BISERICA ÎNTRE SANCTUAR ȘI CASĂ

Unul dintre subiectele cele mai fierbinți în conceptul creștin american cu privire la biserică este alternativa între sanctuar și casă. Această întoarcere la modul de funcționare al bisericii în primele secole prinde tot mai mult teren în mentalitatea dacă nu și în(că) realitatea bisericii americane neoprotestante. Cercetătorul Barna a întreprins un sondaj ale cărui rezultate nu spun prea mult (în opinia mea): 10% dintre creștini declară că au participat la servicii divine acasă la cineva.

Consider că tema este merituoasă din câteva motive:

  • Este clar că serviciile religioase oficiale nu mai au impactul spiritual de altădată.
  • Presiunea creată pe coordonatele performanței este din ce în ce mai dăunătoare valorilor duhovnicești ale închinării.
  • Mutația pe care au suferit-o criteriile de evaluare a succesului a generat daune considerabile încrederii de care se bucură biserica în societate. Aici trebuie menționat că numărul de membri și/sau participanți la serviciile publice devine indicatorul principal al creșterii, ceea ce rezultă într-o diluare a calității spirituale a bisericilor.
  • Tensiunile care apar în domeniul administrării finanțelor și facilităților unei biserici preiau locul prioritar al activităților comunității în detrimentul celor spirituale.
  • Mai ales în bisericile numeroase este greu de menținut o supraveghere spirituală a membrilor și o grijă specială pentru familii. Pentru acest scop este nevoie de o infrastructură costisitoare, imposibil de întreținut pentru cele mai multe biserici de mărime medie.
  • Administrarea bisericilor pe sistemul de departamente (absolut necesare funcționării unei comunități) duce la apariția de conflicte majore în sânul bisericii, mai ales datorită unei aplicații subiective (în context bisericesc) a noțiunii de autoritate.
  • Încadrarea bisericilor în sistemul de sanctuar promovează elite în diferite categorii de slujire: pastoral, administrativ, financiar, muzical etc. Acestea intră într-o competiție accerbă cu celelalte sfere de activitate pentru facilitățile bisericii, timpul și resursele alocate.
  • Apariția unei nomenclaturi pe platforme de putere, popularitate și sfere de influență care fracturează spiritual biserica.
  • Programele bisericești au devenit un mod de afișare similar spectacolelor și concertelor seculare cu care încearcă să concureze în spirit lumesc.
  • Toate aceste țesături pun o presiune enormă asupra păstorului unei comunități. El este nevoit să delege majoritatea acestor funcțiuni care la un moment dat îi vor obstrucționa libertatea de a sluji. Pe de altă parte, lipsa de control asupra lor nu îl va scuti de responsabilitatea pentru greșelile altora care în ultimă instanță vor reflecta asupra imaginii sale. Dificultatea de a găsi echilibrul pendulează între un spirit autoritar care va fi etichetat dictatorial și o guvernare relaxată care îi va fi interpretată ca indiferență, indolență sau incompetență.

Odată ce am stabilit problemele cu care se confruntă biserica în forma ei instituționalizată, trebuie să remarcăm faptul că nici sistemul întrunirii în case nu este scutit de necazuri. Apostolul Pavel le scoate în evidență în epistolele sale, mai ales acelea către corinteni.

  • Apariția ereziilor nimicitoare, strecurate prin case.
  • Lipsa de disciplină în participarea la întrunirile din case (venirea pe rând, așezarea la masă pe rând etc.)
  • Lipsa de calitate în ceea ce privește slujirea, în condițiile în care accentul se pune pe nevoia de slujitori (dată fiind fărâmițarea bisericii în celule mai mici) mai mult decât pe chemare (de aceea Iacov spunea ”să nu fiți mulți învățători”).
  • Dificultatea de a genera un spirit larg de unitate și a unui concept extins de comunitate. Intimitatea este bună dar nu pe cheltuiala spiritului comunitar.
  • Deși se poate asigura o supraveghere constantă a stării spirituale a membrilor unui grup, aceasta poate deveni sufocantă.
  • Faptul că oamenii dintr-un grup se cunosc mai bine (poate sunt chiar înrudiți) nu scutește comunitatea de conflicte majore așa cum s-a întâmplat în Corint.
  • Imoralitatea este o înclinație a firii pământești nestăpânite care poate da lăstari tot atât de mult într-un cadru intim ca și sub umbrela mai întinsă a unei biserici mari. În biserică, aceste cazuri apar în contextul unor relații mai apropiate la nivel de grup.
  • Deși, așa cum menționam la început, impactul serviciilor publice bisericești a scăzut în intensitate, la nivel de case poate fi cel puțin la fel de scăzut. Vizibilitatea este oricum mult mai redusă.

Acestea fiind zise, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva se poate găsi o cale de mijloc. În slujirea mea am constatat câteva limite și deficiențe inerente:

  • Majoritatea timpului de slujire a unui păstor se consumă pentru rezolvarea urgențelor (cineva grav bolnav, probleme în familii, mărturisiri…)
  • Majoritatea slujirii este concentrată asupra membrilor care apelează la serviciile păstorului.
  • În timp se amplifică un spirit de nemulțumire bazat pe percepția că membrii nu sunt slujiți în mod adecvat (”nu am fost sunat, solicitat pentru o întâlnire, vizitat…”)
  • O mare parte din timpul și energia păstorului sunt alocate aplanării și rezolvării conflictelor de tot felul.
  • Unii dintre cei cărora li se delegă responsabilități spirituale sau administrative fie nu sunt dedicați și cointeresați în măsură egală pentru binele bisericii, fie nu sunt acceptați de membri pentru rezolvarea problemelor lor (majoritatea doresc să fie slujiți direct de păstorul principal), fie nu au tact, creând mai multe probleme decât rezolvă.
  • Pretențiile de afirmare în cadrul serviciilor divine sau a pozițiilor de autoritate și responsabilitate în biserică implică o doză foarte mare de diplomație din partea păstorului, care produce o stare acută de extenuare psihică și spirituală.
  • Întreținerea slujitorului este biblică (potrivit cu ceea ce le scrie Apostolul Pavel corintenilor și nu numai). Prin aceasta se asigură în primul rând disponibilitatea sa dar și antrenarea întregii sale capacități de pregătire pentru o slujire adecvată. Totuși, în vremea noastră această situație este stigmatizată și considerată drept carierism. Pentru mulți păstori (marea majoritate s-ar fi putut realiza și în alte domenii) este aproape de nesuportat să îndure jignirile frecvente cu privire la salariile lor. Îmi amintesc de un frate care îmi striga acum vreo 15 ani de pe trotuarul celălalt (în timp ce credincioșii se îndreptau spre mașini): ”Frate pastor, rugați-vă și pentru noi ăștia care muncim!…

Probabil că cel mai bun lucru ar fi să găsim o cale hibrid prin care să păstrăm (cu toate avantajele și dezavantajele fiecăreia) atât serviciile divine publice cât și un mod de a strânge rândurile prin părtășia în case, organizată și supravegheată de biserică. În biserica noastră suntem într-o perioadă în care încercăm să vedem dacă se poate. Să ne ajute Dumnezeu!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

54 răspunsuri sa “BISERICA ÎNTRE SANCTUAR ȘI CASĂ”

  1. Vin cu o idee.
    Mentinerea adunarii locale la nivelul de maxim 100-150 de membri. Cand adunarea se apropie de 150 se poate decide ca un frate matur in credinta (ordinat deja) sa inceapa o alta adunare cu vreo 50 din cea veche. Pe perioada de crestere pastorul local are datoria de a creste un viitor slujitor pentru cand se ajunge la limita maxima a numarului de membri. Cred ca un pastor poate sluji mai bine o comunitate locala de 100 de oameni decat de 500-1000.

    Si economic e mult mai usor sa construiesti 5 cladiri care sa acomodeze cate 100-200 de persoane (incluzand si copiii) cu o ritmicitate de una la 3 – 4 ani (daca adunarile locale cresc atat de repede de la 50 la 150) decat sa construiesti odata o singura cladire care sa acomodeze 700-1000 (si care sa se umple eventual dupa 10 ani sau mai mult).

    • Problema este de mentalitate. Greu de implementat.

    • Liviu, cred ca Martorii Lui Yehova au acest sistem de organizare. La ei numarul este de 250. Nu este un sistem rau.
      Mai este un sistem care unele biserici care au un predicator foarte bun au inceput sa-l implimenteze. Deschiderea bisericilor satelit, in mai multe cartiere.Fiecare biserica are conducerea ei ( sistem de „elder” ) , cu finantele ei. Predica de baza si viziunea vine de la „mother ship”. Predica in genereal este transmisa live via internet.

  2. Frate Cristian,

    „Probabil că cel mai bun lucru ar fi să găsim o cale hibrid …” Nu prea este credibila calea „hibrid” intrucat nu are in ea puterea de…germinare !
    Hibridul in sine, este rezultatul incrucisarii a doua soiuri diferite. ceea ce intra sub incidenta, in primul rand a poruncii existente in Vechiul Testament:

    ”Să nu împreunezi vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de seminţe; şi să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire…” (Levitic 19:19)

    N-as dori ca randurile ce urmeaza sa fie rezultatul doar gandirii mele, al adevarurilor descoperite NUMAI MIE ! Aceasta ar insemna sa ma umflu de mandrie, si nu doresc lucrul acesta cu niciun chip ! De aceea atasez mai jos link-ul unde puteti citi detaliat si-n liniste cele ce urmeaza alaturat citatelor:

    http://vesteabuna.wordpress.com/2010/06/02/

    1. „Noi, creștinii ne deosebim de ceilalți oameni prin faptul că avem două naturi, două firi: carnea(firea pământească) și Duhul(firea cerească).
    Avem implicit două gândiri corespunzătoare, gândirea cărnii și gândirea duhului. Ca un computer cu două softuri, două sisteme de operare sau două browsere, etc. Comparația se poate extinde!
    Amestecul acestor două gândiri produce confuzie gravă, alterează mărturia, știrbește gloria lui Dumnezeu.”

    2. „Între gândirea cărnii și gândirea duhului stă crucea lui Cristos, lucrarea lăuntrică de răstignire a ”omului vechi”, de nimicire(ineficientizare) prin Duhul a ”faptelor trupului”. Cei ce nu se leapădă de ei înșiși, de gândirea comună, chiar de ”orice gând mai dinainte” sunt numiți de apostol vrășmași ai crucii lui Cristos și au un viitor sumbru.
    Biruitorii din Apocalipsa sunt cei ce s-au luptat ”după rânduieli”, nu cei ce au învins pe mulți, ci cei ce au respectat regulile luptei. O cerință este înfrânarea în toate privințele, alta este cea de a lupta ”cu armele luminii”,”armele dreptății”,”echipați cu armătura LUI DUMNEZEU”, nu cu armătura noastră.” (II Corinteni 10:3-4).

    3.În toate acțiunile, apostolul menționează cu grijă CINE săvârșește acțiunea. ”Nu eu, ci Cristos” este motto-ul ușor de depistat în toate scrierile lui. E esența vieții creștine. ”Cristos în voi, speranța gloriei!” Și ca să nu lase dubii, că această stare ar fi un deziderat intangibil, sau insuficient atins, descrierea LA TRECUT a lucrării lui are același motto:

    ”Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”. . I (Corinteni 10:15)

    Desigur, veti zice, aceste cuvinte sunt adevarate dar…nu se aplica dezbaterii de fata !
    Si totusi se aplica doar daca ne conformam celor scrise in citatele biblice enuntate mai sus. Chiar si fara comentarii.Asta doar in cazul in care DOMNUL HRISTOS DOMINA CU ADEVARAT FIINTA NOASTRA !
    Care a fost secretul unitatii bisericii din secolul intai ? Hai sa privim mai indeaproape !

    1. Fapte 2:42: PERSEVERENTA : „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. (Fapt 1.14; Fapt 2.46; Rom 12.12; Efes 6.18; Col 4.2; Evr 10.25;);

    2. Fapte 2: 43: REVERENTA BINECUVANTATA CU RASPLATIRI SI IMPUTERNICIRI:
    „Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.” (Marc 16.17; Fapt 4.33; Fapt 5.12: );

    3. Fapte 2:44-45: UNITATEA INTR-UN SINGUR GAND SI_O SIMTIRE (Filipeni 2:1-6), (nicidecum unitate in diversitate ca si la Corint: I Corinteni 3:4-11);

    4. Fapte 2:46 a: FRECVENTA DE LA TEMPLU (alta decat partasiile fratesti si agapele din casele particulare);

    5. Fapte 2: 46 b: PARTICIPARE CU BUCURIE LA CINA DOMNULUI (cu cercetare serioasa asa dupa cum remarca apostolul Pavel mai tarziu in I Corinteni 11: 27-32 si cu pocainta autentica, in 2 Corinteni 7:10-11);

    6. Fapte 2: 47: IMPLETIND LAUDA CU MARTURIA PERSONALA;

    7. Fapte 2:47: SECRETUL INMULTIRII BISREICII, A ADEVARATEI TREZIRI se afla in versetele acestea , nicidecum intr-o solutie de compromis, de tip HIBRID !
    HIBRIDUL este o „linie moarta” care nu se poate inmulti mai departe !

    • BIBLIOGRAFIE:
      In completarea afirmatiei mele despre sensul etimologic al expresiei uzitate, iata aici, la indemana tuturor lecturarea facuta accesibila din:

      http://dexonline.ro/definitie/hibrid

      HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.
      Sursa: DEX ’98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

      HIBRÍD1 ~dă (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obținut prin hibridizare. Puieți ~zi. 2) fig. (despre concepții, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride
      Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

      HIBRÍD2 ~zi m. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride
      Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

      HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].
      Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

      HIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)
      Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

      HIBRÍD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.

      hibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrízi; f. sg. hibrídă, pl. hibríde
      Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

  3. COMPLETARE:

    BISERICA LUI HRISTOS , ca SANCTUAR, include totalitatea credinciosilor noascuti din nou (Evrei 12:23-24), un organism viu care functioneaza armonios doar prin totalitatea madularelor strans inchegate in Hristos care este CAPUL TRUPULUI ! (Efeseni 4:16).

    Tendinta de a se aduna Biserica lui Hristos, Mireasa Lui, Trupul Lui, dupa principiul „transarii”, este primul pas spre DESACRALIZAREA acestei Biserici ce urma sa fie infatisata in viitor ca Slavita…(Efeseni 5:27) unde Hristos este „proslavit IN SFINTII SAI” (nicidecum de sfintii Sai ) (2 Tesaloniceni 1:10-12).
    Al doilea pas este FENOMENUL EMERGENT ( 1 Ioan 2:18-19) si cel de-al treilea si cel din urma pas grozav de dezastruos este APOSTAZIA, adica Biserica…dar numai ca si cadavru ambulant, mort pe picioare, adica „ITI MERGE NUMELE CA TRAIESTI DAR ESTI MORT !” (Apocalipsa 3:1)

    Partasia prin case, nu va tine niciodata loc de Biserica ci doar de inlocuitor, surogat, daca nu se intruneste in totalitatea ei „la un loc si nelipsiti de la Templu” (Biserica). Oare de ce-am mai construit atatea biserici noi si somptuoase, cu toate utilitatile necesare daca stau incremenite si din ce in ce mai goale, pe motiv ca se pot aduna si-acasa…
    Da, grupurile mici de partasie, reprezinta in cel mai fericit caz, „BISERICA RASPANDITA. Dar, oare cum sa te poti raspandi daca tie nu-ti place sa te aduni la un loc cu fratii ?.
    Grupurile de partasie reprezinta BISERICA ADUNATA IN HRISTOS !

  4. Apostolul Pavel i-i scrie lui Timotei si-i spune ca, „in vremurile din urma oamenii vor fi nemultumitori…”

    In trecut, si nu prea departe de prezent, oamenii i-L cautau pe Dumnezeu pe toate laturile: Atat in case (la rugaciune, staruinta, nopti de veghe, etc.) cat si in biserici. Frecventa era peste asteptari si intr-o parte dar si in cealalta. Bineinteles, Dumnezeu nu statea nepasator dorintelor sincere de pocainta, ci se lasa gasit de cei Cel cautau…

    Dar ce s-a intamplat? La general vorbind, starea de pacat a credinciosilor, manifestata prin trairea unei vieti usuratice – distractii, pofte, placeri, materialism, imoralitate, etc. – au dat nastere unei nemultumiri dovedita pe toate planurile. Parca „nimic” din ce se face nu mai are priza la oameni! Daca se face apel la rugaciune, nu se vine. Daca se face apel la partasie frateasca, nu prea ai cu cine, ca fiecare e ocupat si i-si motiveaza prioritatile sale. Oamenilor nu le mai plac predicile si Cuvantul Domnului, egal cine este solul Domnului prin care vine mesajul. Cu alte cuvinte, lucrurile sfinte dupa care tanjeau si alergau de zor odinioara, au ajuns o povara si un jug nedorit de cei mai multi. Atunci ce rezultate „duhovnicesti” am vrea sa vedem?

    Raportat la starea aceasta de „reci si caldicei” e imposibil de a cladi ceva duhovnicesc. Ne straduim si incercam din rasputeri – ba cu programe artistice, ba cu concerte crestine, ba cu dansuri, ba cu pantomime – prin focuri straine de tot felul, ca doar-doar se aprinde jertfa. Dar…, daca la nivel individual ne-am smeri si am pune in aplicare ceea ce cunoastem teoretic despre Domnul, si ceea ce multi dintre noi am experimentat odinioara, atunci cand i-L vom chema pe El – TATAL NOSTRU CERESC, El ne va raspunde din ceruri si va veni in ajutorul nostru.

    Cu Domnul Isus e bine oriunde! Si in sanctuar, si in casa, dar si intre cele doua…

  5. Citi membrii avetila Elim?
    Mi-a placut mai mult decit alta atmosfera din 27 oct;
    adica ceea ce s-a cintat in biserica, de catre Corul barbatesc;
    este mai adecvat decit solisti sau duete, care nu prea au darul de sus. :)(nici eu nu-l am, dar nici nu cint. 🙂
    inculisv fratele de la orga, cinta frumos si e un frate smerit.
    Lectia a 7 a a fost foarte complexa si completa;
    trebuie sa o reiau; niciodata n-am avut de la Domnul ocazia de a
    asculta un studiu la Romani atit de bine explicat,
    te face sa rumegi apoi , ceea ce ai ingerat.
    Domnul sa va binecuvinteze !

  6. Frate pastor
    Mi-a placut analiza dumneavoastra a unor situatii foarte controversate in mediul (mai ales penticostal) crestin, romanesc. Printre cele mai „arzatoare” fiind retributia pastorului si intalnirile pe case. Dupa parerea mea, la o biserica de peste 100 de membri in sus e nevoie de un „full time” pastor. Asa cum ati spus, sunt multe nevoile ce apar in comunitatea de credinciosi si timp pentru o alta slujba,familie si studiu nu se mai gaseste in 12-15 ore pe zi. Totusi, si asta e parerea mea, sunt destui de multi pastori care cu tot cu salarii nu-si prea gasesc timp pentru nevoile enoriasilor. Stiu unii pastori care mai tot timpul, de cateva ori pe an, sunt plecati prin vizite prin alte biserici, Romania, Europa si pentru biserica ce o pastoresc aloca un timp …– ce-a mai ramas… Nici asa nu e correct. Sunt unii din pastori care daca chiar numarul bisericilor ce le pastoresc este de peste 200-300 de membrii, acesti pastori isi pastreaza slujbele lor si de multe ori se prezinta lamentabil, nepregatiti, obositi in fata bisericii, si mesaj ce trebuie sa-l prezinte pentru popor in loc sa fie unul de zidire, este deplorabil, de condamnare, de stilul “ce trebuie sa faceti, si ce nu faceti bine…” Multi din cei ce vin in casa Domnului nu citesc Biblia regular, asculta de pe la altii ce zic despre Cuvantul Domnului si daca nici cand trebuie sa asculte o predica in Casa Lui n-o aud fiidca … nu exista e …pericol. Este un obicei aici in America, nu stiu daca e si in Romania, ii vezi pe unii frati cu Biblii nou noute, cu pagini argintii, aurii, cu concordante, cu studii aprofundate si ii intrebi din Cuvant ceva si… sunt bata… Spunea un pastor despre cat de invechita, si rupta e Biblia noastra dovedeste cat de indragostiti suntem de Cuvantul lui Dumnezeu.

    • Frate Daniel,
      aveți dreptate, și eu mă confrunt cu problema plecărilor. Unele nu am cum să le refuz (suntem într-o comunitate în care dacă vrem să fim vizitați trebuie să vizităm), altele nu am cum să le ocolesc (nunți sau alte evenimente de familie sau ale unor familii din biserică care au loc în alte orașe). Pe de altă parte nici bisericile nu prea își doresc pastori pe care nu îi invită nimeni…

  7. La biserica pe care o frecventez eu e „şi-şi”. O duminică e biserica în plen, în duminica următoare e în case. În case se aprofundează subiectul tratat în plen în duminica precedentă. E aşa de ani de zile. În ceea ce mă priveşte pe mine, e un model foarte bun. Succes în implementare!

    • Nu vom merge atât de departe. Vom avea doar întruniri (prin rotație) pe grupe restrânse periodice și la biserică. Vedem dacă se poate și ce rezultate dau.

      • Frate pastor Ionescu, zic si eu, oare pe crestin il sfintesc programele, il pocaiesc cei multi sau putini c u care se inchina in grupulete, grupuri sau in biserica? Oare cei care se bat cu caramidaa in piept ca sunt teologi, teopolitologi, analisti si suptaveghetori (unii numai de bloguri) doctorii in religii (dar doctori), oare aceste persoane care maninca si ele o piine si nu rea de pe urma exploatarii acestui domeniu de viata, CE AU DE SPUS? Unde le este contributia?
        De fapt eu afirm ca tocmai datorita acestor „vorbitori de vorbe multe” despre biblie si credinta, s-au gasit caile ratacitoare.Tocmai parerile lor asazis avizate au ametit lumea de cap si dai cu Luther, dai cu Calvin, dai cu Arminius, ce a spus Tozer, ce a spus Gheorghe si Vasile si gata plamadeala.A trebuit doar sa dospeasca si avem ceea ce vedem si simtim zilnic.Altfel crestinii, pina nu au fost ametiti cu atitea doctrine, il stiau pe Isus, stiau sa traiasca in curatie credinta si nu se confruntau cu atitea „pretentii” de iliminati, de instiintati, de cunoscatori, de …mai stie Dumnezeu de care.
        Solutia: una singura.Inapoi la cele scrise clar si limpede in biblie, fara atitea adaugiri, completari si mosteniri lumesti(voturi, sedinte de tot felul, comitete si comisii, reprezentanti si altele.CHEMA
        T SI LASAT DUHUL SFINT SA-SI FACA PE DEPLIN LUCRAREA. STIE MAI BINE CA NOI CE ESTE DE FACUT ! ! !
        Iar daca se va incerca a se rasspunde la fiecare membru cum crede el ca este bine, eu spun ca Balaceanca ajunge modelul. Bunul Dumnezeu sa va dea lumina de sus si multa intelepciune sa gasiti cele mai bune pasuni pentru turma.

  8. Sistemul de biserica in case este perfect …. la americani.
    La romani , acelasi sistem este perfect….. daca intilnirile se limiteaza la rugaciune si cintare.
    In momentul in care se deschide biblia , gata, s-a spart tirgul, s-a dus adunarea pe copca.
    Ca tot romanul care a citit citeva capitole ( si mai are si ceva vise) crede ca poate sa faca teorie biblica( nu teologie , ca au aversiune la acel cuvint)
    Si cind i mai intrebi ca de unde au aflat „teoriile” acelea (ne)biblice, isi ridica nasul in sus si-ti raspune: „Domnul mi le-a descoperit”
    Cind aud asa ceva imi iau umbrela, si ma duc.
    Inapoi la biserica, ca intilnirile in case nu-s de mine.
    Cel putin acolo predica unu si restul (de obicei nu) asculta
    Sint citeva exceptii .
    Pe care ai ascult.
    Pe net.

    • ce e defacut fratilor cand va adunati?…….

    • Ai dreptate Gabi, la romani inca se mai face teologie bazata pe vise si proorocii iar traditia penticostala e la fel de tare inradacinata ca la ”fratii ortodocsi ” .
      Insa tocmai de aceea grupurile de casa cu participarea fratilor lucratori mai poate indrepta ceva (varianta optimista), sau invata pe cei noi convertiti o ”teologie ” biblica .
      Acum asta depinde si de calitatea lucratorilor, daca sunt cum zice Pavel k trebuie sa fie un lucrator ”in stare sa invete pe altii”.
      Eu am experimentat iarna trecuta asta la mine la biserica (in Oltenia) si am fost foarte multumit de rezultate .
      Eu zic k e o lucrare buna da trebuie adaptata de fiecare biserica in parte .

    • @ Gabi Bogdan,

      „Cind aud asa ceva imi iau umbrela, si ma duc.
      Inapoi la biserica…”

      Ia-ma te rog, si pe mine, frate Gabi ! Am eu umbrela ! Si palarie !

      Oare la ce s-o mai fi scris Psalmul 133 ? Dar 1 Corinteni 12? Dar Efeseni 4:14-16? Dar Evrei 12:22-25?
      Oare in Biblia unora scrie doar de…2 Timotei 3:5-9 si 1 Ioan 2:18-19 ? Scrie si in Biblia „noastra” adica cea pe care o purtam cu noi, in noi si citita de noi cu atentie, pe indelete si cu multa, foarte multa placere !

    • Gabi
      Tu chiar esti comic… Gaseste si tu ceva case in care oamenii nu sunt asa „extroverti” sa-si spuna si visele… Lucrurile astea de obicei se descopera in grupurile numite Agape… Si apoi se vede ca esti de la Oregon, Portland – umbli tot timpul cu umbrela la tine, stiind ca mai tot timpul plua pe acolo pe la voi.
      Intr-o nota mai serioasa sugestionez celor ce vor sa deschida grupuri in case, citirea si altor carti (nu spun ca e rau sa citesti Biblia) dar ajuta sa afle despre Istoria Bisericii, carti de Tozer, Watchman Nee, C.S. Lewis, Wurnbrand si altii… Ne mai deschidem orizonturile si nu ne mai judecam asa fara noima…

  9. Frate Cristian, com-patimesc cu dv., nu e usor sa pastoresti o biserica care seamana mai mult a SPITAL decat a ARMATA. Fac parte dintr-o biserica de 220 membri, dintre care 24 sunt slujitori din Cuvant (majoritatea in punctele de misiune). Totusi, doar sapte (numarul desavarsirii 🙂 ) slujesc la mesajele principale (predici). “Promovarea” se face tacit, de catre comitet, pe baza chemarii si darurilor duhovnicesti (nu pe baza voluntariatului/ veleitarismului).
    Mi-a placut analiza pe care o faceti, e foarte utila pentru orice biserica. Nu inteleg, totusi, un lucru: se pare ca sunteti cam singur in fata atator probleme. Ietro are o solutie, nu spun care 🙂 . Conducerea/pastorirea cvasi-singulara comporta multe riscuri:
    – surmenajul
    – depresia
    – canalizarea nemultumirii spre o singura persoana (principiul paratraznetului)
    – stresul provocat de asteptarile enoriasilor
    Sunt, in general, trei motive pentru care impartirea responsabilitatilor nu este facuta:
    – lipsa de dedicare/daruri/spiritualitate a virtualilor slujitori (mentionata si de dv.)
    – increderea prea mare in sine a pastorului (“nimeni nu poate face lucrurile astea asa de bine ca mine” – uneori chiar e adevarat!)
    – scrupulele (sunt remunerat de biserica, ma simt obligat sa le fac pe … toate)
    Doua din “bolile” frecvente ale Trupului lui Hristos sunt apatia si anemia. Ambele pot aparea cand functiunile unor muschi (de exemplu) sunt preluate de un singur muschi. Acesta din urma va obosi repede, iar primele se vor … atrofia/plictisi.
    Dupa care ne miram ca nu mai … merge treaba bine …

    • Am ordinat 8 slujitori în 10 ani.
      Am recunoscut alți aprox. 10 slujitori veniți în mijlocul nostru.
      Problema nu este a delegării ci a metodei.

      • @”Problema nu este a delegării ci a metodei.”
        Puteti sa detaliati (daca nu sunt indiscret …)? M-ati facut curios! Sincer!

        • Nu este suficient să delegăm autoritate și responsabilități altora. Trebuie găsită metoda (sistemul) prin care să fim eficienți și să facem slujirea posibilă. De aceea am adus în discuție împărțirea pe grupuri de slujire. Probabil nu m-am făcut înțeles. Mă refeream la metoda de lucru nu de delegare.

  10. Nu stiu daca si altora li se pare la fel, dar se prezinta sfaturile si ideile ca niste formule spirituale, la fel ca la matemtica. Oare am uitat ca Duhul Sfant creste si inmulteste biserica?
    Conditia nr 1 este ca biserica sa fie constituita din ucenici, predati 100 %. Pocaitii romani sunt in majoritate enoriasi care sterg scaunele de praf duminicile. Vina este a celor care ii formeaza asa.
    Nr. 2: Zidirea trupului lui Hristos este ceea ce se realizeaza prin partasie in adunari, fie in case sau in scoala lui Tyranus.
    Nr. 3: Mai inainte de a face trebuie sa fii!
    1 Corinteni 15:34  Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci Sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

    • @”Vina este a celor care ii formeaza asa.”
      Frate Daniel G, nu trageti in … „pianist”! In cazul de fata „pianistul” canta corect, dupa „partitura”, dar poporul se pare ca are castile la urechi si „danseaza” dupa alta muzica … 😦 .
      Sau ma insel eu?

    • @Daniel G,
      Frate drag,
      Cu toata consideratia pentru dumneavoastra si cu toata aprecierea izvorata din dragoste, va rog in numele Domnului sa reformulati corect afirmatia de la punctul 2: „Nr. 2: Zidirea trupului lui Hristos este ceea ce se realizeaza prin partasie in adunari, fie in case sau in scoala lui Tyranus.”
      Ce stim despre Tyranus sau simplu…Tiran, din Faptele, capitolul 19:9:

      „Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei, si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.”

      Stiti dece frate Daniel ? Biserica Lui Hristos nu este o scoala filozofica, nu este un club exclusivist, in care se aduna doar cei initiati intr-un timp special de ragaz, unde sa-si poate face tihniti siesta, sa-si bea cafeluta in timp ce dezbat anumite probleme filozofice, politice sau chiar mondene !
      Daca cititi cu atentie contextul versetelor 8 si apoi 10-12, observam circumstantele in care Pavel
      a) A INTRAT IN SINAGOGA UNDE VORBEA CU INDRAZNEALA TIMP DE TREI LUNI…(v.8);

      b) PREDOMINA IMPIETRIREA SI NECREDINTA (v.9);

      c) A PLECAT (A IESIT) DE LA EI (v.9);
      d) A SEPARAT PE UCENICI DE ACESTIA (v.9);
      e) CONTINUA SA-I INVETE (PE UCENICI SI PE NOROD) (v.9)
      f) A INCHIRIAT (pentru 2 ani, versetul 10a) O SALA INTR-O SCOALA „DE RAGAZ” FILOZOFIC A LUI TYRANUS (v.9 c) nicidecum ceea ce presupuneti dumneavoastra in mod insinuant ca este astazi Biserica lui Hristos.

      Dece v-am rugat in dragostea lui Hristos, frate Daniel, pentru ca stiu ca „cine nu greseste in vorbire este un om desavarsit” spune Iacov in capitolul 3> Si chiar dumneavoastra sunteti in pericol DE A VORBI CALEA DOMNULUI DE RAU, in mod indirect, prin afirmatia de la punctul2. Sunteti deja in pericolul de a face exact ce au facut cei din Fapte 19:9, adica :”vorbeau de rau Calea Domnului !”

      Iata, mai jos ceva comentariu despre imprejurarea in care Pavel se „MUTA” din sinagoga in Scoala lui Tiran, (nicidecum in „Biserica lui Tyranus…”

      Faptele Apostolilor 19:9
      „Dar, fiindca unii ramaneau impietriti si necredinciosi, si vorbeau de rau Calea Domnului inaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despartit pe ucenici de ei, si a invatat in fiecare zi pe norod in scoala unuia numit Tiran.”

      Unii ramaneau impietriti si necredinciosi. [Diferiti erau impietriti si nu credeau, KJV.] Sau ,,unii se impietreau si se faceau neascultatori”. Vezi cap. 14,2.

      Vorbeau de rau Calea Domnului. [Vorbeau de rau calea aceea, KJV.] Adica despre crestini si crestinism. Iudeii necredinciosi s-au purtat la Efes, ca si semenii lor de la Tesalonic. Probabil si-au manifestat ura fata de Pavel, incercand sa ridice pe cei dintre neamuri impotriva lui. Oamenii din clasele de mai jos erau intotdeauna gata de scandal.

      A plecat. Adica a incetat de a lua parte la serviciile publice ale sinagogii.

      A despartit pe ucenici. Adica, partea crestina a adunarii din sinagoga a fost retrasa, impreuna cu oricare iudeu care ajunsese sa fie interesat de invatatura lui. Aceasta este cea dintai ocazie relatata cand un grup intreg de credinciosi crestini a rupt legatura cu sinagoga iudaica. Procesul retragerii trebuie sa fi fost accelerat in cursul perioadei razboaielor iudaice, anii 68-135 d.Hr., cand era nu numai neconfortabil, dar in unele cazuri, chiar primejdios, de a fi asociat cu iudeii (vezi Vol. V, p. 80).

      A invatat. [Disputand, KJV.] Se pot cita oarecare dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea deosebita, ,,disputand zilnic in scoala unuia Tiran, de la ora a cincea pana la a zecea.” Invatatii sunt in dezacord asupra faptului daca exprimarea aceasta trebuie considerata originara. Daca da, ea sugereaza gandul interesant ca, intrucat perioada de la ora a cincea la a zecea (cam 11

      a.m. – 4 p.m.) e vremea de siesta in tarile rasaritene, Pavel va fi folosit cladirea aceasta pentru invatatura sa, in cursul ,,orelor libere”, cand scoala lui Tiran n-ar fi fost in functiune.

      In fiecare zi. Cat de des invatase Pavel in sinagoga, in cursul primelor sale trei luni la Efes, nu se poate sti, desi fara indoiala a fost acolo in fiecare Sabat si poate si mai des. Acum, cel putin, a inceput un program intens de evanghelizare publica, careia ii devota cel putin o parte din fiecare zi. Presupus, el continua in acelasi timp sa-si castige existenta (vezi v. 8).

      Scoala. Gr. schole. Cuvantul acesta are o istorie interesanta. Originar insemna ,,ragaz”, ,,timp liber”, apoi a fost aplicat la timpul liber ca fiind consacrat discutiei savante si studiului, apoi, ca aici, locului in care era urmat studiul. In cele din urma a devenit un termen colectiv pentru urmasii unui anumit invatator, ca ,,scoala lui Zeno”. In versetul acesta, el indica probabil o sala de conferinte care, ca proprietate particulara a detinatorului, a fost pusa la dispozitie sau inchiriata apostolului.

      Unuia numit Tiran. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omitand cuvantul ,,unuia” care sugereaza ca Tiran s-ar putea sa fi fost o persoana bine cunoscuta. Cu privire la acest om, nimic sigur nu se cunoaste in plus. S-ar fi putut ca el sa fi fost un invatator de filosofie sau retorica, dar daca lucrurile stau astfel, el nu putea sa fi fost pagan cu totul neconvertit. O asemenea persoana nu ar fi putut permite ca sala sa de clasa sa fie folosita de un invatator al unei religii noi, care era ridiculizata in anumite cercuri (vezi cap. 17,32).

      Unii, deci, isi inchipuie ca acestia erau o scoala iudaica, o Beth-Hammidrash in care ascultatorii iudaici ai lui Pavel s-ar fi putut mai usor aduna. Ascultatorii evident erau parte iudei, parte greci. Fara indoiala erau destui iudei in Efes pentru a face necesare astfel de ,,scoli” pentru educatia lor si conducatorul unei astfel de scoli foarte probabil ar fi adoptat un nume neiudeu, pe langa cel iudeu al sau. Asa ca Tiran s-ar fi putut sa fie un iudeu.

      Domnul sa va binecuvinteze, frate Daniel G !

      • L-am folosit pe Tiran si scoala lui ca fiind probabil primul exemplu de adunare intr-o cladire, diferita de adunarea in case.

      • Nu !
        1. Primul exemplu de…Biserica adunata intr-o casa a fost CAMERA (ODAIA DE SUS) in care a avut loc Sarbatorirea Pastelor cu consumarea Mielului Pascal, cu…descoperirea vanzatorului, cu spalarea picioarelor si Instituirea Cinei Domnului.
        2. Apoi, a doua „Biserica”, s-a tinut tot in odaia de sus dar cu „usile incuiate de frica iudeilor” imediat dupa inviere !
        3. A treia „Biserica” s-a tinut imediat dupa Inaltarea Domnului Isus la cer, si tot in odata de sus, in Fapte 1:12-14 (probabil aceeasi casa mamei lui Ioan Marcu din Fapte 12:12, in timp ce apostolul Petru era in temnita. In aceeasi odaie de sus are loc alegerea lui Matia in locul „fiului pierzarii” (Fapte 1:15-26
        4. In aceeasi „camera de sus” erau „toti adunati impreuna in acelasi loc” (Fapte 2:1) cand s-a pogorat Duhul Sfant peste cei adunati acolo si AUTENTIFICAND BISERICA.
        Trimiterea Mangaietorului Promis din Ioan 16, confirma ca Jertfa Domnului Isus a fost bine-primita inaintea Tatalui Ceresc care L-a trimis „tocmai pentru ceasul acesta” ! (Ioan 17)
        5. In acelasi loc sunt ispititi cu pacatul minciunii Anania si Safira, in Fapte 4:32-37; 5:1-16.
        6. In acelasi loc au fost alesi cei sapte diaconi. (Fapte 6:1-6) (Improscarea lui Stefan cu pietre TREBUIE SA AIBE LOC „AFARA DIN TABARA”…(Evrei 13:13).
        7. In acelasi loc, are loc primul „Congres” al Bisericii din Ierusalim ! (Fapte 15).

        Deci, pana la scoala filozofica a lui Tyron (Fapte 19:8-9) mai este cale lunga, si nu acesta este punctul de reper, de plecare in „practica inchirierii” de sali pentru asa zis-a „evanghelizare !

        Locul trebuie sa fie unul de exceptie, sfant, peste care sa nu te temi sa chemi Numele Domnului spre sfintire. Apoi, oamenii sa fie dispusi (pregatiti, receptivi) sa primeasca binecuvantarile impreuna cu cele din Cuvantul Propovaduit nu din „specatcolele de tip karaoke”.
        Altfel, NU SE MAI CUTREMURA LOCUL UNDE SUNT ADUNATI CREDINCIOSII…

  11. „Sunt unii care nu_l cunosc pe Dumnezeu”
    ori”asa sunt formati”?????ori e una, ori celalta.
    Mai degraba castile suunt foarte performante. 🙂
    .:(

  12. biserica de 50-100 de credinciosi se poate aplica dar crediciosi care o formeaza sa aiba acelasi convingeri sa urmareaca o viata curata, partasia si legatura dintre ei si slujitori sa fie una naturala. trebuie sa ne eliberam de modelul actual de spectacol, de succes, de evenimente de vorbitori deosebiti. predicatori trebuie sa fie sub Cuvant. cunosc o Biserica care a luat fiinta de aproape 2 ani si care este asa si este minunat.

  13. Cei ce inteleg a fi crestin doar stand pe banca si fiind dependenti de mesajele pastorului sunt dusi de catre acesta intr-o directie gresita. Deci, sunt educati sa traiasca asa. Asta am vrut sa spun prin „sunt formati”. Pastorii care nu formeaza ucenici ci doar specimene de crestini legati de bancile bisericii, practic nu sunt pastori, ei conduc un club religios si anunta „puctele in program”. (exprimarea uzuala)
    Faptul ca unii „nu-L cunosc pe Dumnezeu” si voia Lui e de la sine inteles in contextul de mai sus. Pentru ca functionam gresit, avem probleme multe. Majoritatea problemelor spirituale intr-o biserica vin din cauza cadrului institutionalizat in care functioneaza.

    Nu vreau sa insinuez nimic acuzator, dar fratele Cristian Ionescu vorbeste excelent, dar pe hartie! Oare isi da seama ca el insusi perpetueaza sistemul institutionalizat si neeficient (nebiblic)? Mi-as dori foarte mult sa vad pastori cu renume, care sa inceapa sa demoleze coloanele institutiei bisericesti si sa zideasca cu adevarat trupul lui Hristos. Am mai provocat un alt pastor cu renume, pe blogul sau si cu aceleasi cuvinte, si am fost acuzat de atacuri la persoana.
    Deci din dorinta sincera pentru o lucrare curata: cine incepe lupta impotriva sistemului ineficient si rigid pe care-l mostenim? Caci pe hartie suntem experti!

    • Dragă Daniel G,
      Orice război începe mai întâi… pe hârtie. 🙂
      Dacă nu este bine conceput pe hârtie nu va avea succes pe teren!
      Nu știu exact la ce vă referiți atunci când vorbiți de ”demolare” și ”luptă”.
      Dacă este vorba de desființarea ”punctelor” pe care le anunță păstorii m-ați pierdut. În orice sistem (sanctuar, case) sau ne-sistem 🙂 sunt… PUNCTE: îndemnuri, rugăciuni, cântări duhovnicești, mă rog, ce mai spune Biblia că trebuie să fie.
      Așa cum am menționat, nu sunt împotriva serviciilor publice. Coruri, fanfare, orchestre șamd sunt foarte bune pentru glorificarea lui Dumnezeu dacă se păstrează spiritualitatea slujirii.
      Ceea ce mă interesează pe mine este găsirea unui sistem de îngrijire spirituală, aplicare a disciplinei bisericești și supraveghere spirituală mai eficientă.
      Într-un plen de sute de oameni este foarte greu.

      • Conform viziunii lui Barna, noi suntem deja institutionalizati, functionam asa fara sa ne dam seama. Asa cum am mai spus, multe probleme apar pe acest fond de functionare nebiblica a bisericii. Dar se pare ca nu multi accepta aceasta realitate. In acest context am pus acele intrebari, pentru ca eu personal cred ca am pierdut mult din „spiritualitatea slujirii”, asa cum v-ati exprimat dvs, si ne-am institutionalizat. Nu cred ca intentia Domnului Isus a fost sa creeze o biserica asa cum avem noi astazi, centralizata pe un sanctuar tip sala de spectacol, iar ucenicii sa fie simpli spectatori.
        Personal mai cred ca penticostalismul romanesc se stinge incet odata cu disparitia noptilor de rugaciune si staruinta din case, care i-au dat originalitate si vitalitate, si care sunt din ce in ce mai rare. Avem in schimb acele „programe” cu diverse puncte, „formatii” si cantareti talentati, totul dedicat Domnului. Dedicatia nu valideaza neaparat jertfa, exemplul lui Cain fiind concludent.

        Iar ca raspuns la gasirea solutiei, nu cred ca se poate rezolva ceva atata timp cat cadrul este institutionalizat, adica un cadru nebiblic. E ca si cum as vrea sa fac agricultura la Polul Nord, cand acolo se poate face doar vanatoare de foci si ursi polari! Demolarea institutiei si zidirea bisericii pe ucenicizare si partasie reala cu Domnul intr-un cadru neinstitutional mai restrans si intim cum ar fi adunarile mici ar fi solutia pe care o prezinta G Barna si F Viola.

  14. Brother Ionescu, thank you very much!!

    • v-o rezolvat sa stati impreuna? : ))
      daca obiceiu` intr-o bis ii ca barbatii sa stea separat de femei, de ce tii neaparat sa stai langa sotul tau? adica de ce nu va supuneti regulilor bisericii? vreti sa fiti princina de poticnire pt cineva? inteleg ca va iubiti de nu mai puteti, da` 2 ore nu cred ca ie asa da mult sa stati la cativa metri unu` da altu`. ; )

      ma scuzati pt off topic.

  15. Parerea me aca si persoana singura si ca mine sunt destui, este ca, dupa ce familia are acasa partasie, n e corect ca si la adunare sa fie tot ei apropiati umnii de altii, se creeaza o despartitura;
    iar daca unul de un sex sta linga un altul de alt sex, iar acesta maivine si cu duhuri, ca doar nu-s toti nascuti din nou;
    s-ar putea sa pleci di adunare mai rau decum ai venit.
    Stind linga alti frtai, nu linga familie, numia as apotiavea partasie.
    Acasa ne tinem copiii linga noi si pe sotul/sotia draga de mina, ( cum se poate vedea. 😦 )nu la .
    Frate Cristian,
    v-am intrebat citi membrii aveti, pentruca este o munca spirituala grea cu popor mult;
    mai ales ca nu toti sunt duhovnicesti.
    Intr-un grup mic si sunt deja probleme.
    Cred ca o megabiserica este foarte greu de dirijat, desi predicile au atita continut, atita invatatura si putere; numai daca nu vrei, nu inaintezei.
    Cred ca peste 100 e deja mult.
    La studiu biblic se poate vedea frecventa(desi nu se arata sala niciodata joia. 🙂 )
    deci interesul pentru pocainta.
    Dupa cum se vede peste to in jur, se pune un accent nepermis pe programe, consider ca aici e lucratura diavolului, desi fratii nu realizeaza acest lucru.
    Acest lucru s-a implememtat in timp.
    In camera de sus, oare Pavel facuse programul complet ca si noi?

  16. „ne miram ca familiile nu se mai roaga impreuna”
    dar acasa ce fac?. 🙂
    ce mod de a vedea rugaciunea….
    la biserica mergem sa avem partasie si cu altii;

    cum altfel se poate realiza partasia cu fratii si surorile din biserica?
    asta e ruptura adevarata, sa stai si la biserica cu ai tai doar.
    hmmmm. 🙂

    • @vechile carari,

      Ingaduiti-mi sa constat ca ati deschis o fereastra spre adevar, dar numai partial si v-ati grabit s-o inchideti repede la loc, de parca v-ar fi fost frica sa nu iasa adevarul tot…
      Profit de aceasta ocazie de a comenta aici, pe marginea afirmatiei dumneavoastra si totdata sper sa n-o supar prea tare nici pe sora eLioR si sa „o rog” sa fie de-acord cu ceea ce voi spune (macar de data aceasta).

      Va rog sa nu va mirati nici de „neoranduiala din familie si nici de cea de prin unele biserici devenite astfel de notorietate publica, nu din cauza progresului spiritual in castigarea de suflete, ci din caura multiplelor neoranduieli de tot felul…

      1. DIN CE SUNT ALCATUITE BISERICILE in afara de „totalitatea credinciosilor nascuti din nou? (Evrei 12: 23) ? Din TOTALITATEA FAMILIILOR ca primele celule ale societatii (Codul Familiei) care se intrunesc pe baza liberei alegeri si convingeri religioase, fara constrangeri din afara. Oare la inceput (in secolul intai) n-a fost asa? Casa lui Corneliu, Casa lui Ioan Marcu, Casa sutasului Corneliu, Casa Lidiei, Casa lui Ruf, Casa lui Timotei…formau biserica in secolul intai. Tot asa este si in secolul al XXI-lea…cu o mare deosebire ca…familiile bisericii moderne, aduc cu ele de-acasa in bisericile din care fac parte nu duhul rugaciunii, nu duhul de studiu al Scripturilor Sfinte, nu duhul armoniei si al pacii ci alte duhuri „clocite” acasa ! De aceea, mor bisericile, mor de pe picioare !
      2. DACA O FAMILIE CRESTINA ARE PARTASIE, RUGACIUNE, STUDIUL BIBLIEI CU INTREAGA FAMILIE, RESPECT SI ASCULTARE DE CUVANT SI APOI RECIPROC, PACE, LINISTE SI IUBIRE, atucni asta vor aduce cu ele si-n biserica.
      3. PARTASIA DE-ACASA, BISERICA DE-ACASA, PECETLUIESTE BISERICA INTRUNITA CU TOATE FAMILIILE ! NU-I DE VINA…PASTORUL, PREDICILE SLABE, PROGRAMELE. COMITETUL, VREMEA DE-AFARA SAU VREMEA DE CRIZA, NUMARUL MIC DE MEMBRI SAU LOCALUL NECORESPUNZATOR ! Fiecare poarta vina in el insusi, incepand cu el, apoi cu familia lui. Oamenii care traiesc in neoranduiala, intotdeauna vor incerca un transfer de vinovatia asupra altora, si oricat ar schimba bisericile „ca tiganii caii” (cum spune proverbul) ei nu se vor simti bine niciunda, oriunde s-ar duce ! Isi vor trasporta nepocainta, neoranduiala si nemultumirile ca pe un bagaj simbiotic de care nu vor putea scapa pana in clipa pocaintei cu intristare dupa voia lui Dumnezeu. (2 Corinteni 7:10-11).
      Sper sa fi fost inteles bine ce-am zis…

  17. Aciduzzu,
    la noi e foarte mare partasie intre familiile bogate si pastori. 😦
    Mereu se duc pe undeva(Austria, Spania, munte)
    Era vorba de a sta sau nu in adunare linga familia ta doar;
    desi cum spuneati, starea famiilor”cea de acasa” se aduce si-n biserica.
    Sunt multi frati si surori care sunt singurii credinciosi din famile;
    acestia ce trebuie sa faca?
    sa stea „In boxa” (acuzatilor. 🙂 )celor singuri. 🙂
    „te mai miri ca familiile nu se roaga, ca nu stau impreuna in biserica”
    (Gaby) mi s-a parut aiurea.

    • Eu ma refeream la relatia dintre pǎstori (dintre cei cu…”cǎciulǎ nu numai pe litera „ǎ” dar si pe…cap, adica acei ce au responsabilitatea pentru toate turma nu numai pentru cei din Ezechiel 34), deci, la relatia dintre acestia si toate oile lui Hristos, incredintate spre buna pastorire.

      Celelalte relatii de…croaziera, iau drumul lui Iona la Tars…

      PĂCATUL ABATERII
      Iona 1:17-22

      Iona, şeful de promoţie
      Peste clasa de profeţi,
      Făr’ mijloc de…locomoţie,
      E trimis la cei procleţi (vicleni)

      Niniveni asupritori
      Şi netăiaţi împrejur ;
      E cuprins de-adânci fiori
      Când trimis e …TUR-RETUR…

      Sufletul îi este ars,
      Plin de întristare multă :
      ‘’Mai bine la băi…la Tars… ! ‘’
      Şi îndemnul şi-l ascultă…

      Aşa este când schimbi rută
      Pentru peisaj, litoral…
      Când o iei pe abătută,
      Când asculţi străin semnal…

      …De îndata iese-n larg
      Cu un iaht cu multe vele…
      În copastie se sparg
      Valurile măricele…

      Plin de tihnă-l fură somnul
      Pe profetul cel rebel ;
      Uită ce-i spusese Domnul,
      Iahtu-i scuturat niţel…

      O furtună se-nteţeşte,
      Pasagerii se-nspăimântă ;
      Căpitanu-abia răzbeşte
      Când spre echipaj cuvântă…

      Apoi aruncă tot în mare,
      Pentru-a uşura plutirea;
      Dar furtuna, tot mai tare
      Urlă, aducând pieirea…

      Căpitanul a decis :
      Îl arunc-apoi în mare

      Pe evreul circumcis…,
      Ca să aibe ei scăpare !

      Căci stia că el fugise
      Prea cuprins de-a mării vrajă ;
      Chiar la Tars se-adăpostise
      Ca să stea putin la…plajă…

      Ca să nu mai dea de greu,
      Porunca nesocotise ;
      Se-abătuse din traseu
      Ce Iehova-l poruncise !

      …Şi trei zile mari şi late,
      Iona-n pântece de chit
      Stă-n genunchi ; rugi înălţate
      Sunt, să fie izbăvit…

      E sătul de… ‘’litoral’’ !
      Şi tânjind după lumină
      Iona e…vărsat pe mal
      În a treia zi senină !

      Nu mai stă la cugetare :
      Iute, făr’ boccea în spate,
      Se topeşte-n depărtare
      La cei din străinătate !

      …Ninive, cetatea mare,
      L-a privit bănuitor ;
      Iona, plin de-nfrigurare,
      Se opreşte în pridvor…

      Sub un baldachin, la umbră,
      Împăratul vanitos
      Aruncă o privire sumbră
      Către Iona, acolo jos…

      Noduri i se pun în gât
      Profetului cel rebel;
      Când se uită-aşa urât
      Împăratul,înspre el…

      Îşi ia inima în dinţi ;
      Plină e de spaimă mare !

      Ochii-i odihnesc cuminţi
      Pe sandaua din picioare…

      Glasu-şi drege-a cuvântare
      Şi înghite-n sec, pierdut…
      Când rosteşte-n graba mare :
      “Împărate, am avut

      O întârziere-n rută,
      De trei zile, pe la mare…
      O escală ! La derută !
      Ca să mă prăjesc la soare…

      Împărate luminate,
      Ochiul tău este expert !
      Sosesc din străinătate
      Cu…chitul de cinci şi-un sfert… !

      Am stat muuult cu el de vorbă…
      (Ba, mai mult sta el cu mine…)
      Zăceam într-un fel de…ciorbă
      În stomac…cu peşti, mulţime !

      Cred că nu i-a priit bine,
      Căci eram prea păcătos !
      Sucul gastric nu mă ţine
      Căci sunt un prooroc fricos !

      Înălţate împărate,
      De fapt, sunt trimis la tine
      C-o solie de departe ;
      Chiar de sus, din slăvi divine,

      De la Dumnezeu Preasfântul,
      Să te pocăieşti îndată !
      Ăsta este tot cuvântul
      De la Sfântul nostru Tată !

      Patruzeci de zile sunt
      Îndurare pentru tine !
      Dacă nu, peste pământ
      Nimicirea, iat-o, vine !

      Tocmai patruzeci or fi
      Pentru tine şi popor ;

      De nu te vei pocăi
      Aruncat vei fi-n cuptor ! ‘’

      …Învăţătura este bună
      Şi astăzi dup-atâta vreme ;
      Când Preasfântul Glas răsună,
      La slujire să te cheme !

      N-asculta a mării vrajă,
      Cu sirene de-amăgire !
      Nu te lenevi la plajă
      În clipe de ispitire !

      Nu căuta cale-abătută
      Ca să zăboveşti slujirea !
      Mergi pe stabilita rută
      Ca să-ţi împlineşti menirea !

      Nu căuta comoditate
      Şi un trai mai bun, tihnit ;
      Mai bine în păgânătate
      Decât în pântece de chit !

      Nu ştiu dac-avea-vei Har
      Ca să te mai pocăieşti ;
      Chitul, ca să-ţi fie-altar
      Nu ştiu de-o să mai trăieşti…

      Ca să-ţi împlineşti solia
      La Ninive, sau la…Tars !
      De te-ajunge-atunci mânia
      N-o să fii vărsat ! Te-ai ars !

      ACIDUZZU

  18. Gabi la noi e invers barbatii in stinga si femeile la dreapta

    • Pete, depinde de unde te uiti.
      Se pare ca unora asa de mult le place de sotie (si copii ) , ca nici nu vor sa sada linga ele.
      In special in biserica.
      „Deaceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa”
      In biblile unora exista un amendament”
      „Cu exceptia bisericii, unde se vor separa”
      Romanesti.

  19. Biserica are menirea sa adune la inchinaciune pe toti fratii si surorile, inclusiv pe vaduve si orfani.
    Na place sa ne prezentam familia, am observat la multi tantosi. 🙂
    nu-i iubim pe frati, ca ne-ajunge familia. 🙂
    Fiecare la locul sau, fiecare lucru la vremea lui;
    stii cumva ca in Cer nu vei mai fi cu familia?. 🙂
    ci cu noi, fratii(sic). 🙂
    sa vad atunci ce te faci, daca nu te obisnuiesti de aici.
    Oricum ai vreme destula acasa toata saptamina, pentru familion, lasa cele 2-3ore fratilor, daca ii iubesti. 🙂
    „mama mea si fratii Mei” sunt cei ce fac voia Tatalui Meu.

  20. Frate Cristian,
    va rog sa luati UNSPREZECE scaune, sa le asezati linga al dvstra.;
    biserica v-a separat de familie, si nu e bine. :))))
    of.of.of.
    mai greu e la Cor. 🙂

  21. Aciduzzu,
    te refereai la pastorii cu caciula pe cap si pe A,
    dar ce facem cu cei care nu au nicio caciula, fiind PASTORI,
    cu diplomat si laptop la amvon?
    De unde vine acset termen PASTOR, fara caciula?
    au ei miei si oi?

    • Au functii, in timp ce oile le mor pe capete de raia, galbeaza si unghii incalecate (idolatrie !)
      Hrana ?
      De la…fast-food si cu multe E-uri !
      E-ul firii pamantesti, E-ul orgoliului, E-ul poftelor necontrolate si a refuzului de a-si da rarunchii (rinichii) la cercetat…E-ul lacomiei, E-ul de a fi…”cap si nu coada…
      Lista ar mai putea continua…cu „noi rataceam cu totii ca niste oi care n-aveau pastor ! Fiecare isi vedea de drumul lui (Isaia 53) adica fiecare se vedea neprihanit doar in ochii lui (Judecatorii 21:25), nu si-n ochii lui Dumnezeu !
      Dar ce mai conteaza ? Oricum PASTORUL „face dovada” ca mai poate salva, „o…copita sau un varf de ureche” din victima. (Amos 3:12) Caci in blana oii s-ambracat…lupul, pe post de PASTOR !

Trackbacks/Pingbacks

  1. Hawt Post – 2 noiembrie 2011 (2) « Romania Evanghelica - 2 noiembrie 2011

    […] https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2011/11/02/biserica-intre-sanctuar-si-casa […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: