LĂSAȚI COPILAȘII SĂ VINĂ

Astăzi am avut patru copii la binecuvântare iar Duminica viitoare încă doi. Aproximativ 30 în anul 2011. Părinți între 25 și 35 ani, cum sunt majoritatea familiilor din biserica noastră. Am observat cu plăcere că se ridică o generație de oameni responsabili, care se îngrijesc de copii, îi dau la lecții de instrumente și sunt implicați în educația lor școlară. Avem speranțe de viitor!

Ceea ce mă impresionează de-a dreptul este că multe dintre aceste familii au trei, patru copilași. Participarea la serviciile bisericii este într-o măsură afectată dar și când vor crește…

Am principiul că nu mă bag sub plapuma nimănui. Nu iau pe nimeni la întrebări și nu abordez tendențios subiectul doar pentru că am zece copii. Cifra aceasta nu este o regulă pentru nimeni. Totuși, cu tristețe trebuie să spun că sunt predicatori care n-au altceva mai bun de făcut decât să îi educe pe tineri cum… să nu aibă prea mulți copii. Mai folosesc și Scripturile. Am auzit câteva asemenea predici și m-au scârbit. Este foarte clar pentru mine (poate și pentru alții) că Biblia are o poziție militantă în favoarea nașterii de copii. Familiile sunt considerate binecuvântate când au copii. Desigur, Cuvântul Domnului nu stabilește un număr optim de copii pe familie. Însă cu cât numărul este mai mare cu atât mai bine. Nașterea de copii nu este o dovadă de nestăpânire cum remarca mai demult un predicator destul de cunoscut. Habar nu are ce vorbește!

Porunca lui Dumnezeu ”creșteți înmulțiți-vă și umpleți pământul” presupune a avea (în condiții normale) cel puțin trei copii pentru a asigura un câștig net de cel puțin o persoană. Acest minim nu asigură umplerea pământului curând dar, oricum, e bine dacă se nasc mai mulți oameni decât mor.

Până una alta, este important să ne reamintim ceea ce spunea înțeleptul Solomon:

Psalmul 127 ”Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.”

Nu, nu este biblic să credem că sufletele sunt undeva într-o regiune a cerului așteptând să fie distribuiți familiilor de oameni. Nu suntem preexistenți. Nici nu cred că dacă o familie respinge copiii, o altă familie este obligată să-i primească în locul lor.

Dar cred că dacă lumea asta și familiile din ea au nevoie de ceva, au nevoie de cât mai mulți copii!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

14 răspunsuri to “LĂSAȚI COPILAȘII SĂ VINĂ”

  1. Frate Cristian, multi din cititorii dvs care au fost de acord in alte subiecte cu dvs, va vor da un „-„(minus) mare la acest subiect:)… Pentru ei, permiteti-mi sa le ofer acest link, unde fratele Dragos Croitor nu doar ca explica aceste principii pe baza Bibliei, dar si relateaza cateva cazuri exceptionale legate de acest subiect:

    http://audio.resursecrestine.ro/predici/73441/primirea-copiilor-in-familie

    Ieri am participat la o binecuvantare de copii intr-o biserica din jud. Arad. M-a marcat faptul ca la sfarsit, primarul din sat a avut un cuvant la microfon si printre altele spunea: „Faceti copii oameni buni…”. Si cand te gandesti ca destui predicatori penticostali spun aceasi propozitie dar cu „NU” in fata…

    Domnul sa ne ajute sa nu cautam confortul personal ci dependenta de El.

    • Luăm și minus dacă trebuie… 🙂
      E nimic pe lângă insultele primite de-a lungul timpului. Unii ne-au spus și că se roagă pentru noi… să ne dea Dumnezeu minte! 🙂
      Ne-a dat… fete 🙂 .

      • Felicitarile mele frate. Numai cei care au gandul la vesnicie pot sa implineasca toate poruncile Domnului.Eu vin dintr-o fam de 15 frati si toti suntem sanatosi.Unii dintre noi au fost primii la scoli, lucru si altele. Am frati profesori universitari, cu facultati si altele.Pe cei ce isi pun nadejdea in Domnul , El nu ii lasa de rusine.Si chiar de-am ajunge de rasul lumii, nu conteaza ce zice ea ci Dumnezeu.Cunosc un frate care a fost sucit la minte de niste asa zisi crestini care il invata sa aiba minte in sensul amintit, dar Dumnezeu l-a atins in trup cu o boala nevindecabila dpdv omeneste si acum si-a dat seama ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu si predica pe la toti ca sa faca toti copiii ca este un pacat mare inaintea lui Dumnezeu. Dumnealui este pastor cu copii multi.Parerea mea este ca cine nu traieste dupa indemnurile Duhului accepta acea invatatura lumeasca.

      • …,taina aceasta este mare!….”

        Multa binecuvantare

  2. Se pare că aici nu mai spune nimeni AMIN…dar sparg eu gheaţa. Într-adevăr problema este acută mai ales când ne gândim la ţările europene care vor deveni majoritare în ce priveşte populaţia musulmană şi altele, nici cum creştină.

  3. Ramii blocat auzind ca, crestinii se roaga sa le dea fratilor „minte” sa nu aibe copii..apai nu ma mai mir de nimic..ca nu mintea o folosesc ei, sa aiba copii mai putini.
    La crestini dupa evanghelie la Brasov au si acum multi copii,
    la penticostali la fel, (…) ii fac dupa „planificare familiala”..unu, poate doi;
    nu ce da Dumnezeu dupa intelepciunea Sa.
    Numai ca invers nu prea merge, sa ai daca nu da Domnul.

  4. „Ferice de cel ce nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori.” (Implicit se subintelege ca e „vai de cel ce se aseaza”.)
    Batjocoritori se pot gasi in ambele tabere. Cei fara copii sau cu copii mai putini pot aluneca pe latura de a batjocori pe cei cu copii mai multi. La fel pot gresi si cei cu copii mai multi, daca ajung sa batjocoreasca pe cei fara copii sau cu copii mai putin. Ferice de cel ce iubeste pe aproapele sau!
    Din experienta mea (nu prea mare 🙂 ) am observat ca familiile mai numeroase au si atributul acesta de a fi primitoare de oaspeti – te primesc in casa lor cu o caldura deosebita, te invita la masa unde mananci pe saturate, si parca s-ar darui pe ei insisi pentru tine. Foarte frumos! E o experienta pe care greu o descrii in cuvinte…

  5. Manuela-ServingGodforever Răspunde 21 Noiembrie 2011 la 6:47 PM

    Nice words, nice song…nice everything 🙂

  6. Spun si eu un „Amin!” hotarat dupa citirea articolului. O singura fraza m-a nedumerit:
    „Am observat cu plăcere că se ridică o generație de oameni responsabili, care se îngrijesc de copii, îi dau la lecții de instrumente și sunt implicați în educația lor școlară. Avem speranțe de viitor!”
    Ce am observat eu, care fac parte dintr-o biserica de bucuresteni (smeriti :-)): faptul ca parintii crestini de astazi sunt purtati tot mai mult de trendul lumii (post)moderne si din ce in ce mai indiferenti la prioritatile lui Dumnezeu referitoare la cresterea copiilor. Care sunt subiectele referitoare la copii abordate obsesiv in discutiile noastre pe la biserica sau pe la partasii:
    – cultivarea TRUPULUI: „Ai mei merg de doua ori pe saptamana la inot/sala/gimnastica/etc”. Mentalitatea greco-romana: „Mens sana in corpore sano” a inlocuit „Mens sana in ” („Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc au o minte sanatoasa …” (Ps.111:10)). Pavel e si el atent cu trupul lui, dar altfel, in sensul infranarii si asprimii fata de el.
    – cultivarea INTELECTULUI, adica instruirea primita la scoli cat mai bune, eventual si in particular
    – cultivarea ESTETICA/ARTISTICA. Inaintasii nostri nu mai erau asa de ingrijorati ca fiii/fiicele lor nu canta la cel putin un instrument si nu isi faceau probleme ca Biserica se va prabusi datorita … lipsei de virtuozi (pe ei ii preocupa lipsa de … virtuosi …)
    – cultivarea MEMORIEI. Suntem atat de fericiti cand copiii nostri pun in sertarasele memoriei zeci de versete! Cineva spunea: „nu conteaza de cate ori ai trecut prin Scriptura, ci de cate ori a trecut Scriptura prin tine!”. Oprah, cand era mica, era supranumita „micul memorator”. La ce i-au folosit acele versete (doar) memorate? Noi facem acasa studii cu copiii din Proverbe, cu scopul de a-si insusi in primul rand spiritul lor, si mai apoi litera lor.
    Nici Hristos, nici apostolii nu au pus accent pe aceste „prioritati” de mai sus, ci pe MILA, CARACTER, INTELEPCIUNE, INTEGRITATE, EVLAVIE, SIMPLITATE si pe componentele Roadei Duhului.
    Va recomand cartea „Caracterul conteaza” de Mark Rutland (e disponibila si pe Internet, gratuit)

  7. Frate Cristian, va rog spuneti-mi ce se intimpla cu studiul dupa Romani, lectia a IX a nu a fost inregistrat(din 17 nov) sau nu ati tinut-o, fiind serile de staruinta?
    De ce nu puneti aici predica cu Calea Ingusta, este foarte-foarte importanta pentru noi ; cred ca e un mesaj special al Domnului pentru vremea asta.

  8. Fr .Ionescu nici un raspuns?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: