PEDEAPSA CORPORALĂ: ABUZ SAU EDUCAȚIE PENTRU COPII

Părerile noastre cu privire la disciplinarea copiilor sunt diferite. De la început doresc să clarific faptul că sunt împotriva abuzului: vânătăi, sânge, oase rupte… Dar sunt pentru pedeapsa corporală ca parte din procesul de educare a copilului. Pentru părinții care cred ca mine, mai întâi o bază biblică pentru justificarea pedepsei corporale, apoi câteva sfaturi.

Evrei 12:4-11 ”Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

Proverbe 22:15 ”Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.”

Proverbe 23:13 ”Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.”

Proverbe 29:15 ”Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.”

Trei aspecte legate de pedeapsa corporală: CONTROL, COMUNICARE și CONCLUZIE.

1. CONTROL

  • Control asupra mediului: este important UNDE îți disciplinezi copilul. Nu în public, nu de față cu frățiorii sau surioarele (deși, ca exemplu, este bine să știe de ce Ionel se duce cu tăticu în camera cealaltă…)
  • Control asupra stării emoționale: copilul nu trebuie să simtă resentiment, răzbunare, nici chiar o răcorire a nervilor acumulați peste zi.
  • Control asupra forței fizice: pedeapsa corporală produce durere dar nu exagerată. Părintele nu este într-un ring de box cu unul pe măsură. În fața lui este… un copil. De aceea Biblia recomandă nuiaua.

2. COMUNICARE

  • Comunică motivul și motivația pedepsei (ce a făcut, și faptul că îi vrei binele și îndreptarea)
  • Comunică principiul încălcat (cumva trebuie introdusă o predică despre felul în care fapta comisă Îl întristează pe Domnul)
  • Comunică-ți dezamăgirea (faptul că ai așteptări mai mari de la copil)

3. CONCLUZIE

  • Dă copilului șansa de a admite greșala
  • Dă copilului șansa de a promite un comportament mai bun
  • Dă copilului șansa de a restabili relația (prin pedeapsa corporală, relația părinte – copil este alterată și are nevoie de apropiere)

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

13 răspunsuri sa “PEDEAPSA CORPORALĂ: ABUZ SAU EDUCAȚIE PENTRU COPII”

  1. Zilele trecute, o mama, romanca din America, a postat pe Facebook urmatoarele: „Caleb and Colin started school today….may God bless them and watch over them in this school year, and may His great powerful hands never leaver them!!! BTW…i had to sign a release form if i allow them to get corporal punishment…?????? So let me get this straight..if i spank my kids i go to jail, but they can hit my kids??? What’s this world coming to??”
    Interesant, nu? Am inteles ca in jur de 22 de state in USA au acceptat pedeapsa corporala in scoli.

  2. Am frecventat nu de mult o conventie a bisericilor „Southern Baptist” din Houston, Texas. Printre alti invitati, a fost prezent si pastorul Paul Washer. Cateva lucruri foarte surprinzatoare la aceste biserici:

    1. Bisericile lor au eliminat scoala duminicala de la programele de duminica. Toata familia, cu mic si mare stau impreuna pe banca in biserica la program. Au determinat ei ca scloala duminicala ii separa pe copii de biserica si la varsta adolescentei acestia parasesc biserica.

    2. La iesire din biserica, in holul cladirii, se vindeau mai multe materiale crestine, printre care erau niste cureluse de aproximativ 8 inches lungime pe 2 inches latime. Am intrebat curios pentru ce sunt acestea si spre surprinderea mea mi sa spus ca sunt „spanking rods” (nuieluse). Aveau si unele de 10 inches lungime… Am cumparat si eu doua.. dar dupa scurt timp nu le-am mai gasit prin casa…Cred ca copiii…..

    • Nuiaua are avantajul că este întotdeauna proaspăt ruptă din… pom 🙂

    • Subscriu si eu cu punctele prezentate de Ben. La punctul 1, mai bine e sa avem copiii linga noi in biserica, chiar daca ei mai fac anumite „lucruri copilaresti”. I-i atentionam si trece – si noua dar si lor! Copiii, fiind in biserica, au posibilitatea de a se ruga impreuna cu noi, de a invata cintarile noastre, de a se obisnui cu terminologia Biblica si de a-si pastra intr-o oarecare masura limba si cultura (in special cei din diaspora).
      Dar daca-i scoatem din biserica de mici, asa vor sa fie si cind vor fi adolescenti. Vor vrea sa fie numai ei de ei! Vor vrea „conventii de tineret”, „tabere de tineret”, „biserici de tineret” – cu alte cuvinte, un fel de rebeliune fatza de autoritatea bisericeasca.

      • Draga frate Ovidiu,
        Ingaduie-mi sa subscriu si eu intrucat fac parte din generatia anilor ’50 cand copiii stateau cuminti sau mai putin cuminti langa parintii lor cu incepere de la ora de rugaciune, la 09,00 AM si pana se zicea…ultimul AMIN !

        Am fost partas si la rugaciunea cu cei in varsta, am participat si la lectiunile Scolii Duminicale, am participat si la lauda si inchinarea autentica ce impodobea cu brio Serviciile divine ale Bisericii atat dupa masa cat si seara, uneori in pofida arondarii. Apoi, drept consecinta a participarii mele efective la partasia „full time” a Bisericii, a doua zi la scoala din sistemul comunist de pe vremea lui Gheorghiu Dej, primeam personal si nemijlocit (si nu numai eu ci toti copiii de pocaiti) de la directorul scolii, care era activistul de partid al scolii, al comunei natale, tampoane de sugativa din acelea semirotunde si din lemn…”fara numar, fara numar” in cap, de eram in tot capul numai cucuie….

        Si cu toate acestea, aveam „asigurate” (invatate) cel putin 52 de versete de aur pe an, aveam ora mea de partasie singur, apoi cu cei de varsta mea, cu parintii in clipe dulci ale caminului si apoi cu toata biserica. Si aveam timp berechet sa-mi fac si temele pentru a doua zi si sa fiu gata sa raspund la lectiile scolare…

        Tineam un fel de jurnal personal cu toate lectiunile biblice dintr-un an cu explicatiile pe intelesul tuturor de la studiul biblic cu biserica, aveam notate idei esentiale de la fiecare predica. Cu alte cuvinte nu prea mai aveam loc de priviri furisate si impietuoase prin biserica.

        Tin minte ca odata, intr-o duminica dimineata, „mi-am permis” sa nu stau cuminte langa tatal meu si am stat cu ceilalti copii. Degeaba a incruntat scumpul meu tata sprancenele spre mine, ca m-am facut ca nu-l vad ! Degeaga m-a apostrofat mama senmificativ si cu o posibila promisiune de chelfaneala ca…pana sa realizez ceva, m-am trezit cu scumpa mea mamica langa mine, apucandu-ma de-o ureche si m-a scos afara din biserica.
        In gardul ce imprejmuia biserica cresteau o frumusete de salcii care de care mai darnice in nuiele rosii… Cu o mana strans inclestata pe urechiusa mea inflacarata de-acuma, cu cealalta rupse o nuia pe masura mea si ma croi peste partile moi dupa sfanta si materna sa apreciere.
        N-am varsat o lacrima, de rusine, m-am intors spasit in biserica si sa vezi apoi pocainta pilduitoare…Doar acasa mi-am numarat dungile subtiri, rosietice si putin umflate de pe picioare si partea rusinoasa… Si, in final, tot in biserica am ramas…
        Nu m-am erijat dintr-un „aluat framantat” impreuna cu totii membri bisericii, in ceva care aduce foarte bine cu…”gogosile” bisericii moderne, aromate, parfumate, vanilate, pudrate cu cocos dar atat de…goale pe dinlauntru, atat de fara miez ! Si doar au fost framantate si rupte din acelasi aluat cu painea bisericii, dar „framantate special, pe grupe de varsta, cu lideri de grup (caci si aici…”functia creaza organul !”) in permanenta, neascultatori, pusi pe razvratire, nemultumiti si nemultumitori, fara dragoste frateasca (de cea fireasca nu mai vorbim), individualisti, fitosi si fara respect pentru cei in varsta („babetii” cum ne zic ei, invatati pe la niscaiva cursuri „liberaliste”…)

        Dar, ajunge frate Ovidiu, ca ne-apuca durerile de cap si pe noi si pe altii care ne vor reprosa ca nu mai incap iarasi de noi pe blogul fratelui Cristian Ionescu…

        Sa fiti binecuvantat de Domnul !

  3. Daca chiar vreti sa pedepsiti un copil,taiati-i fondurile.E de 1000 ori mai dureros decat nuiaua.

    • …taindu-i fondurile nu rezolvi nimic, dimpotriva…..scapa si de ”nuia” si il provoci sa faca lucruri necurate pentru a obtine fonduri din alte surse, de cele mai multe ori….dubioase!

    • Aici se potrivește ca răspuns acea veche zicere din popor care sună cam așa:
      Tăndănica are mere
      Tăndănel vine și cere
      Tăndănica nu se-ndură
      Tăndănel vine și fură.
      Nu doresc nici unui părinte să fie tratat așa cum pretinde de către copiii lui și apoi să aibă parte de ”surprize”.
      Iar când se recurge și la acestă metodă (ceea ce nu e greșit), trebuie bine supavegheată perioada de suspendare a fondurilor. ”Durerea” aceasta ci știe pe unde îl duce să se panseze. Mai afli ce nu ai știut și crezut niciodată despre tine și comportamentul tău ca părinte.

      • Frate Corneliu.Dupa cum am spus,metoda e de 1000 ori mai dureroasa.De aceea,e bine sa-l pui pe copil sa-si aleaga pedeapsa.In cazul acesta va garantez ca majoritatea vor opta pentru joarda,decat penru taierea fondurilor.

  4. Am sesizat în povestirile prietenilor mei (mari acum), că nu lipsesc amintirile unor ”chelfăneli” de la mama sau tata. Personal rețin cuvintele mamei și ale tătălui atunci când acompaniau o disciplinare de felul acesta.
    Categoric că în normele bibliei metoda aceasta de disciplină aduce rezultate, dar nu singură, totdeauna trebuie bine intregrată între multe altele. Nici singură dar nici fără ea.

  5. Adrian.S.
    Se poate să aleagă și așa. Dar nu prea ași merge pe varianta de ași alege copilul pedeapsa ci mai degrabă pe explicarea metodei de pedeapsă, așa cum se subliniază în articol.

  6. Cautind pe internet despre subiect am dat peste articolul dumneavoastra.
    Ce diferenta fata de opinii liberale si deviate de la Biblie ca cea de aici: http://marius-fersigan.blogspot.ro/2014/07/sa-mi-bat-copiii-solomon.html
    Multumesc frate Cristian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: