JOACA DE-A HA(BA)RUL

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” EFESENI 2:8
Minunat harul! Și acum, dacă prin har și nu prin fapte, dacă harul este sfârșitul legii, dacă nu e de la noi și dacă nu putem contribui sau adăuga nimic acestui har, atunci ce urmează?
Pentru mulți creștini este garanția că mergi în cer orice ai face dacă ai dragoste și te rogi de iertare de fiecare dată, bine că nu mai trebuie zeciuiala și putem cu de toate, fără prea multe rugăciuni, venim la biserică din când în când, chiar târziu că mai bine așa decât deloc…
I se zice har! Oare?
Eu propun să mai întrebăm odată ce-i aceea har. Este o legitimizare a păcatului? Nu este!

”Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” ROMANI 6:1,2

Sau poate este o desființare a legii? Nu! Legea a devenit inutilă deoarece standardul (legea!) harului este atât de superior încât ar fi ca și cum i-ai zice unuia care leșină la fumul de țigară să nu fumeze. Deci legea este doar depășită!

Cât privește zeciuiala, ia să nu-mi zică cineva că harul este mai zgârcit decât legea! Și dacă nu o predicăm neapărat sau nu facem din ea un standard, nici să nu vorbim împotrivă! Și totuși, este harul doar o revărsare de iubire divină sau un val de amnistie necondiționată? Harul este mai întâi UN ÎNVĂȚĂTOR care ne învață o învățătură!

”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” TIT 2:11-14

Adică nu ai har dacă nu ai ha(ba)r!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

93 răspunsuri sa “JOACA DE-A HA(BA)RUL”

  1. @Cristian Ionescu,

    Adevar mare grait-ati, numai ca, din ce in ce mai multi va vor deveni vrajmasi „pentru ca ati spus adevarul !” (Galateni 4:16).

    Ziceati:
    „Pentru mulți creștini este garanția că mergi în cer orice ai face dacă ai dragoste și te rogi de iertare de fiecare dată, bine că nu mai trebuie zeciuiala și putem cu de toate, fără prea multe rugăciuni, venim la biserică din când în când, chiar târziu că mai bine așa decât deloc…I se zice har! Oare?”

    In urma cu trei saptamani, intr-o duminica dupa-masa, ascultam o predica in care un frate „care voia sa fie invataot…dar nu stia nici ce vrea si nici ce urmarea” (1 Timotei 1:6-7), propovaduia cu vehementa „o alta evanghelie: „Fratilor, repet (repetase intr-adevar), chiar dac-am cazut din Mana dreapta a lui Dumnezeu, El ne-apuca cu Mana stanga !”
    Dupa terminare, mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat:
    „Daca ai cazut din tren, tot in tren te trezesti ? Sau, te-apuca conductorul de tren, sau mecanicul, cu mana stanga ? Cand ai fost copil mic si ai cazut din pat, tot in pat te-ai trezit ?”

    Oare pacatele facute sub Har sunt…pacate „sfinte”?
    Apostolul Petru este insa de alta parere in 2 Petru 2:17-22:
    „Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.
    Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
    Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
    În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
    Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
    Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

    Sau, autorul epistolei catre Evrei (Barnaba sau Pavel, oricare ar fi acesta) vorbeste la fel ca si apostolul Petru, in Evrei 10:26-29:
    „Caci daca pacatuim cu voia dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila pe marturia a doi sau trei martosi. Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele Legamantului, cu care a fost sfintit si va batjocori pe Duhul Harului ?”

    Conceptia ca odata ce ai fost rascumparat prin Har, orice vei face ulterior , nu vei mai cadea din acest har, est o invatatura extrabiblica, este „o alta evanghelie (galateni 1:6).
    Daca ar fi asa, apostolul Ioan n-ar condamna astfel de conceptii in 1 Ioan 1:0, ar zice apoi o…benedictie si ar fi terminat (scurtat) epistola. Totusi continua cu capitolul 2 cu lupta celui in Hristos , cu impotrivirea acestuia in lupta impotriva pacatului, cu alternativa alegerii a cui „proprietate” este in Har ! Apoi cu separarea celor libertini, in afara de Hristos (2:18-26) si apoi, capitolul 4 cu, „sa nu dati crezare oricarui duh…”
    La fel de bine condamna si pe cei ce „o iau inaintea invataturii lui Hristos” (2 Ioan 7-11).

  2. „Cât privește zeciuiala, ia să nu-mi zică cineva că harul este mai zgârcit decât legea! Și dacă nu o predicăm neapărat sau nu facem din ea un standard, nici să nu vorbim împotrivă! ”
    Frate Cristian, in NT nu este valabil procentul de 10%! Daca e sa vorbim de procente, in NT exista o singura regula (vezi vaduva saraca, care a dat 100%) – nu avem voie sa depasim aceasta limita de 100%. Categoric! 🙂

    • @george,

      Scumpe frate, ma duc cu gandul la Avram (pe vremea aceea se numea doar Avram…), dupa lupta cu Chedorlaomer (Genesa 14:17-24) cand i-a iesit in intampinare Melhisedec Imparatul salemului, cu paine si vin, binecuvantandu-l. Avram „i-a data zeciuiala din toate” nu numai din ce i-a prisosit. Din toate, adica „mai intai Domnului” caci asta este adevarata semnificatie a zeciuielii ! Si a dat zeciuiala nu cu gandul ca va lua inapoi insutit de la imparatul Sodomei, cu siguranta ca nu asa cum am face noi astazi invatati de…Evanghelia prosperitatii !
      Deci, adevarata Zeciuiala este considerata drept zeciuiala doar atunci cand te intampina Imparatul Pacii, in mod personal, in viata ta de biruitor al imparatilor lumii acesteia, la tine acasa, cu paine si vin, intocmai ca la Cina cea de taina !
      Si nu de dragul rasplatirii insutite, punandu-ti nadejdea in hristos doar pentru viata aceasta (1 Corinteni 5:19) si nici de dragul prosperitatii, oricare ar fi aceasta !
      De aceea, scumpe frate Georgesocotesc cum ca sarmana vaduva saraca a dat tot ce a avut, adica doi banuti dar care valorau „in bani vechi…” asa cum ziceai, 100%, intrucat erau dati din toata inima si (din) tot ce a avut !

  3. Harul divin e incompatibil cu faptele Rom. 4;4. Cei care fac legatura intre fapte rele sau bune si Har sunt legalisti(i). ”Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” ROMANI 6:1,2 Argumentul pentru a nu trai in pacat nu e Harul ci faptul ca murind impreuna cu Hristos am fost rascumparati de sub puterea pacatului. ”Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă …” Harul are un mesaj doar pentru oamenii care-l vad asa cum este. Biblia spune ca pacatul nu alunga Harul ci il inmulteste!

    • Dragă Christian,
      Confunzi harul pentru mântuirea nemântuiților cu harul din viața celor mântuiți.
      Recitește pasajul din Tit 2.

      • Asa cum putem invata prin observatie de la furnici, crini,serpi…asa putem invata ceva privind Harul divin (daca ii vedem maretia)
        @Harul este mai întâi UN ÎNVĂȚĂTOR care ne învață o învățătură!…Nu pot agreea aceasta idee, mai intai ca:
        Un invatator trebuie sa fie o persoana , (de ex. Duhul Sfant) si daca ar fi un invatator, aceasta nu „mai intai” ci „in sfarsit”

  4. Raportat la postarea fratelui Cristi Ionescu si la ceea ce a scris fratele Aciduzzu mai sus, am o nelamurire si m-as bucura de un sfat intelept:

    Daca o persoana cade intr-un pacat oarecare, cu voia sau fara voie, mai e valabil versetul acela care spune „Copilasilor, sa nu pacatuiti; dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor…”? (am redat versetul din memorie). Cu alte cuvinte, mai exista sansa salvarii si a mantuirii pentru acea persoana? Sau acelei persoane i se aplica versetele din Evrei 10, citate de fratele Aciduzzu mai sus?
    (Aici nu ma refer la a trai si a te complace intr-un pacat oarecare, ci ma refer la o cadere si o ridicare. Parerea mea este ca, atat timp cat omul mai este in viata, sansa de mintuire ramine valabila, daca omului respectiv i-i pare rau pentru pacatul comis si se lasa de el. Sau nu este asa?)

    Multumesc anticipat pentru sfat. Domnul sa va binecuvinteze!

    • Frate Ovidiu,
      Părerea ta este foarte bună!

    • @Ovidiu Marinca,
      Subliniam la inceput ca daca cineva (se) considera fara de pacat, „il face mincinos pe Dumnezeu” (1 IOAN 1:9-10). Ataat in capitolul 1 :9-10 cat si in continuare in capitolul 2:1 incepand, (text invocat de dumneavoastra), apostolul ioan atrage atentia asupra existentei pericolului de ispitire. Faptul ca te-ai intors la Domnul si ai facut Legamant cu El asta nu te protejeaza de ispitirile celui rau. Spunea cineva ca atunci cand omul „doarme” in pacat, Satana isi i-a concediu; dar atunci cand omul se trezeste si doreste sa se intoarca la Domnul si vrea sa incheie legamant cu El, Satana, racneste ca un leu turbat de furie ca pierde un suflet din gheare. Il ataca unde „ata este mai slaba” cunoscandu-i punctele slabe dinainte de Legamantul cu Domnul Isus. Si, fratele meu, fiecare dintre noi, ne stim forte bine unde ne sunt ascunse punctele vulnelabile, slabe. oricat le-am ascunde, Satana tot le cunoaste, intrucat, prin aceste puncte slabe, prin aceste fisuri ale firi noastre, el intotdeauna ne-a cucerit.

      Acuma, trebuie clarificat urmatorul adevar :

      A. Un pacat poate fi savarsit PRIN OMISIUNE (adica din neatentie, din intamplare) fara sa vrei, fara sa-ti „gasesti placerea” in pacatul infaptuit, iti pare rau si ti-l marturisesti de indata Domnului Isus hristos cu care ai facut Legamant. In cazul acesta, spune Ioan, El iti va deveni Mijlocitor ! ( 1 Ioan 2:1). Doar in cazul acesta !

      2. In cel de-al doilea caz, un pacat se poate savarsi prin COMISIUNE (COMITERE), prin premeditare, cu intentie. In sensul acesta Domnul Isus spune: Oricine se uita (doar) la o femeie ca s-o pofteasca, asi preacurvit cu ea in inima ei” Si acesta este doar un caz. Poti pofti masina cuiva, averea cuiva, casa, slujba, hainele, in mod intentionat, premeditat. Aceatsa insemna sa pacatuiesti cu voia. Si acest aspect l-am suprins in primul comentariu.

      Va rog sa recititi Evrei 10:26-29:
      “Caci daca pacatuim cu voia dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti. Cine a calcat Legea lui Moise, este omorat fara mila pe marturia a doi sau trei martosi. Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele Legamantului, cu care a fost sfintit si va batjocori pe Duhul Harului ?”

      Apoi recititi 2 Petru 2:17-22:
      “Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori, alungaţi de furtună: lor le este păstrată negura întunericului.
      Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
      Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
      În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
      Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, care le fusese dată.
      Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase”, şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

      Imi cer scuze ca m-am repetat de dragul dumneavoastra, dar am vrut sa va fiu de folos, frate al meu in Hristos !

      Domnul sa va binecuvinteze frate Ovidiu !

  5. Cred ca ,daca te complaci in starea de pacat, nu mai ai nicio sansa; atunci esti „unul cazut”.
    Daca ai o stare de disconfort, nu ai linsite, ci mereu iti aduci aminte ca este rau ceea ce faci,desi ti-e greu sa iesi din acel pacat;
    esti pocaitul care cade de sapte ori si de sapte ori se ridica.
    Numai ca acum avem o problema;
    consideram noi pacat vorbirea de rau ( nu minciuna) cirtirea, lenea duhovniceasca, nevizitarea bolnavilor, neajutorarea saracilor din adunare mai intii?
    Nu stiu, aici cred ca stam prost, multi dintre noi, printre care si eu.

  6. In acelasi timp trebuie sa intelegem ca daca am ajuns sa realizam ca am pacatuit si am avut puterea sa ne cerem iertare,este numai , si numai , si numai, datorita harului, nu datorita faptului ca noi sintem mai buni decit Gica de pe banca din spate.

    Timotei 2:25, 26

    blând atunci când își corectează împotrivitorii – în speranța că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă să cunoască adevărul,

    Fapte 11 :18
    Deci Dumnezeu le-a dat și păgânilor pocăința care duce la viață!”

    So no one can boast

    • Bineinteles, frate Gabi,

      „In acelasi timp trebuie sa intelegem ca daca am ajuns sa realizam ca am pacatuit si am avut puterea sa ne cerem iertare,este numai , si numai , si numai, datorita harului, nu datorita faptului ca noi sintem mai buni decit Gica de pe banca din spate.”

      Doar asa, ca altfel dam in damblaua celor ce se cred biruitori (vezi Luca 18:9) si-i privesc de sus pe ceilalti. Apostolul Ioan, concluzioneaza in 1 Ioan 5:1: „Oricine crede ca Isus este Hristosul este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce l-a nascut, IUBESTE SI PE CEL NASCUT DIN EL !” (adica pe fratele sau, asa cum afirmai dumneata mai inainte cu…”Gica de pe banca din spate…”)

      In versetele 2-5 ni se explica elocvent, cine sunt cei cu adevarat biruitori:
      „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
      Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele; pentrucă oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceeace cîştigă biruinţă asupra
      lumii, este credinţa noastră.
      Cine este celce a biruit lumea, dacă nu celce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? ”

      Cunosc intr-o biserica din zona un grup „excentric” de credincioase care in ziua cand au partasie la Cina Domnului, nu dau mana nici cu pastorul, nici cu sotii lor, „ca sa nu se spurce !”
      Unde oare am mai intalnit astfel de manifestari „pioase” de superioritate in neprihanire ? In Ioan 18:28: Au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata: era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata CA SA NU SE SPURCE SI SA POATA MANCA PASTELE !” (Dar pana atunci oare ce facusera ? Nu se spurcasera ?
      Cata fatarnicie ! (Matei 5:20; Luca 18:9; I corinteni 5: 6-8).q

      • aciduzzu.
        Este un obicei in unele biserici ca inainte de cina, pastorii si diaconii sa se adune, sa se impace ca sa poata lua cina.

        Sau il mai auzi pe unu care vine si spune:” tre sa-mi cer iertare ca daca nu , nu pot sa iau cina!

        Nice!!!

        Motivul ptr. care se intilnesc sau isi cer iertare nu e ca le pare rau de pacatele savirsite, ci ai doare de pielea proprie, ca nu mai pot sa ” ia cina” si nu au viata.

        Evanghelici in teorie, catolici in practica!

    • da` pe ce criteriu ai primit atunci harul, gabita? pe ochi frumosi?

      • nu chiar. Harul se da pe ochii …. milei, numai celor „alesi”
        În nici un caz nu se da pe desteptaciune ( cum cred unii, care cred ca sint mai smecheri 🙂 datorita faptului ca au reusit sa inteleaga mesajul crucii)
        romani 9

        15 pentru că lui Moise i-a spus:Voi avea îndurare de cine am îndurare și Îmi va fi milă de cel de care Mi-e milă.
        18 Astfel, El are îndurare de cine alege să aibă, iar dacă vrea ca cineva să fie împietrit, îl împietrește
        23 Și ce dacă El a făcut așa ca să-Și facă bogăția gloriei Sale cunoscută peste niște vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru glorie,24 incluzându-ne pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre națiuni

        SO NO ONE CAN BOAST

      • Gabi,
        Dupa parerea ta,in functie de cat cunosti, cine va avea harul sa fie ales -prin mila lui Dumnezeu (…)
        Din care partida va fi alesul-avand in vedere ca tot mai mult se observa divizarea in doua tabere puternice,luptatoare pentru suprematie..???

      • da` ce-ai tu mai special decat alti nealesi, gabita? inspiri mai multa mila sau ce?

      • Drago, eu sint ” independent” in acest meci.
        Vorba aceea, au plecat ai nostrii , au venit ai nostrii , noi raminem tot ca …. desteptii. Vlastaru se pare ca a fost un miraj ……
        Asa ca nu prea ma consum.
        Astept tulburarea apelor!
        Si vine un ” independent” calificat sa faca un pic de limpezire , ca daca nu vine ma duc eu…
        Pina atunci ….. cine e sfint sa se sfinteasca.

  7. eLioR : Exact! Te-ai prins! 🙂
    Si inca nici nu ma cunosti! Ca de multe ori mie mila de mine insumi, de mi se rupe inima!

  8. Domnul nu s-a jertfit pentruca ORICINE sa aiba viata vesnica, ci numai unii (sic).
    Daca Eu nu v-am vrut, voi degeaba ati crezut, ca Eu aleg doar pe unii.
    Hmmm.

    • Buna logica … omeneasca

      Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
      19
      Dar îmi vei zice: ,,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?„
      20
      Dar, mai de grabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l -a făcut: ,,Pentru ce m-ai făcut așa?„

      yea ” vechile carari”, cine esti tu?

      (sic) 🙂

      • gabi,
        versetele date de tine nu spun ca Dumnezeu mantuieste pe cine vrea, ci spun ca Dumnezeu face ce vrea si ca noi nu-l putem trage la raspundere.
        in timotei, tot pavel zice ca daca un vas de ocara se curateste, el poate fi atunci „un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. „.
        calvinismul face din evanghelie un nonsens.

      • ELioR
        Mai citeste odata Romani 9, in context cu primele opt capitole 🙂

    • Vechile carari, unii sustin ca Dumnezeu nu a iubit atat de mult lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, cum ne spune apostolul, ci a iubit numai pe unii alesi special si pe ceilalti nu i-a iubit… Mai mult, tot acestia sustin ca ORICINE din acelasi verset de „aur” al Bibliei nu este chiar oricine ci numai unii… Bineinteles, nu ma refer la Gabi because he’s my friend 🙂

      Da serios, calvinismul este filozofie omeneasca care ignora multe versete. La fel arminianismul contine multe lucruri destul de eretice, dar ce sa faci, asta se intimpla cand folosim filozofiile omenesti ca sa-L descriem pe Dumnezeu si metodele Sale.

      • esti amabil sa numesti cateva din ereziile arminianismului?

      • Hai sa presupunem un caz simplu. Sa zicem ca ne aflam dupa judecata de la tronul alb, in vesnicie cu Dumnezeu, si Satan este izolat pentru totdeauna.

        Ce garantie avem ca una dintre fapturile vii, sau unul din cei 24 de batrani, sau mai simplu unul dintre noi (!) nu-s va exercita „vointa libera” si se va rascula impotriva lui Dumnezeu cum a facut Satan impreuna cu o treime de ingeri? Si iarasi se face razboi in cer!

        Arminianismul pur nu poate garanta siguranta viitorului pentru ca pune prea mult accent pe vointa libera a creatiunii.

        Gabi Bogdan-help out on this one 🙂

        Si Calvinismul este problematic pt ca e in extrema opusa.

      • Chris, citeste Ioan 3 16 in context. Versetele 18-20 explica clar ca oamenii nu vor sa vina, si cei care vin ….. O sa las biblia sa vorbeasca ptr. mine

        Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
        20
        Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
        21
        Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.„

        Incepem iara ? 🙂

      • ELioR, arminianismul este o erezie, inca de la Palegius, calugarul eretic care este stramosul tuturor arminienilor.
        Astia nu sint chiar asa de rataciti ca martorii lui Yehova , da nici nu sint departe….
        🙂

      • Chris, never thought about that! Very interesting!
        But you are swimming in deep waters when others are in swimming pools!
        And remember , you are right ,some calvinist are heretics, like some Pentecostals, or some baptist are heretics.

      • I know you think I’m an arminian, but I’m not… Before I studied these positions I had an uneducated „opinion.” But I’m trying to point out significant problems at both extremes. Actually Grudem does a pretty good job at listing the weakness in both positions.

        But I disagree with him in that he chooses the calvinian approach because it „ultimately glorifies God” more that the other position. Anyways, I have been unable to find a decent explanation to the human responsibility dilemma in Calvinism…

      • BTW Gabi, sa nu ne inecam in apele astea adanci 🙂

      • gabi, am citit si raman la ce-am spus. : )

        chris prunean, stiam ca singura „problema” a arminianismului e cea referitoare la cunoasterea viitorului de catre Dumnezeu. uite, Biblia ii plina de profetii. sa inteleg de-acilea ca Dumnezeu nu cunoaste viitorul? deasemenea, El ii autotstiutor. asa ca…
        referitor la presupunerea ta… de unde stim ca gabita nu se va razvrati in rai impotriva lui Dumnezeu? ori Dumnezeu pe el nu doar l-o ales ci l-o si creat fara gena razvratirii? : ))

  9. Eu cred ca Dumnezeu a spus:ca a dat pe Singurul Sau Fiu, pentruca oricine sa aiba viata vesnica.
    Cu evreii Domnul are alte s judecati.
    Si totusi: ORICINE crede va fi mintuit;
    numai ca Dumnezeu fiind in afara timpului; stia deja,inainte de facerea lumii, ca-l vei alege pe El ca Domn si Mintuitor.
    NU CRED in predestinare; nu poate Domnul sa arunce in iad , un om care a crezut in Dumnezeu-Fiul, numai ca n-a fost ales.
    Daca Domnul Isus a murit doar pentru unii, n-ar fi spus ORICINE CREDE;
    ar fi o minciuna, a carui tata e diavolul.
    Yes,
    sunt o carare veche. 🙂
    (sic)
    Abia as tept sa ajunga fr Cristian la Romani 9; stiu sigur ca ne va lamuri cu vasele de necinste.

    • Vechile Carari, cararea veche pe care esti a fost inventata de un eretic . 🙂
      Si gindestete, t u insuti ai fost ales , cum spune cintarea ” dintre mii si mii , Te- am ales”
      Ca miliarde se nasc, traiesc si mor fara auda evanghelia…. Cel putin ptr. alegerea aceasta ar trebui sa cadem in genunchi si sa-I multumim Creatorului ca ne-a dat aceasta sansa de a-l cunoaste pe El.
      Si nu trebuie sa crezi in predestinare.
      Ca doar din intimplare te-ai nascut unde te-ai nascut, si tot din intimplare ai auzit evanghelia, si tot datorita inteligentei proprii i-ai inteles mesajul si te-ai pocait.
      Ce mai , pocaitii astia sint baieti destepti domn’le, foc de destepti…

      • Manuela - servinggodforever Răspunde 21 octombrie 2011 la 9:17 PM

        Guys, I would not classify myself as either Arminian or Calvinistic. It seems we are missing a major point though. That is, if God says He is not willing that any should perish, and He also says, that He hardens who He hardens and has mercy on whom He has mercy. Both statements are God’s Word and therefore MUST be true when understood in the proper context. I would suggest to you that we are looking at 2 sides of the same coin. Sure, from my perspective I have the ‘free will’ to choose to follow God. However, from the perspective of God who designed and knew me in my mother’s womb knowing fully every event that would happen in my life and that I would ‘choose’ to follow Him, it is somewhat naïve for me to say I chose Him.

        Incerc sa traduc in romana dar se intelege mai bine in Engleza si Gabi and Chris, voi sunteti fluenti in Engleza 🙂

        Guys, nu m-aş clasifica fie ca Calvinistă sau Arminiană. Se pare că ne lipseşte un punct important, totuşi. Asta este, dacă Dumnezeu spune că El nu doreste ca vreunul să piară, tot El mai spune, că El impietreste pe cine vrea sa impietreasca şi are milă de cine vrea El sa aiba milă. Ambele afirmaţii sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi, prin urmare, trebuie să fie adevărate atunci când sunt înţelese în contextul adecvat. Aş sugera ca noi ne uitam la 2 feţe ale aceleiaşi monede. Sigur, din perspectiva mea am „free will” pentru a alege să-l urmez pe Dumnezeu. dar, din perspectiva lui Dumnezeu, care m-a facut şi mă cunoscuse înca din pântecele mamei mele ştiind pe deplin fiecare eveniment care s-ar întâmpla în viaţa mea şi ca eu as „alege” să-L urmez pe EL, este oarecum naiv pentru mine să spun L-am ales.

      • Nice take Manuela. Dupa multe studii teologice, cineva pe care-l cunosc foarte bine a fost intrebat „eh, cum e cu predestinatia?” A dat un raspuns foarte intelept si anume: „It’s God’s business not ours!” Pentru ca e foarte greu pentru mintea nostra limitata sa intelegem cum Dumnezeu ne alege in timp ce vointa libera a omului nu este calcata, si omul este responsabil 100% pentru pacatul sau. Ca doar nu suntem roboti. Si arminianul si calvinistul dau raspunsuri ne-satisfacatoare la punctul asta.

        Se pare ca Iosif Ton ar avea o teologie noua la punctul asta si e publicata in multe articole destul de lungi pe pagina sa, dar nu am avut timp sa o studiez.

      • Manuela, ( almost ) ” bingo” ! 🙂
        you just need to change ” free will” with free agent.We have the freedom to serve the devil or serve God. Thats it.
        Nothing more! for we are slaves to the things we love, we are not free.

      • Gaby,
        Cararile vechi sunt in Cuvintul lui Dumnezeu care spune sa ne intoarcem la ele. 🙂
        IEREMIA 6-16:
        Asa vorbeste Domnul:stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna”
        Unde este erezia? ai afirmat un lucru grav, asa ca astept un raspuns pe masura.
        Spurgeon spunea ca la intratrea in Rai este o inscriptie,:
        Ai crezut, intra!
        Inauntru scrie”ai fost ales, pentruca ai crezut”
        parafrazez pentruca nu-mi amintesc exact.
        Nimic nu este intimplator, nici chiar ca „ne-am intilnit aici”. 🙂
        Pretuiesc foarte mult pe cei care in modestia lor, Il lasa pe Domnul sa vorbeasca prin ei( Fr Cristian. 🙂
        Domnul sa ne ajute ca in ceea ce nu suntem de aceeasi parere”sa ne lumimeze tot El”, ca asa a promis.
        Dumnezeu-Fiul n-a murit pentru unii doar, pentruca El a venit sa ne rascumpere pe absolut toti cei care au cazut in Adam.
        Sigur ca putem discuta o mie de ani; depinde cind vine Rapirea, ianinte sau dupa Mia de ani?. 🙂
        Uite un alt subiect in care sunt trei pareri. 🙂
        Mult Har si Pace Sfinta!

      • Gaby,
        mi-a placut f mult cum scrii, insa la problema cu Rahav, ai oscilat, afirmind doua lucruri diferite in timp.
        Acum spui ca, Crarea Veche e inventata de un eretic…
        Mai noi rasucesti chiar intelsul cintarii’Te-am ales, Te-am ales”
        Gaby:”Si gindestete, t u insuti ai fost ales , cum spune cintarea ” dintre mii si mii , Te- am ales”
        In cintare este vorba tocmai invers, ca eu L-am ales,
        nu te supara, dar e o deruta totala pentru mine,
        fata de parerea ta in aceste doua probleme.
        Nu stiu de ce „mie imi plac ardelenii totusi”. 🙂

      • ELioR , Gabita s-ar razvratii si in rai daca ar fi dupa mintea lui… 🙂

      • Vechile carari, ai dreptate, la acea cintare am dat-o in bara!Compozitorul cintarii insa, habar nu are de adevarul biblic ,deoarece biblia spune clar, ca pe cind eram inca pacatosi El a murit ptr. noi. Si nici unde nu cred se spune ca Domnul este alesul nostru ci noi sintem alesii Lui
        Am fost gresit si totusi corect. Ce paradox! 🙂

      • Gabi Bogdan,

        nu exista predestinare pentru mantuire si nici predestinare pentru iazul de foc. Fiecare isi stabileste locul in raport de atitudinea pe care o are fata de Dumnezeu si Cuvintul Lui.

      • Remus , ai dreptate fiecare isi stabileste locul unde merge datorita alegerilor pe care le face pe acest pamint. 100%.
        Intrebare se pune, din ce cauza omul alege -ce alege? 🙂

    • ”nu poate Domnul sa arunce in iad , un om care a crezut in Dumnezeu-Fiul, numai ca n-a fost ales.” De unde ideea aceasta? Cine face această afirmație? Din afirmația precedentă citatului, presupun că răspunsul dumneavoastră este – Promotorii predestinării (Calvinii). Acest lucru însă este departe a fi adevărat și demonstrează înțelegerea greșită a credinței reformate. Acuzația este de-a dreptul ironică dacă pui cele două sisteme în paralel.

      Arminienii afirmă OPORTUNITATEA mântuirii pentru toți cei care cred.
      Calvinii afirmă SIGURANTA mântuirii pentru toti cei care cred.

      …Deci care pe care?
      Ati scris cu litere mari ORICINE dând impresia că sunteți sigur că acest ORICINE demolează fulgerător credința reformată. Acest verset însă nu pune nici un fel de probleme pentru că urmează un alt cuvânt pe care deasemenea trebuia să-l puneți tot cu litere mari: CREDE. Avem dintr-o dată de-a face cu ORICINE CREDE. Aici realitatea pare să aibă ultimul cuvânt, pentru că în lumea reală, din nefericire ORICINE CREDE nu a fost nu este și nu va fi niciodată echivalent cu CREDE ORICINE.

      • Chris Ratiu, as adauga un lucru la „Calvinii afirmă SIGURANTA mântuirii pentru toti cei care cred” si anume, care cred SI persevereaza in credinta pana la sfarsit, utimul punct din cele 5 puncte care sumarizeaza Calvinismul de astazi.

        Deci siguranta mantuirii nu poate fi 100% sigura decat dupa actul glorificarii la sfarsit… de aceea mi se pare caci calvinistul nu poate afirma aceasta siguranta din moment ce nu poate dovedi faptul ca este ales.

        Stiu ca sunt o droaie de versete in armamentariul reformat care sustin ca alesii sunt mantuiti, problema e ca nu putem dovedi alegerea neconditionata, si in plus nu putem stii cine va persevera si cine nu…

        Deci cum putem demonstra ca toti cei care cred acum, in acest punct in timp, vor ajunge mantuiti, in special in lumina pasajelor din Evrei 6, si 2 Petru 2 cu privire la cei care au „parasit calea cea dreapta” si au „cazut?” (VDCC)

  10. Se vede ca unii pun mai mare baza pe ce au lasat unii oameni decit pe ce a lasat DOMNUL ISUS si apstolii .De aici se vede caci pe teoriile oamenilor se creaza atitea controverse ,pecind ceeace este in biblie e da si amin.Gaby nu-ti mai pierde timpul citind atitea carti caci se creaza o confuzie mare in mintea ta .

    • Pete, citeste Ioan 6! Sa vezi atunci ce confuzie o sa se creeze in mintea ta! 🙂

      • Ioan 6 „cine crede in MIne, are viat vesnica”( nu unii care cred in Mine”. 🙂

      • DA Gabi, im i place subiectul si mie, dar, in Ioan 14 cu 12 scrie limpede: …cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu :ba inca va face altele si mai mari decit acestea:pentru ca Eu ma duc la Tatal;”
        Ai auzit tu aceste cuvinte pina acuma? Te-ai gindit tu ca poate sa fie si asa ceva?
        Sigur ca poate. Doar a spus Isus aceste cuvinte.
        In aceasta situatie vreau sa vad cine imi poate dovedi ca el crede in Isus? Dovada va fi ca va face ceea ce a spus Isus. Si vreau sa cred ca nu se poate rastalmaci sub nici o forma aceasta afirmatie CLARA si LIMPEDE a Domnului Isus. Sau daca se poate rastalmaci, vreau sa aud argumentele.
        Deci cine crede in Domnul Isus ? In majoritatea situatiilor cunoscute de mine, credinta a mers „de pe buze” pina cind a venit sau a aparut problema, multi o numesc „incercare”, pina a venit suferinta, pina cind apare unul ca mine care vrea sa te si „vada” nu numai sa te auda. Imi cer iertare pentru indrazneala de a pune in discutie credinta cuiva, dar… cam asa vad eu realitatile „noi in viata credinciosilor. In rest ai sa auzi pe multi cu cita placere vorbesc despre maretia lui Dumnezeu, despre puterea lui, SI ESTE ADEVARAT ACEST LUCRU, pentru ca este scris, dar, noi trebuie cred sa vorbim despre noi, despre ce facem noi, ce credem noi, cum traim noi, iar cind acestea toate vor fi adevarat in regula, atunci cred ca se va intimpola si ce spune Isus in Ioan 14 cu 12. Cel putin, in ce ma priveste pe mine personal, in momentul in care am inteles cam pe unde ma aflu fata de cele spuse de Isus, ma cutremur cu teama si smerenie in rugaciunile mele, se deocamdata il rog pe Dumnezeu sa ma ierte si sa aiva mila de mine, apoi sa ma ajute sa fac pasii asa cum a lasat pe paginile scripturilor, intrucit , pe pamint a lasat pe Fiul LUI ca sa vedem ca se poate. Fiti binecuvintati.

  11. Gabi, stii foarte bine ca amandoua tabere au probleme serioase, fiecare cu unele pasaje din scriptura, de ce te aliniezi asa de aproape cu gandirea calvinista, ca doar calvinist nu esti, esti penticostal din parinti 🙂

    • Si inca un penticostal supralapsarianist 🙂 !

    • Chris Prunean,
      Citez;
      „Ce garantie avem ca una dintre fapturile vii, sau unul din cei 24 de batrani, sau mai simplu unul dintre noi (!) nu-s va exercita “vointa libera” si se va rascula impotriva lui Dumnezeu cum a facut Satan impreuna cu o treime de ingeri? Si iarasi se face razboi in cer!”
      Garantia este ca in cer vor fi NUMAI CEI CE AU CARACTERUL LUI ISUS HRISTOS.(1Cor.15:50)
      Deci in Hristos NU EXISTA RAZVRATIRE-Hristos contra Hristos

      • Drago, usor ca si eu tin cu tine aici. 🙂 Am prezentat un argument absurd ca sa demonstrez ca Arminius are o slabiciune destul de mare cu privire la capitolul „vointa libera absoluta” si viitor.

  12. Bună seara,
    Am urmărit cu atenție direcția articolului dumneavoastră, completat de comentariile cititorilor. Discuția declanșată mi-a reamintit de falsa dilemă propusă odinioară de John Stuart Mill. Dilema lui suna cam așa: Dumnezeu ori nu vrea să-i salveze pe toți ( de unde rezultă că este rău voitor), ori vrea, dar nu poate face mai mult decât se vede ( de unde rezultă că omnipotența nu face parte din atributele Sale). Această dilemă este falsă deoarece nu ia în considerare toate alternativele posibile.
    1.Dumnezeu nu vrea să salveze pe nimeni. – Poziție evident contrară credinței creștine.
    2. Dumnezeu intervine în viața tuturor oamenilor pentru a se asigura de mântuirea lor. – Poziție cunoscută în Istoria Bisericii ca Universalism.
    3. Dumnezeu oferă oportunitatea mântuirii tuturor oamenilor. – Arminianism
    4. Dumnezeu oferă oportunitatea mântuirii doar unora.
    5. Dumnezeu intervine în viața unora pentru a se asigura de mântuirea lor. – Calvinism

    Am mai afirmat și cu altă ocazie că dacă teologii și filosofii s-ar ”deranja” să-și definească termenii la începutul fiecărui argument, cele mai multe dintre dezbateri s-ar dovedi inutile. Normal ar fi ca înainte să te grăbești să dezagreezi cu părerea altuia să-ți iei timp să înțelegi sensul termenilor pe care îi aduce în discuție, sens care nu se poate schimba pe parcursul argumentului. Dacă sensul unui cuvânt se schimbă pe parcursul argumentului, argumentul se schimbă odată cu el, validitatea lui făcându-se scrum în proces. Avem deci dreptul la începutul oricărei dezbateri să cerem definiții foarte exacte în dreptul termenilor importanți, și să insistăm ca aceste definiții să rămână neschimbate până la final. Cu toții avem pretenția că ideile noastre teologice sunt derivate din Biblie, de aceea prezumțiile care se schimbă la orice pas nu pot constitui materialul din care este alcătuită o perspectivă creștină consistentă, vis a vis de lume și viață. De aceea înainte de a intra în miezul argumentului este necesar să dăm niște definiții.

    Definiții

    Când vorbesc despre liberul arbitru mă refer la ideea că voința umană are capacitatea inerentă de a alege cu aceeași ușurință între alternative. Această capacitate mai este numită și ”puterea alegerii contrare” sau ”libertatea indiferenței” Această teorie nu afirmă că nu există influențe care afectează voința, dar insistă că în mod normal voința poate trece peste ele alegând în ciuda lor. Asta face ca voința să fie liberă de orice legătură de cauzalitate, adică autonomă de orice determinare externă. Acest punct de vedere este numit libertarian, pentru a-l putea distinge de determinism care propune că voința este determinată în alegerile ei de cauze interne și externe. O a treia poziție numită compatibilism propune că libertatea voinței coexistă cu evenimentele predeterminate. O încercare bine cunoscută de a promova această poziție poate fi găsită în lucrarea New Essays in Philosophical Theology (1955), lucrare editată de Antony Flew și Alasdair MacIntyre.

    Prin Determinism vom face referire la teoria care propune că evenimentele finite nu au loc la întâmplare și că sunt determinate în natură și acțiuni. Cu alte cuvinte, nu există în lume evenimente necauzate. Opusul determinismului este indeterminismul care propune că există cel puțin anumite evenimente necauzate, acțiunile libere ale voinței umane făcând parte tocmai din această categorie.

    Când arminienii vorbesc despre liberul arbitru (voința liberă), liber pentru ei înseamnă independent de orice cauză deteminantă. În opinia lor voința este o putere independentă, autodeterminată prin care suntem capacitați în a face alegeri autonome.

    Când calviniștii vorbesc de voință, ei fac referire la capacitatea de a alege fără a presupune că aceasta ar fi vreo parte independentă în anatomia sufletului. Orice alegere și orice act care o urmează are ca autor fie o persoană regenerată fie una neregenerată. Deci toate acțiunile voinței sunt de fapt expresii ale caracterului, fie el bun sau rău. Hristos face referire la această stare de fapt în Matei 7:15-20 ”Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc . Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.” În Matei 12:33 Hristos subliniază din nou: ”…căci pomul se cunoaşte după rodul lui.”

    Cu alte cuvinte, oamenii buni fac de obicei alegeri bune iar oamenii răi fac alegeri rele. Este adevărat că în ambele cazuri există excepții, dar aceste excepții ”nu stau în caracterul lor”, spunem noi și deci nu pot fi susținute într-un mod consistent. Întregul sistem legislativ și etic pleacă de la recunoașterea faptului că acțiunile sunt o prelungire a caracterului unei persoane.

    Când vorbesc despre autonomie mă refer la calitatea voinței și intelectului care-i permite să funcționeze ori pro ori contra unui anumit curs de acțiune. Putem distinge astfel:

    – Autonomie Metafizică, care desemnează libertatea de orice control ontologic extern.

    – Autonomie Epistemologică, care desemnează capacitatea de a înțelege și interpreta o experiență având ca punct de plecare sinele. Cu alte cuvinte, conștiința autonomă nu are nevoie de un precedent de interpretare pentru a face lumea inteligibilă pentru minte.

    – Autonomie etico-morală, care desemnează capacitatea de a distinge între bine și rău pe baza propriilor standarde interioare.

    – Autonomie teleologică, care desemnează abilitatea de-a determina propriul destin, prin propriile alegeri și obiective.

    Este evident din aceste definiții că autonomia presupune voința liberă. Cineva spunea ”Numai filosofii au probleme în a defini voința liberă. Orice om normal știe exact ce este. Înseamnă pur și simplu că pot să-mi trăiesc viața după propriile alegeri, fără vreo interferență.”

    Arminienii vor ca voința să fie liberă de orice interferență. Îi auzim mereu afirmând că nici Dumnezeu nu trece peste voința liberă a omului. Această libertate ne spun ei, este menită să protejeze integritatea noastră ca și indivizi și deasemenea, să ne ,,conserve” responsabilitatea. Dar prea puțini par să fie dispuși să analizeze implicațiile acestor premize. Oare ce implicații are această axiomă atât de dragă taberei arminiene: Voința este absolut liberă ( independentă de orice cauză determinantă – vezi definiția de mai sus)? …Despre implicațiile acestei axiome, voi reveni altă dată. ( Deja comentariul este foarte lung.)

    • Da, dar care este părerea dvs.?

      • Care este părerea mea?…
        Dumneavoastră apreciați greșit faptul că legea este depășită. Legea nu este deloc depășită, ci ea a fost satisfăcută de viața perfectă trăită de Isus, viață imputată în contul păcătosului în actul justificării. În justificare există un dublu transfer: Păcatele trec de pe păcătos pe Hristos care a plătit cu moarte de cruce pentru ele. Dar moartea lui Hristos nu ar fi fost suficientă. Dacă acesta ar fi fost cazul, Hristos putea să se coboare ca și om matur la 33 de ani din ceruri, să se urce direct pe cruce, să moară, să învieze și să se înalțe înapoi la cer. Moartea Lui însă a avut valoarea extraordinară de care sper că suntem conbștienți, tocmai ca urmare a unei vieți perfecte. Această viața perfectă trăită de Hristos este transferată în contul păcătosului. Altfel Dumnezeu nu ne-ar putea declara neprihăniți în Romani 8:33. Asta dacă vrem să rămânem în tabăra reformată, ca să nu fim nevoiți ca teologii catolici să vorbim despre ”justificare fictivă” – Adică Dumnezeu ne declară neprihăniți doar fictiv. Dacă justificarea ( actul prin care suntem socotiți neprihăniți – Versiunea Cornilescu) ar fi fictivă Dumnezeu ar putea fi acuzat de minciună, pentru că a declarat pe cineva neprihănit, sau drept, când de fapt el nu era. Asta voia să spună Luther cu celebrul lui dicton ”simul iustus et pecator” ( În același timp neprihănit și păcătos ) …Cât despre ceea ce cred despre har …data viitoare. 🙂
        P.S. Un lucru este sigur: În nici un caz nu sunt cu toți și cu nimeni!

      • Problema justificării necesită mai multe detalii pentru a evita confuzia.

        Justificarea – Articulus stantis et cadentis eclesiae (Martin Luther).

        Aceasta pare să fie ținta tuturor atacurilor dușmanilor creștinismului pentru că asigură baza podului care-L reconciliază pe Dumnezeu cu omul, fără această doctrină cheie creștinismul riscând să se prăbușească. Deși a fost lamurită de reformatori, cu trecerea timpului importanța ei a fost tot mai diminuată și tot mai mulți reprezentanți ai mișcărilor protestante și mai ales neoprotestante refuză să-i mai acorde importanță catalogând-o ca fiind nimic mai mult decât o nevoie bolnavă a teologilor de-a desparte firul în patru.

        Când biserica a devenit obsedată de întrebarea “Oare ce ar dori omul de afară, de pe stradă să audă?”, automat interesul ei pentru acuratețea doctrinelor a devenit superficial, și în numele pragmatismului a abandonat claritatea biblică și doctrinară care-L onorează pe Dumnezeu, în favoarea unui mesaj motivațional cu tentă de divertisment. Au apărut mișcări noi, care influențate de liberalism și postmodernism propun o perspectivă nouă vis a vis de Pavel și felul său de-a privi justificarea. Biserica creștină riscă să se afunde din nou în întuneric dacă recurge la metodele lumii. Nu putem aborda teologia privind-o prin lentila filozofiei și nu putem înlocui Scriptura cu subiectivismul postmodernist tradus în relativism moral sau raționalismul Iluminismului . Când ne îndepărtăm de Sola Scriptura ( Numai Scriptura ), obligatoriu pierdem și Sola Fide (justificarea doar prin credință ) în proces.

        Să privim puțin la fundalul istoric: Dilema lui Iov : “…Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu ? “ (Iov 9:2)

        Dilema ucenicilor: “Cei ce-L ascultau au zis : Atunci cine poate fi mântuit ? Iisus a răspuns: Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.“ (Luca 18:26; 27) Dacă un fruntaș al sinagogii, unul care ține toată legea nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu ce șansă au alții? Întrebarea este cu atât mai complicată cu cât întreg sistemul lor de evaluare tocmai fusese dat peste cap în V 14. Oameni care ar fi trebuit sî înțeleagă scopul ceremoniilor și principiul substitutiv al întregului sistem al jertfelor, oameni care ar fi trebuit să înțeleagă întrebarea Psalmului 130:3 “Dacă ai pastra Doamne aducerea aminte a nelegiurilor, cine ar putea sta în picioare Doamne? “ ,oameni care ar fi trebuit să-l înțeleagă pe Isaia și proorocia lui cu privire la Mesia: ”…Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia Lui Dumnezeu, și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” (Isaia 53:11)

        Dilema lui Luther. ( Romani 1:17) “…deoarece în ea (în Evanghelie) este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință după cum este scris: Cel neprihănit va trăi prin credință.”

        Problema lui Luther stătea tocmai în premiza lui, și anume că Neprihănirea lui Dumnezeu este un atribut netransferabil. Când Luther a înțeles că în perimetrul Evangheliei transferul acesta este posibil, toată Scriptura a căpătat o nouă semnificație, și porțile Paradisului s-au deschis larg pentru El. Justificarea prin credință a fost cel mai mare adevăr pe care mintea lui Luther l-a descoperit, și care a schimbat într-un mod dramatic traiectoria bisericii. Deoarece creștinul este justificat ( socotit neprihănit ) NUMAI prin credință , statutul lui în fața lui Dumnezeu nu este influențat de meritele personale. Nici măcar procesul sfințirii lucrat de Însuși Dumnezeu în noi nu influențează actul de justificare, deoarece aceasta este făcută în baza meritelor lui Hristos care sunt transferate ( imputate, recunoscute ) în contul credinciosului.

        (Romani 4:5) “… pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.” Asta înseamnă justificare.

        Sola fide este capitală nu doar pentru creștinism ca întreg ci pentru fiecare dintre noi la nivel personal. Doctrina justificării vizează statutul nostru înaintea judecații drepte a lui Dumnezeu, anume că fiecare dintre noi va fi obligat să dea socoteală în fața lui Dumnezeu pentru TOT (fiecare gând, cuvânt, faptă, intenție, motivație)

        “ Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți.” Fapte 17:30;31

        Această judecată va fi dreaptă, executată de un Dumnezeu drept, împotriva unor oameni nedrepți, universalitatea păcatului fiind foarte clar surprinsă de Pavel în Romani 3:9-10;19-20 “Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie Iudei fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: Nu este nici un om neprihănit nici unul măcar.”

        “ Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea Lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii ( sau respectând Legea), deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.” Aici este dilema noastra. Va veni o judecată dreaptă peste niște oameni nedrepți.Din fericire Pavel nu și-a terminat ideea. El nu neagă complet posibilitatea justificării . Dacă justificarea ar fi imposibilă am pierde vremea vorbind despre ea. N-ar mai exista vești bune ( Evanghelia ) ci doar vești rele .Pavel afirmă doar că justificarea în baza virtuților noastre este imposibilă. Legea lui Dumnezeu pretinde perfecțiune ceea ce a fost și va rămâne mai presus de puterile și natura noastră căzută. Este un standard imposibil de atins prin efort și voință. De aceea creștinismul este unic – el rămâne singura religie în care nu realizările umane ci realizările Divine sunt soluția finală în ecuația mântuirii. Așa își continuă Pavel ideea: (Romani 3:21-23 )

        “ DAR acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință, fără Lege – despre ea mărturisesc Legea și proorocii și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”

        Acest concept nu este unul nou spune Pavel. Despre el vorbește Legea și proorocii. Este principiul substituirii în moarte despre care spuneam adineauri că nu a fost înțeles de evreii din vremea Domnului Iisus.

        Declarat Neprihănit- Ce se întâmplă de fapt?

        În adevăratul sens teologic, justificarea este un termen pur juridic. Ea descrie ce anume declară Dumnezeu despre credincios, și nu ceea ce schimbă El în credincios. De fapt justificarea nu presupune nici o schimbare de natură sau de caracter.JUSTIFICAREA ESTE UN VERDICT JUDECĂTORESC DIVIN. Ea ne schimbă statutul, producând în același timp niște ramificații care garantează că anumite schimbări urmează să aibă loc.

        Exemple din viața cotidiană : Cununia la starea civilă, Primirea cetațeniei americane, pronunțarea sentinței într-un proces civil sau penal. În actul acesta atitudinea lui Dumnezeu se schimbă în mod radical vis a vis de păcătos.

        Justificarea este deci un verdict de “ Nevinovat” dar nu numai. Doar un simplu verdict de nevinovat l-ar absolvi pe om de pedeapsă dar l-ar lăsa fără nici un merit în fața lui Dumnezeu. Actul justificării are deci un scop dualist: pe de o parte păcătosul este absolvit totalmente de vină ( Romani 8:33) “Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-I socotește neprihăniți!” , iar pe de altă parte, Dumnezeu transferă în contul păcătosului neprihănirea Lui Hristos ( Romani 5:17 ) “Dacă deci prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur,cu mult mai mult cei ce primesc în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii, vor domni în viață prin Acel unul singur, care este Iisus Hristos!” Astfel meritele infinite ale lui Hristos devin platforma pe care păcătosul poate sta în picioare ( PS 130:3 ) înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății.

        Justificarea îl ridică deci pe credincios în tărâmul acceptării totale și al privilegiilor Divine în Hristos Iisus.

        Câteva realități care rezultă din justificare:

        – Suntem adoptați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu ( Romani 8:15 )

        – Devenim moștenitori împreună cu Hristos ( V 17 )

        – Suntem în Hristos ( Gal 3:27) și El în noi ( Col 1:27)”… Hristos în voi nădejdea Slavei.”

        Una din problemele legate de doctrina justificarii, prezentă în bisericile evanghelice române este confuzia care s-a creat cand vine vorba să diferențiem justificarea de sfințire. Este foarte important de știut că în justificare Dumnezeu nu-l face pe păcătos neprihănit ci îl declară neprihănit ( Romani 3:28) “Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit ( justificat ) prin credință fără faptele Legii.”

        Justificare și Sfințire – diferențe:

        Justificarea impută ( transferă ) neprihănirea lui Hristos în contul păcătosului ( Romani 4:11b) “…că adică să li se socotească și lor neprihănirea aceasta.”

        Sfințirea împarte neprihănirea în mod practic și personal (Romani 6:1-7 )

        Justificarea este externă păcătosului schimbându-I statutul (Romani 5:1-2)

        Sfințirea este internă și schimbă starea credinciosului. ( Romani 6:19 )

        Justificarea este un eveniment – Sfințirea este un proces

        Cele două trebuie distinse dar niciodată separate. Dumnezeu nu va justifica niciodată pe cine nu îl va și sfinți, cum de altfel nici nu va sfinți vreodată pe cine nu l-a și justificat. Amândouă sunt elemente esențiale în ecuația mântuirii.Totuși, dacă justificarea și sfințirea sunt de nedespărțit de ce ne mai strofocăm să le distingem ? Nu este asta cumva tendința aceea bolnava despre care vorbeam de-a desparte firul în patru? Am spus trebuie distinse, pentru că amestecarea lor ne duce înapoi în centrul controversei secolului al XVI-lea, controversa dintre reformatori și Biserica Romano-Catolică, controversă care de fapt continuă și în secolul XXI.

        Teologia romano-catolică amestecă justificarea și sfințirea, întelegând justificarea ca fiind de fapt o infuzie de har care-l face pe păcătos neprihănit. Problema majoră cu această poziție teologică este că afirma astfel că baza justificării divine este ceva bun din interiorul păcătosului și nu neprihănirea imputată (transferată) din Hristos.

        Dacă sfințirea este inclusă în justificare atunci justificarea devine și ea un proces și nu un eveniment. Astfel justificarea devine progresivă și nu completă, statutul nostru înaintea lui Dumnezeu ajungând să fie bazat pe o experiență subiectivă și nu pe o declarație obiectivă, pe virtutea personală prezentă și nu pe neprihănirea Lui Hristos și lucrarea Lui de ispașire. Siguranța mântuirii devine astfel imposibilă nemaiexistând nici o garanție reală.

        Justificarea sola fide “articulus stantis et cadentis eclesiae” – Fără această doctrină nu putem vorbi de mântuire, de sfințire , de proslăvire ( glorificare ) de nimic.

        Este într-adevăr Atlas care ține credința creștină pe umerii săi și rămâne uimitor cum din dorința de libertate prost înțeleasă, mulți creștini încearcă să-l facă să-I dea drumul de pe umerii săi, nerealizând că asta nu va duce la libertate ci la prăbușire.

    • Chris Pruneanu, you asked for help, now you got it, the other Chris is here. I am out! 🙂

  13. @eLioR
    … apropos de : ”esti amabil sa numesti cateva din ereziile arminianismului?”

    La prima vedere, Calvinismul și Arminianismul sunt fără îndoială două sisteme teologice foarte asemănătoare. Chiar și când intrăm în detaliile soteriologice, ( legate de doctrina mântuirii) susțin multe lucruri comune. Sunt toți de acord cu ideea de mântuire prin har și prin credință, cu ideea justificării prin credință, toți vorbesc despre înfierea în Hristos, toți vorbesc despre unirea cu Hristos, despre sfințire și despre glorificarea finală a celor care au crezut cu adevărat. În toate aceste convingeri se pot considera aliați. Există însă și nuanțe care provoacă dezacorduri. Cele mai mari diferențe între cele două sisteme par a fi generate de o singură doctrină, aceea a alegerii divine. Intrebarea cea mai spinoasă pusă de această doctrină este : Cum a ales Dumnezeu înainte de întemeierea lumii pe cine va mântui pentru Sine? Fiecare dintre tabere a venit cu o variantă de răspuns. Calvinismul afirmă alegerea divină făcută în lumina suveranității Sale, alegere absolut independentă de interferența umană, iar Arminianismul propune alegerea divină în lumina preștiinței lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte Dumnezeu a știut din veșnicie cine va răspunde afirmativ invitației Evangheliei, cine îl va alege pe El, și în lumina acestei precunoașteri a făcut El alegerea inițială. Scopul meu în această serie de articole este în primul rând să încerc o formulare și o sistematizare biblică a mântuirii. Atât calviniștii cât și arminienii ar trebui să fie de acord că sistemele teologice nu au prioritate asupra teologiei biblice, cu alte cuvinte, Biblia este și trebuie să rămână sistemul de referință și de ce nu, chiar arbitrul in această dezbatere. Sistemul teologic care se apropie cel mai mult de teologia biblică trebuie însă susținut și promovat. Haideți să începem prin a analiza ce anume este și nu este această cunoaștere dinainte a lui Dumnezeu, și rolul ei în alegerea divină, ca să putem determina dacă poziția arminiană este legitimă sau nu, observând pe parcurs și cât de mulțumiți sunt ei înșiși cu varianta de răspuns pe care o prezintă, și dacă au rămas sau nu fideli acestei variante. In trecut calviniștii și arminienii au convenit că cunoașterea lui Dumnezeu este eternă, infinită și neschimbabilă. Această formulă însă pare a fi un veritabil călcâi al lui Ahile pentru arminianism. Dacă Dumnezeu cunoaște într-un mod plenar și infailibil alegerile libere ale omului, atunci aceste alegeri devin predictibile într-un sens care exclude concepția libertariană arminiană. Cu alte cuvinte dacă Dumnezeu știe din eternitate că Maria va alege să mănânce carne în loc de salată la cină în data de 24 februarie 2010, cum ar putea Maria să mai aleagă salata surprinzându-L astfel pe Dumnezeu? Dacă acest lucru ar fi posibil, atunci ar exista și posibilitatea ca Dumnezeu să greșească. Dacă cunoașterea lui Dumnezeu însă, este precisă, atunci alegerea Mariei devine intr-un fel inevitabilă, iar dacă viitorul devine inevitabil, atunci ideea de alegere absolut liberă devine o iluzie. Teologii arminieni au încercat să răspundă în diferite feluri la această încurcătură. Insuși Arminius a admis dilema și s-a arătat incapabil în a o explica. ( ”Nu înțeleg felul în care El cunoaște viitorul, și mai ales contingențele legate de creaturile care posedă voință liberă” – Arminius ”Discuții” 3:66 La pagina 67 el propune o secvențialitate a cunoașterii divine. ) Alții, cum ar fi Jack Cottrell, admit că cunoașterea lui Dumnezeu face alegerea umană într-un anume sens predictibilă, refuzând însă să calculeze mai departe implicațiile acestei afirmații, alții, cum ar fi William Lane Craig, vorbesc despre ”middle knowledge” , un fel de semi cunoaștere, iar alții aleg să ignore dilema ( Robert Shank – Ales în Fiul, Un studiu al doctrinei alegerii.)

    Scriitori mai recenți care s-au luptat să scoată spinul acesta din coasta sistemului teologic arminian, au adoptat o poziție nouă, care se îndepărtează de Arminianismul clasic, ieșind chiar și din granițele creștinismului istoric. Clark Pinnock explică ce s-a întâmplat când a înțeles că omnisciența divină periclitează autonomia umană ( Pinnock ” De la Augustin la Arminius – Un pelerinaj în Teologie” ) Deoarece pentru el condiția de libertate este ”una dintre cele mai adânci intuiții umane”, această calitate făcând-o nenegociabilă, alegerea între a susține omnisciența lui Dumnezeu sau autonomia voinței umane a fost evidentă, și l-a determinat să concluzioneze: ”Deciziile care încă nu au fost luate nu există nicăieri, pentru a putea fi cunoscute chiar și de Dumnezeu. Ele sunt potențiale – trebuie însă realizate. Dumnezeu poate prognoza foarte bine ce vom alege, dar nu în totalitate, pentru că unele lucruri rămân ascunse în misterul libertății umane… Dumnezeul Bibliei demonstrează o deschidere spre viitor, ( ignoranță pentru viitor) pe care omnisciența pur și simplu nu o poate acomoda.” ( ”De la Augustin la Arminius” pagina 25-26)

    Richard Rice afirmă în lucrarea sa ” Preștiința lui Dumnezeu și Voința liberă a Omului” că: ”Nici măcar Dumnezeu nu cunoaște viitorul în toate detaliile lui. Unele pătți ale viitorului rămân nedefinite până în momentul în care au loc, și deci nu pot fi cunoscute dinainte.”

    Frederick Sontag spune și el în linii mari același lucru în cartea sa ” Implică omnipotența neapărat și omnisciență?” : ”Dumnezeu nu este niciodată speriat de felul în care viitorul se desfășoară, dar elementul surpriză atinge chiar și cunoașterea divină, în același fel în care și noi suntem surprinși de anumite detalii oricât de bine am reuși să anticipăm un eveniment oarecare.”

    Vedeți cum Pinnock, Rice și mulți alții în cercurile evanghelice, au îmbrățișat și urmează teologia de proces care neagă vehement omnisciența divină. Deși toți aceștia au pretenția că acest punct de vedere este ”croit” pentru a se potrivi cu secolul în care trăim, adevărul este că afirmațiile lor nu sunt decât ecoul ereziei Sociniene, predecesorul Unitarianismului modern. De aceea Pinnock și Rice trebuie etichetați ca fiind neo-socinieni când este vorba despre preștiința sau precunoașterea lui Dumnezeu.

    • @ Chris Ratiu: definitiile dvs de mai sus m-au dus inapoi in facultate la philosophy 100, le-am parcurs cu placere. Din essay-ul dvs imi place cel mai mult fraza: „Atât calviniștii cât și arminienii ar trebui să fie de acord că sistemele teologice nu au prioritate asupra teologiei biblice”

      Cum comentati scena hypotetica pe care am prezentat-o mai sus cu privire la siguranta viitorului in perspectiva arminiana?

      @ Gabi: If we’re swimming in deep waters, Chris Ratiu is in a submarine at the bottom of the Atlantic 🙂

      @Fr C(h)risti: Chris’s rule!

      • Apropos de filozofie, trebuie să-i dau dreptate lui Nietzsche care afirmă că: ” Dușmanul cel mai mare al adevărului nu este minciuna ci convingerile.” De aceea cred în fraza : ”Atât calviniștii cât și arminienii ar trebui să fie de acord că sistemele teologice nu au prioritate asupra teologiei biblice”

        Cât despre ipoteza pe care ați supus-o atenției noastre, cred că surprinde perfect una din obiecțiunile ridicate de calviniști la utopia liberului arbitru.

      • Chris Ratiu, hai sa-i dam dreptate lui Stalin care a facut atit de mult „bine” cerului ca a trimis peste 15 milioane de martiri acolo, iar atunci cind vom merge si noi, care nu am acceptat o mica zgirietura pentru Isus, sa avem cu cine sa fim pusi fata in fata, macar asa sa ne rusinam de comportarea noastra care ne spunem crestini, altii crestini adevarati. Omule, hai sa ne venim in fire si in tacere sa traim crestineste asa cum ne indeamna sfintele scripturi, sa ne facem fiecare partea noastra si plini de smerenie si dragoste pentru Isus, sa luptam lupta cea buna, sa ajungem la plinatatea care ne va asigura mintuirea. Fii binecuvintat.

      • Chris nu uita ca Chris2 a adugat:
        „Sistemul teologic care se apropie cel mai mult de teologia biblică trebuie însă susținut și promovat.”
        Acela nu este in nici un caz erezia arminiana 🙂

      • Gabi, question for your, in chestiunea asta cu predestinatia te consideri robot, liber, both or neither?

      • Chris, ma consider sclav lucrului (sau persoanei) care ma stapineste!
        Daca sint in Hristos , sint un sclav liber deoarece adevarul imi este stapin, si prin definitie sint un robot… al Domnului, deoarece nu mai sint condus de ” mine”, ci sint teleghidat de Duhul!
        Alegerea este a mea( in cele mai multe cazuri), cu exceptia a cazurilor cind o iau pe ulei, atunci ( de obicei), sint bagat in atelier unde mi face ” alignment „

    • Cris Ratiu, urmareste STUdIUL -PREDICA despre neprihanirea prin credinta a fr,Cristian Ionescu din 26 spt 2011.

    • multumesc pt raspuns, chris ratiu.

  14. Cuvintul lui Dumnezeu, care ne-a fost lasat noua spre invatatura si indreptare, este foarte limpede.
    Isaia si Ieremia au primit de la Domnul lucruri minunate, pline de tilc;
    cind citesti insa „cuvintele” teologilor nostrii, la care li se incurca limba vorbind”teorie pura”,
    nu-ti mai vine sa fii atent; este numai teorie omeneasca.
    Dumnezeu care stie TOTUL, cum de n-a lasat in Scripturi macar termenii de calvinstii si armenieni, tudoristi sau menoniti, ci doar crestini, dupa Sigurl Om -Dumezeu: Isus Cristos>
    Daca atunci cind ne intoarcem la Dumnezeu am fi confruntati din prima, cu invataturile acestea si nu cu Cuvintul, am muri din nou, siguuur!

  15. Chris Ratiu, am citeva intrebari:
    – mama mea are 74 de ani si de ceva vreme ma straduiesc sa port discutiile in asa fel incit sa inteleaga oportunitatea trecerii de la credinta ortodoxa la cea evangelica, ca o garantie a dobindirii mintuirii.Daca ii dau sa citeasca ce tu ai postat in cele 3-4 comenturi, crezi voi avea ceva de cistigat? Ce crezi tu ca va spune mama mea despre cuvintul biblic?
    – ma gindesc ca biblia spune despre cuvintul lui Dumnezeu ca nici cel mai…slabut (sic) nu se va rataci, iar eu citind postarile tale sunt clar nevoit sa-mi iau timp de recuperare a intelectului, sa-mi fac curatenie si sa ma bucur din nou de simplitatea Domnului Isus in toate sfaturile pe care mi le-a lasat si mie ca sa pot urma CALEA:
    – cit despre atitudinea lui Dumnezeu in lucrarea LUI mintuitoare, aspectul este clar: cine vrea sa ma urmeze… deci mintuirea este la dispozitia tuturor, fara discriminare, fara bariere, fara , fara, fara …atitea clasamente si conotatii.Eu spun sa-ti vii in fire si sa ramii la cele scrise. Acesta va fi un mare cistig in viata ta de CRESTIN, cit despre cei pe care tu ii insiri ca au spus cite ceva despre cuvintul bibliei, vreau sa intelegi ca AU MINCAT SI EI O PIINE ASA CUM SE INTIMPLA SI ASTAZI CU MIILE DE TEOLOGI CARE CRED CA STIU CEVA DAR NU STIU NIMIC, totul fiind la dispozitia lui Dumnezeu, care, daca ai fi fost mai atent iti vorbea si tie in cuvintele(parafrazare) gindurile voastre nu sunt gindurile mele… deci eu iti dovedesc cu cuvintul lui Dumnezeu cit eti de „ratacit” in toate afirmatiile facute.Eu nu spun ca nu ai dreptate, dar, bazat pe cuvintul biblic, eu spun ca ceea ce tu sustii nu sunt gindurile si lucrurile lui Dumnezeu. Fii binecuvintat si, asa cum spuneai chiar tu, inainte de a comenta cite ceva despre credinta, cred ca este bine sa avem in vedere biblia si ce spune Dumnezeu, si, asa cum ii spunea apostotlului Pavel ,Dumnezeu, cred si pentru tine ca iti este de ajuns HARUL lui Dumnezeu, restul…de vazut pe genunchi in odaita. Pace tie.

    • Mihail,

      Lebowitz observa odată frumos că: ”Oamenii mari discută idei, oamenii mediocri discută evenimente, în timp ce oamenii mici îi discută pe ceilalți oameni.”

      Comentariile mele nu erau menite să o mute pe scumpa ta mamă din corabia ortodoxă în șalupa penticostală, această mutare negarantând din nefericire dobândirea mântuirii. Comentariile mele au fost postate în speranța că sunt oameni interesați în a înțelege această dispută, pe care nu eu am generat-o.
      Despre timpul necesar pentru recuperarea intelectului nu cred că este nevoie să mai comentez… Totuși, o sugestie dacă-mi îngădui: Oboseala intelectuală de care te plângi se poate datora și contradicțiilor pe care ai reușit să le asimilezi, probabil fără să-ți dai seama. Citez: ”… deci eu iti dovedesc cu cuvintul lui Dumnezeu cit ești de “ratacit” in toate afirmatiile facute.Eu nu spun ca nu ai dreptate, dar, bazat pe cuvintul biblic, eu spun ca ceea ce tu sustii nu sunt gindurile si lucrurile lui Dumnezeu.”
      Dacă îmi dovedești și că sunt rătăcit și reușești în același timp și să-mi dai dreptate, deși recunoști (după ce deja mi-ai dat dreptate!) că sunt în contradicție cu gândurile și lucrurile lui Dumnezeu, trebuie să mă predau și să recunosc că deși iubesc filosofia, acest tip de gândire circular paradoxală mă depășește.
      Tot în lumina ”calificativului” de ”rătăcit” trebuie și să asum că întrebările pe care mi le-ai pus erau de fapt retorice. …Sau poate nu, pentru că ulterior mi-ai dat dreptate. Hmm?! Mă declar bulversat!
      Povestea cu Stalin a adâncit bezna misterului. În final, mă întreb dacă îndemnul : ”Omule, hai sa ne venim in fire si in tacere sa traim crestineste asa cum ne indeamna sfintele scripturi” nu este cumva doar o altă lozincă cu rol de suzetă, care ne ajută să mergem liniștiți la culcare, convingându-ne că încă suntem în perimetrul ”pocăinței” ( a se înțelege denominația mamă.)

      • Chris , nu cred ca prin cele scrise in raspunsul tau, raspunzi intrebarilor mele, fie si retorice. Eu nu am exercitiu manipularii cuvintelor, arta de a spune frumos ce au spus altii urit. De unde sa stiu eu daca Lubowitz era sau nu sub impulsul vreunui gind bun sau rau cind a spus cele cuvinte. Daca nu le gasesc in biblie ca fiind atribuite oamenilor, ineamna ca Dumnezeu ne socoteste egali inaintea lui. Ca amendament: ca daca eram inca in lume si ajugeai inaintea mea, gustai precis din „egalitatea ” mea, precis nu a lui Dumnezeu.
        Cit despre exemplu cu mama mea, vroiam sa intelegi ca mai degraba se va pocai citind biblia decit toata insiruirea de numele indivizilor care indemnati sau nu de Duhul sfint au mincat si ei o piinica.(spun acest fapt pentru ca am doi filozofi in casa, unul din 1978 si unul din 2001, ultimul a luat si doctoratul).Fii tu sanatos daca iti place filozofia, te cred, este si aceasta o pacoste, dar mare grija la otravurile strecurate de cei ce au crezut ca detin adevarul si au insirat atitea teorii si au construit atitea garduri prin biserica lui Isus incit acum s-a ajuns sa nu mai stie nimeni ce vedem: lumea in biserica sau biserica in lume.
        Cit despre oboseala mea, da, poate ai dreptate, am dat tot ce am avut mai bun pentru ca asa am socotit de datoria mea fata de tara in care m-am nascut si am trait, acum, incerc si eu sa mai respir putin a pensie dar, au grija niste lacomi sa nu lase sa-mi tihneasca de odihna binemeritata la incheierea activitatilor.
        Cit despre tine, ma bucur ca vad ca citit esti, aprig esti, nu jignesti prea grs (scuze pentru ratacit) nu stiu ce roade va aduce filozofia ta (stie doar Dumnezeu) dar biblia, asa cum am citit-o eu a adus roada si dovada sunt eu. In rest Domnul sa fie laudat si sa ne dea minte ca restul probabil avem.

  16. Frate Cristian,
    spuneti in predica din 25 august , ca Evanghelia a fost lasata pentru toata lumea;
    cu mintuirea nu este la fel?
    este ea data numai unora, nu tuturor celor ce au crezut?

    • Prin Evanghelie este comunicată oferta mântuirii! Dacă Evanghelia trebuie vestită tuturor oamenilor atunci și mântuirea este pentru toți (care o primesc).

      • Excellent point frate Ionescu!
        Cuvintul „daca” este cutitul in inima arminianismului!

        Deoarece noi stim ca majoritatea oamenilor nu li sa oferit sansa de a auzii evanghelia!

        Si atunci se subintelege ca de fapt mintuirea este posibila .numai celor citiva care din „intimplare” au avut „norocul” sa auda evanghelia.

        Excellent point, again! Imi place! 🙂
        La evanghelizare atunci!

        • Gabi,
          intri pe tărâmul minat al supoziției că poți să gândești și să știi ce gândește și știe Dumnezeu. Lucrurile care ne privesc pe noi sunt cele care ni s-au încredințat adică ni s-a îngăduit să le știm. Cred că Dumnezeu se va descurca foarte ușor la judecată cu cei ce n-au auzit Evanghelia, nu-i așa? În Romani 2, Pavel spune că fie cu Lege fie fără nimeni nu se poate dezvinovăți și Dumnezeu are metode de a-i găsi pe toți vinovați fără să trebuiască să le explice de ce n-au auzit de Domnul Isus. Așa se explică pasajul evaziv din Romani 9. Există un moment în frământările noastre teologice când Dumnezeu ne trimite la plimbare. Ceea ce voi face în câteva minute spre relaxare. 🙂 Te sfătuiesc să-mi urmezi exemplul… dacă nu plouă ca de obicei la Portland! 🙂

      • I totally agree.bineinteles ca Dumnezeu va gasi lumea vinovata, biblia e clara. Dar tot asa de clar este ca Evanghelia nu este oferita tuturor(din motive pe care nu e cazul sa le discutam aici).Acestea nu sint speculatii.Sint observatii logice bazate pe realitate

  17. Gaby, ‘esti dator cu un raspuns.
    Ori ploua pe la voi, ca si la noi ploua de adevarat.
    Carerea veche ersa a unui eretic spuneai.
    mare desamagire am avut sa aud asta de la un ardelean. 😦
    pic, pic, pic….
    si ploua, si ploua…..

  18. Cararile vechi sunt cele cu un durm bine batatorit de Cuvintul Domnului,
    pe care chiar cind te apuca ploia din Portland, nu te noroiesti , ci te tii curat. 🙂
    Este vorba de cararile lui Ieremia. 🙂
    pe care l-e poruncit Domnul;
    si umbla cei care asculta glasul Domnului si El e Dumnezeul lor,
    ei fiind POPORUL Sau;
    care umbla pe aceste cai ale Domnului, ca sa fie fericiti.
    Ieremia 7-23
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  19. Gaby,
    2 petru 3-9
    ..El are o indelunga rabdare si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.
    Toate teoriile omenesti cad in fata cuvintului lui Dumnezeu!

    • Sint de acord ca Domnul vrea ca nici un om sa piara ci toti sa vina la pocainta. Problema este ca lumina a venit în lume, însă oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele si nu exista NICI UNUL care sa-l caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu cu toate ca cunosc cerințele impuse de Dumnezeu – că aceia care fac aceste lucruri merită moartea .
      Asa ca a cui este vina? Daca „vechile carari ” crede ca la gasit pe Dumnezeu datorita faptului ca a fost mai destept ca majoritatea , Cararile Vechi nu umbla pe cararile trasate de apostolul Pavel , care la rindul sau umbla pe cararea Domnului. 🙂

  20. Subiectul a mai fost dezbatut: http://mariuscruceru.ro/2010/07/06/evrei-6-apostazia-si-siguranta-mintuirii-in-evrei-6-guest-post/
    Nu am de gand sa rescriu cel peste 50 de comentarii personale. Concluzia mea este ca omul este 100% responsabil de actiunile lui si in acelasi timp Dumnezeu predestineaza. Da exista predestinare dar asta se poate observa doar din perspectiva lui Dumnezeu, din perspectiva umana avem doar liber arbitru: posibilitatea reala de a alege liber dintre variantele pe care le avem oferite de Dumnezeu in fiecare unitate de timp.

    • Pomisor, postul domniei tale ar trebui sa aduca sfirsitul controversei in jurul acestui subiect. O concluzie cum nu se poate mai perfecta.
      Este interesant sa observ, in orice discutie ( nu numai aici), cind pomenesti oamenilor faptul ca noi( mankind) nu sintem capitanii ultimi ai destinului nostru,ce reactie de impotrivire se naste.

      Pacat nascut in Eden, cind Satana a venit la Eva si ia sugerat ca poate sa fie ca Dumnezeu( adica stapina peste propiul destin). Eva nu a rezistat.

      Oamenii din ziua de azi CRED ca stiu diferenta dintre bine si rau, ca doar au mincat din pom, nu? ca doar asa le-a spus diavolul?

      Evreii din Ioan 6, care l-au urmat pe Domnul pina cind acesta le-a spus ca de fapt nimeni nu poate sa vina la El, daca Tatal nu-i atrage( mai bine zis târâie). Aici deja sau infuriat, ca vezi doamne , cum se poate sa se spuna ca ei, fii lui Avraam . nu sint „captains of their own destiny” ??Si cu toata piinea si pestii si minunile ptr. care l-au urmat pe El, sau carat.

      Eu atit am spus la inceputul acestei controverse , ca pina si pocainta este un dar care nu vine de la om ci de la Domnul , si uite ce controversa a nascut…

      Aceiasi atitudine, oameni diferiti…

  21. Evanghelia este ceva ce a facut DUMNEZEU pentru noi.Evanghelia este in exteriorul nostru.Evanghelia nu poate fi adaugata s-au taiata.Evanghelia nu poate fi decat reprodusa.
    C.H. Spurgeon (1834-1892)

    Vechiul adevar pe care l-a predicat Calvin, pe care l-a predicat Augustin, pe care l-a predicat Pavel, e adevarul pe care trebuie sa-l predic eu azi, ori altfel as fi necredincios constiintei mele si Dumnezeului meu. Nu pot modela adevarul; nu cunosc asa ceva ca tocirea taisului ascutit al une doctrine.

    JOHN GILL (1697-1771) – PASTOR LA LONDRA
    E lucrarea Domnului, si numai a Lui, e actiunea Lui, si fapta Lui, sa indeparteze pacatul poporului Sau… E prerogativa Lui, a Celui impotriva caruia a fost comis, a carui Lege dreapta este calcata… Acest lucru numai Dumnezeu il poate face. Pacatul e o povara atat de grea, numai Dumnezeu o poate ridica si pune pe umerii Fiului Sau; si numai El o poate ridica de pe constiinta unui pacatos macinat de sentimentul pacatului. Un om nu o poate face; nici toti prietenii pe care ii are in lumea aceasta nu vor putea ridica povara de pe constiinta sa, cand apasa cu atata greutate. E lucrarea lui Dumnezeu ; orice ar face omul, el nu o poate misca de acolo.

    ADONIRAM JUDSON (1788-1850) – MISIONAR IN BURMA
    Noi ne inchinam Dumnezeului care a avut mila de rasa umana pacatoasa, care Si-a trimis singurul Fiu preaiubit in lume pentru a salva din pacat si de la iad si care trimite, de asemenea, Duhul Sfant sa-i imputerniceasca sa devina ucenici pe cei care au fost alesi inainte de a fi lumea si au fost dati Fiului.

    http://www.monergism.ro/index.php/2011/08/spurgeon_regenerare_convertire/
    Evrei 13:7 Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
    Va cer iertare pentru copy dar scriu destul de greu.Cine vrea sa combata calvinismul trebuie sa citeasca ce a scris Calvin. Va multumesc si va doresc sa fi-ti binecuvantati de DUMNEZEU.

  22. Gaby,
    esti absolut liber sa crezi ce doresti. 🙂
    dar a spune ca , cararea veche e da la un eretic…
    mi-ai spus ca imi vei raspunde, cum de altfel erai obligat,
    dupa ce eu, iti voi spune ce sunt cararile vechi.
    Nu ai facut-o,desi eu ti-am raspuns. 🙂
    ci ai lasat-o in coada de peste;
    revenind la predestinare din nou,
    nu Pavel a vorbit de cararile vechi, ci Domnul prin Ieremia;
    nu am afirmat vreun grad de desteptaciune;
    daca am ceva bun, e de la Domnul,
    tot ce am rau, e de la mine.
    Apoi a crede sau nu in predestinare, nu insemana nicdecum ca, omul acela nu umbla pe caile Domnului.
    Fii binecuvintat prea-alesule Gaby.

    • Vechile Carari, iarta-ma , am avut multe lucruri pe capul meu weekend-ul acesta, si multe din comentarii nu-mi ajung pe email, inca nu stiu de ce
      Eu cred ca cararile vechi ale crestinismului evanghelic au inceput cu Domnul si apostolii, au fost pierdute ptr. o perioada lunga de timp, cind catolicismul a fost „biserica” ( cu b mic).
      Cararile vechi au fost regasite de (printre altii) Luter, Calvin, puritani, moravieni , etc. Oameni care au inteles ca mintuirea este un dar si ca apropierea de Dumnezeu inseamna separarea de pacat si de lume.
      Cu aceleasi similaritati a inceput pocainta si in Romania, cu Oastea Domnului, Baptistii si Penticostalii.
      Undeva pe drum se pare ca crestinii romani ( si nu numai) l-au coborit pe Dumnezeu de pe tron si l-au urcat pe om, omul devenind centrul crestinismului , in loc de Dumnezeu si Gloria Lui.
      Aceasta deviere a fost incurajata de doctrina arminianista… dar aceasta este o alta discutie care este destul de „flamabila ” si nu cred ca este locul unde sa fie discutata.

      Cit despre predestinare si doctrinele Harului, ele nu sint ptr. a bate pe cineva in cap cu ele, ci sint ptr. incurajarea si mingiierea personala a omului crestin. Imi place de multe ori sa intru in discutii in jurul acestui subiect, cu toate ca stiu ca numai Dumnezeu este acel care poate sa convinga omul. Deoarece nici eu nu am putut fi convins pina intr-o zii…
      Si sint de acord cu fratele Ionescu , intelegerea acestei doctrine numai la nivelul mintii , poate fi extrem de periculoasa, de fapt Petru spune de unele invataturi de-a lui Pavel, ca sint greu de inteles si unii le rastalmacesc inspre pieirea lor.

      Doctrina predestinarii nu ne baga si nu ne scoate din rai, dar sint sigur ca ne poate ajuta sa vedem Jertfa de pe Cruce intr-o lumina noua, in special cind intelegem cu adevarat ce ce a facut Domnul pe cruce , a facut ptr. mine si ptr. tine , PERSONAL…..

  23. Gabi, multumesc si imi cer iertare ca am gindit ca din superficialitate nu raspunzi.
    Imi place nespus cartea lui Isaia si a lui Ieremia;
    si scrisorile lui Pavel, pe linga evanghelii.
    Cu vechiul aveam niste intrebari, dar le-am pus deoparte, pina in Ziua Aceea;
    desi Hristos spune ca atunci nu-L vom mai intreba nimic.
    Pai cum sa-L mai intrebam ceva atunci cind totul va straluci de prezenta Sa?
    Teoriile nu-mi plac de loc,prea multe doctorate in teologie , este slova care ucide;
    ( desi nu-s impotriva scolii, doamne-fereste) care a diluat Cuvintul, L-au facut tot mai fragil,crestinismul s-a compromis , poluat, diluat;
    iar lumea sta sa ne stapineasca.
    Nu am niciun merit, pacatele mele multe fara Jertfa Domnului Isus Hristos ar fi insemnat iadul „curat”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: