FARISEII VECHI ȘI NOI SAU EVOLUȚIA FARISEISMULUI RELIGIOS

Ne-am obișnuit să-i știm tunși zero, ele îmbrobodite, cu priviri aspre, ele sfioase, fără cravată, ceas, sau dungă la pantaloni, ele cu haine largi și lungi. În schimb, le-am atribuit bârfa, răutatea, lăcomia și alte zavistii. Ei au introdus în biserici băncile pedepsiților (cele din urmă) de nu mai pot sta credincioșii pe rândurile din față. Fariseii! Lipsiți de înțelegere pentru tineri, ținând cu încăpățânare de obiceiuri fără acoperire biblică, predicând mai mult folclor evanghelic decât Scripturi și pierzându-și copiii în lume!

Ei L-au răstignit pe Domnul slavei, au căutat să-L prindă cu vorba și I-au reproșat că ucenicii lui nu țin datinile strămoșești. Ei sunt lăudăroșii care se laudă cu faptele lor în timp ce-și ascund nelegiuirile, pun flori pe mormintele proorocilor când, de fapt, părinții lor i-au ucis, strecoară țânțarul și înghit cămila, scot paiul din ochii altora când în ochiul lor este o bârnă, zic dar nu fac, se roagă de ochii lumii, îi arată cu degetul pe vameși și strâng pietre împotriva femeii păcătoase, trec nepăsători pe lângă cei căzuți între tâlhari…

Am vești îmbucurătoare pentru dumneavoastră: fariseii de acest tip sunt pe cale de dispariție! I-am predicat afară din bisericile noastre, i-am marginalizat cu ironiile noastre, i-am desființat demascându-le fățărnicia. Cravate ne-am pus, ceasuri avem, freză cine poate, fustele s-au scurtat și s-au crăpat de strâmte ce sunt, bluzele s-au decoltat, basmalele au intrat la apă, au apărut lănțișoare, ace și alte accesorii, vopsele, coafuri și farduri, ce mai, suntem în rândul lumii!

Acum, dacă le avem pe toate acestea, în spatele lor nu se mai poate ascunde mândria, răutatea, bârfa și stricăciunile firii? Eu cred că mai bine! Măcar la unul care se îmbrăca în negru mai era o șansă să fie și sincer pe când sorcovăriile noastre trădează fudulia de la o poștă! Stați liniștiți, fariseii nu au dispărut, au evoluat!

Sub pretextul că au demolat obiceiurile și tradițiile omenești (îngenuncheatul la amvon, cititul Bibliei ridicați în picioare, pregătirea pentru Cina Domnului…), acum ei nu au probleme cu alte tradiții stră(stră-stră)moșești pe care le cosmetizează ca fiind instrumente de evanghelizare și relevanță! Au considerat că îmbrăcămintea prea îngrijită la amvon este un artificiu fariseic, așa că ne-au îmbogățit cu vedere la păroșeniile dumnealor de pe mâini și piept. Ca să le facă în ciudă la părinții lor farisei. Dar le cântă în strună în vestimentații popești și semne idolești celor care i-au bătut și maltratat pe părinții lor tocmai pentru că lepădaseră datini și obiceiuri interzise de Biblie!

Când Biblia spune să ne îmbrăcăm cuviincios și că podoaba noastră nu trebuie să fie cea de afară (împletituri, accesorii de aur etc.) iar femeia trebuie să se roage și să proorocească cu capul acoperit tot mai avem acoperire pentru doctrinele bătrânilor noștri. Dar când tot Biblia vorbește clar că nu avem voie să ne facem imagini sau chipuri cioplite să ne închinăm la ele, pe acestea le minimalizăm ca fiind din categoria ”cu grecul m-am făcut grec” răstălmăcind Scripturile!

Pericolul este că dacă în cazul fariseilor vechi șansa de a fi fățarnici era juma-juma, în spatele balului mascat al noilor farisei nu există niciun dram de spiritualitate autentică! Acum abundă declarații de genul ”mi s-a schimbat viața”, ”s-a petrecut o schimbare radicală în viața mea” și ”am simțit ceva extraordinar”, declarații pe care nu le poate proba nimeni pentru că nu se vede mai nimic! Un creștinism de colivie (fără vreo aluzie la coliv(i)a pe care ne așteptăm din zi în zi să o reintroducem în meniul nostru funeral).

Fariseii vechi își ascundeau răutatea venind la biserică totdeauna, punctuali la ora de rugăciune, mergând la stăruințe în fiecare seară, postind și rugându-se cu orele! Fariseii noi, probabil de duhovnicești ce sunt vin la biserică sporadic, au desființat ora de rugăciune, merg la cinematograf, se modifică de la o duminică la alta și, ca să dovedească totuși spiritualitatea lor spoiesc câteva refrene răsuflate, șterg parbrizurile o oră și se zbânțuie în ritmuri după care șed la o porție de glume, se pocăiesc cu lacrimi publice de păcatele lor (așa e la modă acum, dacă vrei să ieși în evidență) după care punct și de la capăt! Noii farisei sunt acum deghizați în vameși și femei păcătoase, dar care se pocăiesc

Despre aceste vremuri vorbea Domnul Isus atunci când întreba dacă va găsi Fiul omului credință (autentică) pe pământ.

Dragi credincioși, pe fariseii vechi i-am îngropat (aproape) pe toți! Aveți grijă la fariseii noi! Și unii și alții poartă măști! Fariseii noi sunt mai periculoși deoarece își poartă propria față drept mască…

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

30 răspunsuri to “FARISEII VECHI ȘI NOI SAU EVOLUȚIA FARISEISMULUI RELIGIOS”

  1. A. ” se pocăiesc cu lacrimi publice de păcatele lor (așa e la modă acum, dacă vrei să ieși în evidență) după care punct și de la capăt!”
    Nici vorba metodologia este diferita
    1. Scrie pacatul pe bilet
    2 pune-l in punga
    3 Parintele da foc pungii
    4. Voila ,ești iertat, putem sa o luam de la capăt .

    B. Vorba fratelui Vladimir Pustan, Duhul Sfint încearcă sa ne îmbrace, Satana încearcă sa ne dezbrace.
    Nu degeaba un anumit festival a fost numit ” al satanei” , ca Satana tot a încercat ( si reușit) sa-i pună rochia in cap la o sora ortodoxa.

  2. „Fariseii noi” trag mai mult inspre categoria (…) religioase, purtate incoace si incolo de orice fel de invatatura. Inaintasii nostri, desconsiderati si porecliti „farisei”, asa cum au fost ei de stricti in ce priveste Calea Domnului, dar cel putin au dat dovada de verticalitate si seriozitate spirituala, astfel ca Dumnezeu se cobora in mijlocul lor prin Duhul Sfant. Deci un punct de reper tot au fost!…
    Astazi…toate (…) sunt „crestini”! Iar in numele „libertatii in Christos”, gresit interpretata, si cioroiul si sobolanul au ajuns buni de mancat! Poftim…

  3. no coment, God bless you!

  4. Ce inseamna stersul parbrizului o ora, frate pastor? Este cumva vorba de ridicarea mainilor in adorare la adresa lui Dumnezeu? Ori inteleg eu gresit?!

  5. Draga frate Cristian,

    La aceasta postare incomoda (pentru unii care se incred in ei insisi – Luca 18:9), ingaduiti-mi o poezie pe masura de…incomoda, poticnitoare pentru acestia:

    PRETENŢII…”EMISE”
    (DE UN FARISEU)

    Matei 23 : 5-12 ; Luca 20 :46 ;
    Matei 7 :21-23

    Îl ascultam pe-un frate-odată
    Glăsuind plin de emfază :
    ‘’ Am onoarea, Sfinte Tată…
    Căci sunt…pocăit cu vază !

    Cinste am să Te slăvesc ;
    O, cât sunt de mulţumit !
    Astăzi îţi mărturisesc
    Că mă simt deosebit !

    Ţi-ai ales unealtă bună ;
    Merite am cu duiumul !
    Ascultă cum glasu-mi sună ;
    Deci, ca mine n-ai niciunul !

    Cânt pe notele înalte
    Sunetul cel mai acut ;
    Iar de vrei varietate,
    Bas ca mine n-ai avut !

    Mânuiesc Scriptura toată
    Cu un deget de rabin ;
    E perfect interpretată
    Şi, de-abia mă mai abţin

    Ca să nu spun verde-n faţă
    Că de-atâta-nţelepciune,
    Nu mai e nimic în viaţă
    Ca să-Ţi cer prin rugăciune…

    Pocăinţa-i cât cotarca (pătul)
    Plin-acum de popuşoi (porumb);
    Poartă la vedere ‘’marca’’
    De evlavie de soi…

    Nu mă număr cu sărmanii
    Care se jelesc întruna ;
    Când se roagă ca profanii
    Ne-nţeleşi, dintotdeauna…

    Că-i sfântă ierarhizare,
    Pentru pocăiţi ca noi ;
    Toţi experţi în inchinare
    (Pătulul cu popuşoi…

    Când pe fiece ştiulete
    Din cotarca cea aleasă
    Străluceşte pe-ndelete
    Tăciune…de-‘’naltă clasă’’!)

    N-am pretenţii de mândrie;
    Vreau doar toţi să mă cunoască !
    Ca şi mine n-o să fie
    Altul, ca să Te slăvească !

    Slovele îmi sunt străine,
    Care-aduc a…degradare :
    ‘’Doamne-am căpătat la Tine
    Trecere-n Har, îndurare…’’

    Aste-aduc a umilire ;
    Nu vreau să mă descalific !
    Sunt rabin, un VIP din fire,
    Trăiesc doar să mă glorific !

    Doar un pic, că n-o fi foc
    Dacă mă cinstesc mai bine ;
    Altul învăţat în loc,
    Tatăl n-o găsi ca mine…

    Şi, de-atâta-nvăţătură,
    Calităţi şi…brâie late,
    Am primit investitură,
    Titluri, notorietate !

    La colţuri, port atârnate
    De veşmintele de in,
    Filacteriile late ;
    Ciucuri lungi de…’’bun rabin’’ !

    Pieţele îmi ies în cale
    Oferindu-mi închinare ;
    Toti îmi cântă osanale
    Că nu sunt ca orişicare !

    Nu pretind ! Dar mie-mi place
    Să fiu lăudat din plin !
    Să-i refuz ? O, nu se poate
    Căci sunt vrednic, pe deplin !

    Când aceşti adulatori
    Aşa-mi gâdilă făptura…
    Sunt cinstit prin adunări
    Şi…nici nu mă doare gura

    Să mă laud ! Doar un pic !
    Că, doar eu nu calc Scriptura ;
    Nu ştirbesc chiar cu nimic
    Slava-I. (Ce mai tura-vura) !

    Domnului chiar ca îI place
    Să aibă astfel de sfinţi !
    Ce trăiesc în bună pace ;
    Făloşi, buni, lăudaţi, cuminţi…

    Ce sunt ‘’cap’’ şi nu sunt ‘’coadă’’
    În adunarea celor drepţi ;
    Toată lumea să îi vadă
    Că sunt buni, lăudaţi, deştepţi…

    (Dar răstâlmăcind Scriptură
    Cei ce sunt toţi…bicefali ;
    Uită că-s cuprinşi de ură
    Mândri şi aşa carnali !

    Căci în Casa Domnului
    Numai El e Cap în toate ;
    Nu-şi dă Slava omului
    Ce trăieşte-n strâmbătate…

    Poate…’’coadă’’, aş mai zice ;
    Ca-ntr-o ‘’dulce ispitire’’
    Omul este mai ferice
    Fals să fie în slujire…)

    Deci, daţi-vă dar, în lături
    Voi profani şi voi plebei !
    Să trec tâlmăcind Scriptura…
    ‘’Vulfila quibuţ’’ de vrei

    Ţi-l descriu ca pe-o doctrină
    Necesară, principală ;
    Referinţe de-unde iei
    De nu-s eu să-ţi dau cu fală ?

    Suntem crema naţiunii
    (Sevă de smochin…uscat !)
    Secretul comuniunii,
    Fariseism înveninat !

    Plecăciunile-s răsplată;
    ‘’Rabi’’, e-un apelativ
    Care te înalţă-ndată;
    Nu e un diminutiv !

    Căci formăm o bună ceată
    Între cei profani,de rând;
    Se mândreşte Sfântul Tată
    Când ne vede-apoi, intrând

    Toţi buluc, în Casa Sfântă,
    Toţi făloşi, la închinare !
    Căci prezenţa noastră-ncântă
    Orice ochi din Adunare ! ‘’

    …Dar nu au crezut…’’părinţii’’
    Cei cu filacterii late,
    Că îi vede-un OCHI pe ‘’sfinţii’’
    Ce trăiesc în strâmbătate !

    S-au fălit cu-a lor slujire
    De rabini şi farisei ;
    C-o viaţă făr’ iubire,
    Sămânţă de…Asmodei !

    Ei nu pot fi scrişi în Carte;
    Vor sta muţi, fara cuvânt !
    De Hristos ei nu au parte
    CĂ AU FOST SCRIŞI PE PĂMÂNT !

    Când văd iad arzând în flăcări,
    Se-nfioară, azi, tardiv;
    Călăuze pe cărări,
    Oarbe-n tristul ‘’colectiv’’

    De rabini şi farisei ;
    De ‘’preasfinţi’’ cu largi veşminte !
    Din fruntaşi, ajuns-au ei
    Rătăcitori printre morminte !

    Aspru azi răsună Glasul
    Acuzându-i prin Cuvânt ;
    Şi-urmărindu-i la tot pasul :
    ‘’NU V-AM CUNOSCUT NICICÂND !’’

    ACIDUZZU, 01.11.2009

  6. Frate ACIDUZZU,
    aprecieri pentru poezie si…má gándeam ´cá puteati sá puneti numele autorului(cel adevárat).Nu cred cá multi si.ar fi dat seama. Dacá o s-o recit vreodatá sá nu spun :”o poezie de a lui ACIDUZZU”. 🙂

    • Cu discretia necesara, nu cred ca-i important autorul ci mesajul ! Cerul este plin de mari anonimi !
      Totusi, pentru curiozitate, cereti-i numele autorului pe privat fratelui pastor Cristian Ionescu dar, faceti si dumneavoastra ca si Elisei: „Stiu si eu, dar taceti” ! M-as simti mult mai onorat de discretia dumneavostra decat de o publicitate pe care n-o merit !
      Sa fiti binecuvantat !

  7. Miini curate dupa parerea mea inseamna inima curata.
    Nu cred ca Dumnezeu ne vrea cu miinile pe sus;
    deja sunt gesturi FIZICE!
    care nu inseamna inchinare in duh si adevar.

    • Si totusi, sora Elisa, in timpul luptei cu Amalec, Moise a ridicat maini reale spre cer, fiind ajutat de Aaron si Hur.Bineinteles ca fara o inima curata ar fi un nonsens,dar sa sti ca ESTE un secret spiritual in ridicarea mainilor.

      Cat despre „farisei”, nu-i putem baga pe toti in aceeasi oala.Nicodim un fariseu, fruntas al Iudeilor,ca raspuns la intrebarile lui, l-a provocat pe Domnul Isus sa spuna cuvinte care au adus multa lumina, si au fost o binecuvantare pentru toate generatiile de crestini.(Ev.Ioan 3-21)Tot el in timp ce altii au fugit, a adus o cantitate valoroasa de smirna si aloe, necesare pentru imbalsamarea Domnului….asa dar, nu toti au fost „morminte varuite”.Spun acestea pentru-ca observ o atitudine de generalizare, (si in alte bloguri) care duce la „aruncarea la lada de gunoi” a orice nu se potriveste cu tiparele noastre, chiar daca intre ele sunt lucruri valoroase.

      Sa ai o saptamana buna ! Fara farisei (rai) GBY

      • Da, frate Stefan Matasaru,
        Adevarat graita-ti ! Moise a ridicat maini curate catre Dumnezeu ! Tocmai despre aceste maini vorbea elisa peaici si totcmai aceste maini le aprecia in secolul intai fratele nostru Pavel, apostolul neamurilor in 1 Timotei 2:8-12: „Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.”

        Sa ca sa nu fie acuzat de…”discriminare…” continua cu versetele 9-12:
        „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
        Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
        Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.”
        Eu am incercat sa fiu cat se poate de incomod, facand apel la persoana nu generalizand, intrucat si eu sunt om si sunt inconjurat de o sumedenie de frati pe care nu mi i-am ales eu ci mi i-a ingaduit dDomnul sa traiesc printre ei. Iata deci ca am de-a face cu cei care etaleaza pretentii ca intotdeauna inalta doar maiini curate catre Dumnezeu.sa-i vedem insa „la lucru” cat sunt de curati !

        TOCMAI TU…?
        Psalm 55: 9b-14;
        Luca 15:28;
        Luca 18:9,14.

        Dup-o zi de părtăşie
        Ce cu mine o petreci,
        Şase zile or să fie
        De înstrăinare, reci !

        După ce, în Har nespus,
        Plini de-o bucurie sfântă
        Proslăvindu-L pe Isus,
        Ne-am întors la…viaţa-nfrântă…

        În batjocuri, clevetiri,
        Critici aspre, judecăţi ;
        Ai uitat de dulci trăiri
        Ce-am avut în alte dăţi…

        Când mergeam într-o unire,
        Bucuroşi,la Casa Lui;
        Ai uitat de-a Sa iubire…
        Zilnic îmi baţi câte-un cui

        În inima mea iubitoare,
        În minte şi-n duhu-mi stins…
        Când simt cuiul în picioare,
        Nu mă pot opri din plâns…

        Simt apoi durerea mare
        În ecouri de Calvar ;
        ‘’Doamne,în a Ta-ndurare
        Înca tot reverşi din Har

        Peste-o falsă părtăşie
        Peste gânduri nepătrunse ;
        Peste-aşa fătărnicie,
        Peste-aşa porniri ascunse ?

        Când suntem în Adunare,
        Îmi zâmbeşti maliţios ;
        Îmi eşti…fratele mai mare,
        Un frate fără…Hristos !

        Îmi întinzi o…’’caldă’’ mână,
        Flască şi gelatinoasă ;
        Mă-nfior o săptămână,
        Şase zile de acasă…

        Şi mă-ntreb : E cu putinţă
        Să-mi fii frate-n Adunare ?
        Când afară-n necredinţă,
        Ai altă preocupare…

        Cât de dulce-i părtăşia,
        O zi-n Casa Domnului !
        Alte şase-s viclenia
        De-a sluji…demonului…

        Duh de clevetire-amară,
        Duh de ceartă, judecată ;
        Îmi arată că afară
        Din Biserica curată

        Viata ta-i o mârşăvie,
        E o cloacă, un puroi ;
        Unde-i dulcea părtăşie
        Şi iubirea dintre noi ?

        Când mă duc cu tine-n Casă
        Dornic dupa închinare,
        Tu eşti…mierea cea aleasă ;
        Mă iubeşti cu-nflăcărare…

        Şi când îti privesc statura
        Pusă sus, pe-un soclu sfânt,
        Iubeşti, nu te doare gura
        Plină de-un viclean avânt…

        Iar când stai…lângă Isus,
        Eşti atât de fericit ;
        Spre mine priveşti de…sus,
        Nu te-opreşti din bâţâit…

        Îmi vorbeşti cu drag şi blând,
        Pe vârfuri când te…ridici ;
        Nu mai conteneşti spunând
        Cât de mult iubeşti…de-aici ! *

        Din a ochilor tăi fante, **
        Au mijit aşa-ntr-o doară
        Lacrimi…crocodiletante ***
        Reci, ce-adânc mă înfioară…

        Din amvon, proptit în brânci,
        Ca şi arendaşu-n lan,
        Cu vorbe mieroase-mi frângi
        Inima-mi plină de-alean…

        Eşti un bun secerător,
        Stai infipt în Sfântul Lan ;
        Iar spre mine, scrutător,
        Tot priveşti cu-un ochi viclean…

        Şi, din bun secerător,
        Secerând tot ce se poate ;
        Iute, harnic truditor
        Dând din gură, dând din coate…

        Secerând cu-atât-ardoare,
        Seceri de…’’iubire prins’’;
        Seceraţi cad din picioare
        Fraţii, pe cari i-ai invins…

        Tocmai tu, prieten drag,
        Ce ne cunoaştem de-o viaţă ?
        Vorbele tale m-atrag,
        Dar mă-nneacă-n deasă ceaţă…

        Tocmai tu, prieten drag,
        Care mă săruţi pe-obraz ?
        Cand păsim al Casei prag,
        Iute mă calci pe…grumaz…

        * gest retoric făcut cu mâna dreaptă (în mod normal) în dreptul inimii; de data aceasta, în contextul exprimării, făcut de-a-ndoaselea (cu mâna stângă spre dreapta pieptului, în mod ipocrit…)
        ** Fantă, deschizătură îngustă prin care străbate un fascicul subţire de lumină (folosită în fizică).
        *** Crocodiletant – cuvânt compus : crocodil+ diletant – Persoană care face ceva doar pentru propria sa plăcere : superficial, neprofesionist ; cu o plăcere diabolică mascată, dar care provoacă semenului său o suferinţă fizică sau morală ( în contexul dat)

        Tocmai tu, frate de cruce,
        Simbriaş cu mine-n Vie ;
        Îmi eşti fratele cel dulce !
        Iei o mai bună simbrie…

        Batjocorindu-mă,taman
        Şase zile-n săptămână ;
        Peste treisute-ntr-un an ?
        Ce-ai facut, o să rămână

        Nu o zi de părtăşie
        Falsă şi de fariseu ;
        Cu o falsă prietenie !
        Oare crezi că Dumnezeu

        Nu-ţi citeşte viclenia
        Când te-nchini în Adunare ?
        Ţi-e străina părtăşia
        Cât eşti fratele…cel mare !

        Cât te crezi stăpân pe lan
        Şi tot seceri, pe furiş
        Pentru tine,mai avan
        Slava-n snop, la seceriş…

        Te-ai crezut sfânt arendaş,
        Pretendent la moştenire ;
        Eşti doar jalnic simbriaş
        Ce slujeşti fără iubire !

        …Prepeliţele cuminţi,
        Încă nu te-au săturat
        De vânat ! Carne-ntre dinţi
        Plată ai, cum ai lucrat…

        Sfânt, cu carnea între dinţi,
        Faci paradă de slujire…
        Te consideri printre sfinţi,
        Lucrător…fără iubire !

        Tocmai tu, amicul meu ?
        Tocmai tu, de cruce, frate ?
        Tocmai tu, mă-nşeli mereu
        Crezând căci cu…mâini curate

        Rugăciune-nalţi fierbinte,
        Plin de râvnă, tot în fată… ;
        Crezând că Sfântul Părinte
        Nu cunoaşte-a ta viaţă…

        Tocmai tu, ce mă iubeşti ?
        Şi declari c-un gest din mână ?
        De ce mă batjocoreşti
        Şase zile-n săptămână ?

        Când te vad, iar cad pe gânduri
        Şi mă-ntreb : ‘’Nu-ţi vii în fire ?
        Când păşind iar printre rânduri,
        Vii ca să-mi declari iubire ?’’

        Sfânt eşti şi desăvârsit,
        Te crezi în carul lui Ilie !
        Nu te saturi de bârfit
        Căci nu te-ai desprins de glie…

        Şi, cât eşti de…pocăit,
        Transportat de-un…faeton,*
        Nu te saturi de… ‘’iubit’’
        Fals, ca un cameleon !

        Tocmai tu ?…Astăzi, fierbinte
        Mă rog, numai pentru tine :
        « Doamne, Bunule Parinte,
        Fă-l să simtă iar cu mine !

        S-avem iarăşi părtăşia
        Cea dintâi, sfântă, curată !
        Sfinţeşte tovărăşia
        Când strigăm spre Tine : TATĂ !

        Doamne, fă-l să simtă starea
        De smerire, pe deplin ;
        Ca să nu mai umple zarea
        C-un talent de…cabotin…

        * Faeton – Trăsură înaltă, uşoară, cu patru roti, şi cu capotă pentru scaunul din fată.
        Mai târziu, primul autoturism cu combustie internă, asemănător cu acesta.

        Tocmai el ? Da ! Fă-l curat ;
        Curăţit sus, la Calvar !
        Prin sfânt sânge azi spălat ;
        Tocmai el ! Salvat prin Har !

        Mă rog tocmai pentru el,
        Să îl ierţi de nebunie !
        Doamne, fă-l in Turma Ta un miel ;
        Frate scump, redă-mi-l mie !

        ACIDUZZU, 02.02.2010

  8. Scumpe frate Cristian Ionescu,

    Se impune aici sa-l privim pe fariseul modern (vechi si nou, deopotriva, ca „aluat care dospeste toata plamadeala”… 1 Cornteni 5:6-7), si dintr-o alta perspectiva …mai „sarbatoreasca”, mai inaugurala, intrucat, fariseii moderni se uita intotdeauna de sus la noi, parca intrebandu-ne : „Bai…pocaitilor, am facut oare armata impreuna ? Am incurcat cumva valizele-n gara de va permiteti sa ma tutuiti ? Suntem intr-adevar „una in Hristos”, adica „egali in drepturi” DAR EU SUNT MAI EGAL IN DREPTURI DECAT ORICARE DINTRE VOI !”

    Iata aici „perspectiva”, ( adica fariseul nou intr-o lumina noua) dar in lumina textului
    din Fapte 17:16-21, adica,

    DESPRE DUHUL ATENIAN SI MANIFESTAREA LUI MODERNA
    Fapte 17 : 16-21

    1.Etalarea in public a gradului de eruditie personala, (in contextul versetului 2 din Proverbe 27 : « Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale. » si apoi a versetului 27 din Proverbe 25 : « Nu este bine sa mananci multa miere: tot asa, nu este o cinste sa alergi dupa slava ta insuti. », nu este altceva decat o manifestare moderna a duhului atenian de batjocura (Fapte 17 :16-21), sa spuna sau sa asculte ceva din nou, dupa « moda romaneasaca a…BATUTULUI APEI IN PIUA » o metoda copiata in dilutii de la vechii evrei : « Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri. » (Proverbe 30 :32-33).

    2.Etalarea premeditata si cu scop laudativ in public a calitatilor, virtutilor si meritelor personale, titlurilor dobandite, este doar o manifestare dispretuitoare fariseica ( Luca 18:9-14 ; cap.10:29 ; cap.16 :15) una si-aceeasi cu …« Bai, pocaitilor,…voi titi cine sunt eu ? », expresie ramasa celebra prin unicitatea rostirii ei in blogosfera evanghelica romaneasca ; expresie care l-a « facut celebru pe autorul rostirii ei, alaturi de alte virgule, idei nerostite sau… »cct-turi ».

    3.Etalarea in sine este o manifestare dispretuitoare care-si aroga doar pentru sine « magna cum laudae », si care prin sfidarea si dispretuirea semenilor lor este o atidudine de separare de acestia printr-o parere mai inalta despre sine « mai mult decat se cuvine » cu pretentii de membru al vreunui club exclusivist si, nu de putine ori, al celor care sunt… « biruitori in Hristos »
    Sfideaza astfel intr-un mod imperturbabil pe cei care sunt inclusi in continutul Psalmului 131 : (O cantare a treptelor. Un psalm al lui David.) « Doamne, eu n-am o inima ingamfata, nici priviri trufase, nu ma indeletnicesc cu lucruri prea mari si prea inalte pentru mine. Dimpotriva, sufletul imi este linistit si potolit ca un copil intarcat care sta langa mama sa; da, sufletul meu este ca un copil intarcat. Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele, de acum si pana in veac!”
    Psalmul 131 este cel de-al 131-lea psalm din Cartea Psalmilor. Este unul din 15 psalmi care începe cu cuvintele “O piesa in drumul spre ascensiune” (“o cantare a treptelor”, adica “Shir Hama’a lot” in limba ebraica). Este recitat ca următorul psalm între Sukkot şi Hagadol Shabbat.
    Manifestarea aceasta exclusivista cu pretentii de biruitor este contrara afirmatiei din 1 Ioan 5 :4 : “pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.”

    4. Prin etalarea eruditiei personale in mod gratuit si cu scop de a dobandi popularitate si notorietate publica, se ridica un mare semn de intrebare cu privire la existenta nasterii din nou ! ( I Ioan 5 :4) Ei sunt doar…neprihaniti publici !

    5. Pe langa intrecerile sportive de golf, cricket, si jocul de curling este rezervat doar gentlemenilor, exclusivistilor cu maniere mostenite heraldic, nicidecum unor insi de teapa celor cuprinsi in… “magister chixit” care au deturnat acest sport frumos si tenace intr-o manifestare grobiana crasa pentru adularea mogulilor patentati si titrati…insetati dupa plecaciuni lungi prin piete…(Matei 23 ;5-12) Astfel superbul joc de curling al gentlemanilor, a fost sufocat de marlania mioritica insetata de adulare damboviteana !

    • De ce doar… dâmbovițeană?

      • Frate Cristian,
        „Adularea damboviteana” este ca un simbol heraldic…national, ca un leit-motiv de manifestare…post-lovilutionara in care, „Omul de nimic, omul nelegiuit, umbla cu neadevarul in gura, clipeste din ochi, da din picior si face semne cu degetele” (Proverbe 6:12-13). Este o manifestare a carei initiator politic a fost „sfantul” Ion Ilici(t)-Limba de lemn, si a fost copiat cu brio intr-o fariseica pandemie moderna si de catre unii ultra-demagogi pseudo-evanghelici carora le place (doar) sa fie adulati de aplaudaci prin pietele interconfesionale (Matei 23:5-7), fie ca se afla pe cheiurile dambovitene, pe malurile Crisului Negru, ale Begai, Timisului sau Muresului.
        Tot „pe malurile raurilor (noului) Babilon…ne-aducem aminte de Sion”, stam jos dar nu mai avem puterea de altadata a plange cu lacrimi de pocainta autentica…
        Ni s-au uscat lacrimile, si arfele noastre aninate in salcii zdangane-nfiorate de vantul pustiei, o cantare noua nascocita de un duh care cu siguranta n-a iesit din Sion…(Psalmul 137, in interpretare moderna, de actualitate).

        Frate Cristian, cu siguranta ca ma intelegeti ca nu este nimic personal in acest dur si incomod comment (iarasi doar pentru unii). De pe malurile dambovitene s-au ridicat si inca se mai ridica (unii au plecat iar altii au ramas) OAMENI DE O VERTICALITATE DE EXCEPTIE SI CU SIRA SPINARII DREAPTA, BIPEDA…si (iarasi) stiti la cine ma refer !) Ca si de pe alte maluri ale raurilor Mioritei cu ochii uscati de durerea linsajului si a lapidarii cu pietre…

    • Fratele meu „aciduzu”, iarasi generalizari.Pentru cine ai scris poezia asta atat de lunga? Pentru mine? Pentru liberali? Pentru conservativi? Nu ai putea mai pe scurt,si mai clar sa spui ceeace vrei sa spui? Cunosc pe cineva care inainte de a trimite un comentariu se roaga o ora, pentru-ca suntem responsabili de tot ce spunem in prezenta a, poate, mii de oameni. Daca si tu lucrezi la fel, si esti sigur ca ai calauzirea Duhului Sfant, atunci imi cer scuze. Eu i-am dat un raspuns sorei Elisa, pentru ca ea spunea ca Dumnezeu nu ne vrea cu mainile pe sus, acestea fiind doar „gesturi fizice”. Poate ca inca nu a descoperit acest secret, (al ridicatului de maini) nu o judec, dar asa putem spune ca si a ingenunchea este un gest fizic, sau a canta, sau a vorbi in alte limbi. E adevarat ca sunt atatea „monede false” care incearca sa le imite pe cele reale (poate la asta te-ai referit), nici eu nu sunt de acord cu cei care afiseaza pe dinafara o evlavie fariseica, dar sunt goi pe dinauntru.

      Dumnezeu sa te calauzeasca in toate, si sa ne faca pe fiecare din noi vase de cinste, curate, folositoare in lucrarea la care ne-a chemat, pentru ca EL sa fie glorificat.

      • @Stefan J. Matasaru,

        Scumpe frate in Hristos Domnul,
        Credeti-ma, nu va inteleg impacientarea si nici discomfortul dumneavoastra vis-a-vis de comment-ul meu inclusiv poezia (mai lunga sau mai scurta, dupa cum doriti s-o apreciati).

        Iritarea fireasca folosita in mod voit si constient in replica data mai sus n-am de gand s-o exploatez ci, cu ingaduinta crestineasca, bazata pe ceea ce spune apostolul Pavel „Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe cei potrivnici.” (2 Tim. 2:24, 25).

        Nu am dreptul sa transform blogul evanghelic al unui om integru in Hristos, intr-un maidan, intr-un loc viran si napadit de buruieni in care sa ne golim buzunarele de pietre…noi pocaitii, nu-i asa ?

        Ce v-a iritat ? Daca interventia mea asociativa cu ce a spus sora Elisa v-a deranjat, imi cer respectuos iertare in Numele Domnului Isus Hristos care a iertat totul din partea noastra.

        As face un apel la memorie, la amintirile copilariei cand copiilor familiei le datea mama lor in gura cu una si aceeasi lingura si nu exista atata sifonare pretentioasa din partea acestora, nu-i asa ?
        Suntem doar frati in Hristos ! Nimic mai mult !
        Ah, ba da, PARTASI LA SLAVA!
        Cu Hristos !

        N-am nimic personal cu dumneavoastra ci doar am incercat (fara reusita) sa completez ce ati spus dumneavoastra dar cu alte cuvinte.
        Fiecare cu darul sau, spre folosul altora si doar in armonia Trupului lui Hristos care este Biserica.

        „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)

        Sa fiti binecuvantat frate Stefan, si inca odata va cer iertare public pentru ca am starnit in dumneavoastra o manifestare atat de firesca !

  9. un cioban din cetatea lui David Răspunde 4 Decembrie 2011 la 5:51 AM

    Fariseii Noii ? Mai bine as zice ” uraciunea pustiirii asezata in locul sfant ” .

    • @ ACIDUZU
      Iti multumesc pentru raspuns, si ca intr-o oarecare masura mi-ai clarificat nedumerirea.Deasemenea ma bucur ca cei care urmaresc mesajele au oportunitatea sa vada ca noi copii Domnului putem avea si cuvinte frumoase, ziditoare ca „frati in Hristos”, „partasi la slava lui” si ca putem sa ne binecuvintam unii pe altii.Ma gandesc ca in curand, foarte curand, e posibil sa stam impreuna la masa, sus la nunta Mielului, si uneori ma intrb cum o sa fie cand o sa intalnim oameni cu care nu am fost de acord in unele privinte, dar care si ei sunt copii ai Domnului, rascumparati prin jertfa lui Isus.Acum suntem cum suntem, fiecare cu calitati si defecte, dar stiu ca atunci cand il vom vedea pe El, „VOM FI CA EL”(1Ioan 3-2) si v-om vedea toate asa cum le vede El!

      Iti doresc din inima SARBATORI FERICITE si multe binecuvantari de sus.

      • @Stefan J. Matasaru,
        Frate drag, in Hristos Isus,

        Multumesc din toata inima de urarile de bine si de binecuvantarile ce mi le doriti ! desigur ca, a nu fi de acord in anumite privinte, nu inseamna a fi vrajmasi ci inseamna a judeca, a intelege a ne completa reciproc precum niste madulare vii ale Trupului lui Hristos ! Luand un caz de incident banal: iti intra un spin in palma. Ce faci ? Cu cealalta mana, iei un ac si-l scoti acel spin care doare, chiar cu riscul de a-ti suplimenta durerea. N-o sa-ti lepezi amandoua mainile de frica durerii. Incerci sa inlaturi spinul ca pe un posibil focar de infectie ! Amandoua maiinile sunt madulare in acelasi trup. Doar daca sunt detasate de trup, trnasate precum un animal la abator, atunci devin nefolositoare…

        Fratele Marcu Nichifor, un pionier al misiunii evanghelice din Romania intre anii 1940-1990 obisnuia sa vorbeasca, sa predice foarte mult despre venirea Domnului. De obicei punea din start urmatoarea intrebare: „Stiti dece intarzie sa vina Domnul ?” (bazat pe 2 Petru 3:9-12) Si raspunde tot el: „Pentru ca inca n-am ajuns desavarsiti ! Daca am fi ajuns desavarsiti, ne-ar fi luat demult acasa ! Dar asa, ne mai ingaduie sa traim unii pentru altii ca sa ne desavarsim reciproc, sa ne obisnuim cu armonia de madulare in Trupul Sau. In ceruri va trebui sa intram pregatiti de-aici de pe pamant pentru armonie ! De aceea, ingaduiti-va unii pe altii ! Si daca unul are pricina sa se planga de celalat, iertati-va unii pe altii. Cum v-a iertat si hristos, asa iertati-va si voi unii pe altii !”

      • CORECTARE:
        „…daca sunt detasate de trup, transate precum un animal la abator, atunci devin nefolositoare…”

  10. multumesc pentru articol iar a ti expus in cuvinte o realitate existenta. pentru a vedea lucrurile acestea trebuie sa ai discernamant care la cei mai multi acesta este afectat chiar de realitate existenta.

  11. Ar fi mai bine sal lasam pe D- zeu sa judece si noi sa ne rugam unii pentru altii. Nelu.

  12. FARCAU IONEL-SATU -MARE Răspunde 5 Decembrie 2011 la 2:28 AM

    Nicodim ,Gamaliel,Pavel ce au fost?Calauze oarbe,povatuitori orbi?Inclin sa cred ca unul din scopurile Bibliei nu a fost numai de a transmiteun mesaj , ci si acle de a reflecta o imagine , o stare a unor situatii.Daca trebuie sa ma compar si sa ma punn in contrast cu diferite personaje din Biblie ,desigur ca nimeni nu ne supara asa de mult ca fariseii.Da ,Isus le- a acordat o mare atentie , au fost tinta cuvintelor cele mai dure,numindu-i:fatarnici,ucigasipui de naparci,morminte varuite.Astazi ne vine foarte bine sa-i numim fanatici,fundamentalisti si de4 ce nu si caricaturi spirituale.A fost Isus prea sever cand a folosit aceste apelativa?Sigur ca nu.Trebuie sa observ ca doctrina lor eracorecta,insusi Domnul Isus ii lauda,”Deci toate lucrurile pe care vi le spun ei sa le paziti”,noiincercam sa facem la fel.Neprihanirea lor erea proverbiala , aun devenit chiar simboluri culturale ale neprihanirii,cautand sa traiasca o viata pura , dedicandu-se unei inchinarisfinte.Aveau o viata de rugaciune greu de egalat in ale noastre zile, posteau , practicau darnicia,erau generosi si ospitalieri,invitindu-l si pe Domnul Isus la masa lor , in casa lor.Nu pot sa nu remarc si atentia deosebite ,respectul pe care unii dintre ei l-au acordat lui Isus,”Pleaca si du-te da aici, ca Irod vrea sa te omoare”.Ascultandu-lpe Domnul ,intr-o oarecare imprejurare unii din ei au plecat glorificindu-L pe Dumnezeu zicind”Azi am vazut lucruri nemaipomenite!”Da este foarte adevarat ca astazio asemanarile di ntre fariseisi crestinii zilelor noastresunt izbitoare si ei au fost criticati nu pentru ca erau departe de adevar , ci pentru ca erau asa de aproape!Cred si am aceasta convingere ca fariseiisunt si astazi printre noisub eticheta de consrvatori,liberali, modernisti,dar nu dusmanii nostri.Actorii in marea drama a salvarii ,vor incerca din rasputeri sa pivoteze mereu si mereu in jurul Scripturii, acoperindu-si pozita cu argumente biblice.Au si ei dreptul la iertare!

  13. caci asa facea si Pavel statea si numai se ruga si il lasa pe Dumnezeu sa lucreze. Ati auzit de Pavel polemicul?

Trackbacks/Pingbacks

  1. DRAGOSTEA FRĂȚEASCĂ, ÎNGĂDUINȚA, IERTAREA ȘI CÂTE ȘI MAI CÂTE | Popas pentru suflet - 27 Decembrie 2011

    […] la care nu se putea pretinde nimic! Aceștia aveau nevoie de propovăduirea iubirii. Fariseii (vezi FARISEII VECHI ȘI NOI) sunt parte din stabiliment. Fie că pretind manifestarea exterioară fără un interior […]

  2. REFORME ȘI REFORME | Popas pentru suflet - 3 Ianuarie 2012

    […] a creștinismului este imposibilă. Bine, sunt o mulțime de surogate care se vor a fi reforme. Unii încearcă să ne vândă conceptul că dacă punem tobe în biserică, venim în tricou, pijamale […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: