ADEVĂRATA LIBERTATE (GUEST POST – CORNELIU OLAN)

Libertate! Libertate! Libertate!
Când spunem libertate de fapt ne referim aproape la nimic. Trebuie definit totdeauna, dacă nu reiese din context, la ce fel de libertate ne referim. Există o libertate pe care o râvnește trupul, de aceea Pavel spunea ”Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire” 1 Cor 9:27, deci îi interzice trupului libertatea pe care adesea o cere. Este de asemenea o libertate a emoțiilor pe care nu trebuie să o mai exemplific. I love you și bună ziua sunt aproape la fel.
Bătălia, sau mai bine spus confuzia este referitoare la libertatea spirituală. Aceasta este darul lui Dumnezeu ”aţi fost chemaţi la slobozenie” iar dimensiunile ei sunt date de legământul încheiat cu El. Este o relație strânsă legământ – libertate.
Odată experimentată de o ființă umană prin nașterea din nou această libertate rearanjează, reorganizează sau anulează (funcție de caz) celelalte libertăți ale acelei persoane ”Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi” Gal 5:17
Simplu, nu? Un credincios nu se poate atașa de o altă persoană decât prin legământ (cu Domnul și al căsătoriei) care apoi îi oferă libertate.
Marea problemă vine din lipsa de separare și ordonare, din amestecarea acestor libertăți care duce la un amalgam greu de înțeles.
Cea mai nobilă este libertatea spirituală, abia atunci ființa umană simte cu adevărat libertatea și efectele ei aici pe pământ dar cel mai bine se vor vedea în eternitate.