11 octombrie 2011 
Manifestarea credinței unui om (sau grup) este cel mai bine analizată în cadrul adunărilor publice religioase. Nu mă refer la sinceritatea cu care omul își trăiește religia și nici la aspectele apologetice ale doctrinei sale. Ceea ce mă interesează este factorul pur religios al închinării. De fapt, există ceva pur religios sau religia doar convertește trăsăturile culturale ale unei societăți?
Dezbaterile cele mai aprige sunt cu privire la subiecte de acest gen: cum deosebim muzica religioasă de cea seculară, pot fi împrumutate manifestări specifice unui concert secular în sfera religioasă, este corect să avem o îmbrăcăminte de biserică și alta de toate zilele…
Recent am primit comentarii prin care autorii se lamentau cu privire la organizarea serviciilor divine după modele omenești, cadru în care manifestările Duhului Sfânt ar fi cartelate. Cât de libere și cât de pregătite ar trebui să fie serviciile noastre? Nicio rânduială, puțină rânduială, de fapt cât de multă…
În baza experienței noastre religioase trebuie să admitem că în cele mai multe cazuri preferințele de distracție culturală pe care le-am avut înainte de convertire au rămas neschimbate. Ce-ți place îți place! Foarte amuzantă a fost o discuție între mai mulți frați pastori, dirijori și cântăreți când unul dintre ei se plângea că nu se mai cântă imnurile frumoase românești cum ar fi ”Sunt aici la dispoziția Ta…” Altul l-a atenționat rapid că de fapt melodia acestui ”imn” este preluată de pe un cântec de dragoste interpretat de Elvis Presley. ”Măi, zise primul cu jale, de ce mi-ai zis, mai bine nu știam…” 🙂
Chiar așa, cât de mult vrem sau ar trebui să știm? Sunt imnuri clasice compuse de oameni despre care mai târziu s-au aflat lucruri grele, melodii și cuvinte frumoase compuse în perioade în care cântăreții consumau droguri, cântări înălțătoare ale unor oameni care trăiesc o viață dezordonată de familie… Nu mai vorbim de interpretarea lor de către ”artiști” care se dovedesc a nu avea o relație personală cu Domnul Isus.
În bisericile tradiționale există și o canonizare a muzicii sacre la care nu se mai adaugă (după câte știu eu) mai nimic. Spun mai nimic deoarece am observat o oarecare deschidere a Bisericii Catolice către valorile culturale etnice mai ales în America Latină și în Africa.
Sunt convins că nicio analiză, oricât de mult profesionalism și cercetare s-ar investi în ea, nu va fi în stare să elucideze dilema păstrării unui spațiu religios pur al închinării. Bineînțeles că putem face o evaluare a tendințelor evidente de secularizare a închinării atât în stil cât și în forme, însă ar fi doar o zgârietură superficială a unui subiect cu o încărcătură mult mai substanțială.
Aparent, Scripturile nu ne ajută prea mult. Spun aparent deoarece majoritatea credincioșilor au vederi diluate cu privire la principii, acceptând adeseori ca literă de lege părerile oamenilor și o lectură fugitivă a Bibliei. Lenea duce la formarea deficitară a caracterului spiritual. Practic, creștinul este prea indolent să-și pună mintea la contribuție prin aplicarea principiilor majore în situații specifice.
În cazul purității religioase a închinării noastre prin îmbrățișarea a ceea ce este inspirat și lepădarea a ceea ce este fraudă spirituală, eu cred că avem nevoie de discernământ spiritual și călăuzirea Duhului Sfânt.
1 Tesaloniceni 5:21 ”Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.”
1 Ioan 4:1 ”Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.”
Cineva ar putea spune că având în vedere contextul darului spiritual al prorociei, doar în acest caz trebuie activat discernământul spiritual.
Efeseni 5:19 ”Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.”
Coloseni 3:16 ”Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.”
Iată că și cântările pot fi duhovnicești și prin contrast și firești. Problema este că noi le evaluăm prin intermediul simțurilor care sunt gâdilate de calitatea muzicală și nu prin discernământul dat de Duhul care cercetează lucrurile ascunse. Până la urmă, cu toată vigilența noastră se vor strecura și cântări fără valoare spirituală și interpreți fără calitate morală. Rămâne să exercităm discernământul acesta la nivel individual.
Evrei5:14 ”Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”
Cred că trăim vremuri de mare confuzie când avem nevoie mai mult ca oricând de călăuzire și discernământ. Adică să dăm dovadă de capacitatea de a înțelege pe ce lume trăim. Recent mă amuza amar o discuție la nivel înalt cu privire la studenții unei instituții de învățământ teologic care ar trebui să mai citească și… altceva nu numai Biblia. Nu sunt un adept al curentului de a citi doar Biblia dar cred că lucrul care ar trebui să ne îngrijoreze pe noi (văzând lucrurile așa cum arată ele) este ca studenții să mai citească și… Biblia! Alții se erijează în erudiți, recomandând filme și genuri de muzică tineretului nostru, de parcă așa ceva le-ar lipsi… 🙂 Era să zic că nu mai zic nimic de… și uite, nu zic! 🙂
Dar întrebarea de baraj pe care mi-o pun este de ce, dacă am fost chemați să ne deosebim de lume, dacă lumea se întinează din ce în ce mai mult iar noi ar trebui să ne sfințim mai mult, dacă suntem chemați să nu luăm parte la lucrările neroditoare ale întunericului ci mai degrabă să le osândim, dacă ni se cere să nu iubim lumea nici lucrurile din lume, zic de ce arătăm din ce în ce mai mult ca lumea?!
Nu cumva intersectarea culturală deliberată și chiar forțată dintre societate și biserică a creat acest hibrid consumator de senzații pentru care tot ce zboară se mănâncă?
POPAS PENTRU SUFLET 
”Sunt aici la dispoziția Ta…” – „melodia acestui ”imn” este preluată de pe un cântec de dragoste interpretat de Elvis Presley”?
De unde este această informație?
Cititorii acestui blog nu sînt cumva induși în eroare?
Ar trebui făcute niște precizări despre acest imn, să fim siguri că vorbim despre aceeași piesă.
Este. Personal am auzit acea melodie… Este suspect de apropiată (refrenul). Sunt multe asemenea melodii împrumutate din muzica seculară. Totuși, subiectul este puțin mai amplu… 🙂
Am redat o discuție în care importante sunt atitudinile.
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Melodiile au anumite PASAJE care seamănă între ele, dar asta nu înseamnă neapărat că pasajul respectiv a fost preluat de undeva anume.
La fel se întîmplă și în cazul armoniei.
Îmi aduc bine aminte cum am armonizat, acum vreo 25 de ani, O noapte preasfințită (Do major) în mi minor. După cîțiva ani am auzit undeva ACEEAȘI armonie. Eu nu am preluat-o de la cineva, nici cineva nu a preluat-o de la mine
Importante nu sînt atitudinile, important e ADEVĂRUL.
Mai spuneți: „Sunt multe asemenea melodii împumutate din muzica seculară.”
Probabil vreți să vă referiți la STIL.
Dar și stilul poate fi complicat cu aplicații de jazz, hip hop și așa mai departe – cu alte cuvinte, un aranjament inteligent vă ia ochii… Adică urechile… 🙂
Mai puțin contează, în disputele din ghetoul evanghelic, melodia, cît armonia, ritmul și INTERPRETAREA stilistică…
Așadar, atitudinile trebuie evaluate prin prisma ADEVĂRULUI.
Iar melodia, în cadrul discuțiilor interminabile despre muzicile pocăiților, din perspectiva armoniei, ritmului și interpretării!
Cred că ați confundat aspectele stilistice cu LINIA MELODICĂ. Dacă ați ascultat înregistrarea recomandată ați observat că – doar cu mici inflexiuni – linia melodică este similară. Fie că prin ascultarea obsesivă a acestei melodii, memoria auditivă i-a jucat feste compozitorului, acesta chiar crezând că inventează când de fapt prelua din acestă memorie auditivă, fie a modificat intenționat și puțin melodia pentru… originalitate.
Nu am crezut că voi afișa un cântec secular, dar pentru analiză… AICI
Această înregistrare este instrumentală în majoritate.
Așa cum m-am așteptat, e vorba DOAR de un FOARTE SCURT pasaj.
Pasajul e prea scurt pentru a-l compara cu Here I Am.
E la fel de scurt ca și un pasaj final dintr-o compoziție de a mea, final care „seamănă” cu un foarte scurt pasaj din My Way cîntat de Frank Sinatra.
Dar aș fi uimit la fel de mult să zică cineva că m-am inspirat dintr-o „piesă seculară”.
Cînd mă gîndesc că pastorul penticostal Cristian Ionescu scrie cu litere inventate de păgîni…
Secularism curat!?…
Bineînțeles, glumiți! 🙂
Altfel ar trebui să vă consider critica deosebit de suspectă…
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Oricum îmi considerați critica „deosebit de suspectă”….
De ce aș face vreun efort să vă subminez presupozițiile (false)?
Revin la IDEE: dacă discutați despre „linia melodică”, atunci vă aduc aminte că sînt DOAR 7 note în muzică (și ceva diezi).
Așadar, nu e nimic anormal, în istoria omenirii, să apară similitudini în construcția melodiilor. Dar asta nu înseamnă neapărat că un compozitor secular se inspiră de la un compozitor creștin sau invers. ASTA era ideea în discuție: S-a inspirat compozitorul piesei Here I Am de la Elvis Presley? Nu prea cred! Încă nu mi-ați oferit argumente. Și de data asta e vorba DOAR de cîteva note!
Și dacă s-ar fi inspirat, ce dacă? AICI e discuția, la inspirație, nu la transpirație…
Păi vedeți? Chestiune de ”puritate”. Cât de pură trebuie să fie religiozitatea, sau unde stabilim granițele. Pentru că trebuie să avem granițe!
Pe de altă parte, următoarea dată când cineva își însușește una dintre fotografiile dvs. ar putea să o altereze ”puțin” (cum face – cu mult talent aș adăuga – vindecătoru) și nu e nicio problemă, nu? Există eventualitatea teoretică 🙂 să fi trecut pe aceeași stradă cu dvs. la momentul când ați fotografiat și să fi luat aceeași imagine! 🙂
Domnule pastor Cristian Ionescu,
Chestiunea cu unghiul de fotografiere (sau, mai profund, a perspectivei artistului) e mult mai amplă decît chestiunea pe care o discutăm noi, chestiune de la care ați deviat mult:
S-a inspirat compozitorul piesei Here I Am de la Elvis Presley?
Și dacă s-a inspirat, ce dacă? Ce impietate reprezintă faptul că un compozitor creștin folosește în compoziția lui un foarte scurt pasaj din piesa altcuiva din lumea seculară?
Dacă ar fi fost vorba de cele 4 note din Simfonia a 5-a de Beethoven, ar fi fost mai interesantă discuția, dar așa, se răsucește cumva Presley în mormînt?
V-ați modificat un comentariu? „Extrem de similară” a devenit „linia melodică este similară”?…
Mi-a atras cineva atenția că ”extrem de similară” este o dublare inutilă de cuvinte (pleonasm) și… m-am conformat! Eu sunt receptiv la critică și dacă e cazul mă smeresc și mă corectez! 🙂
Frate Cristian,
postarea este deosebit de serioasa, imi pare rau ca se distrage
atentia de la esenta;
posibil ca Alin Cristea sa aiba un rol bine stabilit de cineva, sa destabilizeze acolo unde se discuta serios despre viata credinciosilor din zilele din urma.
Am remarcat asta si in alte ocazii.
Nu era cazul sa va intoarca privirea doar spre unele aspecte minore facind divagatii pe tema care eare cel mai putin importanta dintre toate ; desi ati avut perfecta dreptate si aici.
Era un tango pe vremuri :
cind ajungi sa crezi ca viata-i o povara
si dureri de nedescris te-apasa greu
cind afara-i ciript de primavara
iar in sufletul tau toamna e mereu
Aprinde-ti o tigara….
Acest cintec se cinta la (…);
(adica cu alte cuvine. 🙂
Fratele (…) din (…), cinta o cinatare pe notele de la Sara pe Deal;
apoi cintarea pe notele de la „O sole Mio”.
Te-adoram in fericire Simfonia a IX a de Beetoven, care a fost
(…).
Si asa se mai pot gasi.
Cintarile inspirate au fost cele ale fratelui Moldoveanu, sau altii ca si el, care au trait si au cintat, au compus prin Duhul Sfint.
Ne-ar ajunge sa tot cintam, raminind la cele date de Domnul;cite asemnea cintari avem.
Noi ne asemanam f.mult cu lumea, dar asta este ingrozitor, pentruca vom fi gasiti cum un trebuie in Ziua Aceea.
Se ditrug valorile crestinismului si noi pierim.
Lumea a intrat in biserica, dar ne suparam daca ni se atrage atentia; ce distorsionat gindim; asta pentru ca nu vrem sa ne uitam la spusele Domnului:
Nu iubiti lumea , nici lucrurile din lume.(ca sa avem parte cu El cindva)
Am editat datele care ar putea face din comentariul dvs. un subiect polemic pentru că în principiu sunt de acord cu ceea ce ați scris.
Frate Cristian,
Referitor la…
„Aparent, Scripturile nu ne ajută prea mult. Spun aparent deoarece majoritatea credincioșilor au vederi diluate cu privire la principii, acceptând adeseori ca literă de lege părerile oamenilor și o lectură fugitivă a Bibliei.”
As dori sa adaug aici, la aceasta postare doar ca, dupa ce vindecase un orb, Domnul Isus il intreaba: „Vezi ceva ?”
„Vad niste oameni umbland dar mi se par ca niste copaci !”
„Te uita tinta !”
Abia atunci, cel vindecat a vazut realitatile din jurul sau la dimensiunile normale….(Marcu 8:22-25)
La fel si in capitolul 7:33 din Marcu, atunci cand Domnul Isus a rostit autoritarul cuvant: „Efata”, iar cel ce fusese mut a inceput a se exprima deslusit, inteligibil, fara sa de in balbe cu parerile personale si dandu-si cu…presupusul atoate stiutor, ca sin unele comment-uri de pe blog…
Este nevoie si pe-aici de cate o autoritate divina care sa porunceasca : „Uita-te tinta !” sau…macar „EFATA !”
Fabulatia oamenilor este intotdeauna determinata de supradimensionare a realitatii !
Cred ca totul se reduce la ideea de a fi un crestin autentic, pentru ca „omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui”. Marfa de cantari pe care crestinul autentic o aduce pe piata, atit in biserica cit si in afara, este rezultatul unei trairi si umblari permanente cu Dumnezeu, deoarece omul duhovnicesc are puterea de discernamant si calauzirea Duhului Sfant in a-si sorta bine marfa.
E posibil sa fie marfa buna si in lume???…… Unul din schlagarele noastre de Craciun e o piesa scrisa de formatia Boney M – text si muzica. [Canta fratii nostri pe Boney M de zici ca nu-i adevarat! 🙂 🙂 Si daca tot se vorbeste de „libertate in Christos”, nu m-ar mira sa apara in repertoriul nostru si piesa „By the Rivers of Babylon”. 🙂 ]
Fratilor! Avem marfa pentru toate gusturile! Daca, conform cantarii, „traim vremi de har ca Ilie” si „zidim un templu de lauda”, atunci spuneti-ne clar si limpede ce fel de marfa doriti ca sa stim ce sa va oferim…fara bani si fara plata!
Prealesule frate Cristian,
Citind comentariul dumneatale pe acest subiect atat de spinos m-am gandit la o intrbare la care te-as ruga sa imi raspunzi daca binevoiesti si anume: „Ce face ca o anumita cantare sa fie duhovniceasca?”
Stiti ce e dureros in ziua de azi, in adunari se pune prea mult accent pe cantati cam 3/4 din program si 1/4 pe predicarea Cuvantului. Alta problema e ca cei care sunt cantareti crestini in ziua de azi au ajuns vedete ca cei din lume,chiar si numele de concert tot din lume am luat numai zicem „concert crestin”,denumiriile de „rock crestin”, „rapp crestin”, „manele crestine” si altele.Si asa devenim lumesti. Daca va uitati la comentariile care se fac la unii cantareti crestini,am ajuns aratati cu degetul de cei de necredinciosi. Cand vine cate un cantaret e plina biserica, dar cand se anunta o zi de post si rugaciune cat de putini vin, parca nu am avea nevoie de pocainta.In Amos Domnul spune: „Eu urasc,dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa sufar adunarile de sarbatoare!””Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale,nu pot asculta sunetul alautelor tale!….Pentruca au nesocotit Legea Domnului si n-au pazit poruncile Lui. Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata!”Si noi acum ne asemanam cu Iuda, noi credem ca daca aducem o jertfa Domnului dar nu pazim poruncile Lui, nu implinim Cuvantului Lui ,Domnul va trece cu vederea . Domnul sa se indure de noi si sa aduca trezire dupa voia Lui in inimile noastre.oastre.
Iacov 1:27″Religiuinea curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru , este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati le lume.”
Doamne ajuta-ne la aceasta!
Și ajungem din nou de unde am plecat, frate Ionescu, la imbracaminte, cum ne manifestăm in inchinare, ce cântări cântăm s.a. Frate Ionescu, dacă nu greșesc eu cred că asta miroase a Legalism… Dacă un frate tânăr va cânta un cântec cu inflexiuni ori linie melodică „rap” – stil Toby Mac – il vom scoate afară din biserică? Dacă cineva vine la o biserică in blue jeans ori pantaloni scurti ori sandale (să zicem un bărbat) il vom trimite acasa sa se schimbe? Cineva mi-a povestit despre un păstor român din USA care dacă cineva ar fi călcat in biserica ce el o păstorea și purtai cravată, majoritatea predicii lui era despre lumea ce o duc unii in biserică prin cravată… Și te făcea să te simți că despre tine vorbește… Revenind la inchinare, ori vrem ori nu vrem se merge in directia secularizării muzicii din bisericile noastre. De vine un cântăreț cu voce de bas ori bariton ori tenor ori o cântăreață cu o voce superbă de sopranistă și mai e și de la Opera din Cluj, Timișoara, București, la câți le place cum cântă? Destui. Eu vă spun că multă din muzica ce o cântă ei e seculară. Doar pare mai… religioasă. Și mai mult acesti „solisti” cântă la aceste instituții muzică seculară! Hei!? Hallo?! Un păstor spunea că muzica in sine este a-religiosă ori a-seculară, direcția spre Dumnezeu, sinceritatea compozitorului și motivația lui o pot face religioasă. Nu mă deranjează dacă Prunaru, ori Mihaela Oancea ori The Messengers vor avea o cântare nouă, dar inspirată din linia melodică a unei melodii seculare dacă mesajul cântării e unul de chemare la măntuire ori laudă la adresa lui Dumnezeu. Îl deranjează pe cineva asta, în afară de Gabi?
Daca crestinul ar avea la convertire o intoarcere de 180 de grade practic directia de mers fata de lume ar inversa. Dar se pare asa cum spuneati ca lucrurile care erau inainte de convertire rezida cumva in om. Avand multi oameni care merg „side by side” cu lumea in mijlocul nostru, batalia nu se va termina. Unii cresc, calatoresc cu Dumnezeu si poporul Lui, altii calatoresc in mijlocul nostru, dar mereu cu parare de rau fata de valorile Egiptului, mereu cu gandul la praz, la usturoi, la oalele cu carne din tara lui Faraon. Altii chiar daca s-au intors din robia lumii babiloniene, inca tanjesc dupa dupa modelul de inchinare a lui Nebucadnetar, dupa grandoare efemera a Babilonului. Suntem chemati sa fim radical diferiti de lume. Doar asta ne va face sa fim chemati ca ” poporul Sau”, inchinarea noastra este mereu o placere a noastra, dar intrebarea ramane: putem fi noi placuti lui Dumnezeu cu ceea ce lumea promoveaza, cu valorile sale murdare? De ce tinem asa de mult la stilurile muzicii lumii acesteia? Stim ca din muzica se castiga miliarde de dolari anual, de ce crestinii fac la fel? De finantam(votam intr-un fel), concertele lor? De platim distractia? De ce ne facem copiii aspiranti ai fanatismului idolatric al muzicii si ii jertfim inca de mici pe altarul muzicii, nu putem inspira spiritul de sacrificiu dar le inspiram vedetismul si ii facem niste consumatori de programe moarte si fara esenta. Să punem capăt slăbiciunii noastre firești întorcându-ne la cruce și permițând Duhului Sfânt să ne ajute în slăbiciunea noastră altfel linia de diferență dintre noi și lume dispare și trecem în neant fără să ne împlinit chemarea și rolul în această lume întunecată și lipsită de adevăratele valori. Doamne ai mila de noi.
MUZICA CRESTINA
1.Proslaveste pe Dumnezeu atat prin text cat si prin elementele strict muzicale: melodie, armonie, ritm, timbru.
2.Trebuie sa existe concordanta intre text si muzica. Nu putem pune text religios pe muzica lumeasca.
3.Nu trebuie sa existe deosebire intre muzica de acasa si muzica de la Biserica, in ce priveste spiritul, inspiratia si principiul proslavirii lui Dumnezeu.
4.Muzica ritmata nu poate fi acceptata ca proslavind pe Dumnezeu deoarece este un element specific senzual, trupesc. Folosirea ritmurilor cu care sunt echipate orgile electronice trebuie sa fie descurajata. In muzica nu ritmul trebuie sa conduca, ci melodia.
5.Locul principal in muzica crestina il detine textul. Mesajul evanghelic este cel care trebuie sa se transmita prin muzica. De aceea textul trebuie sa fie clar, exprimat in cuvinte alese cu grija, corect gramatical, si potrivit in ce priveste accentele fonetice.
6.Biblia incurajeaza mai mult cantarea decat ascultarea. In timp ce manifestarile de spectacol pot genera o proslavire a talentelor omenesti, cantarea cu toata adunarea este un moment de inaltare sufleteasca si de proslavire a lui Dumnezeu.
7.Muzica instrumentala nu trebuie exclusa, dar principala forma sa fie cea vocala, eventual acompaniata de instrumente, iar instrumentele trebuie sa fie cu grija alese pentru a se potrivi cu cadrul solemn al inchinarii.
8.Negativele reprezinta un element strain.Ele pot pot duce la o interpretare mecanica, artificiala, lipsita de participare emotionala, sufleteasca.
9.Cei care canta vor putea transmite mai bine mesajul Evangheliei daca ei insisi sunt oameni consacrati lui Dumnezeu si cu o viata sfanta si curata.
10.Ca sa fie o jertfa de lauda si multumire, cantarea trebuie sa fie inaltata nu pentru slava omului, ci numai pentru slava lui Dumnezeu. (citat „Trezire Spirituala”).
1. Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.
2. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. Romani 12-1,2
„Locul principal in muzica crestina il detine textul.” – CE MAI PROSTIE!
La fel cum pocăiții nu se prea pricep să-l găsească pe Dumnezeu în nori, frunze și broscuțe, tot așa nu se pricep nici să-l găsească în… muzică! (Ce să mai vorbim despre arhitectură, pictură sau sculptură?!…)
Muzica este o artă care transmite IDEI!
Ideile nu se transmit doar prin text!!!
Asta e cea mai mare păcăleală a pocăiților!
A vorbi e o-ntîmplare, a rosti e lucru mare!
Bisericile pocăiților și și blogurile evanghelicile sînt pline de PALAVRAGEALĂ!
Ceea ce indică că și a folosi textul (care implică și virgule, ca să nu mai vorbim despre retorică) este un ideal ratat de pocăiți!
Ce tot ai omule cu pocăiții…
Asemănarea cu o porţiune muzicală din Frank Sinatra, cu o altă porţiune de la Elvis Presley, cu o altă porţiune din muzica seculară, sunt indicii solide că autorul se adapă sufleteşte de undeva. Dacă este vreo inspiraţie, mai mult decât o inovaţie, chiar şi atunci trebuie purtat grijă, câtă vreme mai stau în picioare exemplele biblice: „am primit de la Domnul ce v-am învăţat”, „lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, … ştii de la cine le-ai învăţat”. Respectând progresul artistic, trebuie spus cu limpezime că orice compoziţie admisă în muzica bisericească, trebuie să fie sobră, cu un mesaj serios. Muzica modernă, seculară, s-a ridicat să slujească nevoilor profane, prin ritm, stil şi mesaj, şi de multe ori cuprinde reminiscenţe teatrale. Acest soi de muzică trebuie să rămână acolo unde este; ea nu serveşte, în sens propriu, actul închinării creştine. Înţelepciunea pocăiţilor, pe care unii îi batjocoresc, este cu mult mai mai înaltă decât cacofonia „Ceea ce indică că”.
Nu avem nevoie de lectii despre muzica.
Dorim sa ascultam pe fratele si nu domnul, pastor Cristian Ionescu, nu mai poluati atmosfera, va rugam frumos, domnule Alin Cristea.
Postarea dumneavoastra de fata, se voia (si se visa…) a fi onorata cu alt fel de comentarii mai acatarii…Dar n-au fost sa fie…
Citind comment-urile purtate la…solilog oarecum, la fel si replicile rafale ale domniei tale, in speranta elucidarii angoasei persistente, mi-am amintit de o intamplare din tren…
Intr-un compartiment de clasa I-a, tren rapid, sporovaiau cativa calatori cu dare de mana pentru…un bilet de „first class”. Discutand pe marginea unor evenimente cotidiene, sau executand salturi acrobatice de…eludare de subiect, la anumite teme filozofice abordabile sau, in sfarsit, abordand teme politice, acesti calatori rasati, elevati si care se pretindeau oameni cu scaun-ntreg la…cap, abordara dintr-o data politica Japoniei.
Unul dintre ei, mai rotofei si neastamparat, se facu rosu ca sfecla la chip, ochii i se bulbucara si racni din toti bojocii:
„Vedeti, asta se-ntampla daca nu m-au ales pe mine imparat ! Asa le trebuie ! Sa le fie de bine !”
NO COMMENT, MORE…
Daca Alin Cristea „indica ca”…n-are nimic…tot biziit se cheama. 🙂
Nu inteleg ce cauta el p-aici pe la pocaitii cu care n-are nici in clin , nici in mineca, ca…..
Noi nu avem asa aere de superioritate, suntem mai umili. 🙂
Cea mai mare palavrageala o produce minerul (…) Nu cumva e trimisul lui Iliescu pe aici?
Bun si acest articol… Cine are minte sa priceapa!
God Bless you!
@Lemuel: “Ce face ca o anumita cantare sa fie duhovniceasca?” Simplu!! Daca muzica din biserica sau cea care o ascult acasa (muzica crestina) ma face sa ma simt bine in fire, atunci nu-i duhovniceasca, daca ma face sa cresc in omul dinlauntru atunci cresc spiritual si la aceasta suntem chemati! Daca ma misca doar emotional, raman doar cu emotiile care acuma sunt pozitive, dar peste un ceas pot fi influentate de altceva… Inca ceva f. important: faptura cea noua, omul dinlauntru, nu se hraneste NICIODATA din muzica, ci doar din Cuvant…prin cantare doar inaltam Numele Celui care este vrednic sa o primeasca si cantarea mai are rolul zidirii sufletesti..asta pana cand ajungi la bucate tari, apoi te hranesti doar duhovniceste..si asta doar din Cuvant!