REGELE MIHAI I ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI: UN CAZ APOLITIC

Faptul că MS Mihai I se va adresa Parlamentului României este un eveniment care ar trebui să fie scutit de artificii politice. Această invitație și în general asocierea cu Regele nu implică vreun risc electoral pentru nimeni. Curentul promonarhist s-a evaporat la scurtă vreme după revoluție (au știut tovarășii când să nu-i acorde viză) dar respectul de care se bucură casa regală este semnificativ.

Bineînțeles că discursul MS ar putea aborda subiecte legate de contextul social, politic și economic al României. Mi se pare normal. În definitiv și a nu face politică este un fel de politică. Dar ca să se încingă un război ideologic cu privire la sistemul de guvernământ al României este tardiv și inutil. Monarhia nu mai înseamnă aproape nicăieri ce a fost cândva și nu reprezintă garanția succesului economic și a stabilității sociale și nici o busolă morală a vreunei națiuni. Scandalurile regale din istoria europeană recentă demonstrează cu prisosință acest lucru.

Regele Mihai I pare a fi un om decent și devotat cauzei României, ceea ce îl onorează. Respectul care i se acordă (abia acum) nu poate compensa tratamentul vulgar la care a fost supus mai întâi de comuniști și apoi de (r)evoluționiști.

Vizita Maiestății Sale și discursul său în Parlamentul României ar trebui să fie un (rar) eveniment apolitic al consensului național în jurul unui simbol așezat la loc de cinste în Istoria României. Este unicul loc unde poate să rămână atât și nimic mai… rău.

După cum creștinii adevărați, Biserica Domnului Isus își păstrează relevanța atunci când nu poartă culorile partizane ale politicii și nu încearcă să dirijeze mersul lumii, tot așa și Regele ar putea să schimbe lucrurile în bine prin comunicarea dezinteresată a adevărului mai degrabă decât prin guvernare (fie ea și simbolică). La mulți ani!

Da, recunosc, am bătut șaua…

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

17 răspunsuri to “REGELE MIHAI I ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI: UN CAZ APOLITIC”

  1. „Biserica Domnului Isus își păstrează relevanța atunci când nu încearcă să dirijeze mersul lumii.”
    Acest nonsens este un citat sau vă aparține? Cum adică Biserica devine irelevantă când încearcă să schimbe mersul lumii? Păi nu tocmai ăsta e unul dintre rolurile esențiale ale Bisericii, să schimbe mersul lumii prin răspândirea evangheliei și facerea de ucenici?
    Poate veți spune că vă refereați doar la schimbări prin mijloace politice, ceea ce iarăși nu stă în picioare, devreme ce nici dumneavostră nu vă convine când politicienii adoptă legi în favoarea avortului, a homosexualității și a altor lucruri reprobabile din perspectiva creștină.

    • Modul în care Biserica este relevantă este comunicarea adevărului – ceea ce și prorocii și Domnul Isus și apostolii au făcut cu prețul vieții – nu guvernarea care te așează pe paleta preferințelor politice și prin asociere te târăște prin noroiul sistemului. Contextul era cel al poziției apolitice a regelui. Se putea deduce ușor…
      Totuși, de ce ați schimbat ”dirijeze” cu… ”schimba”? Mi se pare că ați dirijat greșit sensul expresiei inițiale, nu?…

    • Hmmm.Poate e prima oara cand suntem de acord.FlorineNu sunt un fan al politicii,dar daca nu avem si noi reprezentanta in parlament atunci riscam sa fim distrusi.
      Iar daca ma intreaba cineva de ce am devenit asa de pro politic,ei bine eu va recomand sa-l ascultati pe Ron Paul si o sa intelegeti de ce cu oameni ca el se poate face ceva.Daca oameni ca si el ar exista in Romania i-as vota.

    • Ce faceti cu Efeseni 6:12; cu Efeseni 5:27; cu 1 Corinteni 5:19 ? Cu acestea trei, deocamdata !

  2. De ce un astfel de eveniment „să fie scutit de artificii politice”?

    Probabil ați vrut să spuneți: politicianiste.

    Văd faceți confuzie între cei doi termeni, așa cum ați făcut confuzie, altădată, între liberal și libertinism…

    Politica și liberalismul (democratic) sînt două concepte importante, în istoria umanității.

    A face politică este o activitate foarte importantă a societății umane. E de ajuns să ne gîndim la importanța corpului diplomatic care, prin negocieri, evită războaie între state.

    Ca să nu mai vorbim despre finanțe, import-export, participarea sportivilor și a artiștilor la evenimente internaționale etc.

    Ați avut posibilitatea să emigrați în SUA pentru că ÎNAINTE de astfel de decizii au existat politici referitoare la emigrare.

    Ce interesant: Nu ați emigrat în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste…

    Ca să închid cercul: E semn de normalitate pentru societatea românească dacă cetățenii, jurnaliștii, oamenii politici și diverse personalități social-culturale care reprezintă segmente ale societății participă la „artificiile politice”.

    După cum e semn de normalitate să considerăm discursul Regelui Mihai în Parlament ca făcînd parte din „artificiile politice”.

    Doară n-a cîntat nici o doină… Nici n-a jucat vreo horă…

    Omul făcea politică, nu artă…

    • V-am dat răspunsul pe blogul dvs.

      • Nu, nu mi-ați dat… răspuns!

        Ați scris 13 cuvinte în care ați evitat să-mi dați un răspuns.

        Ca de obicei, nu v-ați referit la vreo IDEE, ci la… persoana mea.

        IDEEA pe care am pus-o eu în discuție se referă la domeniul politicii.

        Am pus în discuție ce înseamnă a face politică.

        Am făcut comentarii la prima dvs. propoziție.

        Am indicat spre concepte importante pentru istoria umanității.

        „Răspunsul” dvs. nu a fost la subiect…

        Și nici nu ați produs un vreun comentariu memorabil pentru blogosfera evanghelică…

      • draga frate Ionescu,
        ati face mult mai bine daca pe lista dumneavoastra de ”ignore” ar fi inclus si domnul bolnovgosferul Alin Cristea. Nu de alta dar e mai bine sa fie evitata cearta de cuvinte.

  3. „acest nonsens e un citat sau va apartine”?
    cum de cei mai aprigi corectori(mai este un domn Alin Cristea care bizie pe-aici)
    nu citesc corect, dar au pretentii ca pot corecta pe altii?(bineinteles)
    Desigur ca suntem chemati sa schimbam, asa cum spune fr Ionescu, nu sa dirijam lumea.

  4. . :))))
    o, ce ma distreaza,
    te pomeni ca cei doi care va imputa niste lucruri or fi frati cumva?
    ca prea samana. 🙂
    Unul inlocuieste cuvintul, dind un alt inteles la ceea ce ati spus,
    al doilea evita raspunsul la intrebarea pe care i-ati pus-o,
    unde ii aratati ca artificii politice inseamna tocmai politicianisme;
    exact ca in politica, pfui…
    Sa mai zica cineva ca, credinciosii nu fac politica. 🙂
    Amindoi va acuza pe nedrept. 😦

  5. Dragă Cristian Ionescu, dvs. aveţi dreptate, dar vă opriţi din argumentaţie înainte de a lămuri lucrurile.
    M.S. Regele Mihai nu a avut un discurs politic. Am să explic de ce cred asta.
    Un om politic sau un partid politic face politică, participă la lupta politică şi are un discurs politic. De ce? pentru a cîştiga puterea şi nimic mai mult. De ce să o cîştige? pentru a pune în aplicare programul său politic, pentru a face ca viziunea sa să devină realitate (vorbesc la modul ideal).
    În acest context, dacă ar fi fost tentat să facă politică, Regele Mihai ar fi trebuit să convingă parlamentul că monarhia salvează ţara şi să ceară puterea, coroana şi tronul.
    Dar n-a făcut-o…, cu alte cuvinte, regele nu a făcut politică în parlament, ci a ţinut un discurs istoric, plin de căldură şi compasiune, adresat naţiunii pe care o iubeşte. A marcat un eveniment. A sărbătorit împlinirea a 90 de ani de viaţă şi 65 de ani de la unlima sa cuvîntare în parlamentul României. A fost dincolo de politică, de interesele ei, de rumoarea şi capcanele sale. A fost dincolo de oamenii ei.
    Pe vremea cînd a avut puterea, Regele Mihai, în calitate de mareşal al armatei române, a luat decizii politice: unele voite, altele impuse. A atacat Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler. S-a luptat pentru putere cu mareşalul Antonescu, dar pînă şi în 1990- aşa cum am pus pe blog recent- a recunoscut că acesta, deşi a făcut mari greşeli, a fost un patriot. Aceea a fost o afirmaţie politică, chiar dacă a făcut-o după mulţi ani.
    Nu e nimic de ascuns în faptul că Regele şi o parte a societăţii româneşti au încercat, în primii doi ani de după evenimentele din 1989, să reînnoade tradiţia monarhică în ţară. Comuniştii s-au opus.
    Acum, la vîrsta de 90 de ani, Regele nu a venit în parlament să „pună mîna pe putere”. Discursul său nu a avut tentă politică. A fost o rememorare a trecutului şi un bocet, o mîhnire văzînd prezentul. Un îndemn la solidaritate, la demnitate, la libertate.
    Regele este deasupra luptelor politice dintr-un stat. El garantează buna funcţionare a instituţiilor statului. El nu face politică de partid, ci politica Ţării sale, afirmarea ţării sale în lume şi garantarea suveranităţii sale.
    Dragă Cristian Ionescu, eu am convingerea că asta aţi vrut să spuneţi în fraza de care unii domni au făcut mare caz. Eu aşa v-am înţeles şi vă respect alegerea de a-l iubi pe Rege.
    Nu mă miră că acelaşi domn a găsit un nod în papură discursului, cum că ar fi trebuit să dea citatul din care a tradus, parafrazînd, o vorbă cu tîlc. A căutat, a găsit şi a murdărit, pescuind în lăturile PDL-iste. Nu e de mirare şi, din păcate, nu e singurul.
    Dar, vorba M.S. Regel Mihai I, referindu-se la acuzaţiile ce-i fuseseră aduse de către Băsescu: „Şi ce-i cu asta”?
    Hai să i-o repetăm amîndoi dlui Alin Cristea în nas: „Şi ce-i cu asta?”

    • Ați nimerit exact!
      Monarhia este (ar trebui să fie) prin definiție apolitică (în sensul afilierii la vreun partid). Tocmai acest lucru îi dă credibilitate, deoarece nu împinge carul nimănui. Extrapolând pe plan bisericesc am subliniat că în același fel ne vom păstra credibilitatea noi care vestim Evanghelia! Tot respectul pentru rege (mai ales după faza cu Iliescu, intenționat sau nu 🙂 ) deși nu sunt monarhist.

      • Monarhia nu este apolitică. Ea se poziţionează la un anumit nivel deasupra partidelor politice şi nu intră în jocurile politice. Monarhia nu sugerează poporului ce partid sau coaliţie de partide să aducă la putere, dar o dată ales primul ministru şi structurate camerele parlamentului, regele participă la viaţa politică, nu este în afara ei, dar într-un mod echidistant.

        Referitor la biserică, aici cred că aţi avut iarăşi dreptate, iar domnul Puşcaş v-a contrazis cu o duritate inutilă. Biserica-instituţie e una, iar biserica vie e altceva. Niciuna din ele nu ar trebui să se implice în politică, dar din păcate lucrurile nu au stat şi nu stau aşa.

        Domnul Puşcaş afirmă:

        „Păi nu tocmai ăsta e unul dintre rolurile esențiale ale Bisericii, să schimbe mersul lumii prin răspândirea evangheliei și facerea de ucenici?”

        ceea ce, după opinia mea, este fals, pentru că nu de lumea asta imanentă trebuie să se ocupe biserica VIE, ci de cu totul altceva.

        Predicarea evangheliei nu înseamnă niciodată şi în niciun fel implicare politică. Cînd acest lucru s-a întîmplat, biserica-instituţie şi mai ales Statul Papal, Vaticanul, a adus numai suferinţă şi vărsare de sînge (vezi convertirea forţată a amerindienilor, cruciadele, războaiele duse de papă în Renaştere, etc.).

        Borges spunea- şi eu zic că avea dreptate- că religia creştină a pierdut teren în faţa budismului tocmai prin impunerea cu forţa a conceptelor sale, implicîndu-l şi pe cel politic.

        Cînd biserica se amestecă în lume, încercînd să o facă mai bună, îşi arată colţii intoleranţa şi nu mai există nicio diferenţă între preotul care te ucide cu Biblia şi mahomedanul care o face cu Coranul.
        Eu aşa văd lucrurile, discutăm, nu ne smulgem chica unii altora :)…

        • Ați observat: am declarat că până și a nu face politică este un act… politic. 🙂
          Vorbind despre comportamentul apolitic mă refeream la – spre exemplu – tratamentul jignitor pe care Iliescu i l-a aplicat regelui după revoluție ca acum să zâmbească binevoitor și (din considerente… politice?) să încerce să dea mâna cu MS. Dezgustător. Iar răspunsul regelui? Corect, apolitic și chiar… incorect politic! În(f/v)iorător! 😀

      • Despre rîsul lui Iliescu este o istorie veche. Încă de pe vremea cînd era la Cotroceni, fostul preşedinte avea două stări: una era de bufniţă, alta de bunicuţă. Bufniţa se întrista lugubru şi chema minerii, iar bunicuţa rîdea la popor- aşa cum aţi pomenit şi dvs. în comentariu-, dar asemănător celei din Scufiţa Roşie, pentru că sub broboadă era, de fapt, lupul. 🙂
        Din nefericire, ţara asta amărîtă a avut doi din cei trei preşedinţi extrem de zîmbăreţi. Cel portocaliu este încă în funcţie şi hăhăiala sa a făcut uitat zîmbetul pînă la gingii al predecesorului său roşu.
        Este, însă, acelaşi rînjet, acelaşi rictus al secerei şi al ciocanului…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Un comentariu pe blogul lui Cristian Ionescu (25.10.2011) « Romania Evanghelica - 25 Octombrie 2011

    […] Cristian Ionescu: “Faptul că MS Mihai I se va adresa Parlamentului României este un eveniment care ar trebui să fie scutit de artificii politice.” […]

  2. Portocale mecanice (17) Şi ce-i cu asta? « Vindecătoru - 26 Octombrie 2011

    […] Dragă Cristian Ionescu, dvs. aveţi dreptate, dar vă opriţi din argumentaţie înainte de a lămuri lucrurile. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: