Un lucru e cert SE VA LASA CU JALE,asa cum Domnul a promis prin mesajul primit din tara si citit in Adunare. Vai de cei ce nu au luat aminte la cele anuntate de Domnul.
gabi Bogdan,
Ref la invatatura-NEPRIHANIREA- data de fr.Mac. sa observat „corectia” facuta vis-a-vis de cea ref,la-LUAREA SI PURTAREA CRUCI-
Se pare ca a avut efect interventia ta de Vineri seara.
Felicitari si la mai..mare.
Poate pe viitor, fr. Macoveciuc se va stabili în sudul Californiei…
MĂ BUCUR DE TRANSPARENŢA DE CARE DAŢI DOVADĂ ŞI DE SFATURILE PE CARE LE DAŢI ÎN ACEST ARTICOL. FIŢI BINECUVÎNTAŢI DE DOMNUL!
Da, este adevarat !
Nu noi ne alegem modalitatea de a…predica (cu sau fara fituici; cu sau fara pregatire teologica, cu sau fara titluri, diplome si alte nume sonore…)
Duhul Sfant este Cel care este in masura sa trieze, sa aleaga, sa inspire, sa pecetluiasca si sa imputerniceasca in vaderea „trimiterii” !
Noi nu suntem decat unelte mai mult sau mai putin destoinice, care pana la urma urmei tot „robi netrebnici” trebuie sa ne consideram a fi !
Si apoi, se mai adauga un amanunt foarte important. Acel din Iacov 3:7-18 !
„Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina; si din cuvintele tale vei fi osandit !”
Oare mai putem „amenda” cu ceva (dintr-al nostru) ceea ce spune Domnul Isus in sublinierea fara echivoc de mai sus ?
COMPLETARE:
In decursul isoriei, Dumnezeu s-a folosit prin imputernicirea Duhului Sfant de oameni din toate categoriile sociale. De oameni „agramatoskai idiotai”, de pastori, de culegatori de smochine, de pescari, de preoti, de…”fiul fiicei lui Faraon”, de dregatori ca Ezra sau Neemia, de ciobani care au ajuns regi (ca David), de vamesi, de „tamplari calificati la locul de munca”, de imparati, de viteji, de feciori din curvie ca si Iefta, de doctori, de rabini, de prezbiteri ca si iacov, fratele Domnului, de femei, chiar daca trecutul lor glorios atarna greu in balanta habotniciei si bigotismului public.. si chiar si de…fameni ! (Da, istoria bisericeasca presupune ca raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu in Etiopia a fost facuta de…famenul etiopian ! Greu de accepta, dar posibil, din moment ce insusi Domnul Isus apreciaza cu bunavointa si ingaduinta atotcunoscatoare si divina statutul famenului…(vezi Matei 19:11-12).
Cu toate acestea, „greutatea” CV-ului nu era apreciata de multimea titlurilor pompoase sau a diplomelor de studii in universitati de renume ci doar atat: „ascultarea de Dumnezeu si umblarea cu si in Dumnezeul Sripturilor validate ca fiind in intregime inspirate de Duhul Sfant ( II Timotei 3:16-17; I Petru 1:10-17;I Petru 1:19-21; Evrei 1:1-2; Apocalipsa 19:10c,13).
RECTIFICARE:
„agramatos kai idiotai” (adica oameni necarturari si de rand…)
Sunt multe de zis aici.
Dar, oricum , mai bine putin si de la Domnul, decit multa teologie care dilueaza si puterea si intelesul.
Am tras o concluzie ascultind predici; azi si la neoprotestanti e ca la ortodocsi, se vorbeste doar ca sa se vorbeasca.
Incepi sa te foiesti pe scaun de nerabdare; in loc sa uiti de toate.
Unii fac teologie curata si cred ca sunt ceva, avind multa scoala;
altii predica dupa fituici, pe puncte, dar adormi in banca.(ii vad pe cei din jur. 🙂
eu nu dorm, ca nu i-as vedea; de frica sa nu adorm si sa ma trezeasca usierul. 🙂
Altii predica de SUS si atunci as sta cinci ore; de regula tocmai la acela se anunta ca ” a trecut timpul atit de repede” impiedecind Lucrarea Duhului sa continue…asta am experimentat-o de multe ori;
daca noi”vedem” cum de nu vad si cei din fata, ca sa nu apara aceasta problema frustranta.
Pleci cu inima plingind.
Ne grabim ca la FIX sa fim gata.
La ce ? la mincare?
Deobicei ei care nu a nimic de zis au un timp mai lung.
Ps cred ca teologia etse buna la studiu biblic;
oricum o teologie fara Duhul e slova care omoara.
Imi pare rau pentru intrebarea (recunosc, tendentios adresata) referitoare la studiile si ratingul posturilor dumneavoastra. Nu stiam care e pregatirea dvs. intuiam doar ca datorita responsabilitatilor familale, pastorale, precum si ale celor ce tin de travaliul acomodarii la o noua cultura, nu aveati cum sa fi ajuns prea departe cu pregatirea scolara. Oricum, modul in care scrieti si comunicati nu tradeaza, un liceu cu specializare in electrotehnica, dimpotirva. Nu ii dispretuiesc pe cei care nu au prea multa scoala (asta ar insemna sa ma intorc impotriva celor ce m-au sustinut pe mine in scoala).
Inca odata, imi pare rau. Am actionat instinctual, datorita modului (cred eu, marsav) in care ati lovit in Peniel.
Drag frate,
Nu-i nicio problemă. Cât privește Peniel, mulți dintre noi ne-am simțit atacați (mârșav) de modul în care această fundație își desfășoară activitatea:
– metode dubioase de transmitere a mesajelor (pantomime);
– libertinismul permis în cadrul adunărilor publice;
– independența acestei organizații care funcționează de capul ei, sfidând orice for de autoritate;
– chiar anumite învățături…
Probabil voi reveni cu amănunte…
Frate Cristian Ionescu,
Observ cu mahnire ca oride cate ori postati ceva nou, pe o tema data clar, precis, facem ce facem si tot la…”castravete” ne intoarcem; tot la ce ne doare ! Nu ne doare atat de mult de cunoastrea si implinirea Cuvantului sfant, de trairea lui plenar in vietile noastra cat ne doare de…zeama din castravete ! Oare sa fim atat de periferici Bibliei ?(ca nu indraznesc sa afirm…”lumesti”).
omul nu mai are dreptul sa aibe si alte pareri ca imediat este catalogat ca atare; pus la index, i se atribuie „votul de blam…”
Stiti la ce ma refer…Vorba lui Kogalniceanu in replica data lui Al.I. Cuza: „…. dar multi !”
Fr. Ionescu, chiar ar fi necesar să reveniți cu amănunte; nu pentru a trezi niște demoni adormiți, ci pentru a călca pe urmele lui Pavel: Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos. (Filipeni 3:1). Lucrurile pe care le listați mai sus (metode, comportament, atitudini, etc.) sunt specifice postmodernitătii, iar din punct de vedere religios, Mișcării Emergente, care, am mai spus-o cu altă ocazie, o consider cea mai mare amenințare la adresa creștinismului autentic, și asta tocmai pentru că provine din interiorul lui.
Sunt doua cai, una buna si una rea;
daca facem voia Domnului suntem pe Calea ce duce spre Cer..
Penielul a fost condus de duhul lumii; e de la sine inteles ca satana isi face treaba bine, „in bunatatea si dragostea sa fata de omenire”, stie cum sa piarda suflete.
Cei care sustin aceasta „lucrare omeneasca” nu fac Voia Domnului; in consecinta ataca pastorii”neperfecti”. 🙂
Daca un pastor fara facultati si doctorate este la inaltime, prin traire si puterea pe care i-o da Duhul; multumim Domnului!
Domnul Isus nu a avut niciun invatat pe linga El; a facut de rusine intelepciunea omeneasca.
Cu regret spun ca cei care isi fac doctorate dupa ce se intorc, din insasi invatatura lui Hristos, mi se pare o nebunie; pentru ca se dilueaza extraordinar puterea si intelesul simplu si relevant care vine de la Domnul; ei despica firul pina nu se mai vede esentialul, disparind puterea divina.
Iubesc astfel citiva pastori adevarati pescari de oameni;
sunt atit de rari; slava Domnului pentru ei;
doar unul are scoli inalte .
In orice domeniu trebuie sa fim primii, dar la teologie de ce ne „bagam sa fim primii” cind cei din urma vor fi cei dintii?
Pavel considera ca pe un gunoi toate studiile sale, fata de pretul nepus de mare de a-l fi cunoacut pe Hristos si puterea invierii Lui!
De ce sa invatam mai mult decit apostolul Pavel, care ne spune ca a trai este Hristos si a muri un cistig;
Pavel le-a considerat ca pe un gunoi(desi putini aveau la vremea aceea facultati, nu ca azi, cind se fac la kilogram).
În primu an de școală fratele Sile Roske, unul din profesori mei, spunea că o școală teologică trebuie să zidească pe o temelie, mare lucru a spus și foarte adevărat. Problema trebuie pusă mai întâi la nivel personal: chemarea pentru lucrare, pregătirea constantă și călăuzirea Domnului, atât în timpul școlii cât și după. Apoi de mai harul să ai un mentor, un om a lui Dumnezeu, un om echilibrat și cu principii, care să îți ofere câteva jaloane ale slujirii și pregătirii este înălțător. În alte cuvinte, să fii ucenic și după ce ai diploma, să fii ucenic cât poți de mult. După ce Moise trece la Domnul nu mai este cale de întoarcere. Ce lipsă de obiectivitate arată unii care îl sfidează și ignoră pe ”Moise”, sau mai ău nici nu considerăcă este necesar să fie prin prejma lor.
Am o experiență înălțătoare în direcția aceasta, dar cu altă ocazie…
Referitor la teologie, a fi învăţător implică o mare responsabilitate, de aceea nu mă interesează să fiu învăţător sau să dau învăţătură. Primele două versete din Iacov capitolul trei deschid subiectul apoi restul capitolului vorbeşte despre instrumentul cu care lucrează învăţătorul.
Sunt de acord cu tot ce-aţi spus în articol. La-nceput împins de curiozitate, apoi fiindcă-mi plăcea tot mao mult, citesc şi studiez Biblia, dar şi multe cărţi şi predici, astfel cunosc cîtdecît teologia fiecărui cult creştin. Am ajuns la concluzia că-i bine a studia Biblia cu rugăciune şi meditaţie. De cele mai multe ori cînd am dileme, întrebări în urma studiului Biblic, Domnul îmi răspunde noaptea-n vis, sau mă trezesc noaptea şi meditez la un text Biblic şi primesc descoperire.
S-a-ntîmplat uneori să vorbesc la adunare sau să prezint un studiu Biblic, desigur, oarecum luat pe nepregătite. Cînd ajung în bancă, sau acasă, îmi aduc aminte c-ar mai fi trebuit să spun ceva, veun text biblic să argumentez mai clar vreun principiu, dar pe moment uit cîte ceva. De aceea consider necesar pentru cei ce predică să aibă notat idei principale, referinţe importante, Chiar dacă Domnul vorbeşte la pregătirea predicii, memoria omului poate scăpa cîte ceva în momentul expunerii.
Pe de altă parte, nu sunt de acord cu „mură-n gură” adică schiţe de predici sau ceva de-a gata de pe internet. Desigur, unii pastori, preocupaţi cu multe, nu mai au timp să studieze Biblia, pe net se fac nu numai teme dar şi predici care duminica sunt prezentate sec, cu o oarecare înţelepciune omenească, aşa ca la un curs de teorie literară, gramatică pe text biblic, etc. Un sfat ar fi să se ţină cont de principiul enunţat la 1 Corinteni capitolul doi, mai cu seamă versetele 1, 4 şi 5. Domnul să vă întărească să trăiţi mereu spre Slava Lui.
Prea multa teologie te ologeste de-a binelea.
Adrian, nici vorba. In alte cuvinte pre multa cunoastere de Dumnezeu te ologeste?
Daca vrei sa-l cunosti pe Dumnezeu citeste biblia.Daca vrei sa fi olog,teologeste-te,Vezi Jimmy Swagart,Rick Warren,Paula White.Poftim teologi.Si binenteles,sa nu uitam de benny hinn si preferatul tau T.D. Jakes.
Adrian:
TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii (dex)
A theologian is a student of theology. Theology is the study of God from a religious perspective.
Theologians are philosophers of religion; and were often instrumental in the creations and adaptions of religious thinking throughout history(wiki)
„Vezi Jimmy Swagart,Rick Warren,Paula White”
Acestia nu sint teologi( in sensul adevarat al cuvintului), sint predicatori(poate) , evanghelisti sau pastori.
Teologi adevarati sint putini.
Evanghelicii romani au numai unul: Iosif Ton
De exemplu penticostalii nu au o teologie proprie, ci un amestec din mai multe, un pic de la babtisti , un pic de la reformati,un pic de la metodisti, o gramada de la comunisti(romanii only) 🙂 :).
Din cauza aceea ai penticostali de Moldova, sau de Ardeal, sau de Arad.
Doamne fereste cind sint pusi impreuna.
Doctrinele pe care le argumentezi asa de convins, au fost developate de teologi, nu de badea Gheorghe care a citit numai biblia.
Nu stiu de ce am impresia ca Badea Gheorghe s-ar putea sa fie pus la cinste fata de alti teologi.
Adrian , good point 🙂
Gabi si Adrian,
Ce parere aveti de profesorii si teologii (chiar daca sunt foarte putini) de la IPT in Bucuresti? Am fost destul de impresionat dupa ce am discutat putin cu rectorul de la IPT, Constantineanu cu privire la calificarea unora dintre ei.
Si penticostalii au teologie! Pe langa teologia metodista/reformata de iz baptist, penticostalii au solidificat procesul continuu de sfintire prin experienta botezului cu Duhul Sfant ca eveniment separat de nastera din nou. Gabi, just ask Macoveciuc (another theologian).
Chris, evanghelicii romani au un singur teolog veritabil( per Macoveciuc) Iosif Ton, ceilalti sint profesori de teologie, invatatori, etc. etc.
Penticostalii nu au o teologie proprie. Assemblies of God , de exemplu, cind tolerezi word of faith, or prosperity movement , nu ai teologie, ci ologie cronica.
Chris.Referitor la teologii de la ITP,ei bine,sa nu uitam ca cel care a avut ideea dansului de la Peniel Oradea era de la ITP asa ca bag de seama ca si acolo or fi ceva eresuri.
Daca definim termenul de teolog nu numai ca unul care expune fundamentarea teoretică a unei religii, ci si ca unul care formeaza o teologie noua, atunci cred ca Macoveciuc are dreptate: Iosif Ton este singurul teolog evanghelic roman veritabil. Restul predau teologii compuse de altii.
Prin definitia asta se prea poate ca sa existe foarte putini teologi crestini contemporani.
Frate Cristi Ionescu,
Nu ca să vă laud, dar a-ţi dat dovadă de maturitate spirituală şi de Ungere Divină prin felul în care vestiţi Evanghelia şi trataţi problemele. Mă mir că oamenii ridică semne de întrebare cu privire la „studiile teologice”? Studiile sunt bune, dar dacă chemarea Divină pentru lucrare lipseşte, atunci…? Ce, apostolii au avut toţi studii superioare? Hai să vorbim deshis! Am întîlnit oameni cu studii superioare în teologie, dar cînd i-am ascultat – sărmanii de ei, se încurcă de unii singuri prin Cuvînt, de şi ei se miră de unde au plecat şi pe unde au ajuns! „Apă chioară”, după cum se menţiona pe blog zilele trecute…
Unii consideră predica prin Duhul Sfînt a fi numai şi numai acea predică egală cu improvizaţia pe moment. Nu că acest lucru ar fi imposibil de realizat! Dar mare plinătate a Duhului trebuie să existe peste acel predicator ca să aibă curajul să se bazeze doar pe „improvizaţiile de moment”!
(Duhul Domnului este cu dumneavoastră; CV-ul ni l-aţi prezentat; experienţă aveţi, aşa că?… Întindeţi-o spre locurile însorite ale Californiei, pînă nu se aşterne iarna… 🙂 )
Fratele meu ,nu stiu daca mai iti aduci aminte:cu zeci de ani in urma ,am fost impreuna in misiune intr-o duminica seara. Asa sa intimplat erati cu un grup din Bucuresti,a-ti predicat atunci despre :Cum isi va tinea tinarul curata cararea,amintind atunci tinerilor trei puncte in care un tinar isi poate tinea curata cararea.Pe urma am predicat eu despre :Cetatenia noastra nu e aici si trei puncte cum am putea obtine cetatenia patrei ceresti, a fost foarte frumos. A-ti predicat la inaltime ,defapt trebuie sa va spun caci este predica care ma marcat,nu ca celelalte nu ar fi la inaltime,sa nu ma intelegeti gresit. Va apreciez si va consider unul dintre cei mai mari si buni predicatori penticostali. Nu a-ti avut hirtie pe masa si nici nu am vazut in Biblie notite[era de la Dumnezeu direct****]
Acum vorbind de predici si predicatori ‘Pavel spunea e bucuros caci evanghelia se predica. Ideia personala 😮 predica reusita e in urma unui studiu adinc asupra textului din Scripturi,rugaciune,idei ajutatoare,felul in care e expusa dar pe deasupra tuturor e Duhul lui Dumnezeu in control.
Nu apreciez predicatori care vin cu notite si le scot pe amvon si imi citesc toata predica de pe hirtie,or stind acasa am urmarit o biserica in Detroit in care sa dus un predicator sa predice. Pina si pastorul principal sa dat de la amvon jos sa il asculte . Predicatorul a inceput sa predice[este predica in comp]si la un moment dat dind cu miinile ia cazut hirtia jos ,nestiind ce sa mai zica[un predicator mare]sa ridicat pastorul casei si sa dus in dreptul amvonului ia ridicat hirtia si predicatorul a inceput sa predice. Un alt caz ,s-a nimerit zic eu am predicat impreuna cu acelasi predicator in trei biserici diferite fara sa ne programam . A predicat aceiasi predica[omul cu targa].un altul se ridica si spune am o predica nou, am predicat-o intr-un loc si aici o predic pentru prima data :asa ca ascultati ce va va spune Domnul.
Oare [chiar pentru cei mari nu e nevoie de intelepciune si nu de afisare]
Cind am inceput sa predic era ideia si cred ca si azi mai exista,numai nu e anuntata si nu se observa ca diferentiere.
Erau =Predicatori-care stiau prin Cuvintul Domnului sa trezeasca pe oameni si sa ii faca grijulii , ce se va intimpla cu ei daca nu se pocaiesc.
Erau = evanghelisti -care le explica Scripturilesi oameni il intelegeau pe deplin pe Dumnezeu si de ce sa se pocaiasca.
Erau= invatatori-care printr-o voce moale[de povestitor ]stia sa te convinga si sa iti arate drumul cu precizie spre cer. Caci prin cuvinte simple toti acestia trei dar pline de Duhul Sfint te indemna spre destinatia finala Cerul[te aseza pe drum]
Azi multa invatatura fara practica[teologia ca teologie dar practica te omoara]stim sa desfacem firul in patru[sa batem apa in piua toata ziua]si oameni sa ramina tot nepocaiti or sa observam caci creste numarul dar unde e calitatea[citi ramin]
Concluzie:teologie e buna in predica[nu pre multa ci in studiu in invatatura]lasa-ti predica sa fie predica [cuvint venit de la Dumnezeusi citeva idei pe o hirtie nu e nici-o gresala]Duhul sfint la lucru El va transforma inima si mintea omenilor
incolo sa ne auzim de bine si sa ne intilnim lucrin pentru Domnul.
Exista cazuri cind predicatorul isi pregateste o predica dar DUHUL SFINT schimba directia dar nu trebuie facuta o regula din asta trebuie mult studiu rugacine si multa meditatie nu asteptat doar sa pice de sus
Necazul este ca uneori pregatirea teologica academica este catalogata ca un semn al lipsei ungerii divine.
Binenteles, pastorul Ionescu nu a facut aceasta insinuare, dar ea exista in randul credinciosilor.
Fr , Marinca vizioneaza te rog programele de duminica de la portland.
@pete, programele cred ca sunt extraordinare in toate adunarile de crestini evanghelici, toate au cite unu doi pastori, prezbiteri, invatatori jumatate din diserica, o ceata de usieri, deci programele sunt asigurate ceas. Biblia se cunoaste ca se repeta taxtele de peste 100 de ani , cu tehnica de prezentare suntem ca la NASA, ramine o singura MARE PROBLEMA: trairea crestina.Cind vrei exemple te rog sa ma contactezi, asta dupa ce epuizezi sursele tale prorpii.Trebuie doar sinceritate, ori noi, de multe ori nu recunoastem nici despre noi tot in fata lui Dumnezeu.Fii binecuvintat.
Pete,
Care biserică? Am să mă uit pe arhivă. Este ceva special spre care să privesc mai cu atenţie?
Ovidiu Marinca.Philadelphiaro.com duminica seara.
Fratele Macoveciuc a explicat neprihanirea fariseilor, neprihanirea lui Dumnezeu si neprihanirea crestinului nascut din nou. Predica esentiala ptr. fiecare crestin.
Una dintre cele mai bune explicatii pe care le-am auzit.
Un om doxa de teologie care face „complicatul” extrem de simplu.
Mihai nu inteleg ce vrei sa spui but thanks any way
Gaby thanks for help
Am o intrebare, ce spune Biblia despre teologie?
Mr Ionescu.
Are you trying to make a point by stretching the facts. In your opening paragraph you said in your childhood and teenage years you read thousands of books? Really? Is that even possible? Realistically?
Let’s assume from the age of 8-18 you read a book per week. That’s 52×10= 520 books. That’s assuming the books you read weren’t 20page books. So let’s say you were even a better reader than most kids. And you read 2 books per week for 10 years. That’s still only 1040 books in 10 years. Not thousands like you claim. Yes. We know you are an intelligent guy. But you don’t have to exaggerate to try to convince us of that.
Dear Church101,
I would have to assure you that what I said was not figuratively speaking but real: thousands. I did not read one book per week but four or five (every other day I would pick books from the library at school, until it was nothing there for me to read). I did not start at eight but at six (slower, it is true).
I read very, very fast. I do not read words, but rows. So, it takes me about 35-40 seconds to read one average book page. One page of the Bible (two columns) takes me about 80 seconds, depending on the level of comprehension that I desire (prophetic books need more, historical books less).
Of course I don’t know exactly how many books I read, but if there were aprox. 200-300 in one year, in ten years must have been close to 3000, so thousands.
My parents always saw me reading, as did my siblings and my friends and they can attest to that (I have been grounded a lot 🙂 )
My point was not to portray myself as being smart, but to convince people that the most important Book is the Bible. Now I don’t read as many books as before but I read more than ever!
But let me tell you how you should have approach me with this issue:
Brother Cristian Ionescu,
how many books have you read per week in your childhood and adolescence so we can account for thousands by the time you were 18? Just wondering…
Too much assuming my friend. And a little confrontational. Could I then assume this is why… anonimous? 🙂
Una sint sigur ca nu a-ti citit-o : The INSTITUTES of Christian Religion.” 🙂
Care a fost cartea/autorul care va influentat gindirea cel mai mult? (Outside the Bible)
Well let me give you some insight on the English language. What you did was not read thousands of books but skimmed thousands if books. In English skimming means reading not every word of a book but sentences at a time or paragraphs to get the just of the subject. That’s what it sounds like you did. In school when a teacher assigns a book to be read, she doesn’t say skim the book. She says read the book. That means read every word. Maybe in Romanian reading can mean whatever you want. But when someone claims to have read a book, that means they read it not skimmed it. Just thought I would clarify.
Sorry that you felt I was confrontational. But many times exaggerations aren’t really what they seem to be. This time it seems like one of those instances.
Again, you are assuming my friend. I will leave it at that.
Church101,
If the man says he read thousands, why doubt him?
I know it sounds astronomical for you…but believe me….it’s true; thousands!… because a quarter of them I had to help carry to America!
Check yourself before you wreck yourself!
Like I said. Reading and skimming are two different things.
Why doubt him? Because people can make all sorts of claims. Not all true.
Psychology of the human mind is powerful. Reading between the lines of why someone says what they say is also powerful.
Church, it’s entirely possible to accomplish this level of reading. My math teacher in highschool read 2-3 books per week for many years. I can pace my reading at 30-45 seconds per page when I get into a good book. The more books you read, the faster you get at doing this. This does not apply to studying (textbooks, journals, etc) but pleasure reading. Also, you gotta be vigilant not to insinuate things in public, especially against a pastor.
@church101
Don’t read between the lines!.. There is nothing there! Don’t assume either!
Check yourself before you wreck yourself!
Cine vrea sa faca teologie sa faca caci nu este oprit de Domnul. Cine nu vrea sa faca teologie sa nu faca caci Domnul nu-l obliga sa faca teologie. Se greseste atunci insa cind se face deosebire intre frati ca si cum unii ar fi mai ceva (MAI PRESUS)ca altii. Tineti minte: TOTI SINTEM EGALI IN FATA LUI DUMNEZEU.
Ce este un creştin adevărat?
de Luis Palau
Cea mai importanta întrebare pe care ţi-o poţi pune –şi la care poţi răspunde- este aceasta: „Sînt sau nu sînt creştin?”
O învăţătoare de şcoala duminicală a pus urmatoarea întrebare:
“Copii, de ce credeţi voi că vecinii mei îmi spun că sint creştina?“ Nici unul nu a răspuns.
Puţin nerăbdătoare,invătătoarea a repetat întrebarea: „Hai, spuneţi baieţi, de ce credeţi voi că-mi spun vecinii creştină?” Din nou,nici un răspuns.
În cele din urmă,un baieţel timid a ridicat mîna şi a spus: „Probabil spun aşa fiindcă nu vă cunosc!”
Bunicul meu s-a născut în Scoţia,lîngă Edinburgh.Era prezbiterian, dar avea mai mult interes pentru alcool decît pentru biserică.
Înainte de a muri, la căpătîiul său în Spitalul Britanic din Buenos Aires, Argentina, am încercat să-l conduc la credinţa în Hristos, dar bunicul a refuzat şi a murit fără a-L cunoaşte pe Isus Hristos.
Tu poate eşti invăţător la şcoala duminicală.Poate eşti membru într-o biserică bună. Cu toate acestea, tu trebuie să dai un răspuns la întrebarea: „Sint eu un crestin adevarat?” Acesta este motivul pentru care am scris broşura de faţă. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să inţelegi ceea ce vei citi. Aceste rînduri te pot ajuta să ai certitudinea ca eşti iertat şi că ai ajuns să-L cunosti pe Dumnezeu ca Tatăl care este în ceruri.
Oamenii au noţiuni foarte ciudate despre ceea ce înseamnă a fi creştin. Iată cîteva dintre acestea:
A crede în Dumnezeu nu te face creştin
Sînt mii de oameni care cred în Dumnezeu dar nu sînt creştini. La un cămin de tineret, un tînăr l-a întrebat pe un coleg al său: „Crezi în Dumnezeu?”
„Desigur”, a răspuns tînărul.
„Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?” a continuat cel dintîi.
„Nu ştiu.”
În Anglia 80% din populaţie crede că există un Dumnezeu, dar cei mai mulţi nu au habar cine este Dumnezeu. Colonelul James Irwin, cunoscut pentru misiunea sa cu Apollo 15 pe luna, mi-a povestit că în timpul unei vizite într-o ţară musulmană un conducător religios musulman i-a spus: „Dumneavoastra vorbiţi atît de mult despre Dumnezeu, cum de nu sunteţi musulman?”
Ai văzut? Dacă poţi fi musulman şi să crezi în Dumnezeu, atunci « a crede în Dumnezeu » nu te face creştin!
Eu am un bun prieten care crede în exerciţii fizice, dar niciodata nu exersează. El este cu mult peste greutatea normală şi suficient de deformat.
Cunosc nenumăraţi copii care cred în săpun, dar, în ciuda credinţei lor, nu sînt cu nimic mai curaţi.
Credinţa în sine nu aduce nici o schimbare. De aceea, credinţa, dacă rămîne singură, nu te face creştin.
Mersul la biserică nu te face creştin
Oamenii merg la biserică tot timpul – pentru o sumedenie de motive. Dar acest lucru nu-i face creştini. Chiar şi unii hoţi merg la biserică!
Sînt unii oameni care merg la biserică din obicei. Alţii merg pentru că familia merge!
Creştinii merg la biserică, dar mersul la biserică nu-l face pe nimeni creştin.
Rugăciunea nu te face creştin
Desigur, creştinii se roagă, dar simplul fapt că te rogi nu te face creştin.
Hinduşii se roagă tot timpul. Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi.
Regretatul preşedinte al Egiptului, Sadat, în timpul călătoriilor sale externe, purta cu el un mic covoraş, pe care îngenunchia de cinci ori pe zi spre a se ruga lui Mohamed. Doar faptul că cineva se roagă nu înseamna că e creştin.
Trăirea unei vieţi frumoase nu te face creştin
Trăirea unei vieţi curate, morale nu te face creştin. Sînt mulţi atei care trăiesc o viaţă decentă, corectă. Dar, la urma urmei, cît de bun este «binele»? Aici este esenţa problemei. Cei mai mulţi oameni au idei eronate cu privire la standardul real cu care trebuie comparată bunătatea noastră. De exemplu, punîndu-te alături de beţivul care petrece toată ziua la cîrciumă, tu pari a fi potrivit pentru un loc în panteonul sfinţilor! Chiar comparat cu prietenii sau familia ta, tu poţi părea bun. Dar standardul de bunătate al lui Dumnezeu e diferit. El te măsoara cu Fiul Său, Isus Hristos, care a trăit o viaţa de absolută perfecţiune. Comparată cu acest nivel de perfecţiune, bunătatea noastră arată destul de şubredă.
O femeie şi-a întins rufele albe, fiind mîndră de felul cum străluceau în soarele de ianuarie. Dar n-a trecut mult şi un strat alb de zăpada s-a aşternut pe pămînt şi imediat diferenţa a devenit evidentă: cînd au fost puse albiturile ei alături de albul perfect al lui Dumnezeu, ele au părut mai degrabă cenuşii decît albe!
Bunătatea noastră comparată cu bunătatea lui Dumnezeu arată foarte pătată.
Întotdeauna au fost destui oameni «buni» în lumea noastră, dar dacă bunătatea ar fi de ajuns pentru mîntuire, nu ar mai fi fost nevoie ca Dumnezeu să-L trimită pe Isus în lume. Faptul că Isus a trebuit să vină şi să moară pe cruce pentru a face posibilă iertarea noastră ne arată că bunătatea nu-l face pe nimeni creştin.
Citirea Bibliei nu te face creştin
Fără îndoială, creştinii iubesc Biblia. Unii o citesc zilnic. Dar simpla citire a Bibliei nu demonstrează că cel ce o citeşte este creştin.
La vîrsta de cinsprezece ani, Karl Marx a scris o explicaţie de-a dreptul uimitoare asupra unei porţiuni din Evanghelia după Ioan. Dar Karl Marx n-a pretins vreodată că este creştin.
În timpul adolescenţei, Nichita Hruşciov, fostul lider al Kremlinului, citea Biblia. Cu toate acestea, scopul lui a fost să distrugă Biserica Creştină din Uniunea Sovietică.
Citeşte Biblia cît mai mult posibil! Dar nu uita: simpla ei lectura nu te face creştin.
Vorbirea despre Isus nu te face creştin
Mulţi oameni vorbesc despre Isus, ba chiar vorbesc bine despre El. Unii din aceştia pot fi, de pildă, profesori, alţii predicatori sau conducători de biserici. Însă asta nu înseamnă neapărat că ei şi cred ceea ce spune Biblia despre Isus. Adesea ei prezintă oamenilor un Isus care corespunde modului lor de gîndire, şi nu pe Isus Cel Adevarat, al istoriei si al Bibliei.
Tu nu te poţi naşte creştin
Am întîlnit oameni care mi-au spus: „M-am născut într-o ţară creştina, prin urmare, sînt creştin, că ce altceva aş putea fi?” Destul de multe alte lucruri!
Unii s-au născut în grajduri, dar asta nu i-a făcut cai, după cum copiii născuţi pe aeroporturi nu devin avioane!
Atunci, ce este un creştin?
„Luis, îmi vei spune,îin cele din urmă, dacă a crede în Dumnezeu, a merge la biserică, a te ruga, a te purta frumos, a fi moral, a citi Biblia şi a vorbi despre Isus nu te fac creştin, atunci ce te face să devii creştin? În fond, ce este un creştin?”
Voi menţiona trei principii de baza, care vor răspunde la întrebarea „Ce este un creştin?”
Un creştin a găsit calea vieţii
Biblia spune că un creştin este cel care a găsit «calea vieţii». Isus Hristos a spus: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine.”(Ioan 14:6). Observaţi, Isus nu spune că El va arăta cuiva calea vieţii, ci : «Eu sînt calea»!
Isus mai spune că există o cale largă şi una îngustă. După El, calea cea mai largă duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce o străbat (Matei 7:13).
Aşadar, ce este un creştin? În primul rînd, un creştin a găsit calea vieţii, în contrast cu calea morţii. Iar calea vieţii este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Te simţi pierdut? Ai sentimentul că nu ştii încotro mergi? Cînd devii creştin, ai găsit calea vieţii.
Poate te vei întreba: „Cum este această «cale a vieţii»?”
Este calea păcii. Cînd umbli pe calea lui Hristos, ai pace în inimă. Isus a spus celor ce-L urmau: „Vă las pacea Mea; vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o dă lumea.” (Ioan 14:27). Pacea lui Dumnezeu este un dar pus la dispoziţia tuturor.
Cînd umbli pe calea lui Hristos, ai pace lăuntrică; o linişte deplină iţi stăpîneşte inima. Din cioburile fiinţei tale sfărîmate se reface o viaţă nouă.
Apoi, calea vieţii este calea curaţiei. Biblia spune: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8).
Dacă tu flirtezi cu păcatul, dacă te joci cu imoralitatea; dacă nu-ţi faci slujba cu credincioşie, dacă nu eşti onest la şcoală, la serviciu, la joacă, în viaţa de familie, atunci nu eşti creştin.
Altfel tu poţi fi o persoană cumsecade –sufletul oricărei petreceri. Dar nu eşti creştin, deoarece calea lui Hristos este calea curaţiei.
Cînd vii la Hristos, El îţi spală inima şi îţi dă putere de a trăi o viaţă neprihănită.
Apoi, calea lui Hristos mai este şi calea dragostei. „Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13:35). Biblia mai spune: „Ştim că am trecut din moarte la viaţă, prin faptul că iubim pe fraţi.” ( I Ioan 3:14). Cuvîntul «dragoste» a fost golit de sensul lui real. Astăzi e folosit pentru a descrie o persoană care exploatează sentimentele altora în interes egoist, pentru a-şi satisface propriile sentimente. Dar asta nu e «dragoste». Adevărata dragoste ne determină să dorim binele maxim al altcuiva, indiferent cît ne-ar costa acest lucru!
Calea vieţii înseamnă a avea un singur stapîn în viaţă. Creştinul slujeşte unui singur stăpîn. Biblia Îl numeşte pe Isus drept Domn al domnilor şi Împarat al împaraţilor. Creştinul trăieşte acest adevăr. Isus devine Domnul tău, Stăpînul tău, Regele tău. Ce spune El, aceea se face!
Robul Regelui aşteaptă doar un semn şi îndată ce-l primeşte, se grăbeşte să execute dorinţa exprimată de rege. Ostaşul care se supune conducerii unui mare comandant va duce la îndeplinire toate ordinele acestuia.
Un creştin adevărat acceptă o astfel de autoritate din partea lui Dumnezeu asupra vieţii lui. Mergem oriunde vrea să ne trimită El, facem tot ceea ce doreşte El sa facem şi nu ne dăm înapoi oricît ne-ar costa această ascultare, chiar pierderea reputaţiei sau a confortului nostru, sau orice alte incovenienţe.
Isus are toate drepturile de a conduce vieţile noastre. El este suprem nu pentru că a moştenit autoritatea Sa de la strămoşi, cum e cazul regilor sau al domnitorilor. Şi nici nu conduce prin ameninţări, cum ar face-o un dictator militar.
Isus este Domn şi Rege pentru că El este Creatorul nostru; El şi-a dat viaţa pentru noi; şi El este singurul care face toate lucrurile pentru binele nostru absolut.
Un creştin are viaţa veşnică
Viaţa vesnică este foarte deosebită de viata fizică pe care o trăim fiecare. Viaţa veşnică este o viaţă mai plină şi mai completă acum. Isus Hristos a spus: „Eu am venit ca voi să aveţi viaţa şi s-o aveţi din belşug.”(Ioan 10:10)
Viaţa cu Hristos este viaţa trăită în modul în care Dumnezeu o intenţionează să fie trăită. Acest factor o determină să fie abundentă.
Viaţa veşnică nu se termină niciodată, ci continuă după moartea biologică – pentru veci de veci!
Ai tu viaţa veşnica? „Hm, nu sunt sigur, poate putină oi avea şi eu…”
Acest răspuns este ca şi cum ai întreba o femeie: „Eşti însărcinată?” iar aceasta ţi-ar răspunde: „Puţin..”
Sau dacă l-ai întreba pe cineva daca este căsătorit, el ţi-ar răspunde: „Sper că da.”. Aceste lucruri nu permit decît un răspuns absolut: ori da, ori nu! Suntem absolut siguri de ele. Tot aşa, este posibil să ştim cu certitudine dacă suntem creştini şi avem viaţa veşnică.
Isus Hristos a spus: „Eu le dau viaţă veşnică [celor ce Îl urmează]; în veac nu vor pieri; nimeni nu-i poate smulge din mîna Mea” (Ioan 10:28). Aceasta este o promisiune tripla. Ai tu această triplă siguranţă?
În primul rînd, El spune: „Le dau viaţă veşnică.”
Apoi adaugă: „în veac nu vor pieri.”
În final, El spune: „Nimeni nu-i va smulge din mîna Mea.”
Ce vrei mai mult? Un creştin este o persoană care descoperă că toate aceste trei lucruri sînt o realitate în viaţa sa.
Biblia spune: „Cine are pe Fiul, are viaţa.” (I Ioan 5:12). Cu alte cuvinte, Hristos vine să trăiască în viaţa ta. Viaţa veşnică este Hristos în inima ta! Poţi tu spune: „Da, eu am viaţa veşnică. Îmi aduc aminte de ziua în care Hristos a intrat în inima mea” ?
Un creştin este unul din copiii lui Dumnezeu
Un creştin este un om născut în familia lui Dumnezeu şi, prin urmare, este copilul lui Dumnezeu. Poate-mi vei spune: „Luis, eu credeam că toţi sînt copiii lui Dumnezeu. Nu este Dumnezeu Tatăl întregii omeniri?”
Potrivit Bibliei, Dumnezeu este creatorul tuturor oamenilor, dar nu şi tatăl tuturor! Sînt mulţi care nici nu vor să-L aibă pe Dumnezeu de tată.
Devii membru în familia lui Dumnezeu născîndu-te în ea. Domnul Isus a spus: „Daca un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împaraţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Ce înseamna asta?
Există două naşteri. Prima este cea biologică, prin care venim pe acest pămînt.
Dar pentru a deveni fiu a unui tată spiritual, e nevoie să ai o naştere spirituala. Lucrul acesta se întîmplă atunci cînd ne pocăim de păcatele noastre şi ne punem credinţa şi încrederea în Domnul Isus Hristos.
Naşterea biologica o celebrăm cu petreceri şi cadouri. Dar mai este şi o a doua naştere. Te-ai născut tu de doua ori? Ai avut parte de a doua naştere? Dacă nu, atunci trebuie să iei o hotărîre, care constă în a-L primi sau a-L respinge pe Isus Hristos. Biblia spune: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”(Ioan 1:12).
Poate-mi vei spune: „Luis, eu am trăit o viaţă stricată. Cum pot deveni copil al lui Dumnezeu?”
Acum cîţiva ani, în timpul unei vizite în America de Sud, am avut o convorbire particulară cu preşedintele unei ţări, un om din armată.
„Domnule preşedinte, aţi avut dumneavostră o întîlnire personală cu Isus Hristos?” l-am întrebat eu pe acest om.
El a zîmbit şi mi-a spus: „Palau, eu am trăit o viaţă aşa de rea încît nu cred că Dumnezeu mai vrea să mă cunoască.”
„Domnule general” i-am răspuns eu, „Dumnezeu vă iubeşte şi are un plan măreţ pentru viaţa dumneavoastră!”
„Palau, dacă ai şti ce viaţă am trăit eu, n-ai mai spune că Dumnezeu mă iubeşte. Am făcut o mulţime de rele.”
„Domnule preşedinte, indiferent ce aţi făcut, Hristos a murit pe cruce pentru dumneavoastră. Daca vreţi să-L cunoasteţi, puteţi să-L întîlniţi chiar acum.”
În continuarea întrevederii, i-am explicat ce a făcut Hristos pe cruce, cum a murit purtînd pedeapsa pentru răul săvîrşit de noi. Apoi i-am spus: „Domnule, n-aţi vrea să vă deschideţi inima pentru Hristos chiar acum?”
El a făcut o pauză, s-a uitat drept în ochii mei şi a spus: „Dacă Hristos mă primeşte, aş dori să devin un creştin adevărat.”
Imediat ne-am plecat pe genunchi şi ne-am rugat împreuna. Acest general şi-a deschis inima Fiului lui Dumnezeu şi L-a primit pe Hristos în viaţa lui.
El credea că Dumnezeu nu-l va primi niciodata din cauza trecutului său pătat. Dar cînd am terminat rugăciunea, s-a ridicat şi, după obiceiul latin, m-a îmbraţişat, zicînd: „Iţi multumesc. Acum ştiu că Isus m-a primit cu adevarat şi m-a iertat.”
Ai avut tu o asemenea experienţă? Vrei să ai certitudinea vieţii veşnice? Vrei să începi a umbla pe calea lui Isus Hristos, conştient că eşti un copil al lui Dumnezeu şi că mergi spre cer?
Iţi voi arăta cum poţi deveni creştin adevărat, chiar acum, în timp ce citeşti această brosură.
Recunoaşte că păcatele tale te-au despărţit de Dumnezeu!
Cum pot oamenii deveni creştini? Biblia spune că mai întîi trebuie să recunoasca faptul că păcatele lor îi separă de Dumnezeu.
Acest lucru l-am admirat la preşedintele sud-american. El a recunoscut că era păcătos. De fapt, a fost aşa convins de răul si de răzvrătirile comise, încît credea, luîndu-se după simţurile sale, că Dumnezeu nu-l va mai primi niciodata.
Ai venit tu in faţa lui Dumnezeu cu căinţă pentru lucrurile rele comise în viaţa ta, care L-au rănit pe el? Egoism, mîndrie, lăcomie, imoralitate şi multe altele?
Biblia spune: „Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”(Romani 3:23). Tu ştii că aici eşti inclus şi tu – şi că e timpul să vii cu căinţă în faţa lui Dumnezeu pentru a primi iertarea pe care să ţi-o dăruiască El.
Crede miracolul Crucii
Apoi, tu trebuie să crezi ce a făcut Hristos pentru tine la cruce. Biblia spune: „Hristos a suferit o dată, a murit, pentru păcate” (I Petru 3:18). Hristos a murit pe cruce, pentru ca acum fiecare din noi să poată fi iertat. Pentru răul ce l-am făcut înaintea lui Dumnezeu, noi meritam pedeapsa. Dar Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să ia pedeapsa noastră pe umerii Săi, pe cruce.
Este ca şi cum un judecător ar stabili că inculpatul este vinovat, dar apoi ar coborî în boxa acuzaţilor şi ar accepta sentinţa în locul celui vinovat. Ce dragoste magnifică!
Tu poate nu înţelegi deplin cum e posibil ca Dumnezeu să pună pedeapsa pentru păcatele tale asupra Fiului Său. Dar nu e nevoie să întelegi totul dintr-odată. Tu trebuie doar să crezi că acest lucru este adevărat.
Nimeni nu înţelege electricitatea. Ştiai asta? Oamenii de ştiinţă vorbesc despre electricitate ca fiind proprietatea fundamentală a materiei. Ei pot crea producătoare de electricitate şi o pot utiliza, dar, aşa cum îmi spunea un savant de la Stanford University: „Electricitatea, în esenţa ei, este destul de inexplicabilă.”
Cînd tu devii un creştin adevărat, poate nu inţelegi totul de la început. Dar, cu timpul, citind Biblia şi lăsîndu-L pe Dumnezeu să te înveţe, înţelegerea ta va spori.
Tu trebuie să-L primeşti pe Hristos pentru tine insuţi!
Acesta este ultimul pas pe care trebuie să-l faci, să-L primeşti pe Hristos personal. Credinţa nu se poate moşteni.
Nu spune: „Tatăl meu a fost un bun creştin; eu m-am născut într-o casă de buni credincioşi.” Lucrul acesta nu te face un copil al lui Dumnezeu. Experimentează-L pe Hristos personal. Noi toţi cei care sîntem ai lui Hristos a trebuit să venim la El în mod individual. Ai venit tu la El? Ai luat tu această hotărîre de a veni la El?
Poate vei intreba: „Cum să vin la El?” Calea cea mai bună pe care o ştiu este de a-ţi pleca capul şi, printr-o rugăciune simplă, să-ţi arunci toate păcatele înaintea lui Dumnezeu; prin credinţă să-ţi deschizi inima pentru Hristos; să crezi în El şi să-l primeşti pe El.
Roagă-te această rugăciune: „Tată ceresc, eu vreau să devin un creştin adevărat. Îmi dau seama că păcatele mele m-au separat de Tine. Te rog să mă ierti! Eu cred în ceea ce a realizat Hristos pe Cruce. Nu inţeleg totul, dar accept jertfa Lui prin credinţă. Îl vreau pe Isus în inima mea. Vreau să am viaţa veşnica. Vreau să fiu un copil al Tau. Doamne Isuse, vino te rog în inima mea şi fă-mă un copil al Tău chiar acum! Te voi urma şi te voi asculta pentru veci de veci! Amin.”
De-acum tu Îi aparţii lui Dumnezeu şi vei vrea să-L cunoşti mai bine. Cel mai bun lucru este să citeşti Biblia. Începe cu Evanghelia după Luca, şi citeşte-o ca pe un roman. Dar nu uita că prin ea comunică Dumnezeu cu noi. În timp ce citeşti, fii atent la exemplele demne sau la instrucţiuni cu care trebuie să te conformezi.
Citeşte Biblia pînă la saturaţie. Mintea ta va începe să se schimbe; modul tău de gîndire se va transforma, şi sentimentele tale vor fi înnoite prin lectura Bibliei.
Apoi, caută să te întîlneşti cu alţi creştini. Găseşte-ţi o biserică unde se explică Biblia, se predică Evanghelia şi unde păstorul crede că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Mergi la biserică şi spune-i păstorului: „L-am primit pe Hristos” şi vezi ce se întîmplă. Dacă păstorul nu pare interesat să te ajute să creşti spiritual, caută o biserică în care vei găsi ajutorul necesar.
În fine, începe să te rogi! El te iubeşte, El este Tatăl tău. Comunicarea este cheia oricărei relaţii.
Relaţia ta cu Dumnezeu va creşte în raport în raport cu intensitatea şi frecvenţa rugăciunilor tale.