GRADAȚII PE CÂNTARUL MATURITĂȚII SPIRITUALE

Una dintre marile probleme ale relațiilor dintre credincioși este lipsa de considerație față de nivelul spiritual al fiecăruia. Biblia vorbește despre trei mari categorii: oi, oițe și mielușei, sau copii, tineri și părinți. Aplicația practică a acestor etichete poate fi și pe criterii de vârstă dar vizează, mai ales, procesul de creștere în credință. Într-o mare măsură, relațiile interpersonale dar și la nivel de grup în biserică par a fi asemănătoare cu cele din familie. Purtarea de grijă, educarea, mustrarea, încurajarea etc. sunt elemente comune pe care le putem înțelege și practica și în dimensiunea spirituală. Cu o mare diferență: dacă în familie beneficiem de totala dependență a copiilor de părinți, cadrul spiritual nu oferă decât o supunere voluntară a nou-născuților din nou. Copiii nou născuți ne oferă o materie primă mult mai docilă și, de asemenea, un suficient avans între competența și autoritatea noastră și conștiența și capacitatea de decizie a copilului. În domeniul spiritual există două mari obstacole: o minte dezvoltată aproape de maximul ei și o voință angajată plenar. Convertirea le implică și nu poate fi reală fără amândouă.

Părintele trebuie să convingă prin exemplul personal, prin argumente raționale și prin cercetarea Duhului Sfânt. Ceea ce – repet – nu are la dispoziție mentorul spiritual este supremația intelectuală față de copil și dependența absolută a copilului.

O mare greșeală pe care am săvârșit-o (mai ales) în primii ani de pastorație, a fost absența evaluării credincioșilor pe graficul maturității spirituale. Este o atitudine sau faptă nepotrivită cauzată de un spirit rebel și malițios sau doar o lipsă de înțelegere a principiilor spirituale? Deoarece aveam de a face cu oameni complet dezvoltați din punct de vedere fizic, nu am înțeles pentru o vreme că în biserică există și subdezvoltați spiritual, malformații spirituale și chiar deces spiritual.

Așa se face că adesea încercăm să hrănim bebelușii cu fripturi, să convingem debilii și să pălmuim morții. Faptul că, uneori, aceste simptome sunt doar slăbiciuni de moment, face această evaluare și mai dificilă. Alteori, propriile slăbiciuni afectează capacitatea noastră de a stabili diagnosticul altora. Și totuși, procesul trebuie să continue pe această platformă. Este sensul și rostul slujirii noastre.

O altă mare problemă este standardul la care ne raportăm (pe noi și pe alții) atunci când vorbim de creșterea spirituală.

Efeseni 4:11-13 ”Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos…”

Fariseismul este și o procedură prin care standardul este subiectiv (unul mai moderat pentru noi și altul mai exigent pentru alții). Liberalismul coboară ștacheta funcție de preferințele firii pământești până nu mai avem niciun standard. Aceste extreme și nuanțele dintre ele handicapează și mai mult posibilitatea unei evaluări corecte a spiritualității noastre. Nu mai vorbim de confuzia produsă atunci când fiecare predică un alt standard.

Efeseni 4:14,15 ”…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Ca să complicăm și mai mult lucrurile (nu că dorim acest lucru) trebuie să luăm în calcul și dinamica permanentă a organismului spiritual al Bisericii. Oamenii sunt într-o continuă dezvoltare, modelați de instrumente formative pozitive și negative, tributari fiecărei experiențe personale de viață. Graficul creșterii spirituale a unui mădular în Trupul Bisericii poate arăta foarte asemănător cu traiectoria vizibilității unui blog pe Zelist 🙂 ! Uneori, haotic! A nu înțelege și a nu ne raporta la toate aceste gradații la nivel personal, de grup și chiar denominațional, înseamnă a adopta un spirit străin:

Zaharia 3:1-5 ”El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.”

O extremă ar fi să nu ținem cont de unde vine Iosua și care îi este direcția, iar alta ar fi să acceptăm să rămână mai departe cu hainele lui murdare.

Ce să mai spunem de aparențele care l-au încurcat grozav pe profetul Samuel în casa lui Isai, de repulsia simțită de Petru în fața bucatelor spurcate/binecuvântate, sau de lipsa de discernământ a bisericii din Corint. Putem judeca fapte, oameni și chiar mișcări, cu două condiții (foarte grele): același spirit justițiar pe care ni-l aplicăm nouă înșine și doar cu scopurile de a îndrepta (în primă fază) sau a proteja Trupul de influențe fatale (în caz de forță majoră).

Fără să îmi permit măcar să încerc epuizarea acestui subiect și fără să creez percepția că l-aș stăpâni fie și doar într-o mică măsură, sper să deschidem un orizont mai larg de evaluare a modului în care… (ne) evaluăm din punct de vedere spiritual… Un lucru este clar: cu cât cercetăm subiectul mai amănunțit, ne dăm seama cât de mare este dependența noastră de Dumnezeu și de călăuzirea permanentă a Duhului Sfânt. Pentru că, dacă despărțiți de Domnul Isus nu putem face nimic, fără lumina Duhului Sfânt știm tot atât: nimic!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

16 răspunsuri sa “GRADAȚII PE CÂNTARUL MATURITĂȚII SPIRITUALE”

  1. „Ceea ce – repet – nu are la dispoziție mentorul spiritual este supremația intelectuală față de copil și dependența absolută a copilului.”

    Pentru siguranta, eu as folosi – mai degraba – termenul „ascendenta” in loc de „suprematie”.

    Pe de alta parte, nu cred ca e necesara o ascendenta intelectuala, ci una spirituala. Cunosc multi mentori care nu au multa cultura si inteligenta, dar au intelepciune (duhovniceasca, desigur), si asta conteaza.

    In mentoratul spiritual este important si faptul ca nu mentorul isi recruteaza ucenicii (ci doar isi anunta disponibilitatea) ci, mai degraba, ucenicii il aleg si il urmeaza pe acesta (vezi primii ucenici ai lui Hristos). Altfel, vom avea ucenici care asculta mentorul din obligatie, fara chef, interesati de mentor doar pentru o „referinta”, folositoare „candva”.

    Sarcina mentorului nu este atat sa puna pe cantarul „spiritual” ucenicii ci, mai degraba, sa fie ascultator fata de Cel care l-a trimis, si atunci ucenicii il vor „imbulzi”, asa cu au facut cu Isus si il vor cauta cu frenezie, chiar si in pustie.

    Iar in cazul subnutritiei si malnutritiei, nu pusul pe cantar rezolva problema, ci readucerea „poftei de mancare”. Sa nu uitam ca „poporul piere din lipsa de cunostinta” in fata mesei pline de bucate gustoase … si asta numai Duhul Sfant o poate realiza …

    • @george,

      De acord, frate George cu:

      1. „supremația intelectuală față de copil și dependența absolută a copilului.”;
      2. „Pentru siguranta, eu as folosi – mai degraba – termenul „ascendenta” in loc de „suprematie” ;
      3. „nu cred ca e necesara o ascendenta intelectuala, ci una spirituala.”;
      4. „In mentoratul spiritual este important si faptul ca nu mentorul isi recruteaza ucenicii (ci doar isi anunta disponibilitatea)”;
      5. „Sarcina mentorului…sa fie ascultator fata de Cel care l-a trimis, si atunci ucenicii il vor „imbulzi”;
      6. „Iar in cazul subnutritiei si malnutritiei, nu pusul pe cantar rezolva problema, ci readucerea „poftei de mancare”. Sa nu uitam ca „poporul piere din lipsa de cunostinta” in fata mesei pline de bucate gustoase … si asta numai Duhul Sfant o poate realiza …”
      ASTA CA O CONCLUZIE…FINALA !

  2. Frate Cristian ionescu,

    Va felicit pentru fotografia sugestiva atasata atat de inspirativ poatarii !
    Cu…”gradatiile de pe cantarul maturitatii spirituale”, este de-acum, ca si cu merele ! Adica, se stric un mar, se strica toate ! Asta da maturitate ! Ce mai poate face atunci bietul mentor, cu merele „maturate” ? Cidru, ce poate sa faca ?
    Doar cidru, ca-i racoros si se poate bea de catre toti imaturii…

  3. Fr. Ionescu,

    va puteti imagina un crestin care are 15-20 de ani decand s-a botezat si el este tot mielusel ? Dar va mai puteti imagina ce probleme poate provoca un mielusel botezat de 15-20 de ani ?
    Lipsa de dezvoltare intelectuala fizica se numeste ” oligofrenie ” ( nu inseamna ca omul este nebun ) . Gradul de subdezvoltare se stabileste in urma unei evaluari psihiatrice sau psihologice. Raportat la starea spirituala nu cred ca, este gresit daca o numim ” oligofrenie spirituala „. Aceasta stare ( boala ) provoaca dereglari serioase in relatiile interumane. Solutia ? Numai la Dumnezeu.
    Se mai poate vindeca un oligofren cu un procent mare de intarziere mintala fizica ? Dar un oligofren spiritual cu un procent destul de ridicat de subdezvoltare ?

  4. Nu se vede niciun mar stricat. 🙂
    Cum iti poti da seama ca un credincios este in stadiul de mielusel, sau de fapt”e pe nicaieri”?
    Sa nu zic oligofren, ca poate nici n-a inceput vreodata sa traiasca .
    Ca sa-i poti aprecia starea, trebuie sa-l cunosti indeaproape.
    Poate un pastor sa cunoasca tot neamul oilor (oi, miei, mielusei), ca sa-i poata evalua si abia apoi sa se ocupe de fiecare?

    • @vechile carari,
      Intr-adevar, atat in postare cat si in…poza, „nu se vede niciun mar stricat”.
      Nici eu nu am spus ca este sau se vede ! (Cu toate ca, de obicei merele stricate stau „ascunse” sub, sau dupa celelalte, sanatoase.
      Eu am apreciat doar inspirata comparatie si apoi, proxima „utilizare” a celor…stricate !
      Cat despre oligofreni, sunt cei care nu…deosebesc merele stricate de cele sanatoase ! (sau „se hranesc” doar dupa…cum ii „taie capul !”)
      Dar asta face parte din alta…postare…
      Si arta de a divaga..poate fi un inceput de oligofrenie, dupa cum se exprima „colegul” de…mai sus:

      „Lipsa de dezvoltare intelectuala fizica se numeste ” oligofrenie ” ( nu inseamna ca omul este nebun ) . Gradul de subdezvoltare se stabileste in urma unei evaluari psihiatrice
      sau psihologice.”

      Este profund adevarat dar…atat de divagant, vis-a-vis de tema postarii.

      • aciduzzu,

        eu zic ca, vorbesti prostii. Unde vezi tu ca eu m-am abatut de la articolul de mai sus ? Si pe deasupra mai faci aluzia si ca, as avea inceput de oligofrenie !!!
        Domnul sa te ierte.

      • @Remus,
        DIVAGATIA (adica a vorbi pe langa subiect) este un pericol de, „un inceput de oligofrenie”, acel „grad de subdezvoltare, intarziere mintala (spirituala)”la care v-ati referit divagand… Iata exprimarea:

        „Si arta de a divaga..poate fi un inceput de oligofrenie, dupa cum se exprima “colegul” de…mai sus” ( referitor la oligofrenia adusa in discutie aici, si care se potriveste „ca nuca-n perete” !)

        Eu nu am acuzat !

        Domnul sa ne ierte !

      • @Remus,
        Si apoi, am precizat din capul locului :
        „Cat despre oligofreni, sunt cei care nu…deosebesc merele stricate de cele sanatoase ! (sau “se hranesc” doar dupa…cum ii “taie capul !”)
        Dar asta face parte din alta…postare…”

        Dar nu te-ai prins, citind doar superficial si „vanand” greseli de exprimare dupa cum constata si fratele Daniel Medre !

      • @Remus,
        Faptul ca cineva nu este nascut din nou sau matur spiritualiceste, nu-ti da dreptul sa-l numesti OLIGOFREN !

        Iti asumi responsabilitatea ?
        (Pe baza a celor spuse de Domnul Isus, desigur !):
        „Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vine si din cuvintele tale vei fi osandit !”

        Iata aici, explicatia DEX:

        Romana
        dex98
        1. OLIGOFREN’IE s.f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăţilor psihice, însoţită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice si de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinţe cerebrale
        dor
        2. oligofren’ie s. f. (sil. -fre-), art. oligofren’ia, g.-d. art. oligofren’iei; pl. oligofren’ii
        nodex
        3. OLIGOFREN’IE f. Boală psihică, înnăscută sau dobândită în copilărie, care se manifestă prin tulburări ale facultăţilor mintale si ale dezvoltării fizice. /<fr. oligophr'enie "

        Cu bine !

  5. Vad aici in prisma balantei maturitatii spirituale o alta latura: a promovarii in „functii” a unor crestini aflati in stagiul de „bebelusi” ori mai rau… Ei bine, frate Ionescu, nu toti au posibilitatea de a se hrani intr-o biserica unde pastor e Cristi Ionescu, ori Lazar Gog ori un Lascau ori un Campean ori un Branzei ori Tson… De aceea e foarte importanta nu doar relatia personala a fiecarui crestin (roman in cazul nostru) cu Dumnezeu dar si hrana ce o primeste in casa Domnului. De aici vine si cresterea, apoi selectia… Nu ca, vin de 13 ani in aceasta biserica, am famile, sunt ales diacon… Am business de batrani, pot „cotiza” la biserica atunci cand e nevoie, aveti nevoie de mine, puneti-ma… E nepotul pastorului, a terminat medicina, e capabil; (spunea un pastor: „atunci cand cineva vine la mine cu vreo cerinta sa fie ales in bordul de conducere ori alta functie i-l intreb „ai slujit vreodata la Scoala Duminicala cu copiii?” si daca raspunsul vine negativ i-l indemn sa o ia „de jos” sa vedem cum i-l poate Dumnezeu folosi in lucrari „mai mici”…) Maturitatea spirituala nu se poate copia, n-are „doua fetze”, nu cauta locurile cele mai inalte ori din fata ci defineste acea persoana care are o relatie constanta cu Dumnezeu si are in el/ea o dorinta arzatoare de a cunoaste mai mult despre Dumnezeu, de-a trai mai sfant in fiecare zi pentru El. Avem nevoie mai mult ca oricand de oameni maturi spiritual in bisericile, in familiile, in comunitatile noastre, in societatea noastra. De aceea frate pastor, ori prezbiter, ori diacon, ori -simplu- „predicator” oricare ai fi, nu lasa stindardul jos, nu te lua dupa filozofii babesti ori asa zise „prorocii” ale unor „frati” de pe walfare, nu schimba cuvantul Domnului si rosti predici dupa cum a visat cineva noaptea ci vesteste vremea de indurare pe care inca o mai da Dumnezeu fiecarui om ce alege sincer sa-L urmeze pe El – astazi!

    • daniel medre,

      expresia asta cu ” bordul de conducere ” al Bisericii, miroase a, aere occidentale !!! ” Bord ” are masina, frate, nu Biserica. Biserica are slujitori ” mai mari ” peste popor, pentru care vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru sufletele incredintate.

  6. Sper ca fratele Remus să mă scuze pentru limba mea „rom-english” și ca să-mi repar greșeala, să vedeți ca nu sunt singurul care mai greșește în vorbire, atașez mai jos o încercare sinceră a unui român din USA de a scrie iubitei lui într-un mic poem:

    Poezie de dragoste
    (Scrisă in rom-engleză de un român din America)

    I love you atât de tare
    Încât I believe că mor
    You are so încântătoare
    Oh, my dear, cât de ador!

    When I go la braț cu tine
    Mă simt very măgulit
    Căci are looking toți la mine
    Oh, I am so, so fericit!

    All ar fi atât de bine
    But, you see, nu-i chiar așa
    Căci I tell you ce simt în mine…
    Dar tu smile și smile intruna…

    And I think că spun trăznăi
    Please, don’t face pe nebuna
    Și mai look în ochii mei
    Și-o sa see ca nu-i totuna…

    Understand? I love you dragă
    Cum mai vrei ca să-ți vorbesc?
    You are totul pentru mine
    And I love you, nu glumesc!

    • Daniel Medre,

      explicatia mea cu privire la ” bord ” nu se indrepta spre tine ci, era o expunere a acestui fenomen de exprimare, pe care nu il agreez deloc.
      Stiu ca si in America si in Europa de Vest se foloseste aceasta expresie, dar ea este in contradictie cu Biblia, care are un altfel de vorbire. Probabil ” bordul de conducere ” a unei companii, dar nu a unei Biserici.
      In reste , cele bune.

  7. Aciduzzu,
    cred ca se potrivea „retardare spirituala”. 🙂
    oligofrenia inseamna mult mai mult;
    am vazut o sectie cu copii oligofreni; e treibil.
    Nici apostoul Pavel nu ne-a „curtat” cu asemnea
    diagnostice. 🙂

    • vechile carari,

      retardare sau oligofrenie este unul si acelasi lucru. Si daca nu este o problema sa exprimi acest cuvint ” oligofrenie ” care inseamna o boala intelectuala raspandita pe intreg pamantul, nu vad care este problema in a fi exprimata si pe partea spirituala.
      Da, acela care este botezat de 15-20 ani si este tot la statura de mielusel, sufera de oligofrenie spirituala.
      Pe vremea apostolului Pavel, nu exista in vocabular cuvintele ” retardat si oligofren „, in forma in care noi ne exprimam azi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: