UN NOU CONCEPT: SPIRITUALITATE FĂRĂ RELIGIE

Mai bine de 70% din generația tânără (18-29 de ani) declară că nu a renunțat la spiritualitate dar nu vede aceasta neapărat legată de religie. Ce înseamnă spiritualitate fără religie este un mister în care putem pătrunde doar analizând alte răspunsuri oferite în cadrul unui sondaj efectuat de LifeWay Christian Resources. Deci, spiritualitate fără religie:

  • 65% se roagă foarte rar sau niciodată împreună cu alții iar 38% deloc;
  • 65% merg extrem de rar sau deloc la servicii de închinare;
  • 67% nu citesc Biblia sau alte texte sacre;
  • La întrebarea dacă Isus Hristos este singura cale spre rai, jumătate spun nu iar jumătate spun da;
  • 68% nu au menționat credința, religia sau spiritualitatea atunci când au fost întrebați ce este important în viețile lor;
  • Doar 15% s-au declarat creștini devotați în studiul Scripturilor, rugăciune, închinare și fapte.
  • Deși 65% se declară creștini, ei sunt superficiali, anemici, creștini doar cu numele, spune Thom Rainer, președintele organizației LifeWay Christian Resources.

Oribila confuzie între ceea ce înseamnă spiritualitate și religiozitate sau conecția dintre ele a transformat această generație într-o clasă de amorali, vulnerabili experiențelor oculte și capabili de întorsături religioase radicale spre misticism. O mare vină o au liderii spirituali ai creștinismului care, crezând că vor atrage masele, au golit creștinismul de valori spirituale tranșante, disciplină și principii obiective. Într-adevăr, o asemenea religie nu are progres pe termen lung deși în primă fază pare a atrage oamenii.

Cea mai mare nevoie a creștinismului din zilele noastre este de claritate, de cât mai mult alb și negru, de disciplină bisericească și de învățături ferme cu privire la exclusivitatea credinței în Hristos ca Mântuitor, ceea ce este păcat și cum trebuie să trăiască un credincios autentic. Biserica trebuie să renunțe la a mai fi clubul inclusivist în care oamenii vin să se afirme, să se exprime și să se simtă bine. Biserica trebuie să (re)devină atelierul spiritual în care enoriașii sunt modelați după chipul Domnului Isus. Până când nu ne vom (putea) întoarce la acest scop, întrebarea Mântuitorului este mai valabilă azi ca oricând:

Luca 18:8 ”Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Răspunsul este pe măsura întrebării și sugerat de contextul ei: nu prea! Deși titlul atribuit acestei generații este cât se poate de cinic: generația milenială! 🙂 Care mileniu?

Articolul în USA Today / Religion AICI.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

6 răspunsuri to “UN NOU CONCEPT: SPIRITUALITATE FĂRĂ RELIGIE”

  1. Frate Ionescu, sondajul de mai sus demonstrează încă odată faptul ca tineretul crestin contemporan a fost ” spălat” de filozofia postmodernista a „adevarurilor ” personale.

    Biserica in loc sa-si ajusteze tunurile in a combate atacurile indreptate împotriva copiilor in școlile publice si mass media, se ocupa cu coruri, fanfare ,orchestre , trupe de inchinare, concerte adunate toate in programe duminicale.

    Va-ți întrebat vreodată din ce cauza adventistii, yehovistii si mormonii reușesc sa-si țină tineretul in ” biserici” pe cind noi ai pierdem cu grămada ?

    Si asta fără rugaciuni si seri de staruinta prea multe.

  2. Unul din motivele pentru care yehovistii,mormonii,adventistii,baptistii isi pastreaza proportia de tineret in bisericile lor se datoreaza in primul rand accesului la cultura.Cand spun cultura ma refer la investitiile liderilor si parintilor implicit, in ai trimite la studii pe copiii lor si in a se asigura ca bazele unor elemente pe care noi le folosim in biserica(muzica,studii sociale,consiliere,lingvistica,istorie,etc)sunt invatate mai intai.Aceasta practica a unor denominatii este buna si cred ca raspunde intr-un fel intrebarii de mai sus.Nu as vrea sa fiu gresit inteles,dar stiind experienta personala de formare vocationala prin care am trecut si inca trec mi-am dat seama ce mult ma ajuta pe mine sa pot sa ma raportez corect la ce se intampla intr-o biserica.Ramanerea mea in biserica se datoreaza in primul rand parintilor mei(faptul ca am fost dus la biserica de mic,rugaciunile lor),momentul acceptarii personale a Domnului Isus in viata mea corelat cu Botezul cu Duhul Sfant si in apa si mai apoi aprofundarea prin studii a muzicii.Am ajuns la concluzia ca daca in muzica nimic nu este plictisitor trebuie sa existe solutii si pentru celelalte domenii.Am mai invatat ca frumos nu e neaparat ceea ce-ti place,ci ceea ce ESTE AUTENTIC.Biblia vorbeste foarte clar si despre cei ce se pierd din cauza ca nu cunosc cuvantul-inteleg aici ca mesajul scripturilor este foarte important sa fie insusit cum trebuie.

  3. Nu am spus ” desfintare” ci minimalizare.
    Calculati cite zeci de ore saptaminal se pierde in repetitii muzicale, si cite in studiu”biblic si in adevarata partasie frateasca( nu in prezenta duminicala la un „program” de doua ore)

  4. Papa Benedict zicea ca „celelalte” culte crestine sunt „cluburi religioase”.

    Fratele Zac Poonen spunea ca cei mai multi vin la adunare ca la restaurant: sunt serviti, platesc si pleaca acasa. Casa Domnului nu e restaurant prestator de servicii spirituasl-culturale. Prin darurile Duhului Sfant toti participam la buna functionare a Trupului Lui Hristos, mai ales pe plan local.

    Nu ma intereseaza politica de partid, din ce-am vazut pana acum prefer adunarile penticostale, baptiste sau crestin dupa evanghelie.

  5. Ideea de spiritualitate fără religie nu este de săptămâna trecută, ci puţin mai veche. Despre D. Bonhoeffer noi ştim puţine lucruri, şi gândind că a fost un antihitlerist de mare calibru îi dăm aprecierea cuvenită. A-l trece însă în rândul marilor de la care trebuie luat lecţii de teologie, este o treabă pripită. Noua creştinătate bonhoefferiană este biserica lumească şi are chemarea să slujească o civilizaţie care se maturizează fără Dumnezeu. În această slujire nu trebuie să mai fie prezentat un Dumnezeu transcendent, ci unul imanent: divinul în mijlocul lucrurilor. Creştinătatea nereligioasă nu este doar o observare din partea lui Bonhoeffer, ci o definire şi o tendinţă spre ea.
    Pentru gânditorul german a fi creştin nu înseamnă a fi religios într-un fel particular, iar creştinul nu este un homo religiousus, ci pur şi simplu un om. Iată ce scria pe 16 iulie 1944 din închisoarea Tegel:
    „Nu putem fi sinceri daca nu ne dăm seama că trebuie sa trăim în lume etsi deus non daretur (ca şi cum Dumnezeu nu ar exista). Şi aceasta este ceea ce noi recunoaştem în faţa lui Dumnezeu! Dumnezeu însuşi ne obligă să-o recunoaştem. Venirea noastră la maturitate ne conduce la o recunoaştere reală a stării noastre înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-ar fi vrut ştim că trebuie să trăim ca oameni care gestionează viaţa noastră fără el.”
    Ce este îngrijorător că personalităţi teologice penticostale (cadre ale ITP) îi recomandă teologia pe bloguri personale. Adventistul Florin Lăiu vorbeşte despre teologia modernă, sau despre o “ateologie” raţionalist-umanistă, numită de obicei liberală, dar nu face o strigare profetică împotriva ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: