VIAȚA LA ÎNTÂMPLARE

Norocul, șansa, pacostea, soarta sunt moduri de a evita responsabilitățile vieții. Și nu mă refer neapărat la responsabilitatea care ne obligă, cât la aceea care ne condamnă. Și iarăși, nu neapărat la condamnarea care ne acuză cât la cea care ne ține ostateci.

Dacă cineva este sărac, s-ar putea să nu-l fi ajutat conjuncturile dar și să nu fi fost harnic. Dacă e bogat a avut noroc sau a fost capabil sau a furat sau e binecuvântat. Dacă ești bolnav poate fi o încercare dar și o pedeapsă. Dacă ai dat de necazuri în familie se poate trage concluzia că n-ai nimerit bine dar și că n-ai știut să te porți cu soțul/soția. Cei cărora le merg toate bine sunt încadrați (mai ales de către cei necăjiți) în capitolul care spune că sunt lepădați de Dumnezeu. Tendința celui care se confruntă cu necazul este să și-l explice în varianta care îl absolvă pe el de orice vinovăție, adică să dea vina pe alții. Când nu are pe cine să blameze, e de vină soarta. Pe de altă parte, observatorul (ca în cazul prietenilor lui Iov) își explică necazul din viața altora prin posibila lor vinovăție care își primește o dreaptă răsplată. În sens opus, binele altora nu are nimic de-a face cu meritele lor. Și uite așa ne zbatem într-un joc de-a viața la întâmplare, calculând cauze și efecte, justificări și acuzații, bănuieli și insinuări prin care, fie că ne considerăm fulgi în bătaia vântului fie stânci peste care trec valurile, noi să ieșim bine.

Adevărul este că de multe ori circumstanțele vieții nu sunt așezate într-o ordine estetică pe care să o înțelegem. Acestea sunt momentele când credința noastră devine vulnerabilă. Viața pare a fi întâmplătoare în desfășurarea ei cum întâmplătoare o consideră unii în apariția ei. Eu nu cred în întâmplare!

Orice situație din viață poate și trebuie pusă pe seama a ceva: o decizie greșită, un păcat… păcatul originar, un plan divin, un rău care să ne protejeze de altul mai mare, un țepuș care ne ferește de păcat… ceva! Viața nu este și nu se trăiește la întâmplare ci doar… la firul ierbii. Adică locul de unde nu vedem totul. Le luăm cum vin.

Aici intervine credința! Credința care nu înțelege totul dar știe că totul este sub privirile lui Dumnezeu. Cu toată erudiția sa, Apostolul Pavel a ajuns la concluzia credinței fără prea multe explicații pentru că Dumnezeu ține loc de explicații atunci când nu mai găsești niciuna:

”De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28

Nu, nu predic predestinarea, nu afirm că Dumnezeu este părtinitor atunci când oferă mântuirea, încă trăiesc la firul ierbii (mai sus amețim!), dar accept viața ca pe o imagine care poate fi văzută de sus în jos. Nu de noi că nu am ajuns acolo ci de Dumnezeu care le (pre)știe pe toate!

În acest caz sunt doar doi responsabili de ceea ce se petrece în viață: eu și Dumnezeu! În cazul lui Iov, încăpățânarea sa de a se considera nevinovat l-a făcut superior acuzatorilor săi, dar l-a făcut să se simtă netrebnic în fața lui Dumnezeu. În fața lui Dumnezeu nu există nevinovați! Nici măcar Iov! Așa că, în fața adversităților, trebuie să ne cercetăm pe noi înșine și să ne găsim de fiecare dată vinovați. Chiar atunci când alții sunt loviți, tot pe noi trebuie să ne verificăm și tot pe noi să ne găsim vinovați nepedepsiți (încă). Partea bună a lui Iov a fost că, deși l-a considerat responsabil pe Dumnezeu de tot necazul lui, nu i-a pus la îndoială nici existența, nici omnipotența, nici bunătatea și nici faptul că până la urmă îl va scoate bine (pe el, pe Iov) din toată nenorocirea:

”Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” Iov 1:21

Iov 19:25-27 ”Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.”

Odată, mi s-a făcut nedreptatea să fiu pedepsit pentru un lucru pe care nu-l făcusem. Când în sfârșit am dovedit că nu eram vinovat așteptam un fel de scuze de rigoare. Ți-ai găsit! Cică: ”Las’ că oi fi făcut tu ceva… n-avea grijă că nici n-ai primit destule”. 🙂 Avea dreptate!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

3 răspunsuri sa “VIAȚA LA ÎNTÂMPLARE”

  1. Rick Warren on Twitter: “While you’re on earth, it is not God’s goal to make everything around you right. His goal is to make YOU right.” (2 octombrie 2011)

  2. Acelasi Rick Warren on Twiter;
    ” If I do MY agenda,Satan’s happy to ignore me.If I do GOD’s Agenda,all hell breaks loose.Problems! Delays! Critics! KEEP ON!”

  3. Parca CS Lewis spunea: „Dumnezeu nu investeste in comfort, ci in caracter”. Cand conform statisticilor 75% din populatia globului traieste la nivelul saraciei, cine pretinde ca este normal sa fii fericit si inconjurat de bunuri?
    Cum se explica versetul „Dumnezeu a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta”? Dar versetul „se cuvenea in adevar(…) sa desavarseasca prin suferinte, pe Cãpetenia mântuirii lor” ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: