CÂT DE MULT TE-AI POCĂIT DE CÂND TE-AI POCĂIT

A fi pocăit este una dintre cele mai neînțelese expresii. Unii o echivalează cu a fi sectant iar pentru alții este o poreclă care etichetează nebunia sau fanatismul. Totuși, ce înseamnă a fi pocăit? Interpretarea strictă a cuvântului este ”schimbarea mentalității (a minții/inimii)” iar, în sens teologic mai larg ”convertire spirituală”. Această transformare este și un eveniment care se petrece instantaneu dar și un proces care durează toată viața. Pocăitul este pocăit dar continuă să se (mai) pocăiască!

Momentul pocăinței este definit de următorii factori:

  1. înțelegerea Cuvântului și însușirea principiilor sale prin credință
  2. asumarea responsabilității și mărturisirea cu regret (căință) a păcatului
  3. lepădarea de lume (păcat, anturaje, stil de viață) și integrarea în Trupul lui Hristos și părtășia Bisericii – botezul în apă și cu Duhul Sfânt

Procesul pocăinței constă într-o asemănare din ce în ce mai fidelă chipului Domnului Isus prin cioplirea și lepădarea tuturor reminiscențelor firii pământești și devenirea noastră spre desăvârșire. Dacă momentul pocăinței rezultă în nașterea din nou, procesul pocăinței conduce prin creșterea și maturizarea noastră spirituală la statura plinătății lui Hristos (Efeseni 4:11-32)

Un indiciu al statutului de pocăit este capacitatea sa de a continua să se pocăiască. Prin participarea la părtășia bisericii, ascultarea propovăduirii Scripturilor și cercetarea lor personală, rugăciunea (mai ales în odăiță) și toate celelalte activități spirituale, pocăitul este într-o permanentă confruntare cu sine față în față cu Modelul Isus.

Întrebarea care ar trebui să (ne-)o adresăm fiecărui pocăit este ”de ce (lucru, vorbă, faptă) s-a/ne-am pocăit ultima oară. Atitudinea inițială a pocăinței este capitulativă (”Fraților, ce să facem?” – ”Pocăiți-vă!” le-a zis Petru…”) și înseamnă o respectare necondiționată a prescripțiilor Scripturii în vederea mântuirii. Atitudinea permanentă a credinciosului este de asemenea o capitulare în fața cercetării Duhului cu privire la lucrurile care trebuie înlăturate sau însușite în procesul formării noastre potrivit chipului lui Hristos (Romani 8:29, 12:2, Efeseni 4:24).

Criza majoră a creștinismului de azi este că cei care se identifică în acest fel (creștini) ori nu sunt pocăiți ori sunt pocăiți care nu se mai pocăiesc (ceea ce este aproape același lucru). Dacă după 10, 20 sau mai mulți ani de pocăință nu îți poți aminti lucrul pe care l-ai lepădat ultima oară din comportament și purtare pentru a semăna mai bine portretului cristic am mari îndoieli că mai ești pocăit. Într-un creștinism care seamănă din ce în ce mai mult cu lumea (”chipul veacului”) în vorbire fapte, vestimentație, forme de închinare etc., într-un mediu în care pocăiții descoperă zilnic ce… nu mai este păcat (de parcă au ajuns prea pocăiți) trebuie să ne punem întrebări serioase cu privire la starea noastră.

Cele două categorii de oameni din Apocalipsa 22 (întinații care se întinează și sfinții care se sfințesc, adică pocăiții care se pocăiesc) pare că seamănă în zilele noastre de nu-i mai poți deosebi unii de alții. Ceea ce înseamnă că nu apucă întinații să se întineze atât de repede pe cât se întinează mulți (foști) pocăiți de-i ajung din urmă. Ce tragedie!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

35 răspunsuri to “CÂT DE MULT TE-AI POCĂIT DE CÂND TE-AI POCĂIT”

  1. Am ascultat si mesajul pe Credo.. fff adevarat.. As puncta doar ca, faza cu cerceii 🙂 nu e neaparat chestie de pocainta, daca nu includem si ghiuluirile cu diamante ($10k+), verighetele extra sofisticate (de scumpe), vilele, masinile scumpe, dorinta de avere, hainele si frezele (mai ales la barbati) care tot mai mult sunt dupa modelul Hollywood :).

      • Manuela - servinggodforever Răspunde 25 Octombrie 2011 la 1:28 PM

        As dori sa postez o marturie personala pe cat se poate de scurt. Voi incerca in Romana. Va multumesc!

        Noi ca si pocaiti ne-am pocait mult in ultimul timp. Eu si sotul am renuntat la tv si orice vizionare al lui sau a vreunui film de aproape doi ani.
        Fac o paranteza aici ( foarte multi crestini vizioneaza filme si merg la theatre- in special tineretul si cuplurile tinere. Este o realitate si nu trebuie ascuns acest lucru. Aici mult tineret dupa terminarea programelor se duc direct la cinema- weekend sau in cursul saptamanii. Pentru aceasta este nevoie de rugaciune si nu a judeca, si in acelasi timp oferindu-le o viata exemplara a celor care au ajuns la o maturitate spirituala ).

        Inapoi la ceea ce incepusem… nici inainte nu ne uitam foarte mult insa totusi nu cat se cuvine unor credinciosi. Avem tv dar il tinem doar pentru materiale crestine ( dvd ); sta inchis luni de zile. Am introdus foarte consistent rugaciunea si postul si citirea aprofundata a Bibliei si studierea ei in viata noastra. Si inainte citeam in fiecare zi ( dar nu indeajuns ), insa acum citim Biblia cu perseverenta si timpul acordat altor lucruri in trecut, il acordam Domnului si rezultatele se vad intr-un mod extraordinar. Avem o pace deplina si simtim prezenta Domnului in familie si inimile noastre zi de zi. Cand trecem prin incercari le vedem cu alti ochi, le primim de la EL tot cu atata pace pentru ca stim ca EL e in control.
        Ajungand la acest nivel si trecand prin acest proces de pocainta, ne-am dat seama cat de mult l-am intristat pe Dumnezeu si cat de mult nu meritam iertarea Lui!
        Am luat in serios versetul „Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru, şi vom asculta glasul Lui”. ( Iosua 15:24 ) si incercam sa-l punem in practica. Dorim cu adevarat sa facem un altar pentru Domnul din casa noastra.
        El sa ne ajute pe toti sa ne sfintim tot mai mult si sa-L servim in adevaratul sens. O traire cu Dumnezeu si o ravna pentru EL in TOATE aspectele vietii de zi cu zi este totul pentru noi acum si pe viitor pana cand vom fi in Imparatie in Marea Familie al lui Isus!

        Marturia noastra si exemplul nostru schimbat de viata au ajutat alte cupluri ( prieteni ) care si-au schimbat la randul lor viata intr-un mod radical.

        Dumnezeu sa va indestuleze caminul la toti cu Harul si Pacea Sa, si cu o viata cu EL pe deplin la toti pe acest blog!

        „Nu vrem fara Isus o zi sa traim pe pamant,
        O zi fara Isus e o zi pierduta, si nu mai revine nicicand!”

      • Toate, toate, dar sa nu se intample ca impotriva cerceilor ‘strigam’, iar la restul ‘soptim’ doar… si aia doar cand pusi la zid 🙂

    • Toate trebuie incluse.Putem totodata sa includem si datoria.Debt is not biblical,however more and more people are in debt to banks.

    • Toate sunt lucruri care influenţează pocăinţa, inclusiv abureala drăcească de Halloween, pe care unele biserici creştine române au ajuns să o sărbătorească. Vin cu pretextul să „aducem copiii la biserică ca să nu meargă pe stradă la cerşit de bomboane.” Dar au mers? Ruşine părinţilor care i-au încurajat să meargă!
      La biserică copiii sunt îmbrăcaţi în „costumaţii sfinte”, că doar „suntem sfinţi”. Prin asta copiilor li se dă direcţia înspre lume, iar peste câţiva ani vom sărbători Halloween-ul egal cu cei de-afară…

      Ce legătură este între Christos şi Baal? În loc să o rupem cu păgânătatea şi cu idolii, noi ne apucăm să le zidim templele…

  2. Manuela - servinggodforever Răspunde 25 Octombrie 2011 la 1:44 PM

    Sorry, can you please correct-it’s Iosua 24:24! Thank you very much.

    • Manuela - servinggodforever Răspunde 25 Octombrie 2011 la 2:40 PM

      Fratele scump Nicolae Moldoveanu spunea:

      „Ca să porţi titlul de „ucenic al lui Cristos”, te costă lepădarea de tot ce ai şi umblarea necurmată pe urmele lui Cristos, pe calea cea strâmtă, să înveţi zilnic de la Marele Maestru cum să trăieşti şi cum să lucrezi. Sf. ap. Pavel a purtat cu multă cinste şi cu mult rod acest titlu.

      Ca să poţi purta titlul de „copil al lui Dumnezeu”,trebuie să practici pocăinţa zilnică, trebuie să dovedeşti că ai absolvit şcoala sfinţeniei, că ai trecut cu bine examenul de admitere: naşterea din nou şi apoi toate celelalte examene. Să te cunoască toţi cei din jurul tău că eşti copilul lui Dumnezeu, nu din ceea ce spui, ci din ceea ce trăieşti.

      Ca să porţi titlul de „ostaş al lui Cristos” trebuie să îmbraci toată armătura lui Dumnezeu, să mânuieşti cu dibăcie şi curaj armele duhovniceşti şi să fii biruitor în luptă. Şi aici se cere stăruinţă şi învăţătură, lepădare de sine şi dragoste de patria cerească pentru care lupţi.”

      AMIN! Eu una doresc acest lucru!!
      Când iubim pe Domnul cu adevarat, uram tot ce urăşte EL!

      • Manuela , aici este un clip (pe care l-am luat de pe Rodiagnusdei.wordpress.com , un blog excelent), de CJ Mahaney (another preacher that I listen to) .
        Daniel Medre este liber sa comenteze asupra acestui clip.

      • Manuela - servinggodforever Răspunde 27 Octombrie 2011 la 8:29 AM

        Gabi,SUPER POWERFUL si COMPLET ADEVARAT!!! Este tot ce am crezut pana acum si ce voi crede ( doar e bazat pe biblie ).
        Thanks very much pentru link, yeah foarte fain blogul.

        Eu intotdeauna am vazut ca femeile crestine cu cat sunt mai modeste cu atat sunt mai frumoase – mai ales romancele 🙂

        „Modestia e umilinta si cumpatare. O femeie care se centreaza pe inchinarea lui Dumnezeu va avea grija cum se imbraca pentru ca inima ii va dicta dulapul si infatisarea ei.” ~ C.J. Mahaney

  3. Stiam sigur ca nu va ploua cu comentarii la acest subiect, nu-i asa ca nu e atit de interesant ca si el cu cpredestinarea?
    oare de ce?. 🙂
    pai ne place mai mult sa vorbim(scriem. 🙂 )
    decit sa ne pocaim.

    • @vechile carari, vrei sa auzi ceva care o sa faca sa „ploua” cu comentarii? Ei ,asculta:
      – cineva nu este constant in afirmatia si purtarea lui cind spune despre televizor si calculator, si dvd si cite masini daca el foloseste rezultatul acestor electronice. De ce accepta sa zboare cu avionul? ca doar este si aceasta o inventie care se foloseste de calculator si televizor (altfel cu sau fara voia lui Dumnezeu s-ar da unul de altul)
      – cit despre faptul ca cineva reuseste sa ia in dreptul lui niste masuri de comportare, fie de restringere, fie de rasfringere, si crede ca aceste lucruri ii dau biruinta, aceasta cred ca este in dreptul si in cugetul fiecaruia.Nimic rau, dar…sa nu aduca atingere celor scrise in BIBLIE;altfel s-ar putea sa ne trezim ca devenim mai catolici decit papa si aceasta poate fi o piedica pentru cei care ne vad si ne judeca si… nu mai doresc cuvintul in viata lor
      – nu pot sa cred ca Dumnezeu uraste televizorul, dar cred ca uraste pe cei ce pun anumite programe si anumite imagini.Imi aduc aminte ca fr pastor Ionescu aduce multumiri la TV CREDO, si este frumos pentru ca eu am vazut si am auzit acele marturisiri ca datorita acestei televiziuni, avem frati care dupa 10-15 ani au din nou posibilitatea a asculta cuvintul lui Dumnezeu, au spun ei o partasie speciala cu fratii din alte biserici
      – pocainta nu consta in a declara ceva rau si ceva bun. Pocainta incepe cu ce spune ap Pavel: pot totul in Isus care ma intareste. Pai sigur ca poti daca intr-adevar esti in Isus, vrei sa-L slujesti, ca doar pentru aceasta a dat Dumnezeu minte si intelepciune. Imi amintesc de vremile lui NC cind se cerea intreprinderilor de transport sa faca economie de combustibil. Si atunci, cei mai slugarnici au luat masura opririi a sute de mijloace de transport in parcare si raportau economie motorina pe care ar fi consumat-o.Nu cred ca existat o minciuna mai mare. Economia se face cind circuli cu masina nu cind o opresti.Aceasta este o economie reala. Pocainta nu poate fi la cei din jungla care nu au televizor!Problema pocaintei este atunci cind dintr-un cuget curat si dintr-o inima buna slujesc Domnului in dragoste si umilinta.Ca ce este pacat stim atit de bine, nu ne trebuie invatatori sau alti consilieri. Pacatele nu se fac atunci cind dormim, ci sau cind stam si contemplam natura si frumusetile lasate de catre Dumnezeu.Pacatuim atunci cind trecem la actiune, la traire ,la convietuire cu altii.In aceste momente si locuri trebuie sa dovedim ca vrem si ca mergem pe urmele Domnului Isus. Tot in biblie este scris:toate imi sunt ingaduite ,dar nu toate imi sunt de folos, NU? Doamne ,vreau sa-ti multumesc ca mi-ai dat aceasta carte numita biblie, mi-ai dat CUVINTUL tau, ajuta-ma sa-l inteleg si sa-l pot trai fara a il suci si intoarce, doar,doar o sa iobtin ceva mai usor pentru mine. Fiti binecuvintati.

      • Manuela - servinggodforever Răspunde 25 Octombrie 2011 la 9:09 PM

        Marturia mea a fost o marturie sincera cum a lucrat Dumnezeu in viata noastra de familie in legatura cu TV-ul si filmele. Aceste lucruri au stat in calea partasiei noastre cu preaiubitul nostru Domn. Va inteleg ce spuneti ‘anumite programe si imagini’. Din pacate eu nu mai vad un clean tv. Reclamele sunt nesanatoase, cu continut imoral…. pline de aberatii…lista continua! Vizionam doar materiale crestine si materiale cu folos. Credo TV nu prindem la TV, doar pe internet. Acelasi lucru il facem si cu internetul ( este folosit cu foarte multa atentie si intelepciune si la minimum ).

        Revin cu cateva ganduri si ma gandesc la fratele Moldoveanu din nou ( un prieten foarte apropiat al bunicului meu matern care si el a plecat la Domnul la varsta de 91 de ani ). Partasiile ce le-au avut impreuna sunt amintiri scrise care imi vor ramane pana cand voi fi cu Domnul.
        Fratele Niculita ( cum spunea bunicul meu ) ura foarte mult televizorul. Citez „Nu-i stătea in cale, nu se izbea de el… televizorul nu avea nimic de reprosat fratelui, pentru că erau doi străini unul fată de celălalt.”
        Fratele Niculita a fost insufletit de Ps. 97:10 “Urîţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” … si răspunsul este: l-a urat.

        Bunicul meu a fost cel mai mare exemplu pentru mine intr-o purtare demna de a fi crestin si rugaciunile si sfaturile lui ma urmeaza pe viata! La fel cum credea si fratele Niculita, fiecare minut conta pentru ei, era pretuita pentru ca era pentru Domnul. Cred din toata inima ca atunci cand ne sfintim si dorim sa semanam tot mai mult cu EL, mai lasam, mai renuntam la anumite lucruri care nu sunt spre slava Lui si devenim mai simpli/modesti in multe aspecte.
        Aceste versuri imi vin in minte acum:

        „Sã seamãn cu Tine, mai iertãtor!
        Ajutã-mã sã fiu mereu mai iubitor!
        Sã seamãn cu Tine: sã fiu mai bun;
        Ce-ai fãcut pentru mine la toti sã spun.”

    • @vechile carari,

      Pai, cum „sa ploua cu comentarii…” ca doar nu-s pareri indoielnice ? Sunt clare ca lumina zilei ! Nu-i mai bine asa ? Sa nu-si dea prea multi cu…presupusul, cam unde a gresit apostolul Pavel in predica din videoclipul fratelui Gabi Bogdan(Asta se intampla doar atunci cand se presupune ca fratele Gabi ar fi autorul…) Numai asupra parerilor indoielnice dau navala comenturile.
      Mi-a venit in minte celebrul PINOCCHIO din cartea cu acelasi titlu a lui C. Collodi. Parasit de cei doi prieteni ai sai, Vulpoiul si Cotoiul, care l-au si jefuit de altfel, rebegit de frig si patruns de umezeala pana-n „maduva oaselor”, marioneta Pinocchio (caci asta era, o papusa pe sfori…) zacea parasit pe un asternut saracacios.
      La capataiul lui stateau cei mai vestiti doftori ai lumii civilizate, Corbul si Bufnita.
      Intr-un ungher, adapostit de frica ciocanului care-i mai venise odata-n cap, statea greierasul-constiinta a lui Pinocchio. Cei doi doftori eruditi isi dadeau cu presupusul, fiecare dupa teoria lui aplicata… Pinocchio plangea, de-adevaratelea, pentru prima oara in viata lui de…papusa.
      Lua primul cuvantul Corbul:
      „Sa ma ierte ilustrul meu prieten si coleg, dar eu cred ca atunci cand Pinocchio plange, inseamna ca este pe…duca !”
      „Ba, sa ma ierte ilustrul meu coleg Corbul, zise doctorul Bufnita cu emfaza si graseind de sine; daca plange inseamna ca se face bine…!”

      Si tot asa se ciorovaira pe teme de…specialitate pana cand intr-un tarziu, luandu-si inima-n dinti, iesi din ascunzatoare Greierasul-Constiinta, rostind tare si raspicat:
      „Sa ma iertati dumneavoastra, domnilor doctori!Daca Pinocchio plange, inseamna ca ii pare rau !” (Adica se pocaieste !)

      Ar fi mai bine si pentru noi, simple marionete pe scena vietii atat de subrede si efemere, sa incepem sa plangem cu lacrimile parerilor de rau, intrucat,

      „atunci cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire…” (2 Corinteni 7:10-11)

      Daca ne-am intrista putin cu adevarata intristare care duce la pocainta, am varsa lacrimi amare de satrea deplorabila din bisericile evanghelice incepand cu imbracamintea, nu cu Net-ul si…tembelizorul. Cu siguranta ca nici n-am mai avea ce comenta nici pe blogul fratelui Cristian Ionescu, nici pe alte bloguri preferate !
      Sa zic oare, „ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU ?”

    • CORECTARE:

      „de starea…”

  4. Parerea mea este ca inelele, cerceii, verighetele cu diamante nu ne pot desparti de Dumnezeu ci doar o inima rea si necredincioasa. Bineinteles aspectul exterior trebuie sa fie decent dar de ce trebuie sa condamnam pe cineva care obisnuieste sa poarte cercei? Iarasi devenim legalisti? Iarasi luam locul lui Dumnezeu judecand pe apropele nostru pentru acest tip de … vestimentatie. Fiindca in cultura noastra penticostala, romaneasca, originala am fost invatati ca simplitatea exterioara place lui Dumnezeu? La fratii baptisti, in unele biserici, surorile poarta un tip de palarii (sombrero like), iar pentru asta trebuie sa ii condamnam. Nu cred. Daca mergi la unele biserici penticostale americane, de culoare, vei vedea de toate: sombrero, inele, ghiuluri… si nu cred ca merita sa-i condamnam pentru astea daca au inima sincera pentru Dumnezeu. Sa zicem ca biserica respectiva plateste 10 misionari raspanditi pe intreg globul, ajuta saracii (au la finalul bisericii colete, pachete cu alimente pentru familii sarace), promoveaza grupuri ce merg prin localitatea unde sunt asezati, ori cartierul lor, la Evanghelizare, au studii biblice pe familii, se roaga intens, dar… poarta inele, verighete, cercei… Sa spunem ca ii cunoastem pe multi dintre membrii acestei biserici si au o viata curata si sincera cu Dumnezeu (cel putin in ochii nostrii) ei bine, se merita sa spunem ca nu asa ii place lui Dumnezeu. Viata noastra, a crestinilor, trebuie sa fie ca o carte deschisa in fata oamenilor, fara doua fete, fara condamnari inutile, fara legalisme, fara ipocrizie. Oamenii care vor venea felul nostru “natural” de viata vor dori sa afle ce ne anima, ce ne insufleteste, ce adevar il stim noi si ei nu il stiu, si vor dori sa afle mai mult… Sa fim ca sarea pamantului in lumea aceasta, ca reprezentanti sinceri ai lui Dumnezeu pe acest pamant unde suntem temporar. Dumnezeu sa ne ajute la aceasta!

    • Dragă Daniel Medre,
      Când toate aceste lucruri care se văd nu intră în calculul atunci când ne analizăm viața în vederea pocăinței, vă dați seama până unde ar putea ajunge firea pământească?
      Dacă sfinții Apostoli au vorbit despre aceste lucruri și ne-au sfătuit să le lepădăm, pare dvs. nu vedeți nicio corelare între interior și exterior?
      Dacă da, și atunci ceva limite tot ne trebuie, stabiliți dvs. unde le așezăm și pe ce criterii.

    • Draga Daniel.Simplitatea e biblica si sigura.Un om simplu nu va fi doborat asa de usor fata de un om care vrea sa se afiseze in public.O fata simpla imbracata decent nu va atrage atentia violatorilor sau baietilor de calitate proasta,pe cand o fata imbracata sexy risca sa atraga atentia cui nu trebuie.Nu e bine sa stand out in a crowd.Cand faci o milostenie,sa o faci pe ascuns.Parca asa ne spune biblia.Cat despre cercei,bijuterii ,podoabe,vile masini toate astea costa bani iar referitor la negrii de care ai vorbit,afla ca mare comedian Chris rock avea o vorba despre negrii si anume”A white man dies he leaves a will,a brother(negru)dies he leaves a bill”.Cerceii,diamantele,vilele,masinile mari si altele incarca costurile si te duc la necaz.Sti Daniele,eu am sperat ca ultima bubble ar trezii liberalii(si conservatorii care isi umfla cheltuielile intra tot in categoria liberalilor) si i-ar pune sa-si reduca cheltuielile,dar vad ca nu se trezesc nici in ceasul al 12lea din nebunia cheltuielilor.Ai spus de biserica de negrii in care aia poarte inele giuluri masini vile etc.Tare as vrea sa le fac un audit si sa vad de unde au banii ca sa plateasca pentru toate astea si colac peste pupaza,sa mai trimita si misionari in strainatate.
      Don’t believe everything you see.

  5. Manuela,
    multumesc pentru marturisire.
    E un bun indemn pentru o mai buna organizare a timpului nostru;
    nici eu nu cred ca vremea se poate rascumpara la filme sau teatru, TV
    sau sport, literatura necrestina.
    Auzisem nu de mult intro predica:
    „ginditi-va ce ati lasat de cind v-ati pocait, si pe parcurs ati reluat incet-incet” iarasi;
    asta poate fi o problema periculoasa pentru noi, daca ea exista in viata noastra.

  6. @ vechile cărări
    Comentariile nu reflectă totdeauna agrearea sau interesul cititorului cu subictul prezentat ci adesea opoziția.
    Profetul Zaharia scrie despre ”ziua începuturilor slabe” care nu este disprețuită de Domnul. Cel care începe să se pocăiască trebuie să continue, aici accentul cade pe” tot ce începe duce la bun sfârșit” aici e nevoie de perseverență. Probabil majoritatea cititorlor sunt ocupați cu așa ceva 🙂

  7. Nici un om nu poate trai de sine statator, neutru.ori este in Imparatia lui Dumnezeu ori este sub stapanirea celui rau.Toate programele de tv , radio, divertisment, cultura, stiinta, sunt conduse sau influentate major de aceste doua puteri.Fiecare din acestea cauta sa-si impuna punctul de vedere:Imparatia lui Dumnezeu cere inchinare lui Cristos, stapanirea celui rau cere inchinare diavolului.Inchinarea exista in cele mai nesemnificative detalii ale vietii oemenesti.Orice program TV,radio etc poarta in el cerintele diavolului (razvratire si inchinare) sau cerintele lui Dumnezeu (supunere si inchinare).De aceea renuntarea definitiva este intr-adevar o metoda de a evita contaminarea;prin partasia zilnica cu Cristos, intinarea se diminueaza si sfintirea creste.orice asimilare a influentei dumnezeiesti saudiavolesti este o slujire chiar daca este camuflata sau deghizata in vointa propriei personalitati, dar o slujire tot este, de aceea Domnul Dumnezeu a spus:”Nu putetu sluji la doi stapani”.

  8. Inlocuirea cuvantului „Sfintire” cu „Pocainta” din Apocalipsa 22, nu este justa. „Caci n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” (Mat.9:13)” spunea Domnul Isus. Pacatosii se pot pocaii si DOAR sfintii( neprihanitii)se pot sfintii! Ar fi trist ca prin acest indemn la pocainta sa ajungem din nou la dezbateri despre podoabe si batice!

  9. Manuela ,televizorul este depasit.
    . Nu demult am dat o raita (anuala) pe Facebook, sa vad ce mai fac fratii nostri pocaiti, sa mai vad cum arata , daca au mai imbatrinit, sa vad daca au mai avut copii.
    Ce am vazut( pe multe account-uri) m-a lasat perplex
    Pocainta ilustrata ,
    Nu stiu de ce-i spune facebook, ca unii chiar nu au obraz, poate era mai bine sa-i spun „In Your Facebook”
    Daca eram catolic imi faceam cruce….
    Da sint evanghelic, si mi-am amintit ca nu conteaza ce (nu ) se poarta pe dinafara.
    Ce e in inima conteaza.
    Nu e minunat sa fi „evanghelic”?

    • Manuela - servinggodforever Răspunde 26 Octombrie 2011 la 8:12 AM

      Gabi,total sunt de acord cu tine cu privire la Facebook.
      Prietenele mele mi-au aratat tot felul si nici macar nu mai vreau sa vad!!
      Nu stiu daca-ti amintesti, cu vreo 2 luni in urma am postat aici despre Facebook.
      In Romania cand am fost in vara la unele biserici s-a inceput o campanie agresiva a predicarii (impotriva F si consecintele….) pentru tineret si stiu tineri care si-au inchis acontul dar foarte putini o fac. Ceea ce e foarte funny e ca toti ne spun ‘ce super ca n-aveti ca mai bine sa nu ai decat sa fii addicted/glued la el’. Este o simpla solutie ‘close it’ and move on.
      Stiu cazuri cand cupluri tinere au ajuns la divort din cauza Facebook-ului si ca sa fiu brief…imi inchipui ca stii de ce…

      Acelasi lucru ma intreb si eu…Facebook? Imi place si mie ‘In Your Facebook’.

      Cu privire la tv nu judec si nu condamn pe cei ce se uita ( been there, done that ); fiecare raspund de viata lor personala, noi ne-am pocait de tv/cablu si filme si am vrut sa impartasesc marturisirea pentru ca se potrivea la articolul minunat al fratelui Ionescu. Dorim o crestere spirituala tot mai mare in viata noastra.
      ***
      BTW, you were saying in the past that your son is 9? Have you guys ever bought the stuff from ‘Torchlighters’? I find their materials to be good ( one of them the Richard Wurmbrand story ).
      I got my niece glued to RW story. She wanted to watch it over and over. She’s 9 too but not for very long.

      Oh, my mistake….then you’ll want this 🙂

      http://www.zazzle.com/free_will_calvinist_tshirt-235142099366205494

    • Gabi,

      Ceea ce ai observat pe Facebook sunt „calitatile” pe care unele biserici le pretind de la liderii de tineret si de la cei din trupele de lauda si inchinare. Un SFANT strica decorul si nu are priza la popor asa cum are un destrabalat de tip MTV!
      Si astazi ca si in vechime: Vrem pe Baraba, nu pe Isus!

  10. Exteriorul nu poate fi despartit de interior , pentru ca „nu poate”. 🙂
    jumate afara, jumate inauntru, le unesc doar cind ma duc la biserica. 🙂
    „Cerceii , diamnatele” nu-s rele…oare de asta tinem atit de mult la ele?
    Nu le lasam, pentru ca ne e inima legata de ele, ia spuneti unei surori sa-si arunce inelul, sau lanticul cu cruciulita(se poarta) sa vedeti ce cuvinte dulci o sa auziti. 🙂

    • Daca asta ne impiedica in viata de pocainta si sfintire, atunci sa ascultam ce spune Epistola catre Evrei 12:14:

      „Urmariti pacea cu totii si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu !”

      Dar sa incepem acum, in clipa asta dovedind faptic ascultarea noastra incepand cu…blogul fratelui Cristian Ionescu si a celorlalte bloguri evanghelice !
      Macar asa vreo saptamana, de proba,sa nu ne apropiem macar de Net si-apoi, cam pe miercurea viitoare, incolo, sa ne intalnim iarasi aici, la partasie si tot pe acest blog de o transparenta cu adevarat crestina.
      Sa ne marturisim starea, sa ne povestim experientele, infrangerile, biruintele,ispitirile,..dar mai ale sa vedem daca ne-am facut intr-adevar mai buni, mai sfinti mai pocaiti.

      Frate Cristian, va rog sa nu-l luati ca un afront, ca o necuviinta ci ca o experienta !
      Faceti o proba !
      Inchideti blogul o saptamana, timp in care sa ne pocaim indeajuns, sa ne sfintim indeajuns, sa tragem o linie si sa vedem la ce am renuntat si la ce nu, si apoi sa ne intalnim iarasi sa ne depanam experientele, sa continuam partasia virtuala pe aceeasi tema ! Vreti ?
      Abia atunci „se va vedea, (macar intr-o mica parte) deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste si cel ce nu slujeste !”(Maleahi 3:13-18).
      Vreti asa ?

      Sa fiti binecuvantati in Domnul !

  11. Aciduzzu,
    incepind de ieri spuneti?. 🙂
    vad ca oamenii se conformeaza;
    dar proprietarul blogului este intrutotul de acord?. 🙂

  12. Asta inseamna totusi ca nu mai scriem nici la vecini. :))

Trackbacks/Pingbacks

  1. 10 postări în Top 100 WP (27.10.2011) « Romania Evanghelica - 26 Octombrie 2011

    […] Simina Palincas la Vocea Romaniei (crestintotal.ro) 12. Iubiții noștri dușmani (lascaupetru) 14. CÂt De Mult Te-ai PocĂit De CÂnd Te-ai PocĂit (popaspentrusuflet) 23. Manifestari ale “intunericului” la Suceava (suceavaevanghelica) […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: