13 octombrie 2011 
Nu-i zic neapărat lene pentru că, în general, creștinii (da, mă refer și la români) sunt dintre cei mai întreprinzători oameni. Spiritul de a munci, curățenia, bunăstarea, buna purtare și frumosul sunt caracteristici pe care lumea creștină le-a cultivat cu ardoare de-a lungul secolelor. Necazul este că din punctul de vedere al practicării credinței, confortul a adus comoditatea și a creat un efect invers proporțional. Când eram în România, probabil și datorită constrângerilor religioase și lipsurilor materiale, creștinii doreau cât mai multe întruniri ale bisericii. Dacă erau interzise le organizau clandestin pe la case. Cu toate că prea puțini aveau autoturisme, pocăiții nu pregetau să folosească deficientul transport în comun deși știau că asta însemna ore în șir prin stații în frig, căldură sau ploaie. De fapt, fiecare generație (ca să nu spunem om) își are slăbiciunile ei.
Diavolul are prescripții pentru toate categoriile de oameni: pe unii îi îngenunchează cu persecuția, pe alții cu ispitele și păcatele, altora le cântă ca la corbul cu cașcavalul în cioc, altora le îngrămădește toate nenorocirile din lume pe cap (ca lui Iov) doar, doar s-or lăsa de credință. Se pare că a găsit rețeta pentru generația noastră: confortul bunăstării care ne reprezintă! Adică, cel rău a reușit să convertească cele mai nobile realizări în cele mai periculoase curse! Am construit catedrale pe care nu le frecventăm, hrănim flămânzi de sufletele cărora nu ne pasă și considerăm că vom merge în rai de la bine la mai bine!
Când eram copil, orice jucărie nouă îmi devenea idol: nu-mi mai ardea de mâncare, nu-mi mai trebuia școală, nu mai puteam dormi! Tot ce voiam era să mă joc cu jucăria. Soluția? ”Dacă nu mănânci nu te joci”, ”fă-ți lecțiile și pe urmă…”, ”la culcare dacă vrei să te joci și mâine…” Nu aveam ce face pentru că nu doream să-mi ia jucăria. Întrebarea este ce ar putea să facă Dumnezeu cu noi… Nici nu vreau să mă gândesc, deși dacă mă gândesc bine, același lucru.
Eu zic să fim înțelepți. Dumnezeu ne-a răsfățat dăruindu-ne viața în cea mai prosperă vreme și în cel mai civilizat mediu în care au trăit vreodată oamenii de rând ca noi. Haideți să ne întoarcem din toată inima la credința și pocăința adevărată, să-L slujim pe Domnul cu credincioșie și să-I facem voia! Se merită!
POPAS PENTRU SUFLET 
Noua ni se potrivesc astazi exact aceleasi cuvinte spuse pe la anul 1451 inainte de Hristos, de catre Moise poporului Israel in Deuteronom 32:15-18:
„Israel s-a ingrasat,si a asvarlit din picior; -Te-ai ingrasat, te-ai ingrosat si te-ai latit !- Si a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stanca Mantuirii lui, L-au intaratat la gelozie prin Dumnezei straini, L-au maniat prin uraciuni; au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, dumnezei noi, veniti de curand, de care nu se temusera parintii vostri. Ai parasit Stanca cea care te-a nascut, si ai uitat pe Dumnezeul care te-a intocmit…”
Si „lista” poate continua pana la sfarsitul capitolului…cu Tu vei vedea doar de departe
Tara dinaintea ta; dar nu vei intra…” (versetul 52).
Inteleptul Solomon se ruga in Proverbe 30:7-9: Doua lucruri Iti cer; nu mi le opri, inainte de moarte ! Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie. Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: „Cine este Domnul ?” Sau, ca nu cumva, in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Domnului !”
Se poate ? Se poate si asa, chiar in vremuri de bunastare cand pentru cei mai multi, Dumnezeul lor este pantecele !” (Pantecele si…haznaua !)
Fratele meu, vreau sa-ti spun ca iar ai reusit sa „ma impingi peste gard” si iaca ce gindesc: nu ne este greu sa facem ce cere Domnul Isus,sau ma rog, ce a facut EL, ne este greu sa NU facem ce NU a facut EL!!!!!Mai stau putin la acest subiect ca nu stiu de ce, dar aici simpt ca se „leaga ” mai tare cu oarece metehne crestinesti de-ale noastre. Fii binecuvintat.