RÂNDUNICA ȘI CÂNEPA

O fabulă foarte sugestivă a lui Esop:

Se spune că un om a ieșit să semene cânepă pe ogorul său. Mai multe păsărele s-au grăbit să caute semințe de mâncare. Rândunica le-a zis: ”Vedeți aceste semințe de cânepă? Una să nu rămână! Mâncați-le pe toate!” Celelalte au râs de ea și și-au văzut de treabă. După o vreme cânepa a crescut, din ea s-au tras fire și s-au făcut filee de prins păsări. Pe când acestea sufereau în captivitate, rândunica le-a văzut și le-a zis: ”Vedeți ce-ați pățit dacă nu m-ați ascultat?”

Morala: Dacă nu distrugi sămânța răului, când va crește te va distruge el pe tine.

Bine spunea Domnul Isus că în loc să luptăm cu ispitele la nivelul faptei, mai bine le înfruntăm în minte și în inimă!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

12 răspunsuri to “RÂNDUNICA ȘI CÂNEPA”

  1. Foarte inteligentă aceasta fabulă cine vrea să înțeleagă spre folosul lui o face.
    În medie zilnic se perindă prin mintea noastră 50000 și 65000 gânduri. Între zecile acestea de mii de gânduri avem parte de gânduri voluntare și gânduri involuntare.
    Gândurile voluntare sunt cele în care suntem implicați noi prin activitățile noastre zilnice sau mai pot fi numite conștiente. Gândurile conștiente pot aborda trecutul, prezentul și viitorul. De pilda un șahist poate gândi la mutările din trecut și prezent, poate prin experiență și concentrare să opereze în gândire cu până la 60-63 mutări concomitent. Sunt variantele și posibilele mutărilor din această puzderie prin analiză și putere de decizie în câteva secunde are responsabilitatea să bifeze cea mai bună mutare. Când dorim sa învățăm ceva nou, partea cognitivă, de regulă ca sa învățăm ceva avem două modalități 1. memorarea și 2. raportarea la ce am învățat anterior, învățăm prin prisma a ceea ce știm. Când vorbim de învățare trebuie sa urmărim formarea unor deprinderi și aptitudini, repetiția este mama învățături.
    A doua gândirea involuntară are dea face cu subconștientul nostru. Ce am semănat pe scoarța cerebrala aia secerăm mai târziu prin formarea de deprinderi și aptitudini. Aici intra automatismele care ni le formăm prin exercițiu sistematic și conștient (condusul mașini). Deprinderile greșite sunt generate mai întâi voluntar și apoi se manifesta in gândirea noastră involuntare sunt purtate o lungă perioada de timp dacă sunt corectate și nu s-au fixat bine pe scoarța cerebrală iar dacă nu sunt corectate și nu intervine Harul lui Dumnezeu ele persistă pană la moarte. Așa se explică de ce dependenții recidivează. Cei căzuți în patima alcoolului, fumatului, drogurile și pornografia. Cu cât cineva să compromis mai mult cu acestea cu atât este mai greu tratamentul și oricum ramân unele consecințe.
    Gândirea noastră este stimulată prin toate simțurile noastre dar ceea ce vedem ne scrie cel mai bine pe scoarța cerebrală așa ca trebuie să ne păzim ochii ș mintea. A sosit timpul când daca dorim sa ne păzim sufletul și Duhul trebuie sa privim la Domnul și al său cuvânt.
    Prin voință avem puterea de decizie. Putem să acceptăm gândurile și să le transpunem în practici sau putem să le respingem și să facem gândirea noastră supusă Cuvântului lui Dumnezeu prin lumina și puterea Duhului Sfânt care este în noi.
    Mă rog ca Duhul lui Dumnezeu să ne conducă mințile și să pună în noi gândurile Sale ca să luăm decizii după voia Sa.

  2. he! he! pastore spune ne si cum sau ne trimiti la pateric si la filocalie, la isac siru la simon noul teolog. ca la uni care ne spun ca au facut lucru acesta

  3. Bine mi-a prins; deci trebuie sa mai cer har, ca sa se stearga cele nerezolvate din subconstientul meu.
    Citesc multe lucruri asemanatoare de la ortodoxul meu(fiul cel mare).

  4. Un exemplu: am văzut doi oameni, cam 80 de ani vîrsta, aceeaşi condiţie socială, adică ţărani, aceeaşi suferinţă la bătrîneţe, aproape paralizaţi la azil. Unul din ei este extrem de rău spiritual: bîrfeşte pe toţi, acuză, huleşte pe toţi, încît nimeni nu-i poate sta în preajmă. Celălalt e de o moralitate rar întîlnită: nu se ceartă cu nimeni, se-mpacă repede cu cei ce l-ar supăra, darnic, zîmbitor, e o companie plăcută. Nu e nici unul dintre pocăiţi, dar diferenţa de caracter e impresionantă, diametral opuşi unul altuia. Ce-or fi semănat în decenii de viaţă… De aceea zice Scriptura că astăzi este ziua mîntuirii. La bătrîneţe e din ce în ce mai greu să schimbi ceva.

    Eram odată la Sibiu si fratele Corneliu Marcu spunea că la unii, ca să pui mesajul evangheliei trebuie să scoţi ce-i vechi ca să faci loc; tradiţii concepţii, doctrine, etc.

  5. Bun comentariul lui CBogdan.
    Apropo domnule pastor sunt curios daca ati citit vreodata aceste scrieri foarte vechi,unde este tratata la modul foarte amanuntit ,lupta aceasta interioara cu gandurile….Filocalia,Patericul si cum vi se par ele.
    Am inteles ca recent sunt redescoperite in Occident,mai ales in scolile de psihologie,dar care se rezuma doar la latura asta,pur psihologica

    • Nu m-am documentat în această direcție, dar Pavel abordează problema în Romani 2.
      În context biblic spațiul acestei lupte se numește conștiință / de fapt cuget.

    • Eu am citit Filocalia, Patericul (cel egiptean e celebru cca secol 3, 4) dar mai interesant mi s-a părut patericul Palestinian. Care-i concluzia mea, autorii din primele trei secole crestine au gîndire centrată pe Biblie, mai curat, cei de mai tîrziu se ocupă de filosofie, psihologie, dar ignoră sau sucesc Adevărul Biblic. Patericul Egiptean e cu istorisiri din viaţa comunităţii creştine din zona Alexandria Egipt, patericul este considerat baza teoretică a monahismului ortodox. E-adevărat că aceste opere literare tratează problematica gîndirii deoarece se considera că spaţiul cognitiv este cuibul păcatului. Adică dac-ai păcătuit, fie ai planificat mai intîi actiunea, fie ai neglijat relaţia cu Dumnezeu, anume studiul dar mai ales rugăciunea. Deci remediul pentru o gîndire şi-o viaţă sănătoasă este rugăciunea neîncetată, pacea sufletească, detaşarea de cele lumeşti, de-aici a fost un pas pînă la izolarea monahală.

  6. Tare bine se-aseamana ca morala, fabula lui Esop cu cea a lui Lev Tolstoi, „Gaina si Randunica”:
    O gaina dadu peste niste oua de sarpe si se apuca sa le cloceasca. Vazand-o ce face, o randunica o avertiza:
    – N-ai minte deloc ! Baga de seama ca dupa ce vei scoate puii si-or creste mai maricei, pe tine te-or insfaca prima…

  7. In cazul acesta o randunica ne da lectii.Sau ce drama mai mare decat aceea sa nu judecam nici macar cit o randunica.Si apoi ca sa zbori asa ca si o randunica pe ogor si sa poti culege acea samanta iti trebuie aripi mari si trup usor si asta inseamna sa nu ai fire ci doar aripi cu care poti zbura ,pe cand noi se pare avem aripi mici si trupuri mari,adica avem multa fire pamanteasca deaceea si aripile noastre sunt mici,mai degraba calcam aceea samanta sa intre si mai bine in ogorul cu pricina.,Apoi aceea samanta odata crescuta din ea se confectioneaza cele mai bune laturi sau capcane prin care poti sa mori asa ca si o randunica vesnic.Destul de inspirata este aceastas poveste.

  8. La batrinete…pierdem controlul si tot ce am ascuns inauntru ( saminta )…va iesi afara. O sa ne prindem in plasele pe care le-am innodat noi insine o viata intreaga. Cei ce au ginduri bune si si-au pigulit cu rabdare semintele firii lor adamice n-au de ce se ingrijora…ceilalti care le-au ascuns cu grija sa nu le vada nimeni o sa se mire cum o sa le iasa prin palarie…
    Domnul cu mila…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: